Obsesia perenităţii şi paradisurile de-o clipă

“Greşeala noastră fatală este de-a căuta paradisuri perene. Plăceri care nu se uzează, legături permanente, mângâieri cu vitalitate de liane: arborele piere, dar împletiturile lor continuă să înverzească. Această obsesie a duratei ne face să ratăm atâtea paradisuri fugitive, singurele de care ne putem apropia în trecerea noastră fulgerătoare de muritori. Minunile lor se ivesc din locuri adesea atât de umile şi efemere, încât refuzăm să întârziem asupra lor. Preferăm […]

» Read more

Fericirea inconştientă

“Am spus că acea perioadă din viaţa mea era dură, dar probabil cea mai fericită din câte trăisem până atunci. Trebuie să adaug că această fericire era, din păcate, aşa cum se întâmplă de altfel deseori, cu totul inconştientă. În realitate mă consideram cât se poate de nefericit. Acum însă, după câtva timp, pot să spun că greşeam şi pot şi să definesc această fericire pe care ulterior n-am mai […]

» Read more

Pomii copilăriei

Tomata cu scufiţă a scris foarte fain despre pomii care i-au definit copilăria şi, întrucât mi-am trăit copilăria mai mult printre pomi, am preluat ideea Fereastra copilăriei mi-a fost străjuită de două tufe mari de lămâiţă…nu ştiu dacă intră chiar la categoria “pomi”, dar nu le pot omite din această postare, pentru că nu mă pot gândi la dimineţile de-atunci fără să-mi amintesc şi mirosul de lămâiţă Tot la fereastră, […]

» Read more

Exces de idealism?!

Creşterea vertiginoasă a numărului de divorţuri în Europa nu este, după cum se spune, rezultatul egoismului nostru, ci al idealismului. Cuplurile noastre nu mor din decepţie, ci dintr-o prea înaltă idee despre ele însele. Acum douăzeci de ani, mă întâlneam la Madras cu scriitorul indian Raja Rao, prieten cu Malraux; acesta venise de tânăr în Franţa, convins că pentru a cunoaşte esenţa iubirii trebuie să se căsătorească cu o europeană. […]

» Read more

Fragmente dintr-o frescă a sufletului uman

Cu paşi lenţi am ajuns la ultimul volum din În căutarea timpului pierdut. Spun “cu paşi lenţi” pentru că am început primul volum prin ianuarie, dar şi pentru că, de multe ori pe parcursul lecturii, m-am oprit pentru a reciti…pasaje sau pagini…Proust le zice prea bine şi, uneori, simţi nevoia să parcurgi din nou rândurile, să le cuprinzi cumva, să le ingerezi cât mai fidel. Am început aşadar volumul 6, […]

» Read more

Iubiri şi multiple deveniri

La vîrsta oarecum a dezamăgirilor de care se apropia Swann, cînd ştii să te mulţumeşti să fii îndrăgostit pentru plăcerea de a fi, fără a cere neapărat ca şi celălalt să te iu­bească, această apropiere a inimilor, chiar dacă nu mai este, ca în prima tinereţe, scopul către care tinde iubirea, rămîne totuşi legată de ea printr-o asociaţie de idei atît puternică încît poate deveni cauza iubirii, dacă apare înaintea […]

» Read more

Să ne minţim frumos?!

Există o meteahnă comună tuturor oamenilor: ne autominţim. N-o fi ea singura trăsătură comună, dar în mod cert, nimeni nu face excepţie. Când spun că ne autominţim nu mă refer la a nu cunoaşte şi/ sau a înţelege eronat ceva, ci la momentele în care ştim care este adevărul, de cele mai multe ori unul evident, ne-a fost adus la cunoştinţă, dar îl ignorăm sau alegem să nu-l credem. Cu […]

» Read more

A trăi şi a simţi

Filmuleţul de mai jos nu are nevoie de introducere sau de alte comentarii…Urmărindu-l mi-am amintit de două fragmente din Jurnalul Oanei Pellea care m-au marcat şi la care nu pot să nu revin: Mama: când eşti nemulţumită sau ţi se pare că ai probleme…când vii acasă, pune mâna dreaptă la spate şi încearcă să te descurci doar cu mâna stângă: să dai foc la aragaz, să te speli, să iei […]

» Read more

Compromisuri, compromisuri…

Când iubeşti, compromisurile inerente sunt dovada sentimentului. Te fac să te simţi bun, nobil, tolerant şi chiar matur. Le faci zâmbind şi, indiferent cum sunt receptate, eşti împăcat cu ele, eşti mândru de tine că le-ai făcut. Când nu iubeşti, chiar şi micile compromisuri sunt apăsătoare, parcă arată cu degetul acuzator spre lipsa sentimentului, devin dovada unor slăbiciuni de care nu eşti mândru şi te fac să te simţi mărunt, […]

» Read more

De ce mă întrebi ce e dragostea?

“De ce mă întrebi ce e dragostea? Cum pot să-ţi explic sentimentul acela, care în fiecare clipă ia o nouă înfăţişare?” (poetul indian Vidyapati) Şi-uite-aşa, ca să nu stau eu liniştită, mă mai apucă din când în când câte-o pornire să fac filosofia chibritului. De data asta a intrat în colimatorul despicatului de fir în nu se ştie câte, dragostea…mai exact amorul, ca să fie clar despre ce vorbim Cunoaştem […]

» Read more
1 2 3 4