Pelicula este ecranizarea cărţii The Rum Diary scrisă de Hunter S. Thompson, despre care nu ştiam nimic până la apariţia filmului.

Pentru că filmul mi-a plăcut, dar finalul m-a lăsat cam în ceaţă, căutând mai multe informaţii despre partea biografică a acestuia, am aflat, printre altele, că are la bază cartea autobiografică a lui Thompson şi că Johnny Depp, prieten cu scriitorul, a fost cel care l-a convins s-o publice. În 1998 a fost ecranizată şi Fear and Loathing in Las Vegas a aceluiaşi autor, tot cu elemente autobiografice şi tot cu Johnny Depp în rolul principal.

Înţelegând astfel ce-a fost, de fapt, cu acest film, am lăsat deoparte senzaţia pe care deznodământul mi-a lăsat-o – un film în care se întâmplă multe, dar care nu duce nicăieri, pentru că niciuna din direcţiile urmărite pe parcurs nu are vreo finalitate clară, aşa cum suntem obişnuiţi să vedem – şi mă bucur de ce mi-a plăcut la acest film.

Paul Kemp, alter-ego-ul lui Thompson, ajunge în Porto Rico şi se angajează la un ziar care este în pragul falimentului. În ciuda ambiţiilor sale de jurnalist care-şi doreşte să scrie despre ceea ce contează, să demaşte mizeriile care se întâmplă şi diversele interese nocive de pe insulă, directorul ziarului îi trasează sarcina de a scrie despre bowling şi de a inventa horoscopul, pentru că nu pot speria turiştii veniţi la relaxare cu poveşti reale.

Tânărul jurnalist este implicat într-o afacere nu tocmai curată de către Sanderson (Aaron Eckhart), iar situaţia se complică atunci când o cunoaşte pe logodnica acestuia, Chenault (Amber Heard).

Atmosfera anilor ’60 te învăluie pentru că este foarte fain creată, iar personajele, de-asemenea, sunt cât se poate de autentice. Un rol dificil, dar foarte bine jucat de către Giovanni Ribisi, este cel al lui Moburg, un fost angajat al ziarului, tot timpul beat sau drogat.

Scenariul mi-a plăcut foarte mult, replici bune, uneori de-o ironie usturătoare, alteori foarte amuzante. Cel mai mult mi-a plăcut un schimb de replici, pe care însă nu-l pot transcrie foarte fidel, pentru că nu am găsit pe net nicio subtitrare şi nu mi le amintesc perfect, dar încerc să-l redau :

– Hotelurile vor fi chiar pe plajă
– Şi dacă vreau să văd marea ce fac?
– Te cazezi la hotel
– Adică să plătesc ca să văd marea?

Bineînţeles că Johnny Depp a fost perfect în pielea personajului, dar nu mă grăbesc să-i laud prea mult performanţa, pentru că mi se pare că rolul i-a fost atât de potrivit încât nu era nevoie să facă cine ştie ce eforturi…a jucat ca de obicei şi nu s-ar putea spune că a fost un rol provocator pentru el.

Recomand să vă amuzaţi cu The Rum Diary, chiar merită, chiar e altceva, şi ca umor, şi ca atmosferă, decât ce avem prin cinematografe în ultima vreme, atâta doar să luaţi filmul ca atare şi să nu vă aşteptaţi la revelaţii.