Viena la început de secol XX. Un bărbat, provoat la duel de un soţ înşelat, decide, în seara dinaintea duelului, să plece şi să nu se prezinte. În aceeaşi seară, primeşte o scrisoare de la o necunoscută, află ce rol covârşitor a avut în viaţa unei femei şi retrăieşte momente importante din viaţa sa, momente care trecuseră pe lângă el fără să le fi înţeles…

Este dureros cât de diferit pot percepe două persoane aceleaşi momente…

Nimic nu mai contează atunci când iubeşti…oare de-asta nu ni se întâmplă de mai multe ori să iubim…într-un anume fel ?! Şi-atunci celelalte “iubiri” ce sunt?! Reconstituiri palide?!

Dar asta e altă poveste, acum era vorba de film…dragoste, muzică, vals, Joan Fontaine, Luis Jourdan…

Poate te întrebi de ce nu ţi-am cerut ajutorul. Voiam să fiu singura femeie pe care ai cunoscut-o şi care nu ţi-a cerut nimic.

Vieţile noastre se pot schimba de la lucruri atât de nesemnificative. Trec atâţia oameni, fiecare cu problemele lui…Atâtea feţe printre care una s-a rătăcit…Acum ştiu că nimic nu e întâmplare, fiecare moment e măsurat, fiecare pas e numărat…