Cât timp se consideră că suntem încă la începutul anului? Sigur şi februarie face parte din acea perioadă în care faci bilanţuri ale anului anterior şi planuri pentru noul an, nu-i aşa? Aşa trebuie să fie, că încă nu am apucat să scriu o listă cu cele mai bune cărţi citite în 2017, aşa încât o fac acum Anul trecut am citit doar 34 de cărţi din 50 câte-mi propusesem, […]
» Read more
Foarte greu îmi este să scriu despre această carte. A trecut aproape un an de când am citit-o, dar cred că nici imediat după lectură nu aveam cine ştie ce idei clare pe care să le scriu. Totuşi, mi-a plăcut atât de mult, încât nu vreau să nu se regăsească pe aici şi simt că trebuie s-o recomand mai departe. Zile exemplare este formată din trei părţi legate între ele […]
» Read more
L-am descoperit pe Mia Couto cu acest roman şi, după ce am citit Confesiunile leoaicei, la scurt timp am devorat şi Veranda cu frangipani, care a apărut la noi acum mai mulţi ani. Tot încerc să-mi dau seama care dintre ele mi-a plăcut mai mult şi nu cred că le pot departaja cumva, pentru că amândouă romanele m-au transportat într-o lume de poezie şi de magie, aducându-mi aminte de José […]
» Read more
Scrierea acestei cărţi m-a învăţat multe. Atâta vreme cât nu vom recunoaşte că şi ticălosul şi criminalul se află în adâncul nostru, vom continua să trăim într-o pioasă minciună. Ce este un ticălos? Cineva care, după părerea lui, nu greşeşte niciodată. Ce este un criminal? Cineva ale cărui fapte nu ţin cont de existenţa celorlalţi. Aceste două povârnişuri sunt în mine şi pot oricând aluneca pe ele. După experienţa acestei […]
» Read more
Am văzut Arrival la puţin timp după lansare, adică acum mai bine de un an, şi am ieşit de la film într-o stare de genul: habar n-am dacă am priceput ceva, dar l-aş revedea acum, m-a emoţionat şi am fost convinsă că e ceva mai mult acolo, că e un film care nu vorbeşte direct minţii, ci ajunge la spectator pe alte căi. Nu, nu e vreun sirop sau vreo […]
» Read more
Greu tare să scriu despre Sapiens. Mă tot învârt în jurul ei, am recitit din ea în mai multe rânduri, tot aşteptând să simt că sunt pregătită să scriu, că ştiu măcar cu ce să încep, dar nu s-a întâmplat…am ridicat cartea lui Yuval Noah Harari pe aşa un piedestal, că aproape mă blochez când mă gândesc ce să scriu despre ea. Aş vrea s-o tratez ca pe un tot, […]
» Read more
Din păcate, dar şi din fericire, au trecut aproape trei luni de când am terminat O viaţă măruntă. Din păcate, pentru că emoţiile provocate de lectură s-au mai estompat, deşi, când recitesc pasaje, le retrăiesc la fel de intens, şi din fericire, pentru că ideile care mi-au zbârnâit prin minte în timp ce citeam şi cele care au tot apărut şi reapărut după lectură s-au aşezat cât de cât şi-mi […]
» Read more
Romanul lui Herman Koch se citeşte dintr-o suflare, iar pe mine m-a convins de la prima pagină, de la rândurile despre restaurantele la care trebuie să faci rezervare cu multe luni înainte. Restaurantul e unul dintre-acelea unde trebuie să dai telefon cu trei luni înainte – sau şase, sau opt, nici eu nu mai ştiu câte. Personal, nu vreau să ştiu niciodată cu trei luni înainte unde o să merg […]
» Read more
De câte ori încerc să sintetizez în nişte rânduri romanul autobiografic al lui Karl Ove Knausgård – de fapt, primul volum al acestuia – am senzaţia că ceva îmi scapă. Îmi roiesc prin cap idei şi, când să le prind pentru a le da o formă, întâi în minte, pentru mine, una câte una se decolorează sau, mai corect, se disipează, parcă ar fi formate din ceţuri. M-am gândit: e […]
» Read more
Ce realizare e acum un moment de calm, ce miracol mărunt puterea de-a adormi sau de-a sta de vorbă cu un prieten fără să-ţi fie distrasă atenţia – şi de ce disciplină monahală am avea nevoie ca să ne smulgem din vârtejul ştirilor şi să nu mai ascultăm nimic altceva preţ de o zi decât ploaia şi propriile gânduri. Cred că putem înlocui cuvântul “ştiri” cu multe altele, în funcţie […]
» Read more