Creşterea vertiginoasă a numărului de divorţuri în Europa nu este, după cum se spune, rezultatul egoismului nostru, ci al idealismului. Cuplurile noastre nu mor din decepţie, ci dintr-o prea înaltă idee despre ele însele. Acum douăzeci de ani, mă întâlneam la Madras cu scriitorul indian Raja Rao, prieten cu Malraux; acesta venise de tânăr în Franţa, convins că pentru a cunoaşte esenţa iubirii trebuie să se căsătorească cu o europeană. […]
» Read more
Pe parcursul lecturării volumelor În căutarea timpului pierdut, m-am rezumat la a transcrie citate din fiecare volum. Am ajuns, încet, încet, la final şi mă întreb ce aş putea scrie despre Proust, altceva decât că trebuie citit! De mai multe ori m-am felicitat că am ales să-l citesc la o vârstă a maturităţii (cică), deşi, îmi dau seama, că foarte multe din ideile găsite în carte mi-ar fi fost folositoare […]
» Read more
“Nu toată lumea “stă” la televizor. Unii se uită la două-trei emisiuni şi apoi pleacă. Cu alte cuvinte, unii încasează tot, alţii aleg. Din punctul meu de vedere, exponenţii celei de-a doua categorii sunt publicul adevărat, publicul preţios, care trebuie avut în vedere de posturile serioase. Nu a face rating ar trebui să conteze, ci a fi pe lista de opţiuni constante ale unui public selectiv, exigent, degustător. Dar aşa […]
» Read more
Cu paşi lenţi am ajuns la ultimul volum din În căutarea timpului pierdut. Spun “cu paşi lenţi” pentru că am început primul volum prin ianuarie, dar şi pentru că, de multe ori pe parcursul lecturii, m-am oprit pentru a reciti…pasaje sau pagini…Proust le zice prea bine şi, uneori, simţi nevoia să parcurgi din nou rândurile, să le cuprinzi cumva, să le ingerezi cât mai fidel. Am început aşadar volumul 6, […]
» Read more
Organele se atrofiază sau devin mai puternice după cum nevoia de a te sluji de ele creşte sau scade. De când există drumul de fier, nevoia de a nu scăpa trenul ne-a învăţat să ţinem seama de minute, pe când la vechii romani, a căror astronomie era mai sumară, dar şi viaţa mai puţin grăbită, abia exista noţiunea, nu a minutelor, dar chiar a orelor fixe. …pe măsură ce-i cunoşti, […]
» Read more
Citind Paradisul derizoriu, m-am amuzat teribil cu nişte “sfaturi pentru a reuşi în corporaţie” şi un “dicţionar al limbii oficiale pentru debutanţi”… Şi, pentru că e luni, a început o nouă săptămână de muncă şi distracţie, vă invit să vă amuzaţi şi voi şi, de ce nu, să luaţi notiţe, pentru că “reţetele” sunt aplicabile cam oriunde în mediul corporatist sau chiar în “câmpul muncii”, în general… Zece sfaturi ca […]
» Read more
al lui Andrei Pleşu. Îndrăgostiţii, îndrăgostiţii dintotdeauna şi de pretutindeni, nu pot evita să-şi sistematizeze euforia – mai ales la începutul relaţie lor – prin trei propoziţii de o miraculoasă, sublimă, unanimă banalitate: 1. Ne vom iubi veşnic (cu variante: “Nu ne vom mai despărţi niciodată.”, “Nu-mi mai pot imagina viaţa de aici înainte fără tine.” etc. ) 2. Parcă ne-am cunoaşte dintotdeauna (cu variante: “Suntem făcuţi unul pentru altul.”, […]
» Read more
Articole scrise în ultimii ani de Andrei Pleşu în Dilema veche şi în Adevărul, culese şi structurate în opt capitole (Ce ne facem cu viaţa noastră, Despre lucrurile cu adevărat importante, Ordinea subtilă a lumii, Perplexităţi şi indispoziţii cotidiene, Feluri de a fi, “Cetitul Cărţilor”, Martirajul limbii române şi Cum stăm la televizor), alcătuiesc Despre frumuseţea uitată a vieţii. Nu ştiu ce-aş putea povesti despre ele decât că, citite împreună […]
» Read more
“Ne străduim în orice clipă să ne modelăm viaţa, dar copiind fără voie, ca un desen, trăsăturile celui ce suntem şi nu pe ale celui ce ne-ar fi mai plăcut să fim.” “…egoiştii au totdeauna ultimul cuvânt; pornind din capul locului de la principiul că hotărârea lor e nestrămutată, cu cât sentimentul în temeiul căruia îi soliciţi să renunţe la ea este mai emoţionant, cu atât găsesc că nu ei, […]
» Read more
Interesantă incursiunea prin literatură, interesantă ideea lui Dan C. Mihăilescu de a “aduna zece, douăzeci de personalităţi culturale din România de azi, care să-şi mărturisească revelaţiile citirii fermecător- terapeutice”. Foarte interesante şi rândurile celor care au dat curs invitaţiei şi au scris despre cărţile care i-au impresionat, cărţile care i-au marcat, dar şi despre citit, în general. Preferinţele în materie de lectură şi raportarea la citit sunt destul de subiective, […]
» Read more