Poveste…
Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa.
Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
– Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi.Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete.
Viata e întocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine.
Deci nu uita: ce faci, te face!
Am primit-o azi pe mail si mi-a placut foarte mult 
atat ca imi place sa cred ca, spre deosebire de batranul tamplar din poveste, avem de fapt ocazia de a reconstrui in orice moment, de a redecora si de a ne re-inventa
O poveste ca multe altele, pilde pentru urechi surde. Pe blogul meu am pus o gramada de proverbe si aforisme, cuvinte de bun simt, cele mai multe, vechi. Priveste in jur si daca vei vedea unul singur repetandu-se, iti voi da ce vrei tu.
Din păcate, sunt anumite lucruri pe care le construim în vieţile noastre ce ne schimbă total "casa". Şi chiar dacă dărîmăm şi reconstruim, casa nu va mai arăta niciodată la fel. Şi va trebui să trăim cu asta mereu.
@pheideas: de ce pentru urechi surde?! eu ma incapatane sa nu cred asta
, dar nu inteleg in ce sens sa privesc in jur…?
Le-am citit
@Saturnianul: mda, sunt lucruri care odata construite sau daramate, fac ca nimic sa nu mai arate la fel, dar imi place sa cred ca, desi casa nu va mai arata la fel, asta ar putea sa insemne si ca puteam reconstrui una si mai frumoasa!
@Rontziki: Totdeauna putem face lucrurile şi mai frumoase decît au fost dacă vrem cu adevărat şi ne dăm silinţa
In ce sens sa privesti ? Pai iti dau cateva exemple: "Prietenia si banul sunt ca uleiul si apa" – Cati prieteni cunosti care se cearta pe bani ?, "Adevaratul prieten iti doreste binele de dragul tau " – Aproape toti prietenii imi doresc binele de dragul lor, "Nu te duce dupa multime" – Anul trecut era creditul era sport national. "A hrăni fără a instrui este cel mai mare păcat al părintelui" – No comment …, si am sa inchei cu Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie:
"Pentru aceia, iubitu mieu, suntem datori şi ni se cade să ne ferim de toate pizmele, de toate răutăţile; ca să ştii, cu adevărat tot omul, măcar bogat, măcar sărac, măcar înţelept, măcar neştiut, orice va sămăna, aceia va şi secera, şi cine cum îşi va lega sarcina, aşa o va şi duce. Că tot omul din lucrurile sale se va îndrepta, asa din lucrurile sale se va osîndi. De-aceia fii cu mare bucurie la lucrurile lumii şi socoteşte la cele ce vor să fie, nu numai în pohtele trupului, ci şi în cele ale nevoiaşului suflet, topit de căldura pămîntului, de cele ce răsar şi cresc din el, pentru tine."
@Saturnianul: asa sper si eu
Da, foarte misto pilda intradevar.
Cat despre ce spune saturnianul, cu reconstruirea, se intampla, nu e nici o nenorocire. Trebuie doar sa iti pastrezi speranta cand te gasesti printre daramaturi, si sa ai incredere ca vei construi o casa care sa te adaposteasca la fel de bine, chiar daca in alta forma.
@afreuda: ce-mi creste si mie moralul cand dau de oameni optimisti
E greu sa ne gasim speranta cand suntem la pamant, dar nu e imposibil 
Avem posibilitatea de a face modificari.
Dar si tamplarul a avut. A avut posibilitatea de a invata sa fie corect si un bun profesionist, de a alege sa faca fiecare casa de parca ar fi a lui, sa isi puna sufletul si pasiunea in ceea ce face.
Si la viata noastra vine o vreme cand e prea tarziu sa mai facem modificari. Si daca pana atunci nu am invatat sa ne cladim bine casa, vom trai intr-o viata facuta de mantuiala.
@copiiiubirii: daca ne gandim strict la poveste, tamplarul era unul priceput si care invatase sa fie corect si sa profesionist, dar a fost suficient un moment de delasare care l-a costat…
Imi place sa cred ca putin lucruri sunt cu adevarat ireversibile in viata…dar e adevarata ca uneori e cam prea tarziu sa mai schimbi ceva…poti insa sa inveti si sa construiesti mai bine in continuare