Tomata cu scufiţă a scris foarte fain despre pomii care i-au definit copilăria şi, întrucât mi-am trăit copilăria mai mult printre pomi, am preluat ideea

Fereastra copilăriei mi-a fost străjuită de două tufe mari de lămâiţă…nu ştiu dacă intră chiar la categoria “pomi”, dar nu le pot omite din această postare, pentru că nu mă pot gândi la dimineţile de-atunci fără să-mi amintesc şi mirosul de lămâiţă

Tot la fereastră, un vişin mare care făcea o mulţime de vişine. Acum câţiva ani, am observat că s-a cam uscat şi n-a mai făcut vişine. Nu era o mare pierdere, în jurul casei mai erau mulţi vişini, dar parcă acela era cel mai frumos, cel mai important, pentru că nu-mi imaginam drumul spre care priveam pe fereastră decât printre crengile lui.

Surpriză, vişinul ne-a dat o adevărată lecţie de supravieţuire şi renaştere acum un an, când l-am văzut cu crengi noi care, deşi tinere şi parcă firave, erau încărcate de vişine!

Unele din cele mai vechi şi frumoase amintiri sunt strâns legate acest nuc, de crengile căruia îmi atârna mamaie leagăne…nu mă întrebaţi câţi ani are nucul, nu ştiu, dar e maaare şi bătrân. Leagănul se ducea suuuus şi vedeam din el, dincolo de grădina noastră, peisaje de vis

Unul din pomii mei de suflet este mărul din mijlocul grădinii, nu pentru că mi-ar fi plăcut în mod deosebit merele pe care le făcea, din acelea crețești, acrrre, ci pentru că avea crengi zdravene şi aşezate în Y, care-mi permiteau să mă aşez comod şi să citesc la înălţime

Avea și coroana suficient de deasă, încât să nu mă găsească prea uşor aceia care ar fi considerat că e mai util să mă duc să car apă de la fântână (şipoate se numea la noi), să plivesc straturi, să adun urzici, să mă duc în vizite pe la prietene de-ale mamaiei să le transmit cine ştie ce sau alte de-astea ce trebuiau făcute prin gospodărie…

Despre colţul de rai în care am crescut am mai scris şi prin 2009, şi prin 2010, când, printre alte amintiri, am depănat şi despre pomii copilăriei mele, dar simţit că trebuie să reiau poveştile despre ei în această postare care le este dedicată