Gânduri răzleţe…
Când aţi făcut ultima dată o vizită fără să telefonaţi înainte?
Când aţi fost ultima dată surprinşi de vizita cuiva care nu s-a anunţat anterior printr-un telefon?
Ieri am văzut un film, o să povestesc eu despre el cu altă ocazie, şi am observat ceva: personajele, atunci când aveau ceva să-şi spună, hai să zicem, ceva mai important, apăreau frumuşel la uşa persoanei căreia voiau să-i spună, fie acasă, fie la muncă. În seara asta, am văzut un alt film şi aceeaşi constatare, ba, mai mult, personajul ia avionul şi apare direct la uşă, tot pentru că avea ceva important de spus.
A, să ne lămurim, ambele filme sunt din 2009, din era internetului şi a mobilului, nu din 1950.
Şi mă tot gândesc la asta…Câţi dintre noi procedează aşa?
Eu una recunosc, nu fac vizite neanunţate şi nu mi s-a mai întâmplat de muuuult să primesc vizite neanunţate, cu excepţia administratorei care-mi aduce chitanţa de la întreţinere, că niciodată nu am răbdare s-o iau când plătesc. A, şi cu excepţia unei surprize foarte plăcute, de ziua mea, dar şi atunci a fost cu telefon de tatonare înainte 
E drept, nu mi-ar veni foarte uşor să străbat juma de Bucureşti, de exemplu, ca să ajung la prieteni care să nu fie acasă sau care să fie foarte ocupaţi când nimeresc eu, pe neaşteptate, pe la ei şi nici nu ştiu cât de încântată aş fi ca, atunci când fac de exemplu o baie de răsfăţ, citind o carte preferată, să fiu nevoită să sar din baie că am musafiri. E normal, tehnologia răspunde din ce în ce mai bine nevoii de confort a omului şi nu mă pot plânge de asta tocmai eu, care, trebuie să admit, sunt cât se poate de comodă şi, dacă aş putea rezolva orice prin telefon, aş face-o.
Şi, cu toate astea, nu ar fi frumos să se mai întâmple şi altfel?! Să renunţăm la ideea de a da un telefon sau de a intra pe mess ca să vedem ce ne mai fac prietenii şi să mergem în vizită…
Oare, în filme, mai există scenele astea doar pentru emoţia produsă spectatorului, pentru autenticitatea momentului şi impactul surprizei?! Mai suntem în stare de ele şi în viaţa de zi cu zi?
Oare reuşim să menţinem un echilibru între comunicarea prin intermediul tehnologiei şi cea directă sau, dacă încă mai reuşim, nu vom eşua în timp?
eu ma bucur de tehnologia asta de care beneficiem cu totii, dar totusi as vrea uneori sa fim si fara ea, sa cunoastem emotiile si senzatiile unei intalniri neanuntate atat de noi sau de ceilalti
si nu ne spui cum se numesc filmele
?
să înţeleg că ai văzut "Up in the Air"…
@Monica Olteanu: mă întreb, în acelaşi timp, dacă ne mai permitem în vremurile astea
O să postez despre ele într-o postare cu filme
@Bogdan: ssst, nu mă da de gol
Acum, între noi fie vorba, era mai simplu să afle la telefon ce-a aflat "în vizită", dar na, se pierdea din impactul scenelor şi, în plus, n-ar fi câştigat… 
Chiar de curand mi-am pus si eu aceeasi problema, si in urma vizionarii unui serial. Ma gandeam, in ziua de azi nimeni nu mai procedeaza asa. cel putin nu in lumea mea, in cercurile pe unde ma invart eu. Recunosc ca mie una mi-ar placea surpriza vizitei mult prea rar, intrucat sunt o persoana destul de sefl-sufficient si care tine foarte mult la timpul petrecut cu sine. Sa ma trezesc des cu musafiri pe nepusa masa cred ca m-ar deranja mai mult decat mi-ar placea. Cumva prefer sa fiu intrebata intai daca e ok sa fiu vizitata.
Stii cand merg fara sa anunt?De ziua cuiva de nastere sau de nume!Nu astept invitatii,ma duc pur si simplu,chiar daca ii gasesc in pijama si ma servesc cu ceai,sau daca sunt de gala si ma servesc cu delicateturi…Hi,hi,hi!Nu astept invitatii!Daca ele vin e ok,ca eu oricum ma duc!Astfel evit ca omul sa-si faca probleme ca ma "obliga".Dar acestea sunt persoanele dragi!Cand nu-mi sunt dragi,nu astept invitatii,iar cand ele vin s-ar putea sa si refuz…sau nu….
@Cami: da, păi şi eu tot cam aşa sunt, adică prefer să fiu întrebată, pe de-o parte că cine ştie ce program am şi detest să-mi fie dat peste cap
, pe de altă parte că poate umblu creanga şi cine vine neanunţat se deplasează degeaba…Cu toate astea, cred că uneori mi-ar plăcea să mă trezesc cu musafiri surpriză, dar greu ar fi să ghicească cineva exact când 
)
@Rodica: cred că ce mi-ar plăcea mie să fie normal ar fi ca persoanele dragi să poată veni şi neanunţate în vizită, fără să ne simţim deranjaţi, şi vice-versa…În ce priveşte zilele de naştere, e f fain cum procedezi
Uneori nu funcţionează că deh, acum nu mai stau musai oamenii acasă de aniversări 
Nu obisnuiesc sa apar la usa cuiva fara sa anunt. Nu mi se pare frumos.
@Ruxa: ca şi principiu, da, nu e frumos, dar în relaţii cu persoane apropiate, mi s-ar părea o idee simpatică totuşi…
Mulţam de vizită şi te mai aştept pe la mine
eu ma duc pe la prieteni neanuntata cand sunt suparati pe mine si nu-mi raspund la telefon ;D
si stiu cam pe la ce ore ii gasesc acasa
@dana: ei, nu e prea bine să se supere şi să nu mai răspundă la telefon, dar e o soluţie bună când se întâmplă aşa
Bine ai venit pe la mine, mulţam de comentariu şi te mai aştept
Bre, nici la soţie/soţ nu apari neanunţat la uşă că cine ştie ce surpriză ai
Scenele sunt în mare parte pentru emoţia pe care o degajă. Într-un film romantic sunt chiar piatră de hotar.
Dar uneori parca merge să faci cîte-o surpriză. Cine ştie cu ce te alegi: o geantă în cap, o prăjitură în faţă sau o fată frumoasă în halat de baie. Oricum ar fi, merită
Mie îmi plac vizitele neanunţate… nu locuiesc în oraş şi mulţi nu au telefoane…
peste zi nici nu închidem poarta sau uşa casei, dacă suntem pe acasă… cine vine chiar are nevoie de ceva sau aduce ceva veşti… nu prea au timp de vizite de dragul poveştilor… e mult de muncă…
@Saturnianul: corect, de ce să-ţi strici liniştea când poţi da un telefon înainte?
Asta zic şi eu, că uneori mai merge câte o surpriză
@denisia: foarte fain sună, chiar şi numai pentru veşti…îmi aduc aminte când stăteam la mamaie şi, chiar şi acum când mai merg, mereu vine câte cineva în vizită, nici nu ştii când şi cine, dar e plăcut