Public Enemies (2009)

Johnny Depp, Christian Bale si Marion Cotillard…e nevoie sa mai spun ceva?! Da, cam asa mi-am spus si eu cand am auzit de film si, mai ales, de distributie. Ce poate sa sune mai atragator decat actori talentati si frumosi intr-o poveste din anii ’30?! Are asa de multe atuuri filmul asta, ca chiar nu-mi vine sa-l critic, asa ca sa incerc sa zic repede ce lacune i-am gasit eu, ca sa trec apoi la laudarea lui. Desi am inteles ca cei mai multi au adorat cuplul Johnny Depp – Marion Cotillard, pe mine nu m-a convins…o fi pentru ca pe ea o plac prea mult, iar el nu e chiar pe gustul meu…Nu-i contest, in nici un caz, talentul actoricesc al lui Johnny Depp, pentru care ridic palaria, dar ea ar fi facut un cuplu mai incendiar, zic eu, cu Christian Bale, de exemplu…Si-ar mai fi, la capitolul de critici, o senzatie a mea ca totusi filmului i-a lipsit ceva, ma asteptam ca, dupa ce l-am vazut, sa fiu mult mai “ce fiiiiilm!”…dar nu as putea sa spun ce anume a lipsit…

Destul cu reprosurile pentru ca, totusi, e un film de vazut. Actorii joaca foarte bine, atmosfera de anii ’30  e foarte credibil creata (mai credibil decat in Changeling, de exemplu), iar muzica foarte faina! Aveti o mica demonstratie aici, o melodie a carei versiune originala a fost lansata in 1926.

Ensemble, c’est tout (2007)

Cand am citit cartea Anei Gavalda “Impreuna”, dupa care este facut filmul, recunosc ca nu am fost foarte impresionata. Notam atunci despre carte (nu aveam inca blog) ceva de genul: “e placuta senzatia pe care o ai aproape de fiecare data cand citesti o carte frantuzeasca sau cand vezi un film frantuzesc, ceva mai recente…aceleasi personaje, oameni obisnuiti in care te poti regasi usor, care au vietile lor interesante si condimentate cu “lucruri marunte”, dar importante, de care parem sa uitam de cele mai multe ori. Nu o pot compara cu filmul “Amelie, dar anumite senzatii din timpul cititului acestei carti sunt similare. Gavalda a publicat deja destul de multe carti, dar, intelegand ca “Impreuna” este una din cele mai bune, nu cred ca o sa am curand curiozitatea de a incerca alta…E o carte relaxanta, de citit intr-o duminica rece, cu o ciocolata calda alaturi…”

Vazand acum filmul, pe care trebuia sa-l vad, nu doar pentru ca am citit cartea, ci, mai ales, pentru ca este cu Audrey Tautou (Amelie) si Guillaume Canet (Jeux d’enfants), nu am revenit neaparat asupra parerii despre carte, dar mi-am amintit foarte multe detalii, dupa parerea mea importante pentru mesaj si atmosfera, detalii care insa lipsesc din film…Cu totii ne facem, atunci cand citim o carte al carei subiect cuprinde oaresce actiune si interactiune intre personaje, un film in imaginatie si nu e chiar placut cand, vizionand apoi filmul facut dupa carte, nu regasim momente sau detalii care, pentru noi, au contribuit mult la atmosfera…

Cu toate astea (uof, si pe asta l-am criticat), filmul este, la fel ca si cartea, bun de vazut intr-o duminica ploioasa, in care vreti sa evadati din mohoreala si sa re-aflati ca viata poate incepe in orice moment sa fie asa cum o doriti si ca intamplari, aparent nesemnificative, pot dobandi ulterior semnificatii si semnificatii…bineinteles, ciocolata calda nu trebuie sa lipseasca

The Ugly Truth (2009)

Nu o sa spun acum ca sunt anti- comedii romantice, dar trebuie sa spun totusi ca, desi imi spal din cand in cand creierii cu astfel de productii, nu toate imi plac sau ma amuza…Ei bine, The ugly truth este o comedie romantica intr-adevar amuzanta, pe care, cred eu, si barbatii, mai putin atrasi de astfel de filme, o vor gusta. Lui Katherine Heigl, blondina din Anatomia lui Grey, rolul i se potriveste foarte bine si, nefiind unul atat de simplut ca in alte comedii romantice, bag de seama ca e chiar talentata. De Gerard Butler nu mai zic nimic, ca imi declar cinstit subiectivismul

Cei doi sunt producatorul (ea) si respectiv prezentatorul (el) emisiunii The ugly truth, emisiune spumoasa, picanta si cam dura la adresa femeilor care, inarmate cu lista de cerinte obligatorii pentru potentialul “ales”, il asteapta pe Fat-Frumos sa le dea ocazia sa bifeze intreaga lista de criterii.

Ea isi cauta un partener care sa bifeze cat mai multe din lista ei : sa fie destept, chipes, dar sa nu stie ca e chipes, romantic, sa ii placa muzica clasica, vinul rosu, cainii, dar sa prefere totusi pisicile, in timp ce el le spune femeilor, in emisiune: “Barbatii sunt simpli, nu putem fi dresati. Ascultati, doamnelor, ca nu voi spune decat o singura data: nimeni nu se indragosteste de personalitatea voastra la prima vedere, nu, ne indragostim de sanii si de fundul vostru si stam cu voi doar pentru a vedea ce faceti cu ele. Nu aveti nevoie de 10 pasi pentru a cuceri un barbat, unul e suficient si se numeste: sex oral.”

Evident, ies scantei din interactiunea lor si, pana la urma, fac un deal: ea tocmai cunoaste un barbat care indeplineste deja prea multe din criterii, iar el o invata cum sa-l tina pe jaratec si sa-l cucereasca., miza fiind ramanerea lui in emisiune. E intr-adevar un film amuzant si poate chiar constructiv, o comedie romantica ceva mai altfel…pana la urma, in ciuda diferentelor, femeile si barbatii vor lucruri similare si impartasesc aceleasi sentimente