Foto, clipe, stări

Foarte frumos a scris Flavius: “Fotografia e amprenta unei clipe care trece, gest atît de efemer care face parte pînă la urmă din genomul nostru fiind… noi.”

M-a invitat şi pe mine să mă gândesc la ce înseamnă fotografia şi nu pot să nu mă alătur ideii că  ea este încercarea de a reţine o clipă, de a opri timpul şi a-l conserva pentru mai târziu…Mă întreb cât de des reuşim…cu toţii facem fotografii, mai reuşite, mai puţin reuşite şi, răsfoind folderele mele, am încercat să-mi dau seama care dintre fotografii au supravieţuit uitării, care din ele păstrează încă momentul…

Am ajuns la nişte concluzii stranii…cel mai adesea, fotografiile care într-adevăr îmi dezvăluie, peste timp, stări şi clipe, sunt cele nereuşite, cele imperfecte, chiar mişcate sau  cele care redau mişcarea, fotografii pe care niciodată nu le-aş putea repeta…un val care nu va reveni niciodată în aceeaşi formă, o pasăre în zbor, nori…Fotografiile foarte statice sau care conţin elemente neschimbătoare prin natura lor nu mi-au mai spus foarte multe după un timp…ştiu că, dacă voi merge în acelaşi loc, voi putea obţine aproape aceeaşi fotografie. Cunoscătorii îmi vor spune că cel puţin lumina poate cădea diferit chiar dacă aş merge în acelaşi moment al zilei şi le-aş da dreptate, dar, ca şi amator cu ochi neformat, aş face confuzii între clipe…

Cu toate astea, nu există fotografii identice şi tocmai din acest motiv fotografia este martorul unei clipe şi doar al unei clipe.

E de la sine înţeles că, în cazul fotografiilor cu oameni, îmi plac instantaneele…celelalte, în care personajele sunt conştiente că sunt fotografiate, reţin, de cele mai multe ori, starea de “a poza”, care apare involuntar.
Am ales, dintre multele imagini care mi-au inspirat aberaţiile de mai sus, câteva care au reuşit să conserve momentul, să reţină o stare şi să mi-o dăruiască atunci când le privesc Smile

Provocarea este la liber şi vă rog să vă serviţi, dar nu mă pot abţine să nu o provoc expres pe Cami, ale cărei gânduri pe temă aş vrea foarte mult să le aflu Grin

6 comments

  • bogdanic

    Hmmm! Super-adevarat. Pozele mai putin reusite (din vina mea, desigur) care surprind o stare sunt cele care imi trezesc si mie amintirile. Instantaneele mi-au placut intotdeauna. Copilul plangand sau razand, preocupat de ceva, o clipa de emotie, un colt de natura sau un detaliu aparent nesemnificativ surprins de ochi la adevarata valoare, dar pe care camera n-a reusit sa-l conserve la adevarata valoare din cauza mainii neindemanatice sunt intotdeauna pozele care raman pentru mine valoroase.

  • Rontziki

    @bogdanic: probabil pentru că acele poze ne amintesc şi ce ciuda pe care am resimţit-o în momentul respectiv pentru că nu ne-a ieşit poza Big Smile)
    În ce priveşte detaliile mai puţin observabile şi ceva ce se petrece pentru un moment şi ai reuşit să surprinzi (poate întâmplător), astea sunt de nepreţuit Smile

  • QED

    Ador instantaneele. Dar nu ma dau in laturi nici de la cele in care lumea sta la pozat. Iar cand fotografiez un colt de natura ma trezesc intrebandu-ma daca nu cumva natura mi-a pozat, constienta fiind. Foarte frumoase cuvintele despre arta. Pentru ca este o arta.

  • Rontziki

    @QED: Mulţam frumos! Consideră-te lepşuită dacă ţi-a plăcut ideea Smile

  • fly2sky

    Frumoase clipe ai prins…iar cea cu valurile inspumate mi-a placut in special. Cu siguranta si amintirile legate de ele sunt frumoase. Cred ca o sa fac si eu leapsa asta..cand am dispozitia necesara.. Smile

  • Rontziki

    @fly: mulţam fain! cea cu valurile alea albastre e una din preferatele mele Smile Am lăsat la liber leapşa, dar chiar te rog să preiei, mi-ar plăcea să aflu ce înseamnă pentru tine fotografia Smile

Leave a Reply to QED Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.