Degeaba…?!
Degeaba, “un concert ca România, cu disperare, cu frustrare, dar şi cu iertare şi speranţă”, care a adus, din nou, la Sala Palatului, câteva mii de ascultători fideli ai lui Tudor Gheorghe, a fost promisa rescriere a spectacolului “Mie-mi pasă”, spectacol dedicat Revoluţiei din Decembrie 1989.
După ce a cântat cu taraf, cu orchestră simfonică, cu copii, cu călugări, cu orchestră de muzică uşoară, prezentarea spectacolului în care Tudor Gheorghe cântă alături de 74 de instrumentişti, 60 de corişti şi alături de o trupă rock mi-a stârnit curiozitatea mai mult decât toate celelalte spectacole.
Am fost la aproape toate concertele din ultimii ani, de fiecare dată, am simţit că evadez într-o altă lume şi, în acelaşi timp, că mă întorc acasă, şi am plecat întotdeauna impresionată…dar spectacolul din această seară a fost mult peste orice aşteptări aveam de la un artist pe care îl consideram deja genial!
Nu pot transpune în cuvinte ceea ce a putut să creeze din îmbinarea orchestrei simfonice cu chitări electrice şi tobe şi cu vocile coriştilor. A fost ceva înălţător, o muzică ce depăşeşte imaginaţia…
Poate din subiectivism, dintr-un soi de posesivitate şi mândrie ale publicului, dar şi datorită muzicii, versurilor, temelor alese, Tudor Gheorghe este un artist al românilor şi nu aş fi putut să-mi dau seama cum ar fi receptat la nivel internaţional, dincolo de ceea ce înseamnă diaspora română, pentru care, nu am nici un dubiu, este o adevărată mângâiere.
Ei bine, primul gând pe care l-am avut, ascultând concertul din această seară, a fost că, deşi versurile şi tema sunt absolut româneşti, muzica compusă pentru acest spectacol depăşeşte subiectivismul, fiind artă în stare pură, ce ar putea fi privită astfel şi dincolo de graniţele românismului.
Orice moment, din orice an, este potivit pentru a ne aminti de cei care au murit la Timişoara şi la Bucureşti, şi mai ales pentru a ne întreba dacă sacrificiul lor a fost sau nu “degeaba”…dar cred totuşi că nici un moment nu putea fi atât de bine ales ca acest decembrie, când se împlinesc 20 de ani de la Revoluţie, într-un “minunat” an electoral, când criza economică şi cea politică ne-au făcut să ne întrebăm mai mult decât oricând pentru ce au murit oamenii în decembrie 1989 şi să răspundem, din păcate, “degeaba”…
Nu ni se mai pare deloc surprinzător, dar este trist că, la 15 ani de când Tudor Gheorghe a prezentat prima oară spectacolul “Mie-mi pasă”, tema şi versurile melodiilor (versuri compuse de artist) sunt cel puţin la fel de actuale ca atunci când, la câţiva ani de la Revoluţie, artistul trăgea un semnal de alarmă şi ne avertiza ce va să vină…versuri îndemnând la o deşteptare care încă nu a venit…
Tudor Gheorghe – Ruga La Timisoara
Tudor Gheorghe – Schimbare
Tudor Gheorghe – Dezamagire
Melodiile de mai sus sunt de pe albumul “Mie-mi pasă”, acompaniate doar cu cobza, şi, deşi sunt foarte frumoase, iar versurile extrem de grăitoare, trebuie să spun că nu au forţa pe care am regăsit-o, în aceleaşi melodii, în seara asta…
Cei care îşi doresc vadă acest concert mai au o şansă pentru că este programat şi pe 22 decembrie, tot la Sala Palatului, şi încă se mai găsesc câteva bilete pe www.vreaubilet.ro. Despre concert, găsiţi o prezentare în avans foarte frumoasă aici, impresionante fiind şi comentariile.
Pentru că vine Crăciunul şi pentru că tot am vorbit de diasporă, este o melodie de pe albumul “Iarna simfonic”, care pe mine mă emoţionează de fiecare dată când o ascult…mă face să mă gândesc la copilărie şi la ce înseamnă, de fapt, Crăciunul, mi se face dor de tot ce înseamnă şi va însemna mereu “acasă” şi nu-mi doresc decât să ajung mai repede în oraşul şi în satul din care îmi iau energia…nu vreau să mă gândesc cum ar fi să ascult astfel de melodii fiind atât de departe încât să nu pot ajunge…
Tudor Gheorghe – Colindul celui fara de tara (Adrian Paunescu)
Din motive lesne de inteles, nu am putut merge la acest concert si imi pare extrem de rau
Sunt convins ca a fost inaltator, mi s-a facut chelea de cocos cand am citit articolul tau.
Voi asculta spre seara melodiile.
Multumesc
Cdmitroi
@cdmitroi: sper să îl reia şi anul viitor, e un spectacol care ar trebui să facă înconjurul ţării…probabil va apărea cât de curând pe cd şi o să ai ocazia să asculţi melodiile cu instrumentaţia absolut genială din concert
Cu multă plăcere!
Emotionante versurile ultimei melodii..mai ales pentru cei plecati din tara..unele lucruri le apreciezi mai mult atunci cand nu le ai. Mi-ai facut pofta de asa un concert.
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
Nu "Degeaba" un om ca Tudor Gheorghe este atât de iubit. Felicitări, maestre şi la cât mai multe concerte. Îl ascult de fiecare dată şi vocea lui îmi unge sufletul.
Paunescu asta,omul contradictiilor mai este…pe cat de grobian e ca om,ca poet e mare!E dureros Colindul celui fara de tara,iar Tudor Gheorghe e un sensibil!
@fly2sky: emoţionante versuri, emoţionantă voce…sunt motive să fim şi mândri că suntem români, măcar din când în când
@iguana: pe bună dreptate foarte iubit! păcat că nu este promovat mai mult…
@Rodica: cred că în cazul lui Păunescu trebuie să facem abstracţie de activităţile lui politice…va rămâne în mod cert în istorie pentru cenaclu şi pentru poezie
In drum spre munca (si in drum spre plimbari, in weekend) trec negresit prin Pasajul de la Piata Universitatii, acolo unde de o saptamana si ceva sau doua, cred, este o expozitie fotografica si video ce are ca tema re-amintirea Revolutiei din '89. Desi il ador pe Tudor Gheorghe- este printre singurii artisti romani care imi transmite o mare caldura si iubire de viata- ma bucur intr-un fel ca am ratat concertul. Ma ingreuneaza si intristeaza peste masura acest decembrie. Un decembrie uitat de foarte multi dintre noi… preocupati de scandaluri politice, barfulite mondene, adanciti in mici meschinarii lumesti.
Voi asculta clar piesele.. dar dupa ce ma satur de Tombe la Niege. M-ai terminat psihic amintindu-mi de ea.
m-ai facut sa plang!
@feeria: am văzut şi eu expoziţia de la Universitate doar în trecere şi îmi doresc să ajung să o văd mai bine…Da, un decembrie trist, poate nu uitat, dar nici respectat aşa cum ar trebui şi nu doar în zilele acestea de comemorare, ci în general…
Mă bucur că ai reascultat cu plăcere Adamo, pe mine mă tulbură de fiecare dată.
@corymor: îmi pare tare rău! îmi dau seama ce simţi, aşa cum spuneam, şi mie îmi dau lacrimile când ascult colindul scris de Paunescu şi îmi pare rău că nu ţi-am scris un comentariu de avertizare…
Important este că eşti cu sufletul aici şi că ceea ce faci acolo înseamnă mult pentru noi! Trebuie să existe punţi între culturi şi tu eşti una dintre ele
da, ar trebui sa fiu mai mult acolo, nu numai cu sufletul…
n-ai idee ce surpriza placuta mi-ai facut! deci nu sunt singura nebuna sub 50 de ani careia ii place Tudor Gheorghe!
Ce ma enervesza c-am ratat si concertul din mai si pe cel de acum…
@coryamor: când mai vii, dau o ciocolată caldă sau ceva fresh rece, dacă e vară, ca să-ţi treacă supărarea că te-am făcut să plângi
@caprikorn13: îmi pare bine că te-am bucurat poţi să fii cât se poate de liniştită că eu cunosc foarte multe persoane, mult sub 50 de ani, care îl adoră pe Tudor Gheorghe şi cu care am ascultat şi am mers la concerte