Le concert
De mult timp nu mi-a mai plăcut atât de mult un film, încât să vreau să-l revăd la distanţă de două zile…Extraordinar film! Foarte concentrat, am simţit de la prima vizionare că mi-au scăpat momente, imagini, idei şi cred că la fiecare vizionare, aş mai surprinde ceva.
Muzică, muzică, muzică…vise, vise, vise…când am ajuns acasă, nu reuşeam să mă hotărăsc dacă să ascult Tchaikovsky sau melodia Hop, hop, hop din Şatra, genuri îmbinate cu genialitate de Radu Mihăileanu în film, o comedie spumoasă, plină de sensibilitate.
Nu mă apuc să povestesc despre film, sunt convinsă că aţi citit şi de bine şi de rău, că ştiţi deja că tema este drama suferită de artişti şi intelectuali în perioada comunistă, aşa încât spun numai: acest film TREBUIE VĂZUT!
Chiar nu m-aş pricepe să analizez tehnica cinematografică, dar pot aprecia că nu-ţi dai seama când trec două ore şi, la final, simţi că-ţi vine să aplauzi…sunt atâtea momente care îţi taie respiraţia şi atâtea momente în care râzi cu lacrimi, încât, în mod cert, am să-l revăd când va apărea pe dvd…de multe ori 
M-ai facut curioasa, o sa incerc sa-l vad si eu
este tocmai ce-ti spuneam. Minunat, l-am vast! Merveilleux!!!
@tetris: trebuie să-l vezi, este super film!
@cdmitroi: dacă este, este!
Pe facebook unde scrie că apare pe dvd pe 4 martie, erau o mulţime de comentarii de la francezi care l-au văzut şi sunt înnebuniţi după filmul ăsta
merita…
merci e popularizare
astept si lucrurile bune ale tale (cele rele ..le poti minimaliza)
@Belle de Jour: Mă conformez cât de repede, chiar mă bucur că am ocazia să fac un bilanţ pe care încă nu am apucat
Te așteaptă un premiu la mine pe blog, spre să-l ridici și să-l trimiți mai departe :*
@Bianca: Mulţam frumos!
Pingback: Leapşă cinefilă | Rontziki