Nu e o postare despre mine, deşi aşa ar putea părea după titlu, ci despre piesa Fără cap după Truman Capote Până la piesă să vă povestesc întâi despre locaţie: Teatrul de Sufragerie. Numele mi s-a părut foarte fain, nu mai fusesem şi, deşi anticipam o locaţie mai intimă, nu-mi imaginam totuşi că este vorba chiar de o sufragerie! Intrăm şi ni se spune: “La noi în sufragerie, lumea se […]
» Read more
“Nu suntem leneşi. Ne luăm doar răgazul de a trăi. Ceea ce nu e cazul occidentalilor. Pentru ei, timpul înseamnă bani. Pentru noi, timpul nu are preţ. Un pahar de ceai ajunge să ne facă fericiţi, pe când pentru ei nicio fericire nu e de ajuns.” (Yasmina Khadra – Ceea ce ziua datorează nopţii) Aceste rânduri, citite acum mai bine de o săptămână mi-au venit în minte azi de dimineaţă în […]
» Read more
Citind Sentimentul unui sfârşit de Julian Barnes, despre care urmează să povestesc curând, m-am tot întrebat dacă, pentru toţi, vine vremea când, la întrebările despre vieţile noastre, vom răspunde cu remuşcări şi păreri de rău…mă mai întreb şi când vine vremea aceea…mai devreme sau mai târziu? Vine cu adevărat atunci când e prea târziu să mai schimbi ceva? Facem alegeri sau lăsăm viaţa să se întâmple (o alegere şi asta), […]
» Read more
Când am povestit despre societatea de consum în viziunea lui Jean Baudrillard, am încercat să punctez cât de cât ideile principale din Societatea de consum. Mituri şi structuri, dar, aşa cum am promis, revin la această carte pentru a reda consideraţii ale autorului pe anumite teme. De această dată, pe tema culturii în societatea de consum. Baudrillard aprecia, în 1970 când a publicat cartea, că societatea de consum are ca […]
» Read more
“În mod voluntar sau involuntar, din proprie opţiune sau de nevoie, majoritatea oamenilor de astăzi duc o viaţă ce-i epuizează nervos şi sunt întruna prea obosiţi spre a mai putea simţi bucurie.” “În cele mai avansate părţi ale lumii moderne, însă, oboseala fizică s-a diminuat considerabil prin ameliorarea condiţiilor de muncă. În prezent, genul cel mai grav de oboseală în comunităţile avansate este oboseala nervoasă. Aceasta, în mod straniu, este […]
» Read more
De ce aceasta atractie aproape maladiva spre ceea ce nu putem avea? De ce suntem tentati sa iubim oameni care nu au aceleasi sentimente sau care, din varii motive, nu pot fi alaturi de noi? Aşa mă întrebam acum vreo doi ani când scriam despre fascinaţia provocării…încă nu am găsit un răspuns, doar am găsit din ce în ce mai multe persoane fascinate de imposibil. După părerea lui Proust, imposibilul […]
» Read more
“Sentimentul zădărniciei a toate se naşte din prea marea uşurinţă cu care individul îşi satisface trebuinţele fireşti. Animalul uman, la fel ca oricare altul, este adaptat la un anumit cuantum de luptă pentru existenţă, iar atunci când, dispunând de o prea mare bogăţie, homo sapiens îşi poate satisface fără efort toate poftele, simpla absenţă a efortului din viaţa sa anihilează un ingredient esenţial al fericirii. Omul care dobândeşte cu uşurinţă […]
» Read more
Încep prin a spune că nu fac politică, în general, iar pe blog cu atât mai puţin. Dar astea nu sunt zile de stat deoparte… Am fost în Piaţa Universităţii în această seară, am rezistat câteva ore şi am simţit într-adevăr că ne trezim din apatia care parcă ne intrase în oase de ani buni. Participarea la protestele din această seară nu a avut legătură cu mitingul USL sau, cel […]
» Read more
“Există cărţi care trec dincolo de vacarmul vieţii, care te apucă de guler şi-ţi împărtăşesc numai adevăruri depline. “O mărturisire” era o astfel de carte. Tolstoi povesteşte legenda rusească despre omul care, hăituit de un monstru, se aruncă într-o fântână. În cădere, însă, omul vede că pe fundul fântânii îl aşteaptă un balaur ce vrea să-l mănânce. Chiar în acel moment observă o creangă ieşită din zid, o apucă şi […]
» Read more
Când am povestit despre Viaţa pe un peron de Octavian Paler, am “sărit” peste decalog…Erau multe, prea multe paragrafe pe care voiam să le transcriu şi m-am gândit că poruncile geniale merită consemnate separat “Poate că omul s-a obişnuit să i se poruncească. El îşi permite să fie surd la rugăminţi, dar devine atent când i se porunceşte. Prima poruncă: Să aştepţi oricât. A doua poruncă: Să aştepţi orice. A […]
» Read more