Odiseea lui Cousteau este un film cu de toate: aventură, familie, iubire, trădare, orgoliu, transformări, imagini care-ţi taie respiraţia, muzică ce se sincronizează cu trăirile personajelor, un adevărat ospăţ.

Pelicula urmăreşte viaţa lui Jacques-Yves Cousteau, explorator, inventator, fotograf şi producător de filme, în perioada 1949-1979. Fost pilot, s-a reorientat spre marină ca urmare a unui accident şi a devenit astfel explorator al lumii subacvatice. La începutul perioadei redate în L’Odyssée, Cousteau, împreună cu soţia sa, Simone, cu mari eforturi, cumpără vasul Calypso şi pleacă să descopere lumea subacvatică.

Pentru a-şi finanţa expediţiile, încheie un contract cu o companie petrolieră care îi oferă combustibil în schimbul informaţiilor şi ajutorului dat pentru descoperirea de resurse petrolifere şi instalarea de sonde în adâncurile mărilor şi oceanelor. Pentru Mama Terra, este începutul unei foarte păguboase “prietenii”, dar, dincolo de povestea cuceririi oceanelor, filmul tratează tocmai conştientizarea efectelor pe care exploatarea fără limite a resurselor le are asupra naturii.

Luat de valul descoperirilor, a vieţii de explorare pe care o duce, a progreselor pe care le face în cunoaşterea lumii subacvatice până la a-şi imagina viaţa oamenilor în adâncul apelor, Cousteau nu anticipează că, în plină industrializare, omenirea nu este capabilă să se bucure de descoperiri fără să şi le însuşească, uneori, în mod barbar, fără să stoarcă din ele tot potenţialul de profit. Trec nişte zeci de ani până când căpitanul explorator conştientizează răul pe care-l poate face neintenţionat şi alege să se implice în activitatea de protejare a mediului.

Evoluţia lui Cousteau de la cuceritor la protector este însăşi evoluţia societăţii sau măcar a unei părţi din societate de la folosirea fără discernământ a celor oferite de planetă la înţelegerea faptului că nu trebuie s-o distrugă în avântul industrial.

Esenţială în acest sens este relaţia dintre Cousteau şi fiul cel mic, Philippe, o relaţie foarte strânsă, dar care se deteriorează pentru a se reface pe alte baze. Cei doi reprezintă generaţii definitorii în societatea secolului XX, tatăl este, la început, cuceritorul naturii, mergând înainte fără să se gândească prea mult la consecinţe, căutând numai să-şi împlinească visul de explorare şi devenind instrumentul prin care companiile petroliere cunosc resursele subacvatice şi încep să le exploateze, în timp ce fiul este cel care observă că, odată cu descoperirea, începe şi distrugerea lumii subacvatice.

Portretele tatălui şi al fiului se creionează în special prin antiteză.

Cousteau, veşnic neobosit şi mobilizându-i pe toţi, apare narcisist, egocentric şi cu o nevoie de celebritate imposibil de satisfăcut, în vreme ce Philippe este hipsterul cu barbă de Robinson Crusoe, ecologist şi corect, care-şi mustră tatăl pentru că-şi înşeală soţia. Mi-a amintit de generaţia de bărbaţi care s-au născut şi au crescut în perioada de pace şi dezvoltare economică de după cel de-al Doilea Război Mondial şi mai ales după anii ’60-’70 (nu şi pe meleagurile româneşti aflate în plină construcţie a socialismului sub dictatură în acei ani, unde această generaţie ar fi cea de după Revoluţie), bărbaţii care au digerat şi au înţeles emanciparea femeii, de noua generaţie de taţi, “taţii blânzi care nu sunt străini de împinsul cărucioarelor, de schimbatul scutecelor şi de joaca alături de copii”, despre care vorbeşte Knausgård în Lupta mea. Cartea întâi: Moartea unui tată.

Cousteau învaţă astfel de la Philippe că natura nu trebuie doar cucerită, ci şi protejată şi creează împreună cu fiul său Cousteau Society for the Protection of Ocean Life, ţine conferinţe despre stoparea poluării şi participă la conferinţele Naţiunilor Unite pe teme ecologice.

Dar m-am luat cu vorba şi trebuie să spun că Lambert Wilson (în rolul lui Cousteau), Pierre Niney (Philippe) şi Audrey Tautou (Simone) joacă foarte bine şi că, pe lângă caracterul moralizator, L’odyssée este un pictorial despre frumuseţea adâncurilor şi a naturii şi-ţi dă aşa un dor de ducă…

L’Odyssée (2016)
Regie: Jérôme Salle
Scenariu: Jean-Michel Cousteau (carte), Albert Falco (carte), Jérôme Salle, Laurent Tourner
Distribuţie: Lambert Wilson, Pierre Niney, Audrey Tautou