Clouds of Sils Maria (2014)
Regie: Olivier Assayas
Scenariu: Olivier Assayas
Distribuţie: Juliette Binoche, Kristen Stewart, Chloë Grace Moretz

Am văzut filmul într-o perioadă în care reflectam la cum ne învârte viaţa, ca să zic aşa, şi ajungem uneori să gândim, să simţim şi să trăim stări pe care cândva le-am condamnat. Cu alte cuvinte, e bine să fim atenţi şi să avem grijă pe cine şi ce judecăm sau dispreţuim, pentru că nu se ştie când ne vom trezi în vreo situaţie similară şi nu vom reuşi să fim la fel de “fără pată” ca atunci când ne permiteam să judecăm. Asta ca să nu mai vorbim de ideea că ne supără cel mai mult la alţii ceea ce nu vrem să acceptăm că se regăseşte şi în noi.

Maria Enders (Juliette Binoche) a debutat cu piesa de teatru Maloja Snake, o piesă al cărei subiect este atracţia şi, în acelaşi timp, conflictul între o tânără, Sigrid, şi şefa ei, o femeie matură, Helena, deznodământul fiind unul tragic pentru Helena. După ani buni, Maria Enders primeşte provocarea ca, după ce-a jucat-o cândva pe Sigrid, s-o întruchipeze pe Helena. În tinereţe, şi-a asumat personajul Sigrid şi a intrat în pielea ei convinsă de filosofia acesteia, condamnând-o pe Helena pentru slăbiciunea de care dă dovadă şi pentru decăderea pe care o trăieşte.

Pusă acum faţă în faţă cu personajul îmbătrânit, este nevoită să accepte că Sigrid şi Helena reprezintă unul şi acelaşi personaj, în momente diferite ale vieţii, că, aşa cum spune un personaj din film, “avem în noi toate vârstele”, purtăm în noi ceea ce am fost, ce suntem, dar şi ce putem deveni.

Maria se retrage în casa dramaturgului care a scris piesa, al cărui deces recent a bulversat-o şi a influenţat-o în acceptarea rolului, şi începe să lucreze la rolul Helena împreună cu asistenta ei, Val (Kristen Stewart), ţinând locul lui Sigrid. Antiteza dintre personajele piesei este reflectată în relaţia dintre Maria şi Val şi o forţează să vadă realitatea şi să-şi cunoască mai bine personajul. Refuză să înţeleagă vulnerabilitatea Helenei tocmai pentru că se simte ea însăşi foarte vulnerabilă.

Sigrid va fi interpretată de o tânără stea de Hollywood, Jo Anne Ellis, celebră pentru viaţa de dezmăţ pe care-o duce, care, în spatele unei bunăvoinţe şi inocenţe cuceritoare la prima vedere, dovedeşte cruzimea şi egoismul tinereţii combinată cu succesul.

Kristen Stewart este puntea între Sigrid şi Helena. Deşi este tânără şi ia apărarea generaţiei ei, argumentând în favoarea filmelor proaste, dar cu record de încasări în care joacă Jo Anne, poartă în ea o melancolie şi o profunzime care o ajută mult în a o percepe şi a i-o înfăţişa Mariei pe Helena. Momentul în care Val susţine filmele hollywood-iene este amuzant şi nu poţi să nu te gândeşti la seria Twilight care a lansat-o pe Kristen Stewart.

Accept-o pe Helena cum ai acceptat-o pe Sigrid…
Între forţă şi slăbiciune, o preferăm pe prima. Tinereţea e mai bună decât maturitatea. Cruzimea e grozavă, suferinţa sperie.

Juliette Binoche excelează într-un personaj care înseamnă mai multe roluri în acelaşi timp. Trebuie să fie actriţa celebră, al cărei succes confirmat de-a lungul anilor îi conferă o stabilitate şi superioritate în faţa vedetuţelor de moment, trebuie să fie femeia care nu vrea să-şi accepte maturizarea, susţinând că ea încă se consideră Sigrid, trebuie să fie Helena atunci când se pregăteşte pentru rolul din piesă şi, totuşi, trebuie şi să te bulverseze atunci când, jucând-o pe Helena, îţi induce confuzia şi, în acelaşi timp, distincţia dintre Maria şi Helena.

În ce-o priveşte pe Kristen Stewart, recunosc că, ori de câte ori o văd, nu pot face abstracţie de filmele cu vampiri, din care am văzut doar unul şi am râs cu lacrimi, dar trebuie să spun că joacă foarte bine rolul lui Val şi a meritat premiul César pentru cea mai bună intepretare într-un rol secundar, fiind prima actriţă americană care câştigă acest premiu.

Despre titlul Clouds of Sils Maria şi titlul piesei Maloja Snake nu vă spun decât că desemnează acelaşi fenomen, povestea lui fiind una vizuală, aşa încât va trebui să vedeţi filmul