Cu fiecare zi mai aproape
Din nou Irvin D. Yalom, de data asta intr-o carte care povesteste terapia din doua puncte de vedere, cel al phisoterapeutului si cel al pacientei…
In sfarsit, am dat-o gata 
spre rusinea mea, citeam de mult la ea, dar ma scuz si eu cum pot, pe de-o parte prin lipsa timpului, pe de alta parte prin lipsa concentrarii atunci cand gaseam ceva timp, pentru ca, dupa niste ore de rationalizare si argumentare, deloc literare, la birou, seara nu prea regaseam starea necesara citirii unei carti prea bazate pe realitate
La inceput, nu reuseam sa ma las antrenata in sedintele de terapie povestite de pe ambele scaune si aveam chiar niste reactii de dezaprobare la adresa pacientei, de genul: n-ar fi mai bine sa-si gaseasca fata asta o ocupatie care sa-i ocupe creierii si sa nu isi mai analizeze fiecare reactie?! Cu alte cuvinte “get a life”…Nici talentul ei literar ca si scriitoare aspiranta nu m-a convins si intre notitele ei despre terapie si cele ale lui Yalom vedeam o prapastie…Dar, putin cate putin, am inceput sa regasesc in discutiile lor idei interesante si sa intrevad cumva printre randuri demersul terapeutului intai pentru crearea cadrului necesar pentru terapie si apoi elemente ale terapiei in sine.
Nu sunt deloc initiata in domeniu, cu cateva exceptii de lectura pentru amatori, si mi-a parut foarte rau ca nu mi-a trecut prin minte sa incep cartea cu sfarsitul! Da, nu e o gluma. Finalul, in special cuvantul de incheiere al lui Yalom, ofera cheia terapiei, principiile terapeutice, pune fata in fata derularea sedintelor, parand uneori haotica, cu demersul din spatele acestei aparente si, cu siguranta daca as fi citit intai aceasta parte, perceptia mea ar fi fost alta. Nu ma indoiesc ca pentru cei care au o baza in psihologie si psihoterapie, cartea asta este o adevarata perla.
Intr-o postare anterioara despre Minciuni pe canapea, de acelasi autor, scriam” In mod normal, pacientul este cel care initiaza terapia si cel care se confeseaza pe canapea si, evident, medicul se bazeaza pe o sinceritate prezumata a pacientului” – destul de gresit
“Cu fiecare zi mai aproape” mi-a oferit ocazia sa inteleg mai bine firele ascunse in spatele terapiei si ca de fapt premisa este aceea ca pacientul va manifesta in cadrul relatiei cu terapeutul dificultatile sale interpersonale, iar “ora de terapie si scena terapeutului devin un microcosmos social.”
In plan absolut personal, m-am bucurat sa vad ca sunt o multime de oameni care despica firul in 40, nu doar in 14, ca mine 
si, in calitate de profan in ale psihologiei, mi-a placut foarte mult un paragraf:
“Putini ar contesta ideea ca evenimente din trecutul nostru indepartat, de mult uitate si refulate, ne-au influentat structura personalitatii si ne controleaza mare parte din comportament. Ceea ce nu reiese tot atat de evident este faptul ca suntem de asemenea controlati si de “nu inca” – de proiectiile noastre in viitor, Telurile pe care ni le-am propus, modurile in care vrem sa fim priviti in ultima instanta de ceilalti, perspectiva pe care moartea o arunca asupra vietii, nazuinta noastra de a nu fi uitati, toate formele diverse si simbolice pe care nevoia noastra de imortalitate – toate acestea pot si scoase din planul constient si toate pot sa ne influenteze profund viata interioara si comportamentul exterior. Suntem in aceeasi masura atrasi de magnetul viitorului, pe cat ne impinge intr-o directie sau alta impulsului determinist al trecutului nostru.”
interesant paragragul, dar nu-i ceva nou. de constientizat constientizam, dar ceva mai greu cu pusul in practica. sa-mi spui peste 3 luni daca esti aceeasi cu cea de acum. cat de mult te influenteaza o carte?
am citit si eu cateva carti in genul acesteia, m-au impresionat pe moment, dar nu m-au schimbat semnificativ…sau nu-mi dau eu seama?
@Escu: am citit carti care m-au influentat, dar aceasta nu va fi una din ele
Mi-a placut, am gasit chestii interesante in ea, dar nu mi-a dat peste cap filosofia de viata 
Nu prea cred in influenta decisiva a unei carti…imi dau seama in ce sens m-au influentat cartile pe care le-am citit, mai ales ca am uneori perioade in care citesc genuri similare, dar influenta se manifesta in timp si vine din mai multe, nu doar din una. Iar daca se intampla ca una sa aiba un impact incat sa schimbe ceva, e pentru ca fondul era deja pregatit 
Se numeste DESTIN !
@pheideas: evident, in colaborare cu liberul arbitru!!!
Chiar ma intrebam cand o sa postezi despre cartea asta, ca te tot laudai ca o vei citi.
sunt de acord cu tine in ce priveste discrepanta intre notele pacientei si cele ale lui Yalom. Pe mine ma cam iritau notele ei, stilul ei un pic naiv, infantil… daca stau bine sa ma gandesc, ma enerva ea insasi ca personalitate. Chiar ca avea nevoie de terapie. o fiinta abulica, incapabila sa comunice, un pic masochista, cu o stima de sine extrem de scazuta…
Oricum, cartea asta este mai degraba material pentru psihoterapeuti decat lectura menita sa te schimbe pe tine ca cititor. Daca vrei sa te schimbi, nu citi o carte de psihoterapie, ci urmeaza o psihoterapie in vivo
@afreuda: chiar te asteptam sa zici ceva
, da, mi-a luat vreo 3 sapt cartea asta, dar m-am explicat deja 
)
, dar ma tenteaza ideea unei terapii de mult, nu ca sa vad metode, doar sa-mi lamuresc diverse chestii 
Si pe mine m-a cam iritat pacienta, oscilam intre a zice: da, chiar are nevoie de terapie si a zice, ceva mai cu prejudecati: n-a dat de greu, ca-i treceau gargaunii din cap
N-am intentia sa ma schimb
@rontziki: sa stii ca iti poate lamuri multe, o terapie, dar facuta cu cine trebuie. E foarte important terapeutul. Asa ca, daca te decizi sa incerci, sa te informezi bine inainte sa incepi, si sa casti bine ochii la terapeut si la cum te simti in conversatia cu el/ea la interviul preliminar. Eu fac psihanaliza cam de un an si jumatate, si sunt foarte incantata. M-a ajutat foarte mult, si sa depasesc anumite obstacole (gen depresii & stuff), si sa-mi lamuresc anumite aspecte care tin de funtionarea mea psihica intima.
Terapia iti apartine. Terapeutul este doar un catalizator. El va determina aparitia resorturilor care-ti sunt necesare pentru a te face sa depasesti singura blocajele psihice. Cam asta e mesajul lui Yalom.
servus…
interesant… dincolo de toate astea insa nu mai sunt oare si "terapii" care sa tina totusi de noi, de resursele si izvoarele noastre si atit?
toate cele bune!
@flavius: si cam ce fel de 'terapii' ai in minte?
Hei, a mai aparut un Yalom- Mama si sensul vietii.
@Irina: sunt codaşă încă la alta de el pe care o am, "Călăul dragostei"
Sună interesant Mama şi sensul vieţii…încă una pe listă 