Ce-aţi zice dacă, într-o bună zi (sau poate nu chiar bună) ar veni la voi moartea , îmbrăcată regulamentar în negru şi cu o ditamai coasa, şi aţi provoca-o la un joc Mortal Kombat?! Sau ce părere aţi avea de un fel de casă de toleranţă ceva mai specială, în care “fetiţele” sunt plătite nu pentru servicii amoroase, ci pentru servicii intelectuale? Uite-aşa, plăteşti şi discuţi despre Dostoievski, Proust, literatură comparată sau chiar filosofie…

Nu ştiu ce-aţi spune, dar, pentru mine, piesa Bullets over Lipscani a fost un deliciu, un spectacol electrizant! Adaptare după Bullets over Broadway al lui Woody Allen, pe care neapărat vreau să-l văd în week-end, piesa, regizată de Eugen Gyemant, este o super parodie, comedie, cu momente amuzante evidente, dar şi cu subtilităţi şi fineţuri.

Deşi nu am văzut originalul, pot spune cu mâna pe inimă că adaptarea Izei Târţan este genială, referirile la elementele autohtone fiind cât se poate de spumoase – Istoria critică a literaturii române a lui Nicolae Manolescu, Camil Petrescu, Liiceanu şi multe altele, dar mai ales, Librăria Cărtureşti, unde, când voi merge de-acum încolo, voi privi suspicios spre rafturile de cărţi, poate, poate, văd ceva dincolo…Nu vă spun ce, trebuie să vedeţi piesa

Pe scurt, avem un detectiv care trăieşte câteva zile pline. Mai întâi, este angajat de o tânără să-l caute pe Dumnezeu. Un alt client, şantajat de matroana casei de toleranţe unde omul îşi consuma aventurile intelectuale, îi cere ajutorul şi intră astfel în lumea neconvenţională a prostituării intelectuale (n-am găsit altă exprimare). Între timp, primeşte vizita morţii…

Ce să mai, o nebunie totală, în cel mai bun sens posibil, jucată de trei actori foarte talentaţi: Dan Rădulescu, Smaranda Caragea şi Cătălin Babliuc. Toţi au jucat foarte bine, dar preferatul meu a fost Cătălin Babliuc, care a interpretat mai multe personaje într-o maniera spectaculoasă.

Aşadar, a fost din nou seară de teatru şi, din nou, sunt uimită de energia pe care o am după piesă, deşi am intrat la Godot aproape sleită de puteri după nişte zile aglomerate şi nopţi cam scurte.

Un astfel de spectacol este, pe lângă posibilitatea de a vedea o piesă faină, actori buni într-o locaţie plăcută, o formă de relaxare foarte diferită de altele şi are darul de a energiza mai mult decât orice alt gen de spectacol. Interacţiunea dintre actori şi spectatori este mai intensă decât în cazul teatrului clasic şi spectatorul devine un “vampir energetic”, care pleacă destins şi plin de viaţă, ca mine acum, când nu mă mai opresc odată din scris