E duminică, dar nu este cafeluţa de duminică aşa cum o ştiţi…este o cafeluţă cu gânduri despre blog şi blogăreală
De ce?! Pentru că fix astăzi se fac doi ani de când m-am insinuat în virtual cu acest blog
Spre deosebire de acum un an, mi-am amintit la timp că pe 17 aprilie 2009, scriam:

Mi-am propus ca acest blog sa adaposteasca mai ales impresii despre carti, muzica, filme si alte momente care ne umplu sau ar trebui sa se umple viata si sufletele, reusind sa constituim astfel macar un pahar pe jumatate plin…
Nu am pretentia de a fi critic in nici unul dintre domeniile atacate asa incat posturile mele vor fi doar impresii de amator.
In concluzie ma insinuez in lumea virtuala cu un colaj de pareri, analize, imagini, stari, senzatii, culori…

Prin februarie 2010, povesteam care este rolul blogului în viaţa mea:

Întâi de toate, îşi îndeplineşte funcţia de “memorie”…încă nu am avut nevoie să recitesc de prin el ca să-mi aduc aminte ce-am mai citit şi ce filme am mai văzut, pe unde am mai umblat şi ce-am mai ascultat, dar n-are nici un an…Dacă, iniţial, îmi propusesem să scriu despre cărţi, filme şi altele de genul, cu timpul, am mai scris şi pe diverse alte teme “din viaţă” şi probabil am s-o fac de câte ori voi avea o temă pe care s-o “simt”.

Apoi, este cocktailul meu de lucruri frumoase, care este mereu cel puţin pe jumătate plin Partea cu traficul mă distrează şi, uneori, mă bucură să văd că a crescut, deşi încă nu mi-e clar ce înseamnă “vizitatori unici” şi alte de-astea , dar, indiferent câţi vizitatori aş avea, aş scrie la fel şi pe aceleaşi teme. Mă bucură să “cunosc” virtual oameni cu preocupări similiare, să văd că le face plăcere să mă citească, dar, şi dacă nu se întâmpla aşa, nu aş fi scris altfel sau despre altceva care să intereseze mai mult, să “prindă”, pentru că, recunosc, blogul acesta există, în primul rând, pentru mine.

În plus, am descoperit o mulţime de bloguri interesante, amuzante, de care am devenit oarecum dependentă , sunt mai la curent cu noutăţile în materie de literatură şi filme şi, deşi latura de socializare a blogurilor nu mi-era deloc cunoscută când mi-am făcut blogul, am cunoscut oameni faini, interesanţi, altruişti, sensibili la frumos şi sensibili în general…

Şi, după doi ani de blogăreală, nu s-a schimbat cu nimic ce înseamnă blogul pentru mine

A devenit, e drept, un element din ce în ce mai important, acum un an i-am făcut căsuţa lui, apoi am decorat-o în forma în care-l vedeţi, i-am făcut şi pagină de facebook, să fie şi el în rândul lumii, unde evident puteţi da like, iar acum îi pregătesc o schimbare de temă că s-a cam plictisit de cea de acum. Va fi una muuult mai faină şi mult mai uşor de citit şi manevrat

Acestea fiind zise, vă mulţumesc că treceţi pe aici şi-mi împărtăşiţi părerile voastre, că scrieţi şi-mi daţi ocazia unor plimbări foarte plăcute şi incitante prin blogoferă şi vă aştept în continuare să poposiţi în evantaiul meu cu impresii şi, pentru că e totuşi cafeluţa de duminică, vă las cu o melodie pe care o tot ascult de ceva vreme şi nu mă mai satur…