Nu e o postare despre mine, deşi aşa ar putea părea după titlu, ci despre piesa Fără cap după Truman Capote

Până la piesă să vă povestesc întâi despre locaţie: Teatrul de Sufragerie. Numele mi s-a părut foarte fain, nu mai fusesem şi, deşi anticipam o locaţie mai intimă, nu-mi imaginam totuşi că este vorba chiar de o sufragerie! Intrăm şi ni se spune: “La noi în sufragerie, lumea se descalţă…” Ok, ne descălţăm şi noi, aveam de ales între o mulţime de papuci de casă sau să rămânem desculţi. Înaintăm desculţi pe parchet şi apoi pe nişte covoare moi şi tare plăcute pentru tălpile obosite. Deşi puţin miraţi la început, ideea începe să ni se pară din ce în ce mai bună.

Ajungem în “sufragerie”, o adevărată sufragerie, cu saltele pe jos, cu perne şi perniţe de toate culorile…ce să mai, pentru mine, un mic paradis, intim, colorat, lampadare din hârtie colorată, lumânărele…

Ca să vă faceţi o idee, câteva imagini de pe site-ul teatrului:

Piesa Fără cap este one man show cu Răzvan Ropotan şi, dacă la începutul ei aveam oareşce îndoieli, pe parcurs m-a prins şi mi-a plăcut foarte mult. Vincent îşi aminteşte de ultima poveste de dragoste trăită şi ne povesteşte, ca la o cafea, întâmplări, detalii, doar că o face jucând, ca atunci când eşti atât de implicat în ce povesteşti încât încerci să intri în pielea personajelor despre care relatezi pentru ca interlocutorul să aibă o imagine cât se poate de reală. Iar Răzvan Ropotan reuşeşte cu brio să joace toate rolurile din poveste, trecând cu rapiditate uimitoare de la un personaj la altul, cu atât mai dificil cu cât e vorba uneori doar de un gest, o replică, “apariţii” foarte scurte pentru câte un personaj.

Prezentând un fapt aparent simplu şi banal, cum se cunosc doi tineri, se apropie şi apoi se despart, piesa aduce în atenţie o temă delicată şi care m-a pus pe gânduri…responsabilitatea pentru oamenii care te iubesc.

Nu vă spun mai multe, în mod sigur se va mai juca, aşa că urmăriţi Teatrul de sufragerie şi mergeţi cu încredere, dar deschişi pentru o seară altfel, pentru nişte ore de relaxare într-o variantă dintre cele mai comode

A fost şi o parte care nu m-a încântat, intro-ul, adică vreo jumătate de oră de muzică. Muzică foarte faină, nimic de zis, un pianist foarte bun, două chitări şi vocal Viorica Pintilie, solistă de jazz, dar momentul ales pentru muzică lentă n-a fost tocmai potrivit, cel puţin în ce mă priveşte, pentru că simţeam acut cum mă cuprinde oboseala, pe care mă străduisem s-o păcălesc ca să nu ratez piesa. Pentru intrarea în atmosferă şi crearea legăturii cu piesa erau suficiente 2-3 piese.

Din păcate, partea vocală destul de redusă în acest intro, au mai fost câteva intervenţii muzicale pe durata piesei, dar, din fericire, am descoperit-o pe Viorica Pintilie, care are o voce extraordinară şi care va susţine un concert tot la Teatrul de Sufragerie pe 29 septembrie

Fără cap face parte din spectacolele care se joacă în cadrul Maratonului Teatrului Independent – Bucharest Fringe, Ediţia a doua, care cuprinde nu mai puţin de 43 de spectacole în 11 spaţii de joc (Godot Cafe-Teatru, Teatrul de Comedie – Sala Nouă, Teatrul Arca din cadrul La Scena, Teatrul Apropo, Teatrul Tabu/Legere Live, unteatru, Teatrul LUNI de la Green Hours, Teatrul În Culise, Club UNITER, Teatrul de Sufragerie şi Sala ARCUB).

Programul complet aici.