Facebook, revoluţia social media

Revoluţia Facebook în spaţiul social…sună intrigant tare subtitlul cărţii “Cartea feţelor” de Alexandru Brăduţ-Ulmanu, aşa că…achiziţionat şi citit. Şi tare greu îmi vine să scriu despre ea.

Pe de-o parte, am găsit informaţii foarte interesante, pe care nu m-aş fi gândit să le caut sau pe care aş fi putut să le culeg numai dintr-o vastă bibliografie (ceea ce  a şi făcut, de-altfel, autorul), pe de altă parte, însă, mă aşteptam la altceva, la ceva mai mult decât redarea a n cazuri legate de facebook şi de social media, mai mult decât statistici, sondaje şi prezentare a unei stări de fapt, nu că nu ar fi şi astea utile…

Mi-aş fi dorit mai multă analiză socială, nişte concluzii, eventuale anticipări ale evoluţiei sociale viitoare în contextul revoluţiilor produse în comunicare în era social media, facebook, twitter şi altele.

Capitolul care mi-a plăcut cel mai mult este cel intitulat “Ce are Facebook şi alţii n-au”, în care sunt date şi nişte explicaţii neuroştiinţifice pentru atracţia faţă de platforme gen facebook.

Simplu spus, Facebook şi Twitter ne satisfac o nevoie fiziologică fundamentală. Poate părea ciudat, dar nevoia de socializare nu este de natură intelectuală, fiind vorba de o condiţionare biologică, izvorâtă din necesitatea de integrare în grup, fără de care nu putem funcţiona cum trebuie. Creierul uman este astfel construit încât să răspundă acestei nevoi. Organul vital al gândirii alocă resurse impresionante unor operaţiuni vitale pentru supravieţuire: înţelegerea şi identificarea emoţiilor, precum şi adaptarea la acţiunile semenilor.
[…]
Socializarea e o condiţie a supravieţuirii. Dacă rămâi singur eşti mai vulnerabil şi nu poţi transmite genele mai departe. Este valabil pentru omul modern, aşa cum era valabil şi pentru omul cavernelor.
[…]
Facebook poate fi privit ca o hartă interactivă (chiar dacă incompletă uneori) a relaţiilor noastre sociale. Oamenii sunt interesaţi să afle ce se întâmplă cu alţi oameni. Sunt interesaţi să afle ce se întâmplă chiar şi cu necunoscuţii, pentru că raportează poveştile altora la propriile experienţe. Sunt cu atât mai interesaţi să afle ce se întâmplă cu persoane pe care le cunosc, pentru că împărtăşesc o legătură directă cu acestea.

Autorul şi-a însuşit bine aceste detalii despre psihologia umană şi trebuie că a contat pe interesul cititorilor pentru ce li se întâmplă celorlalţi când a povestit cam multe din cazurile pe care le-a analizat pentru scrierea cărţii, iar cititorul de faţă nu manifestă suficientă curiozitate pentru ce i s-a întâmplat lui X şi lui Y…

În rest, cum spuneam, multe informaţii şi citate din diverse cărţi, studii pe tema social media, pe care eu le-am găsit interesante şi am fost încântată de a le primi calup, strânse la un loc, precum şi analize pe teme precum: cât de virtuală e prietenia virtuală, rolul social media în viaţa politică, în revoluţiile din lumea arabă, comportamentul în mediul virtual al politicienilor români comparativ cu cel al politicienilor din alte state, campanii electorale în spaţiul virtual, campanii publicitare prin social media, noul tip de jurnalism determinat de revoluţia social media şi altele.

Deşi nu mă declar încântată – aşa se întâmplă, de regulă, când ai anume aşteptări de la o carte – o recomand spre citire, pentru că are rolul de a ne atrage atenţia asupra lumii în care trăim şi asupra aceleia în care navigăm zilnic, dar despre care nu ştim atâtea câte ar fi bine şi util, pentru că, sub ochii noştri, lumea e în continuă schimbare, mai mult decât putem admite zi de zi, şi nu strică să fim conştienţi de asta.

P.S. O critică adusă Editurii Humanitas, la care a apărut cartea: s-au folosit coperţi foarte lucioase de pe care se ia tuşul şi m-am enervat în repetate rânduri când, prin metrou, m-am trezit murdară pe mâini sau chiar pe câte o cămaşă albă…şi geanta mea preferată, crem la culoare, a primit nişte tuş de pe carte Frown

8 comments

  • brightie

    ca sunt licentiata in blogging – la propriu, mi-am facut lucrarea de licenta pe tema asta, zic eu ca ingineria cu retelele sociale si blogging e ca, pe langa satisfacerea nevoii de socializare/raportare sociala pe care o oferau si alte platforme internaute vezi mess, astea iti ofera posibilitatea sa “setezi” parametrii interactiunii, iti dau iluzia controlului in conditiile in care tu ca individ perisabil si social ai aproape deloc ocazia sa faci lucrul asta in ce priveste viata ta, fiindca esti in permanenta obligat/contrans de diverse norme sa te lasi controlat de ceilalti, pe mana lor.
    ( Big Smile cred ca in lucrare n-am fost in stare sa expun asa de succint si clar ideea asta)

  • brightie

    si ca sa fiu si mai clara:
    in comunicarea nemijlocita nu poti pune mana la gura celui cu care vb ca sa nu injure, pe cand ca apropitar de blog faci o setare de moderare si ai rezolvat, iar pe fb poti macar da dai click pe “report abuse” (in viata reala, ar fi jenant sa te duci la nevasta lui x sa-i zici ca sotu’ ei isi cam baga diverse..).
    also, blog si facebook iti permit sa prezinti o ipostaza a ta, un avatar, ceea ce pe bune ai putea face doar la un bal macat Smile.

    • Foarte corect ceea ce spui, este o iluzie de control şi te expui aşa cum vrei în lumea virtuală. În cartea asta, povestea la un moment dat o concluzie interesantă la care au ajuns diverşi analişti în domeniu, anume că facebook-ul, blogging-ul motivează oamenii să fie mai activi şi, creându-şi o imagine pe care e de dorit s-o menţină, tind să devină ceea ce vor să pară…
      N-aş fi convinsă că este chiar aşa, dar e totuşi posibil ca măcar oamenii mai destupaţi, ca să zic aşa, cei care sunt cât de cât atenţi la evoluţia lor reală, nu doar la ceea ce par, să fie cumva stimulaţi de facebook. Personal, facebook-ul nu mă motivează deloc, în schimb blogul, da Smile

      • brightie

        “blogging-ul motivează oamenii să fie mai activi şi, creându-şi o imagine pe care e de dorit s-o menţină, tind să devină ceea ce vor să pară…”

        din propria experinta, pot confirma ca asa-i. pe mine mai facut mai egala cu mine. m-a adus mai aproape de lucrurile care imi plac. mai constanta fata de el. si mai luminoasa uneori. Smile

        • Exact, şi pe mine m-a adus mai aproape de lucrurile care-mi plac şi m-a făcut parcă mai constantă, în general, în a le practica Smile

  • Nu-mi vine să cred ce ai scris despre copertă Smile

    Îmi inspiră genul de carte aşa cum au fost cele despre căderea FNI şi criza economică, apărute imediat Smile

    • Dap, din păcate, este adevărat ce am scris despre copertă şi cred că voi fi mai atentă de-acum încolo cu astfel de coperţi, măcar să le fac încă o copertă de protecţie…nu a cărţii, ci a mea Big Smile
      Nu le-am citit pe cele despre căderea FNI şi criza economică, e posibil să fie acelaşi gen, dacă şi acelea erau conglomerate de informaţii…

  • Pingback: La plimbarea prin blogosferă (14) | Rontziki

Leave a Reply to brightie Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.