Am citit prima dată despre romanul lui Philippe Claudel la Scorillo, care a scris o recenzie convingătoare, şi am simţit că trebuie să-l citesc. Încercând acum să revăd în minte subiectul, întâmplările, ideile, gândurile pe care mi le-a generat lectura, stările pe care le redă autorul, mă uit la roman, nu-mi vine să cred că nu are, totuşi, mai multe pagini şi nu mă gândesc decât ce maestru este Claudel, cât […]
» Read more
“Atunci când presiunile vieţii moderne devin apăsătoare, orăşeanul copleşit se referă adesea la lumea lui agitată ca la o junglă de beton. Aceasta este o descriere colorată a vieţii unei comunităţi urbane aglomerate, însă este total inexactă, după cum poate să confirme oricine a studiat o junglă adevărată. În condiţii normale, în habitatul lor natural, animalele sălbatice nu se automutilează, nu-şi atacă puii, nu fac ulcer gastric, nu devin fetişiste, […]
» Read more
Reîntoarcere în minunata lume nouă este un eseu în care Aldous Huxley revine, în 1958, la mai bine de un sfert de veac, la romanul Minunata lume nouă, explicându-i întrucâtva geneza şi dezvoltând astfel o parte din ideile romanului. Citită la mai mult de 50 de ani faţă de perioada în care a fost scrisă, Reîntoarcere în minunata lume nouă frapează prin faptul că anumite atenţionări emise de Huxley au […]
» Read more
Cum exprimi în scris un oftat prelung sau momentul în care tragi adânc aer în piept şi apoi expiri în voie de parcă n-ai mai fi făcut-o de mult?! Aceasta a fost prima reacţie după ce am citit şi ultima pagină…Cum şi ce să scriu despre Minunata lume nouă astfel încât să redau exact ce-am simţit citind-o?! Întâi de toate, am trăit din plin uimirea şi o admiraţie fără limite […]
» Read more
“Marea majoritate a oamenilor îşi petrec toată viaţa fiind prizonieri ai limitelor propriilor gânduri. Nu trec niciodată dincolo de acest sentiment, o creaţie personalizată a gândurilor lor condiţionată de trecut. În tine, ca în oricare fiinţă, există o dimensiune a conştiinţei mult mai profundă decât gândirea. Găsirea acelei dimensiuni te eliberează şi eliberează lumea de suferinţa pe care o percepi prin intermediul “micului eu”, creaţie a minţii tale, centrul preocupărilor […]
» Read more
M-am obişnuit ca, atunci când citesc literatură contemporană, mai ales cărţi despre care am auzit deja că sunt adevărate revelaţii, să fiu frapată, cartea să aibă în ea ceva şocant, indiferent dacă-şi atinge sau nu scopul în ce mă priveşte, să dezvăluie realitatea pe care o trăim cu atitudinea şi sub forma unei demascări. Cam astea erau aşteptările şi în ce priveşte romanul lui Jonathan Franzen şi, dacă mi s-ar […]
» Read more
Am terminat Corecţii, o să scriu curând despre ea, dar nu mă pot abţine să nu “păstrez” separat o imagine care mi-a plăcut foarte mult, o stare pe care Jonathan Franzen o exprimă printr-o paralelă excepţională…sau poate mi se pare mie “Nu pricepea ce i se întâmplase. Se simţea ca o bucată de hârtie, pe care odată fusese scris un text coerent, dar care trecuse prin maşina de spălat. Se […]
» Read more
“Era singurul profesor de sex masculin din istoria colegiului D. care predase Teoria feminismului şi înţelegea cât de important era pentru femei să nu pună semnul egal între “succes” şi “a avea un bărbat”, între “eşec” şi “a nu avea un bărbat”, dar el era un bărbat alb, heterosexual, iar bărbaţii albi, heterosexuali nu dispuneau de o Teorie a masculinismului, la fel de culantă, care să îi ajute la nevoie, […]
» Read more
Un omagiu adus vieţii şi iubirii…cam aşa am simţit eu cartea lui Andrei Makine. Nu sunt multe de spus, este o colecţie de povestiri scurte, trăiri trecătoare, dar încărcate de emoţii autentice, acele emoţii care, de cele mai multe ori, scapă memoriei şi cărora nu le dăm importanţa cuvenită. Pasajul pe care l-am transcris zilele trecute aici reprezintă, de fapt, esenţa cărţii. Deşi împrejurările, decorurile descrise sunt departe de a […]
» Read more
Citind Povestea manuscrisului din valiză, scrisă de Gabriela Lungu ca şi introducere a volumului Cei doi prieteni, am aflat că Moravia avea obiceiul de a-şi arde toate manuscrisele. Operele, odată publicate, erau pentru el opere încheiate, după cum mărturiseşte criticul de film Sebastian Schadhauser, care-l vizita frecvent şi fusese martorul multor astfel de “incendii” literare. M-a surprins acest detaliu, cu atât mai mult cu cât, din Amorul conjugal şi din […]
» Read more