Îmi dau seama încă o dată că eu nu pot face lucrurile normal, ci doar excesiv sau deloc, altfel spus, în minunatul stil al epocii noastre, heirupist sau deloc.

N-aş putea spune de ce nu reuşesc să mă mobilizez, de exemplu, să merg la teatru frecvent, să zicem o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni…Cum se face, cum nu se face, se găseşte un motiv pentru care nu pot, n-am timp, am altceva de făcut şi ajung mai rar decât mi-aş dori. Sunt atâtea piese pe care-mi doresc să le văd şi totuşi amân.

Dar, când am citit despre Maratonul Teatrului Independent, imediat m-am mobilizat şi mi-am spus: săptămâna asta nu fac altceva, nu-mi programez nimic şi nu las pe nimeni să mă deturneze!

V-am povestit aseară despre Fără cap şi pregătiţi-vă să mai citiţi despre câteva piese zilele-astea

Azi am văzut Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu după Matei Vişniec, jucat la Teatru Pub În Culise.

Scenete scurte pe teme cât se poate de variate, pline de umor şi de ironie. Lunetişti, un vânzător de pantofi, un manelist, o prostituată, un cuplu cât se poate de comun sunt personajele pitoreşti ale piesei.

Cel mai mare amuzament derivă din absurdul unor situaţii şi comportamente banale, care, de cele mai multe ori, încetează să ne mai surprindă pentru că ne-am obişnuit cu ele.

Fiecare în lumea noastră ne imaginăm că suntem Dumnezeu şi ne purtăm ca atare.

Oare Dumnezeu gândeşte? Eu unul nu cred că Dumnezeu gândeşte…Dumnezeu acţionează, asta e tot.

Spectacolul se joacă în pub, în sala de spectacol de la etaj, pe scări, dar şi pe stradă şi în culise.

Din păcate, nu pot să vă spun mai multe pentru că aş strica surprizele care se ţin lanţ, dar sper că v-am făcut curioşi şi o să urmăriţi Teatrul Pub În culise pentru reprezentaţiile viitoare. Eu sigur am să revăd piesa!

Sursă fotografii