O farama de rai…un strop de vesnicie…

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele.

Lucian Blaga

Sa te trezesti in fiecare dimineata si, in orice directie te-ai uita, linia orizontului sa fie imbinare de verde cu albastru…

…si sa fie depaaarte…sa fie o lume intre tine si orizont…

 

Medicament de liniste si libertate…la fel ca melodia Birds of Paradise, una din obsesiile mele, pe care o asociez cu aceste imagini datorita instrumentatiei, dar si datorita versurilor:

“Flying home, flying home
To the land that you once have known
To the peace that once was true
For a little girl like you.
Flying home, flying home
From a world that is made of stone
Till your heart is light and free
Like it once was meant to be.”

Birds of Paradise

13 comments

  • cdmitroi

    Chiar daca nu ia specificat unde ai facut pozele, eu am recunoscut peisajele. Nu e treaba mea sa dezvelesc misterul care nu isi are rostul aici.
    Intradevar, sunt locuri in care timpul se opreste, linistea te invaluie, viata isi ia cursul normal.
    Nicaieri nu se potrivesc mai bine versurile:
    "Pe verdea margine de santz,
    Crestea macesul singuratic,
    Iar vantul serii nebunatic,
    Pofti-ntr-o zi pe flori la dantz.
    Apoi, decoperim ca "normal" e un program la masina de spalat si ne trezim.

  • cmitroi

    Uitai!! Ai o leapsa la mineRazz

  • Anonymous

    Peisajul din pozele de mai sus ar putea deveni normalitatea de zi cu zi… numai ca pentru asta ar trebui sa avem curajul sa ne schimbam mediul de viata…

    semnat: colega care ti-a descoperit blogul Smile

  • cdmitroi

    @colega care ti-a descoperit blogu: parca ma si vad peste 2-3 luni pe la unirii cu caruta trasa de 2 animale.
    Nu, nu sunt de parere ca ar trebui sa ne intoarcem in evul mediu timputiu( cu toate ca omenirea are toate sansele) dar cred cu tarie ca tre sa mergem sa traim in aceste locuri pentru linistea noastra.
    Imi plac locurile unde s-a oprit timpul. Unde e facute pozili nu s-a oprit, ci doar a ramas in urma si inca nu s-a descoperit contopirea noului cu frumosul Vechi.
    Inca o remarca. Normal e un program la masina de spaltRazz

    Ziceai ca te cheama Cristina…anonim?
    @rontziki: unde ai facut pozele?

  • Cristina C

    …schimbarea mediului de viata presupune eliminarea peisajului actual (respectiv unirii cu indienii cantereti)fara insa a ne intoarce in "evul mediu" sau alte epoci trecute…
    consider ca modernismul poate fi asociat naturalului si frumosului, nu se exclud…

    ps: acu' ca m-ai dat de gol, ma semnez Smile

    Cristina

  • Rontziki

    @cdmitroi:le-am facut acolo unde banuiesti tu, unde a ramas timpul in urma…pentru mine timpul ramane in urma acolo si in mod subiectiv, cu niste ani in urma…Smile
    @anonim & cdmitroi : oare daca ne-am schimba permanent viata si mediul, am mai pretui atat de mult peisajele astea si momentele pe care le traim din cand in cand?

  • ixtab

    Oooof, imi e dor de peisajele de la bunicii mei. In fiecare an merg acolo sa le revad, si sa le simt, dar, din pacate, in afara de un fost mormant, nu mai am unde sa 'trag'…

  • Rontziki

    @ixtab: imi pare rau si ma tem si eu de momentul acela…inca mai am la cine merge acolo si-as vrea sa nu se schimbe asta niciodata…

  • Anonymous

    este frumos sa ai un astfel de loc de suflet la care sa te raportezi si chiar daca tinzi sa idealizezi spatiul respectiv iti poate oferi o "gura de oxigen" in jungla in care traim. Ce ne facem cu cei care care nu pot face lucrul asta si raman cu caii si trasurile de la Unirii. Bine asta este o alta problema, un alt film Smile

    claudiu

  • Rontziki

    @claudiu: le ofer sursa mea de oxigen sau le aduc imbuteliat Big Smile)

    Sunt multe "guri de oxigen" in viata, totul e sa le percepem ca atare Smile si sa le idealizam pentru ca, oricat de irealist ar suna, fara putina idealizare chiar nu putem supravietui in jungla inconjuratoare…

  • feeria

    Versurile lui Blaga sunt… sublime! Smile

  • Pingback: Despre colţul meu de rai...din nou... | Rontziki

  • Pingback: Pomii copilăriei | Rontziki

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.