Blazarea şi nevoia de…lipsuri
“Sentimentul zădărniciei a toate se naşte din prea marea uşurinţă cu care individul îşi satisface trebuinţele fireşti. Animalul uman, la fel ca oricare altul, este adaptat la un anumit cuantum de luptă pentru existenţă, iar atunci când, dispunând de o prea mare bogăţie, homo sapiens îşi poate satisface fără efort toate poftele, simpla absenţă a efortului din viaţa sa anihilează un ingredient esenţial al fericirii.
Omul care dobândeşte cu uşurinţă nişte lucruri pentru care simte doar o dorinţă foarte moderată trage concluzia că înfăptuirea dorinţelor nu aduce fericire.
Dacă mai e şi înclinat spre filozofare, va conchide că viaţa umană este în esenţă un lucru jalnic, de vreme de omul care are tot ce pofteşte este totuşi nefericit. El uită că a fi lipsit de anumite lucruri de care are nevoie este o componentă indispensabilă a fericirii.”
Bertrand Russell – În căutarea fericirii
Si s-a inventat publicitatea. Ea iti promite tot ce ti-ai putea dori: statul, confort, relaxare, daca insisti chiar si fericire (desi si-a mai distilat mesajul), dar atentie, ti le da cu parcimonie, in clipa in care le ai nu la mai ai. Frustrarea este motorul – eterna imposibilitate de a accede la fericire.
Definitia lui Russel pentru fericire este o cautare a eternei alta piese lipsa. Un etern puzzle.
Ah, da, publicitatea caută să te convingă că aproape orice îţi este necesar pentru a fi fericit şi, mai mult, cu siguranţă îţi va aduce fericirea…Ce se întâmplă după ce ai crezut şi te-ai trezit că, de fapt, nici vorbă de fericire, e altă poveste
Probabil că asta e viaţa…un etern puzzle care nu este niciodată finalizat…
Mulţam pentru vizită şi comment