Limitless (2011)

M-a intrigat filmul ăsta! Mi-a plăcut, nu pot zice nu, m-a ţinut cu sufletul la gură, dar m-a şi enervat!

Un scriitor fără inspiraţie, mirosind oarecum a ratat fără speranţă, dă cam din întâmplare peste o minune de pastilă al cărei efect este să stimuleze creierul să funcţioneze la capacitate maximă în loc de vreo 20% cât s-a stabilit că reuşim să utilizăm din el. Brusc, toate simţurile îi sunt mult mai dezvoltate şi nu doar că reţine orice, dar accesează toată informaţia înmagazinată în creierul lui vreodată, informaţie de care, evident, nici nu mai era conştient.

Bineînţeles, pastila este un drog care dă dependenţă şi are efecte secundare. Cum nu este singurul care a “descoperit-o” şi o foloseşte, începe să fie urmărit şi vânat de alţii care cunosc beneficiile pastilei şi care nu mai reuşesc să o procure, aşa încât eroul genial se trezeşte într-o adevărată luptă pentru supravieţuire.

Filmul este foarte fain făcut, fără prea multe scene de acţiune pură, iar scenariul m-a surprins cu câteva idei foarte interesante.

Ce m-a supărat totuşi la acest film?! Ca o naivă ce sunt uneori sau, poate, precum câinele lui Pavlov, mă aşteptam la reţeta clasică, moralizatoare şi constructivă, conform căreia, odată dobândind super puterea inteligenţei fără limite, personajul va evolua într-o direcţie pozitivă, se va detaşa de materialism şi satisfacerea nevoilor primare şi va avea năzuinţa să schimbe lumea…în bine, evident. Dar nope, filmul este, hai să recunosc, cât se poate de realist: ţelul eroului genial – “parvenitul mintal” pare mai potrivit –  este acela de a face bani, muuulţi bani, ceea ce pare de înţeles până la un punct, acela în care eu aşteptam “deşteptarea” lui în alte sensuri, după care visează şi-şi pune creierul 100% funcţional la muncă pentru a deţine tot mai mult control şi putere.

În concluzie finalul nu m-a încântat în mod deosebit, nu pot spune că m-a dezamăgit, pentru că nu este previzibil, dar a contrazis replicile care mi-au plăcut cel mai mult din film:

“Deducţia ta e un dar de la Dumnezeu, e noroc sau moştenire biologicã. Un dar. Nu e ceva câştigat. Tu nu ştii ce ştiu eu, fiindcã nu ai câştigat acele puteri. Eşti neglijent cu acele puteri. Îţi baţi joc de ele, ca un rãzgâiat de contul lui. Tu nu a trebuit sã te caţeri. Nu ai fost la strângeri de fonduri. Nu ai fost cãsãtorit cu fata care are tatãl potrivit pentru tine. Tu crezi cã poţi trece peste toate astea. Nu ai mituit, vrãjit sau ameninţat ca sã ajungi la masa aceea. Nu ştii sã-ţi evaluezi adversarul, fiindcã nu ai concurat. Nu face din mine adversarul tãu.”

Făcând abstracţie de ideea de ascensiune prin mită, căsătorie şi alte de-astea, am interpretat mesajul personajului lui Robert de Niro, căci lui îi aparţin replicile, ca pe un fel de a spune că nimic nu se întâmplă peste noapte. Faptul că a luat o pastilă nu înseamnă că înţelege tot ceea ce percepe, pentru că experienţa nu poate fi substituită artificial, se construieşte în timp, iar arderea etapelor nu este o soluţie, nici măcar când deţii pastila inteligenţei.

Rolul lui de Niro nu este pe măsura lui, dar i s-a potrivit şi a jucat aşa cum ştim…Bradley Cooper a intrat credibil în pielea personajului, iar despre regizor, Neil Burger, trebuie să vă spun că a mai regizat şi The Illusionist, care mie mi-a plăcut foaaarte mult Smile

Oricum, cu toate cârcotelile şi dilemele mele, e un film de văzut.

9 comments

  • Eu auzisem ca folosim doar 5% din capacitatea creierului, dar e clar ca stiinta a evoluat si astfel s-a ajuns la 20%. Chiar mi-ar placea sa imi pot folosi creierul la capacitatea maxima, dar oare care sunt efectele secundare (reale, nu cele din film)?
    Merci de recomandare, o sa il caut si eu Wink

    • 20% spun ăştia în film, n-aş băga mâna-n foc că e aşa, că doar filmul e mai mult ficţiune Big Smile
      Efecte secundare reale…hm…plictiseala?! Big Smile Dacă am înţelege tot, am şti tot, unde ar mai fi distracţia?! Big Smile
      Aştept impresii Grin

  • Filmul, dincolo de atingerea limitei imaginatiei, te pune pe ganduri. Mi-a placut idea si originalitatea.
    Seara minunata si o saptamana de top!

  • Sarut’mana, rontziki.
    Multumesc pentru informatii. Nu am vazut filmul asadar voi purcede la vizionarea lui.
    N-am mai vazut niciun film de cand a venit primavara.
    Smile
    O saptamana frumoasa si plina de bucurie, iti doresc.
    las la portita… garofitze!

    • Cu multă plăcere! Aştept impresii după ce-l vezi Smile Nu te aştepta la prea mult, totuşi Smile
      Săptămână super faină şi ţie şi mulţam pentru garofiţe Smile

  • Şi eu am rămas indignat de chestia cu finalul, e vorba de un final tipic happy end.
    Ar fi mai multă morală dacă el n-ar fi ajuns atât de sus, sau dacă ar fi ajuns, … nu s-ar fi menţinut, dar ar fi ajuns la un punct echitabil din punct de vedere moral. Ar (Am) fi învăţat o lecţie. Oricum, Limitless nu este doar un film SF, rolul lui Bradley Cooper mergând mult mai departe.

    • Exact…să fi ajuns măcar la un echilbru între ceea ce fusese şi ce devenise datorită pastilei, pentru că ar fi fost firesc să fi învăţat din experienţa pastilei, să fi avut o evoluţie interioară ceva mai ieşită din comun, dar care să fi avut loc, totuşi, prin revenirea la normal…Bradley Cooper a jucat într-adevăr fain Smile

  • Pingback: Lucy | Evantaiul Memoriei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.