Coincidenţă sau hazard?
Sau Mic tratat de mare destin…
Tare curioasă am fost când am dat peste acest “tratat” scris de Martin Plimmer şi Brian King şi foarte întântată am fost de primul capitol al cărţii…Ni se povesteşte despre atracţia permanentă a omului faţă de aceste întâmplări, despre împărţirea oamenilor, după criteriul interesului faţă de coincidenţe, în sceptici şi dependenţi de ele, despre importanţa lor în istorie şi cultură, despre interacţiunile lor cu ştiinţa.
“Tuturor ne plac coincidenţele. Ne atrage tiparul lor ordonat…simetria lor. Putem deveni dependenţi de ele, căutîndu-le chiar şi în cele mai neverosimile locuri. Cu cât o coincidenţă este mai improbabilă, cu atât mai savuroasă pare. Şi cu cât mai deosebită, cu atât sporeşte senzaţia noastră că trebuie să aibă o semnificaţie anume. Coincidenţele sugerează existenţa unui control – mâna lui Dumnezeu la lucru, ordonînd haosul din viaţa noastră complicată.”
Autorii caută explicaţii şi redau la un loc posibilele explicaţii pe care diverşi gânditori, oameni de ştiinţă, filosofi, psihologi sau psihiatri le-au enunţat de-a lungul timpului…probabil că este ceva firesc, fiind vorba de un domeniu în care toate explicarea fenomenelor sunt doar posibile ipoteze, dar m-a dezamăgit faptul că, de fapt, autorii nu vin cu o viziune proprie pe această temă.
După primul capitol, cu puţin efort, am mai găsit şi pagini de interes, poveşti cât de cât captivante, dar, per ansamblu, cartea este o colecţie de întâmplări catalogate ca şi coincidenţe, adunate de prin reviste şi alte surse. Unele sunt interesante, mai ales cele care se leagă de figuri sau evenimente istorice, chiar şi cele cu caracter religios, cum este analizarea Bibliei din punct de vedere numerologic, pe care probabil cei mai mulţi o cunosc deja dintr-un mail care a tot circulat, altele reuşesc să impresioneze, dar cele mai multe mi s-au părut nerelevante şi plictisitoare.
Deşi sunt o persoană care crede atât în liber arbitru cât şi în destin, aspecte despre care am povestit mai multe aici, şi sunt înclinată să acord oareşce importanţă “coincidenţelor”, încercînd pe cât posibil să le caut şi să le găsesc semnificaţiile, nu să li le atribui pe nemestecate, sau poate tocmai de-asta, cartea nu m-a impresionat.
Sunt coincidenţe a căror semnificaţie reiese din însăşi povestea lor, cum ar fi un caz în care un bărbat ajunge absolut întâmplător în zona în care locuia o prietenă cu care nu mai vorbise de foarte mult timp, decide să îi facă o vizită, bate la uşă, nu primeşte nici un răspuns şi, simţind miros de gaze, sparge uşa cu puţin înainte ca prietena respectivă să moară intoxicată cu gaz, dar sunt şi foarte multe poveşti care conţin simple coincidenţe de nume sau întâmplări care însă nu au o continuitate, o semnificaţie, nu determină ceva pentru care să considerăm că întâmplarea a avut un rol, un scop şi care umplu multe pagini din carte doar pentru a da volum, cel puţin după părerea mea.
Aşa cum spuneam, mi-a plăcut începutul care promitea, dar, pe parcurs, a devenit haotică, o adunătură de întâmplări, muncă titanică, probabil, pentru care îi felicit pe autori, dar al cărei rost nu prea l-am înţeles…Poate şi pentru că modalităţile de exprimare nu m-au convins…un stil care se doreşte a fi amuzant şi intrigant, dar care transmite superficialitate şi o lipsă de structurare a ideilor.
Despre coincidente… parerea mea este ca… de multe ori se atribuie "informatii" false multor consecinte simple…
Dupa parerea mea, nu exista hazard, pe principiul legaturii intre bataia de aripi a fluturelui in Brazilia si furtuna de la Moscova.
In ce priveste legatura intre doua evenimente sau coincidenta, ea nu este intamplatoare. De la macro la micro-cosmos, totul se leaga, se influenteaza unul pe celalalt. Faptul ca nu putem patrunde esenta, nu inseamna ca nu exista.
Coincidenţe există aşa cum există aer. Unele legături sunt insesizabile tocmai pentru că universul are legile lui după care se ghidează. Depinde ce fel interpretăm noi aceste coincidenţe şi cum vedem hazardul în esenţa lui. Personal, am simţit de câteva ori că membri ai familiei mele aveau probleme şi am pus mâna pe telefon fără să mai despic firul în patru. Ulterior am încercat să-mi explic fenomenul dar, evident nu am reuşit. Poate a fost premoniţie, poate coincidenţă, poate hazard. Oricum mă bucur că am fost alături de ei şi am reuşit să-i ajut când au avut nevoie.
@unnousens: cred că în ambele direcţii există exagerări, fie li se atribuie prea multă importanţă şi semnificaţii, fie nu li se acordă suficientă atenţie
@pheideas: şi eu cred că aproape totul are o cauză şi uneori cauza e însuşi scopul, ca să zic aşa
sunt unele evenimente care se întâmplă fără altă cauză decât scopul pentru care se întâmplă, ceea ce e o cauză suficientă, zic eu, atunci când avem într-adevăr de-a face cu astfel de întâmplări 
@Lolita: nu ştiu dacă aş numi telepatia o coincidenţă, este vorba de comunicarea care poate exista între două persoane apropiate…inexplicabile sunt întâmplările care nu se bazează pe o astfel de comunicare, care au ca protagonişti oameni fără nici o legătură…
…Ti s-a intamplat sa te gandesti la cineva cateva zile la rand..fara nici un motiv anume…si desi n-ai mai vazut persoana de ani de zile …s-o intalnesti?
Eu eram gravida prin luna a8a si mi-am visat copilul.Cand s-a nascut arata exact asa cum l-am visat..Si acum vad chipul din vis si chipul de nou nascut al lui Chris.Nu glumesc.
Eu nu cred în coincidenţe. Coincidenţa este denumirea populară pentru întîmplările pe care nu ni le putem explica logic (sau oricum, nu după logica pe care o avem în stadiul evolutiv actual). Denumirea ştiinţifică e paranormal
Toţi oamenii au legătură unii cu ceilalţi, chiar dacă nu se cunosc. Faptul că nu sesizăm acea legătură încă e altceva. Suntem legaţi nu numai între noi, ci şi cu multe altele
@MyEyesOnyou: mi s-a întâmplat şi e puţin probabil să fie telepatie dacă e vorba de o persoană pe care nu ai văzut-o de mult şi la care nu te-ai gândit de mult…
Mi se pare extraordinar că ţi-ai visat copilul înainte de a se naşte!
@Saturnianul: sunt convinsă că există legături pe care nu le cunoaştem, pe care nu le percepem cu simţurile şi cu logica de care dispunem, că, dacă am fi conştienţi de ele şi le-am putea utiliza, ar putea fi colosal şi în bine şi în rău, dar cred că, uneori, e vorba şi de mai mult de atât…unele lucruri pur şi simplu se întâmplă şi, uneori, au semnificaţii pe care ar fi interesant şi, probabil, benefic să le pătrundem cu adevărat…
R. nu numai ca i-am visat chipusorul dulce…dar am visat…si altceva…un foarte mic defect fizic…(care a fost operat mai tarziu)…Dupa ce l-am nascut…primul lucru pe care i l-am spus lui D(sot)…a fost"Du-te si spune-m ca n-am avut dreptate "……………………………Am avut.
mda, dupa primele 100 de pagini am avut senzatia ca s-a facut un ghiveci, pe principiul… sa gasim povesti ciudate si sa le bagam in carte. Pe alocuri a fost interesant- ideea e ca poate deschide alte carari de lectura.
Mai bine citeste cartea "Sincronicitate" (de Allan Combs, daca nu ma insel- am citit-o mai de mult, de la editura Elena Francisc)- bine, e din alta liga, asta e clar, insa cu siguranta vei gasi chestii fascinante acolo- despre aceste "coincidente". Sincronicitatea e o teorie dezvoltata de Jung, just for the record.
@Irina: în Coincidenţă sau hazard, autorii fac mai multe trimiteri la teoria lui Jung…am căutat puţin despre cartea lui Comb şi sună bine, o s-o caut