Mai Rontziki, velcome pe meleagurile lumii digitale si la mai mare. Enterasant ce scrii mataluta pe acile. Cu ocazia asta poate imi mai faci pofta de cate ceva de cetit. Bafta.
Mai Rontziki, velcome pe meleagurile lumii digitale si la mai mare. Enterasant ce scrii mataluta pe acile. Cu ocazia asta poate imi mai faci pofta de cate ceva de cetit. Bafta.
Care e diferenta cred ca e de fapt evident…ideea este ce face in tine diferenta sau, altfel spus, ce-ti doresti mai mult: sa iubesti sau sa fii iubit? si nu-mi spune ca le vrei pe ambele ca asta e general valabil Deci, daca ar fi musai sa alegi intre ele…
Intrebarea era, ipotetic vorbind, ce ai fi ales daca trebuia sa alegi doar una din variante Ce e mai simplu?! Depinde…unora le e mai simplu sa se faca iubiti, dar le e mai greu sa iubeasca, iar altora le e mai simplu sa iubeasca si reusesc mai greu sa se faca iubiti…Si de-aici dilema
Am invocat dilema la care te-am provocat sa raspunzi pentru o situatie ipotetica de ori-ori. Sa-ti stabilesti ca faci ce e mai simplu inseamna sa te eschivezi de la alegere
E un punct de vedere ca m-as eschiva. Dar nu o fac. E evident ce imi doresc. Intradevar sunt oameni care asteapta iubirea pentru a lua din ea ce le convine si altii care pur si simplu o dau. Chestia asta seamana cu negocierile guvernului cu sindicatele din invatamant. Oricum, un iti voi raspunde la provocare supunadu-ti alba sau neagra, pentru ca stii raspunsul.
AAAAAAAAAAA si nu mai ma lua cu ioptezele ca nu mi-au placut niciodata. Presupunerile nu fac altceva decat sa duca la conspiratii Hai sa vorbim "derect si la obect"
m-ai facut sa zambesc cu postarea asta. Mi-ai trezit nostalgia dupa 'epoca' sandy belle. Si eu ma uitam cu multa pasiunie la desenele astea, radeam si plangeam alaturi de ea. Mersi frumos
m-ai facut sa zambesc cu postarea asta. Mi-ai trezit nostalgia dupa 'epoca' sandy belle. Si eu ma uitam cu multa pasiunie la desenele astea, radeam si plangeam alaturi de ea. Mersi frumos
Si eu am vazut filmul, si intentionez sa imi iau si cartea. Am auzit ca descrierile de mirosuri in carte sunt atat de plastice incat multi nu suporta lectura. Sunt foarte curioasa in privinta cartii, mai ales ca umbla vorba in targ ca e mult mai buna decat filmul. Dar nici cu filmul nu mi-e rusine. Marturisesc ca nu ma asteptam la finalul ala in care parfumatul nostru sa fie devorat din dragoste de multime. Foarte psihanalitic
Nici in materie de filme si nici in materie de carti nu sunt chiar adepta thriller-elor sau a celor greu de digerat, la propriu si nu pot spune ca am avut senzatia de greu de suportat cu Parfumul. Analiza e mult mai buna decat in film si e mai concentrata pe personaj, deci trebuie citita
Din pacate nu s-a publicat, cel putin eu nu l-am vazut… Commentul tau s-a afisat mai tarziu, desi nu am moderare la comentarii, si de-asta te intrebam despre ce carte e vorba Ne tinem la curent daca apare si la noi
Din pacate nu s-a publicat, cel putin eu nu l-am vazut… Commentul tau s-a afisat mai tarziu, desi nu am moderare la comentarii, si de-asta te intrebam despre ce carte e vorba Ne tinem la curent daca apare si la noi
Da, am vazut si eu filmul asta, acum vre-un an jumate, si mi-a placut foarte foarte mult. Este printre preferatele mele. Cred ca am sa-l descarc sa-l vad din nou, ca mi-ai facut pofta
Chiar daca nu ia specificat unde ai facut pozele, eu am recunoscut peisajele. Nu e treaba mea sa dezvelesc misterul care nu isi are rostul aici. Intradevar, sunt locuri in care timpul se opreste, linistea te invaluie, viata isi ia cursul normal. Nicaieri nu se potrivesc mai bine versurile: "Pe verdea margine de santz, Crestea macesul singuratic, Iar vantul serii nebunatic, Pofti-ntr-o zi pe flori la dantz. Apoi, decoperim ca "normal" e un program la masina de spalat si ne trezim.
Peisajul din pozele de mai sus ar putea deveni normalitatea de zi cu zi… numai ca pentru asta ar trebui sa avem curajul sa ne schimbam mediul de viata…
@colega care ti-a descoperit blogu: parca ma si vad peste 2-3 luni pe la unirii cu caruta trasa de 2 animale. Nu, nu sunt de parere ca ar trebui sa ne intoarcem in evul mediu timputiu( cu toate ca omenirea are toate sansele) dar cred cu tarie ca tre sa mergem sa traim in aceste locuri pentru linistea noastra. Imi plac locurile unde s-a oprit timpul. Unde e facute pozili nu s-a oprit, ci doar a ramas in urma si inca nu s-a descoperit contopirea noului cu frumosul Vechi. Inca o remarca. Normal e un program la masina de spalt
Ziceai ca te cheama Cristina…anonim? @rontziki: unde ai facut pozele?
…schimbarea mediului de viata presupune eliminarea peisajului actual (respectiv unirii cu indienii cantereti)fara insa a ne intoarce in "evul mediu" sau alte epoci trecute… consider ca modernismul poate fi asociat naturalului si frumosului, nu se exclud…
@cdmitroi:le-am facut acolo unde banuiesti tu, unde a ramas timpul in urma…pentru mine timpul ramane in urma acolo si in mod subiectiv, cu niste ani in urma… @anonim & cdmitroi : oare daca ne-am schimba permanent viata si mediul, am mai pretui atat de mult peisajele astea si momentele pe care le traim din cand in cand?
Oooof, imi e dor de peisajele de la bunicii mei. In fiecare an merg acolo sa le revad, si sa le simt, dar, din pacate, in afara de un fost mormant, nu mai am unde sa 'trag'…
este frumos sa ai un astfel de loc de suflet la care sa te raportezi si chiar daca tinzi sa idealizezi spatiul respectiv iti poate oferi o "gura de oxigen" in jungla in care traim. Ce ne facem cu cei care care nu pot face lucrul asta si raman cu caii si trasurile de la Unirii. Bine asta este o alta problema, un alt film
@claudiu: le ofer sursa mea de oxigen sau le aduc imbuteliat )
Sunt multe "guri de oxigen" in viata, totul e sa le percepem ca atare si sa le idealizam pentru ca, oricat de irealist ar suna, fara putina idealizare chiar nu putem supravietui in jungla inconjuratoare…
auzi, ce carte de Murakami ai citit de te-a dezamagit? ca as vrea sa o evit. mie-mi place autorul, dar am experienta unei singure carti, si anume Kafka la malul marii. Si ma gandeam sa-mi mai cumpar, dar nu prea vreau sa-mi iau teapa.
M-a dezamagit "In noapte", dar iti recomand Padurea norvegiana, La sud de granita la vest de soare si In cautarea oii fantastice. Astea chiar merita/ trebuie citite
Ma bucur ca ai raspuns la leapsa, rontziki! Astept sa raspunzi si la aia cu "daca…". Din experienta mea micuta cu lepsele, aia mi s-a parut cea mai frumoasa.
Fan club "Cei trei muschetari!"?
Trebuie sa recuperez cu Murakami, macar cu un roman, ca s-au publicat o groaza la noi (sau asa mi se pare mie pentru ca toata lumea vorbeste despre el) ca l-am ocolit de laudat ce e.
Apropo de Kundera, mie-mi place mult de tot Kadare (rezonanta numelui m-a dus cu gandul la el. Si am uitat sa-l trec printre preferati). O lectura fascinanta: Palatul Viselor.
Ah ah! Sa stii ca am sa citesc ce-ai scris despre carte dupa ce o voi citi si eu! Nu obisnuiesc sa citesc despre cartile pe care stiu sigur ca le voi citi.
Eu il iubesc pe Yalom. Este un scriitor bun, un psihoterapeut valoros. Daca nu ai citit, sa citesti si "Calaul dragostei. 10 povesti de psihoterapie". Socant si fascinant in acelasi timp. De curand am luat o carte in care, alaturi de o pacienta a lui, impartaseste demersul terapeutic.
Ah ah! Sa stii ca am sa citesc ce-ai scris despre carte dupa ce o voi citi si eu! Nu obisnuiesc sa citesc despre cartile pe care stiu sigur ca le voi citi.
Eu il iubesc pe Yalom. Este un scriitor bun, un psihoterapeut valoros. Daca nu ai citit, sa citesti si "Calaul dragostei. 10 povesti de psihoterapie". Socant si fascinant in acelasi timp. De curand am luat o carte in care, alaturi de o pacienta a lui, impartaseste demersul terapeutic.
Am auzit ca e cam din octombrie anul trecut in Bucuresti, dar, sincer, eu abia recent am aflat de ea…La National se mai juca piesa, avand in distributie pe Dan Puric, Mihai Calin s.a., dar nu stiu daca era sau nu o abordare clasica.
Am auzit ca e cam din octombrie anul trecut in Bucuresti, dar, sincer, eu abia recent am aflat de ea…La National se mai juca piesa, avand in distributie pe Dan Puric, Mihai Calin s.a., dar nu stiu daca era sau nu o abordare clasica.
Ma bucur ca ai scris despre piesa! Eu nu am ajuns la ea, chiar daca, intr-adevar, se joaca de mult tim.
Ultimul remake, cum l-ai denumit tu, in varianta moderna, pe care l-am vazut a fost Eduard al III-lea. Jazz, proiectii pe un ecran cinematografic, animatie digitala a secventelor de lupte (in timp ce conducatoii ostirilor stateau in fata scenei si urmareau si ei fascinati "batalia"). Ciudate combinatii. Nici macar ca experiment nu pot sa spun ca am gustat piesa. Au fost cateva secvente foarte faine (in special cele comice, chiar foarte reusite) insa in rest, pentru a crede in piesa (pentru ca de-asta mergem la cinema, la teatru, sa credem, timp de o ora-doua, intr-o alta realitate)mi-ar fi trebuit ceva mai putin dichis, si mai multa simplitate.
Ma bucur ca ai scris despre piesa! Eu nu am ajuns la ea, chiar daca, intr-adevar, se joaca de mult tim.
Ultimul remake, cum l-ai denumit tu, in varianta moderna, pe care l-am vazut a fost Eduard al III-lea. Jazz, proiectii pe un ecran cinematografic, animatie digitala a secventelor de lupte (in timp ce conducatoii ostirilor stateau in fata scenei si urmareau si ei fascinati "batalia"). Ciudate combinatii. Nici macar ca experiment nu pot sa spun ca am gustat piesa. Au fost cateva secvente foarte faine (in special cele comice, chiar foarte reusite) insa in rest, pentru a crede in piesa (pentru ca de-asta mergem la cinema, la teatru, sa credem, timp de o ora-doua, intr-o alta realitate)mi-ar fi trebuit ceva mai putin dichis, si mai multa simplitate.
Trebuie să te contrazic. De fapt nu pe tine, ci stereotipul ăsta filosofic: totul e relativ, moartea e o certitudine. Nimic mai fals înce mă priveşte. Moartea este la fel de relativă. Nimeni nu ştie cînd o să moară şi din ce cauză.
Şi atunci ce face moartea o certitudine faţă de altele?
@feeria: te inteleg perfect ca asta este si "pretentia" mea de la o piesa de teatru…Nu am vazut Eduard al IIIlea, dar tot o preluare in stil modern a fost Burghezul gentilom si, oricat de mult mi-ar placea Rebengiuc, varianta aceea a piesei nu m-a impresionat…
@feeria: te inteleg perfect ca asta este si "pretentia" mea de la o piesa de teatru…Nu am vazut Eduard al IIIlea, dar tot o preluare in stil modern a fost Burghezul gentilom si, oricat de mult mi-ar placea Rebengiuc, varianta aceea a piesei nu m-a impresionat…
Nimeni nu stie cand o sa moara si din ce cauza, dar avem certitudinea ca vom muri…fiecare din noi si cei din jurul nostru…la un moment dat. Despre alte lucruri in viata, nu stim nici macar daca se vor intampla sau nu, iar cand si cum, nici atat.
Mda, păi atîta vreme cît nu ştiu cînd şi de ce o să mor, nu mă încălzeşte cu nimic că ştiu că o să mor. Şi nici măcar asta nu ştiu cu certitudine. Nimeni n-are dovezi că moartea este un sfîrşit cert şi nu o continuare a existenţiei sub o altă formă.
Deci, în ce mă priveşte, moartea este tot o incertitudine
Nu stim ce inseamna moartea, daca e un sfarsit sau un inceput in altceva, dar este o constanta a vietii…o certitudine in sens general, nu particular pentru ca intr-adevar habar nu am cand o sa mor (si nici n-as vrea sa stiu , dar mi-e clar ca suntem muritori (raportandu-ne la viata asta, pe care o cunoastem), iar in contextul cartii lui Saramago, este importanta si necesara existenta mortii.
Bine te-am regasit! An mai tras cu ochiul pe plaurile blogicesti si cat am fost plecata (uof, dependenta asta de internet Multumesc! M-am simtit f bine, dar reintrata in valtoarea zilnica, aproape ca incep sa uit…noroc cu pozele
Maaaai, dar ce se mai sparg aia in figuri geometrice p-acolo! cred ca mi-ar placea sa-l vad, sa confruntam impresii. Daca ti-a amintit de Valul pictat inseamna ca e ceva de capul lui. kuss
Maaaai, dar ce se mai sparg aia in figuri geometrice p-acolo! cred ca mi-ar placea sa-l vad, sa confruntam impresii. Daca ti-a amintit de Valul pictat inseamna ca e ceva de capul lui. kuss
chiar daca la prima vedere istoria pare cusuta cu ata alba, nu m-as mira in avantul liric al trairii senzatiilor ciudate sa fie posibil un astfel de triunghi; muzica m-a lasat si pe mine intr-un univers paralel, am tot ascultat prima piesa vreo cateva zile dupa ce am vazut filmul
chiar daca la prima vedere istoria pare cusuta cu ata alba, nu m-as mira in avantul liric al trairii senzatiilor ciudate sa fie posibil un astfel de triunghi; muzica m-a lasat si pe mine intr-un univers paralel, am tot ascultat prima piesa vreo cateva zile dupa ce am vazut filmul
@afreuda: mi-a amintit de Valul pictat prin ideea pe care am vazut-o eu in final, dar nu se compara totusi…Valul pictat mi-a placut mult mai mult! Oricum vizionarea e placuta si in cazul The edge of love si, daca te atrag personalitatile non-conformiste, iti va placea
@lemondegala: de acord cu tine, mai ales ca filmul e si biografic si in lumea boema in care traiesc personajele cu preocupari literare si muzicale, nu este nimic neobisnuit in astfel de trairi…
@afreuda: mi-a amintit de Valul pictat prin ideea pe care am vazut-o eu in final, dar nu se compara totusi…Valul pictat mi-a placut mult mai mult! Oricum vizionarea e placuta si in cazul The edge of love si, daca te atrag personalitatile non-conformiste, iti va placea
@lemondegala: de acord cu tine, mai ales ca filmul e si biografic si in lumea boema in care traiesc personajele cu preocupari literare si muzicale, nu este nimic neobisnuit in astfel de trairi…
Mărturisesc că nu m-au atras deloc scriitorii ruşi. Dostoievski nici atît. Am încercat să citesc "Crimă şi pedeapsă". Mi-a fost imposibil. Pe la jumatea cărţii am cedat. Scrie prea static pentru gustul meu.
Însă tu te pricepi la recenzie de carte. Felicitări! Lucrezi în domeniu?
@Saturnianul: din pacate, nu…mi-ar fi placut, literatura si jurnalistica fiind printre primele pe lista cand incercam sa ma decid de ce sa ma apuc si eu in viata Multam de aprecieri! Pe mine chiar m-au impresionat rusii in materie de literatura. Ai inceput cam nefericit cu Crima si pedeapsa…si mie imi venea uneori s-o arunc, dar aveam deja parere buna de Dostoievski de la altele.
Măi, ştii care e faza tare? Că io de formaţie îs jurnalist. Aşa scrie pe diploma mea. Dar meseria pe care o practic e cu totul alta. E o poveste mai ciudată, nu de spus aici, oricum. În mare, sunt un fel de hibrid
Poate că am început nefericit cu cartea aia. Dar la vremea cînd am citit-o, pe ea se bătea monedă, era cea mai… celebră
Cu ce carte a lui Dostoievski mi-ai recomanda să încep
PS: Dacă nu te deranjează, mi-ar plăcea să discutăm mai mult pe mess despre cărţi şi orice altceva. Îmi poţi trimite id-ul tău pe una din adresele de la pagina de contact de pe blog.
Dacă te deranjează, îmi cer scuze pentru îndrăzneală.
Ti-as recomanda Fratii Karamazov, mie mi-a placut cel mai mult, dar tre' sa reusesti sa treci de primele 90-100 de pagini…dupa care se devoreaza. O sa-ti trimit id-ul de mess (un id si mai straniu decat cel de aici
@lemondegala: ma bcuur ca te-am facut curioasa eu trebuie sa recuperez cu Demonii ca nu am citit-o in perioada dostoievski
@afreuda: sper sa-ti placa si iti recomand bookfest pentru urmatoarea sesiunea de book shopping, intre 17 si 21 iunie. Tocmai am inceput Yalom-ul cu terapia pe doua voci
In primul rand vreau sa te felicit ca ai avut bunatatea de a impartasi si altora din indoielile tale. Si poate pe viitor, si din raspunsuri Ai "inceput" cu un subiect extrem de delicat si amplu cat sfanta scriptura. Vreau sa spun doar atat: cel mai mult rau se savarseste din nestiinta. Nestiinta insemna sa faci rau fara sa cuprinzi intregul, dar si de frica, din instinct.
Mama cat ai scris Bunatatea e bunatate. Nu stiu ce interes ar avea cineva sa imi zambeasca tocmai mine ssau ce interes as avea eu sa zambesc unei persoane asa de amoru arte sau de vanitate. Nu inteleg. Cand am boala pe cineva stie de la prima vedere. Cand mi-e drag cineva, stie de la prima vedere. Am tinut mortis sa ma dau exemplu pentru ca nu imi plac oamenii falsi, care isi sacrifica zambete pentru habar-n-am-ce o sa primeasca ceva de la mine. Cat despre sacrificarea in scopuri de bunatate nu tine. Sacrificiu e una, bunatatea e alt (parerea mea). Daca cineva se sacrifica cineva pe o perioada mai indelungata, da, devine frustrat, complexat, incepe sa isi planga soarta, poate ca astea sunt reactiile adverse la sacrificiu. Nu cred ca faci un sacrificiu altfel decat dezinteresat. Mila??? Crezi tu ca un om e capabil de mila??? Nu o sa cred asta niciodata. Nu din mila se sacrifica, nu din mila e alturist, nu din mila ci din dragoste.
@pheideas: Multumesc! Nu promit sa se intample prea des Cat despre raspunsuri…din punctul meu de vedere, sunt mai putin interesante decat intrebarile Acord mai multa gravitate raului savarsit cu stiinta decat celui din nestiinta
@cdmitroi: nici mie nu-mi plac oamenii falsi si cei care fac totul pentru a-si asigura parerea buna a celorlalti, asta fiind ceea ce se vrea intai sa se dobandeasca. Da-mi voie sa cred ca oamenii sunt capabili de mila, iar referitor la sacrificiu, vorbeam tocmai de cele interesate, daca nu concret, macar in perspectiva imaginii de "ce bun sunt eu, ma sacrific". De aici mai trag si o alta concluzie, asa ca un update la postare : oamenii care isi fac o preocupare si o imagine din a se victimiza sunt de fapt foarte vanitosi.
@pheideas: Prin stiinta, inteleg cunoastere si a fi constient de raul pe care il provoci. Si nu pot sub sa consider niste sefi de state, care au la dispozitie o multime de informatii, niste oameni care au facut rau cu nestiinta. Ca poate n-au inteles cu exactitate si in detaliu dimensiunea raului sau nu au vrut sa faca efortul sa inteleaga, poate fi o alta poveste, care si asta tine de intentie si de a face ceva cu stiinta. Refuzul de a cunoaste efectele si impactul unor comportamente de asa anvergura, cand ai toate conditiile sa le afli, e constient.
@Escu: din pacate, cam asta am observat, dar tot sper ca cineva sa aiba argumente si sa-mi demonstreze ca nu e asa Nu-mi place sa ne stiu niste masinarii care functionam atat de fara exceptie pe principiul asta al contraprestatiei si chiar de ne-am propune sa facem altfel, insasi propunerea devine scopul si interesul…un cerc vicios
Într-adevăr, un subiect sensibil ai atins pe marginea căruia se poate discuta o grămadă şi părerile vor fi totdeauna împărţite.
Omul este construit a fi o fiinţă socială. Energia vitală, interioară şi-o ia, în mare parte, din interacţiunile cu ceilalţi. Interacţiunea umană este unul din "motoarele" noastre ca specie. Nu discut aspectul benefic sau nu al interacţiunii.
Aşadar, chiar dacă noi spunem că nu aşteptăm nimic în schimb pentru ceea ce facem, tot ceea ce se întîmplă e ca rezultat la ceea ce noi sau alţii au făcut, este feedback-ul cu care esenţa fiinţei noastre se hrăneşte, chiar dacă inconştient.
Să aştepţi ceva, orice (de la un zîmbet, la o strîngere de mînă sau o îmbrăţişare) nu cred că este ceva rău atîta vreme cît aceste aşteptări nu devin patologice, bolnăvicioase şi nu reproşezi celuilat că el nu-ţi răspunde la gest cu unul similar iar tu nu-ţi schimbi atitudinea doar pentru că nu ai primit ceva ce aşteptai.
A dărui şi a primi sunt lucruri complementare. După mine, a dărui dezinteresat nu înseamnă să nu aştepţi nimic, ci să nu pretinzi nimic. Iar dacă nu primeşti ce aşteptai să te porţi cu persoana aceea la fel ca şi înainte de a oferi.
Pentru că la urma urmelor, asta înseamnă să-ţi pese de cineva, să ţii la cineva: să fii capabil să dărui acelei persoane chiar şi atunci cînd persoana poate nu se simte prea bine şi nu-ţi poate răspunde similar. a M-am întins mult cu comentariul. ştiu. Mă opresc aici totuşi
Sa stii ca dictatorii respectivi au facut rau din nestiinta. Ce spui tu legat de posibilitatea de cuprindere si luarea unor decizii in cunostinta de cauza, se refera la oameni normali si integri. Am cunoscut dictatori. Poate ai sa fii surprinsa, dar dictatorii sunt persoane absolut normale in aparenta, si care la un anumit nivel, devin depasiti de situatie. N-o mai pot gestiona si atunci actioneaza instinctual, paranoic. Vezi cazul cu vacarul satului (cizmarului), pus peste noapte secretar de partid la judet. A fost depasit de situatie si s-a speriat. In loc sa extrapoleze cunostintele sale la un nivel superior si sa invete, a incercat sa indese un elefant in butoiul cu care el era obisnuit si pe care putea sa-l controleze. Stii ce fac ? Comit greseli din nestiinta, care apoi asemeni unui domino prind amploare. Apoi actioneaza stupid incercand sa compenseze, sa repare. O fac printr-o alta greseala. Samdp. Priveste politicienii nostri. Sunt oameni care nu au urcat prin stiinta si valoare, ci prin frauda. De 20 de ani sunt in functii care-i depasesc si nu renunta, pentru ca vor sa obtina bani.
@pheideas: Faptul că sunt depăşiţi de situaţie şi comit greşeli să zicem că e o scuză. Dar atunci cînd persişti în greşeli, continui să vezi că nu stăpîneşti situaţia şi nu renunţi, nu mai ai nici o scuză
Extraterestrule, asa e, n-au nicio scuza. Dar ma crucesc uitandu-ma in istorie si constatand ca nimeni n-a renuntat la putere de voie. Cred ca e vorba de caracterul celui care a acces la putere. Daca a urcat sus trisand, a renunta pare un gest imposibil.
@Saturnianul: ma bucur sa citesc o abordare optimista si care lasa loc de implinire dorintei mele de a gasi bunatate oarecum nealterata Da, sunt de acord ca nevoia de feed-back vine din nevoia de interactiune si ca, atata timp cat e vorba doar de asteptari, nu si de pretentii, ne incadram la bunatate si nu la egoism. Sa daruiesti inseamna intr-adevar sa nu pretinzi nimic, cu atat mai mult cand persoana nu e in postura de a raspunde. Dar ce te faci cand persoana nu raspunde, desi sau poate tocmai pentru ca se simte bine…si cand ai impresia ca a darui a functionat sau functioneaza doar intr-un sens?
@pheideas si saturnianul : daca vorbim de a diferentia bunatatea de vanitate si de egoism, cred ca din start cautam in oamenii normali si integri unde este posibil sa gasim si bunatate, pentru ca in cei care triseaza pentru a ajunge undeva, care persista in greseala doar pentru a nu renunta si a admite ca au gresit, avem toate sansele sa gasim doar vanitate si egoism. Sunt de acord ca dictatorii sunt la baza niste oameni normali si poate ca la inceput chiar pornesc de la o ideologie frumoasa, dar si ei, la fel ca toti oamenii, trebuie sa-si asume ce intervine pe parcurs, greselile pe care le fac si efectele generate. Sunt de parere ca toti avem in noi germeni cam pentru orice (bunatate, egoism, vanitate, in tema), depinde de noi pe care si cum ii dezvoltam cu ajutorul si mai ales in ciuda experientelor
M-am intins si eu o gramada cu comentariul, dar la asa provocari de la voi, se scuza
Eu cred ca nu ar trebui sa ne cramponam de provenientele de esenta egoista ale bunatatii, ci sa ne bucuram de bunatatea in sine. E mai putin important de unde provine, sursa ei nu o 'strica', nu o 'pangareste'. Bunatatea ramane bunatate, chiar daca are la baza elemente de narcisism si aseteptari inconstiente sau constiente de rasplata. Ideea in sine nu mi se pare asa de odioasa, avand in vedere, ca nu, instinctul primar al omului este sa se conserve mai intai pe sine. Exceptand, desigur, cazul mamei care isi protejeaza mai intai bebelusul. Cred ca aici isi are bunatatea forma suprema, care se desprinde de egoismul care ne caracterizeaza pe toti. In relatia mama-bebelus. Pentru ca actul de hranire, spre exemplu, desi este in esenta foarte placut si satisfacator, este un act facut din bunatate pura, instinctuala, din iubire neconditionata. Practic nu astepti nimic de la copil in schimbul laptelui pe care i-l oferi, in schimbul corpului tau cu care-i permiti sa fuzioneze.
@afreuda: asa cum spuneam si eu, importante sunt efectele bunatatii si nu din ce izvoraste ea, desi uneori, mai ales atunci cand observi anumite chestii nu tocmai placute in spatele unui gest frumos, parca iti strica putin din bucurie…Dar da, suntem cu totii mai mult sau mai putin egoisti, narcisisti si dominati de instincte
Bine te-am gasit, Rontziki Imi fac debutul aici pentru ca la rubrica "Despre mine" nu e posibil. Te felicit (anticipat) pentru ca stiu ca esti pe punctul de a deveni "deosebita" Te voi adauga asadar la blogroll si sper sa ne citim cu placere de acum incolo. Eu voi reveni in mod sigur.
"A avea" nu înseamnă nimic fără "a fi". Am constat asta pe pielea mea, într-o vreme cînd, mare amator de gadget-uri electronice fiind, credeam că a avea ultimul model mă face fericit. Pînă am constatat că nu mă face fericit să am dacă nu şi sunt. Şi acum ştiu că a fi nu însemnă doar să mă gîndesc la mine, ci că mai trebuie să existe o persoană, acea persoană specială, la care să mă gîndesc şi pentru care să simt…
"A avea" nu înseamnă nimic fără "a fi". Am constat asta pe pielea mea, într-o vreme cînd, mare amator de gadget-uri electronice fiind, credeam că a avea ultimul model mă face fericit. Pînă am constatat că nu mă face fericit să am dacă nu şi sunt. Şi acum ştiu că a fi nu însemnă doar să mă gîndesc la mine, ci că mai trebuie să existe o persoană, acea persoană specială, la care să mă gîndesc şi pentru care să simt…
Dumnezeule, nu ştiu de ce dar cînd am dat drumul la Joe Dolan am avut pe moment senzaţia că ascult Tom Jones. Doar că timbrul e diferit. Ia de vezi ca să-nţelegi ce zic: http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/b5522e299c61b6
@Saturnianul: A fi inseamna multe si, pentru fiecare, altceva , dar daca reusim sa fim mai atenti si sa ne preocupe mai mult ce suntem decat ce avem si daca nu devenim sclavii acestui "a avea", cum se intampla din pacate foarte frecvent in lumea asta in care traim, am putea fi si fericiti
@Saturnianul: A fi inseamna multe si, pentru fiecare, altceva , dar daca reusim sa fim mai atenti si sa ne preocupe mai mult ce suntem decat ce avem si daca nu devenim sclavii acestui "a avea", cum se intampla din pacate foarte frecvent in lumea asta in care traim, am putea fi si fericiti
Văzuuuuut! Superb! Mi-ai readus un zâmbet anume pe faţă Minunat playlist-ul tău de duminică, dar pentru Joe Dolan îţi mulţumesc şi te pupez în mod special!
@Escu: aseara a fost la Sala Mica a Palatului, dar in ultimul an s-a jucat saptamanal la Opera Nationala. Nu am idee unde se va relua din toamna, dar sper sa se reia La Opera biletele erau de la 22 la 53 ron.
The lonely shepard e sfasietoare… Anul trecut au pus-o in difuzoare, la metrou; mi se pare melodia perfecta care sa te acompanieze in timp ce te arunci in fata trenului.
probabil au considerat ca daca ne povestec cum a inceput totul o sa devenim mai responsabili. poate ca pentru unii a avut un impact mai mare..n-ai de unde sa stii.
probabil au considerat ca daca ne povestec cum a inceput totul o sa devenim mai responsabili. poate ca pentru unii a avut un impact mai mare..n-ai de unde sa stii.
Nu stiu daca ai observat altceva, si anume antagonismul intre ideea de sus si jos. Filmarile sunt din balon. Frumusetea e sus. Jos e cotidianul, uratul, grija pentru ziua de maine, taranul care isi lucreza peticul de pamant. Pentru el acesta este universul. Frumusetea lui este la alta scara. Cel din balon, implicit noi cei care vizionam, vedem Pamantul altfel. Aceasta este esenta filmului. Omul obisnuit, mic, nu percepe amploarea evenimentului dacat cand e prea tarziu. Si mai exista un mesaj. Nivelul de degradare al pamantului este atat de avansat, incat numai unirea intr-un gand comun ar putea determina ceva important. Omul este o fiinta gregara numai in aparenta. Numai la nivel colectiv ar putea constientiza consecintele faptelor sale de la nivel individual.
Nu stiu daca ai observat altceva, si anume antagonismul intre ideea de sus si jos. Filmarile sunt din balon. Frumusetea e sus. Jos e cotidianul, uratul, grija pentru ziua de maine, taranul care isi lucreza peticul de pamant. Pentru el acesta este universul. Frumusetea lui este la alta scara. Cel din balon, implicit noi cei care vizionam, vedem Pamantul altfel. Aceasta este esenta filmului. Omul obisnuit, mic, nu percepe amploarea evenimentului dacat cand e prea tarziu. Si mai exista un mesaj. Nivelul de degradare al pamantului este atat de avansat, incat numai unirea intr-un gand comun ar putea determina ceva important. Omul este o fiinta gregara numai in aparenta. Numai la nivel colectiv ar putea constientiza consecintele faptelor sale de la nivel individual.
@Escu: a avut impact si asupra mea, nu zic nu, doar ca speram sa fie ceva mai educativ, nu doar pentru mine
@Pheideas: degradarea este atat de avansata incat mai avem doar 10 ani sa schimbam ceva, dar inca mai avem ce recupera…am observat contrastul si am inteles mesajele Dar ma tem ca nu-si va atinge scopul si nu va genera o mobilizare reala…oricum astept sa mai citesc despre film si despre impact
@Escu: a avut impact si asupra mea, nu zic nu, doar ca speram sa fie ceva mai educativ, nu doar pentru mine
@Pheideas: degradarea este atat de avansata incat mai avem doar 10 ani sa schimbam ceva, dar inca mai avem ce recupera…am observat contrastul si am inteles mesajele Dar ma tem ca nu-si va atinge scopul si nu va genera o mobilizare reala…oricum astept sa mai citesc despre film si despre impact
Prima mobilizare este reducerea consumului. Am impresia ca … criza asta e mai mult decat pare. La nivel macroeconomic cineva a apasat pe switch. De ce ? ) Nu cumva asta sa fie motivul real ? Mi-e tare greu sa cred ca mecanismele finaciare n-au putut regla automat criza subprime mortgage-urilor. Atata vreme ca sunt bani pe piata – vezi fondurile FMI si BM, e clar ca ei au fost opriti sa-si reia cursul firesc. De ce ? ….
Prima mobilizare este reducerea consumului. Am impresia ca … criza asta e mai mult decat pare. La nivel macroeconomic cineva a apasat pe switch. De ce ? ) Nu cumva asta sa fie motivul real ? Mi-e tare greu sa cred ca mecanismele finaciare n-au putut regla automat criza subprime mortgage-urilor. Atata vreme ca sunt bani pe piata – vezi fondurile FMI si BM, e clar ca ei au fost opriti sa-si reia cursul firesc. De ce ? ….
@pheideas: citesc intre randurile tale un raspuns optimist dar mi-e greu fiu atat de increzatoare ca cineva aici jos a luat decizii care sa vizeze binele omenirii..ar fi intr-adevar o schimbare de optica miraculoasa si extrem de bine venita Dar si daca cineva acolo sus ar fi zis : mai potoliti-va, ia luati putin criza sa reusiti sa mai vedeti si ansamblu, tot e bine, daca efectul va fi aceeasi schimbare de optica si de atitudine si fata de planeta
@pheideas: citesc intre randurile tale un raspuns optimist dar mi-e greu fiu atat de increzatoare ca cineva aici jos a luat decizii care sa vizeze binele omenirii..ar fi intr-adevar o schimbare de optica miraculoasa si extrem de bine venita Dar si daca cineva acolo sus ar fi zis : mai potoliti-va, ia luati putin criza sa reusiti sa mai vedeti si ansamblu, tot e bine, daca efectul va fi aceeasi schimbare de optica si de atitudine si fata de planeta
…vorbind de puterea fiecarui individ si de abordarea de jos in sus si nu din "balon" a ceea ce doreste si reuseste sa transmita filmul, astept o solutie/ exemplu "banal" pentru o problema foaaarte greu de rezolvat pentru mine: cum reciclez dozele de la bere sau staniolul de la ciocolata, ca nu prea gasesc "cosul" potrivit, cu celelalte ma descurc, si ma intreb cati o fac in Bucuresti, de exemplu, unde au posibilitatea sa aleaga intre tomberonul de langa scara si cel pentru reciclare din capatul strazii…
…vorbind de puterea fiecarui individ si de abordarea de jos in sus si nu din "balon" a ceea ce doreste si reuseste sa transmita filmul, astept o solutie/ exemplu "banal" pentru o problema foaaarte greu de rezolvat pentru mine: cum reciclez dozele de la bere sau staniolul de la ciocolata, ca nu prea gasesc "cosul" potrivit, cu celelalte ma descurc, si ma intreb cati o fac in Bucuresti, de exemplu, unde au posibilitatea sa aleaga intre tomberonul de langa scara si cel pentru reciclare din capatul strazii…
@Sasha: ce pot sa-ti spun cert este ca la mine pe strada nu exista tomberoane pentru reciclare…cat despre cutiile de bere, suc sau alte de-astea, stiu ca se recicleaza la diferite centre, unele asigura transportul daca e vorba de cantitati mari. Uite niste site-uri: http://www.ecolifestyle.ro/http://www.reciclaredoze.ro/
@afreuda: nu am vazut baraka…o sa-l caut si il pun pe lista
@Sasha: ce pot sa-ti spun cert este ca la mine pe strada nu exista tomberoane pentru reciclare…cat despre cutiile de bere, suc sau alte de-astea, stiu ca se recicleaza la diferite centre, unele asigura transportul daca e vorba de cantitati mari. Uite niste site-uri: http://www.ecolifestyle.ro/http://www.reciclaredoze.ro/
@afreuda: nu am vazut baraka…o sa-l caut si il pun pe lista
Nu-mi fac griji. Natura umana va recicla totul. Daca ati vedea pe groapa de gunoi cum stau amaratii si cauta tot ce se poate recicla, v-ar reveni optimismul. Chiar daca e mai putin organizat la nivel oficial, sistemul funcioneaza de ani buni, si va functiona din ce in ce mai eficient, pe masura ce banul se va apropia de valoarea lui reala.
Nu-mi fac griji. Natura umana va recicla totul. Daca ati vedea pe groapa de gunoi cum stau amaratii si cauta tot ce se poate recicla, v-ar reveni optimismul. Chiar daca e mai putin organizat la nivel oficial, sistemul funcioneaza de ani buni, si va functiona din ce in ce mai eficient, pe masura ce banul se va apropia de valoarea lui reala.
dragilor, ca veni vorba de reciclare, tocmai m-am uitat la un episod cu captain planet, in care un om de stiinta concepuse niste organisme care papau gunoiul. Si organismele astea devenisera asa de lacome, si crescusera de la atata hrana incat incepusera sa manance si non-gunoiul. Morala era: nu va lasati pe mana stiintei, reciclati voi insiva.
Asa si noi. Mai bine-i ajutam pe cei care cauta-n gunoaie sa traiasca mai bine, sa-si castige traiul cumva, sa aiba o paine, iar reciclarea sa se faca inainte ca gunoiul sa ajunga la ghena, respectiv groapande gunoi, nu dupa.
dragilor, ca veni vorba de reciclare, tocmai m-am uitat la un episod cu captain planet, in care un om de stiinta concepuse niste organisme care papau gunoiul. Si organismele astea devenisera asa de lacome, si crescusera de la atata hrana incat incepusera sa manance si non-gunoiul. Morala era: nu va lasati pe mana stiintei, reciclati voi insiva.
Asa si noi. Mai bine-i ajutam pe cei care cauta-n gunoaie sa traiasca mai bine, sa-si castige traiul cumva, sa aiba o paine, iar reciclarea sa se faca inainte ca gunoiul sa ajunga la ghena, respectiv groapande gunoi, nu dupa.
@afreuda: perfect de acord! din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce
@afreuda: perfect de acord! din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce
@afreuda: perfect de acord! din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce
@afreuda: perfect de acord! din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce
Acum doua saptamani, in timp ce afara ploua, ploua, ploua, m-a palit dorul de piesa "Intr-un colt de cafenea" cantata de Marina Voica: http://www.youtube.com/watch?v=LrOOIUKMV24
Imi place foarte mult Mihaela Mihai.. Frumoasa duminica, rontziki. Multumesc pentru cafeaua cu nostgalgie.
Daaa, superb filmul! Îl am pe dvd şi cînd şi cînd îl mai pun să-l văd. Şi apropo de amintiri. Mai e un film mişto pe tema asta: The Final Cut cu Robin Williams
Cît priveşte iubirea pentru o femeie, cam are dreptate Ibrăileanu. Cînd îţi place şi iubeşti o persoană pur şi simplu, fără să cauţi motive anume, atunci se cheamă că iubeşti cu adevărat.
si eu l-am vazut si l-as mai revedea tema e geniala, actorii intra perfect in pielea personajelor dragostea chiar nu se poate sterge asa usor, dincolo de memorieramane undeva ascunsa in interior si rabufneste uneori si da sentimentele sunt cele care creioneaza calitatile mi-a venit in minte acum modul in care clementine isi schimba culoarea parului in functie de etapele relatiei
Nu știu dacă am văzut sau nu filmul. Nu prea am răbdare să urmăresc filme sau trebuie să extrem de interesante (din pctul meu de vedere, normal) ca să le urmăresc. În schimb sunt total de acord cu tot ce-ai scris și mă bucur că mai sunt persoane care care gândesc așa, pentru că am fost de multe ori întrebată, contrazisă și criticată: ˝cum poți să spui că simți, pur și simplu, nu se poate așa, trebuie să existe un motiv..˝ Unii nu înțeleg că nu poți alege ce, cum și pentru cine simți. Că-s bune sau ˝rele˝, sentimentele intervin fără să te întrebe dacă vrei sau nu. Uitarea pentru că așa ai vrea.. nu există. Trebuie parcurse toate etapele până ajungi într-un final, nu la uitare, ci la acceptarea a ceea ce trăiești sau ai trăit.
@Saturnianul: Nu l-am vazut pe cel de care zici, dar o sa-l caut Nu numai ca nu cauti motive, dar, fara sa le constientizezi neaparat, esti convins ca ai toate motivele s-o iubesti )
@lemondegala: interesanta remarca referitoare la culoarea parului am fost intrigata de schimbarile astea, dar nu am cautat semnificatia. Cu siguranta am sa revad acest film si atunci o sa fiu atenta la culori
@feeria: am vazut filmul, se numeste 50 first dates si, intr-un stil mai funny, reda aceeasi idee ca dragostea depaseste limitele concrete pe care ni le impunem noi sau ceilalti
@rose: sper ca e ok sa-ti spun asa ca e prea lung tot numele Atunci cand simti, pur si simplu, simti…si ma enerveaza si pe mine oamenii care ii judeca pe altii pentru ceea ce simt. Exista insa, dupa parerea mea, niste limite in a actiona bazat pe ceea ce simti, astfel incat sa nu-i ranim pe altii doar pentru ca…simtim… Dar nici n-o sa reusim vreodata sa nu mai simtim doar pentru ca altcineva ne spune "vai, dar cum poti sa simti asa ceva" sau pentru ca ne impunem sa nu mai simtim. Cat despre uitare, perfect de acord: nu uitarea este solutia, ci acceptarea, atunci cand poti sa te uiti in urma si sa zambesti, inseamna ca ai acceptat
Vreau sa iubesc, sa sufar ! E cel mai terapeutic sentiment. Vreau sa iubesc … cum scriam candva pe la inceputul anului … acea Floare de Colt din stancariile muntilor, pe care stiind ca n-o pot lua acasa, sa fiu mistuit de dorinta de a o revedea anul urmator. Aceasta este iubirea adevarata, dupa parerea mea. Cei care rup floarea, n-o iubesc cu adevarat. Acestia se iubesc mai mult pe ei.
@pheideas: vrei asta numai pana cand esti devorat de o astfel de iubire Dar ai dreptate: asta e iubirea adevarata Poate e impropriu spus adevarata…poate e doar singura forma de iubire in stare pura si singura care are sansa sa dureze cat tine…din fericire sau din pacate…
Cand am inceput sa-ti citesc postarea chiar ma gandeam la filmul ala. Si banuiam eu ca despre el vrei sa scrii, desi, cand ai ajuns la Ibraleanu, recunosc, am inceput sa am indoieli.
Si 50 first dates e misto, l-am vazut de vreo 2 ori, si cred ca l-as mai vedea. Imi place de amandoi
@afreuda: banuiai tu, dar brodarea mea pe diverse teme nu se mai termina asa cum spuneam si in postare, filmul mi-a dat de gandit nu doar mult, ci la multe
Filmul nu l-am văzut încă, dar e pe listă Despre uitare … Hmmm. Mi-am pus şi eu uneori întrebarea cum ar fi să funcţioneze şi creierul nostru precum computerul "Delete" apoi "Empty recycle bin". La nervi, furie şi durere maximă, spunem că ne dorim asta. Dar tocmai pentru că nu am putea şterge doar anumite momente şi amintiri (alea rele şi dureroase), ci am şterge tot, eu prefer să nu fiu computer. După o relaţie ciudată, finalizată urât şi mitocănesc, mi-a zis o prietenă "nu-i aşa că ai vrea să uiţi ultimul an jumate?". E, bine, NU! Pentru că eu în ce s-a întâmplat am fost sinceră, am iubit că aşa am simţit, dacă l-aş şterge pe el din memorie pentru mizerii şi durere, nu m-aş anula şi pe mine în acelaşi timp? Cine îşi permite să-şi anuleze chiar şi o zi din viaţă? Eu nu
Mie mi s-a intamplat odata sa iubesc atat de tare incat cand a survenit despartirea am uitat complet aceea persoana.Cred ca instinctul meu de auto-aparare a lucrat perfect.Dupa aproape o saptamana in care am suferit exact ca un caine incoltit de hinghieri, m-am trezit si am constatat ca nici macar cum il cheama nu mai stiu.Ar trebui sa ma crezi ca fac eforturi mari de tot sa imi aduc aminte, dar habar nu am de ce nu pot.Tot ce imi aduc aminte este suferinta… dar si ea s-a estompat in timp.Cred ca a fost prima si ultima oara cand am iubit atat de tare. O sa incerc sa caut si eu filmul… se pare ca este bunicel daca ti-a sugerat ideea acestui post.
@LiaLia: orice moment pe care l-am trait face cumva parte din noi si are un aport la noi, asa incat iti dau dreptate: nu mi-as dori si nu mi-as permite sa-mi anulez nici o zi din viata, oricat de greu ar fi uneori
@sufletica: interesanta experienta…am trait experiente similare de autoaparare prin "uitarea" sentimentelor si a senzatiilor, dar nu chiar la modul la care spui tu…si oricum, la mine n-a functionat decat, asa cum spuneam in postare, in sensul ca sentimentele si-au luat revansa dupa ce au fiert la foc mocnit, neconstientizat de mine
interesant paragragul, dar nu-i ceva nou. de constientizat constientizam, dar ceva mai greu cu pusul in practica. sa-mi spui peste 3 luni daca esti aceeasi cu cea de acum. cat de mult te influenteaza o carte? am citit si eu cateva carti in genul acesteia, m-au impresionat pe moment, dar nu m-au schimbat semnificativ…sau nu-mi dau eu seama?
@Escu: am citit carti care m-au influentat, dar aceasta nu va fi una din ele Mi-a placut, am gasit chestii interesante in ea, dar nu mi-a dat peste cap filosofia de viata Nu prea cred in influenta decisiva a unei carti…imi dau seama in ce sens m-au influentat cartile pe care le-am citit, mai ales ca am uneori perioade in care citesc genuri similare, dar influenta se manifesta in timp si vine din mai multe, nu doar din una. Iar daca se intampla ca una sa aiba un impact incat sa schimbe ceva, e pentru ca fondul era deja pregatit
Chiar ma intrebam cand o sa postezi despre cartea asta, ca te tot laudai ca o vei citi.
sunt de acord cu tine in ce priveste discrepanta intre notele pacientei si cele ale lui Yalom. Pe mine ma cam iritau notele ei, stilul ei un pic naiv, infantil… daca stau bine sa ma gandesc, ma enerva ea insasi ca personalitate. Chiar ca avea nevoie de terapie. o fiinta abulica, incapabila sa comunice, un pic masochista, cu o stima de sine extrem de scazuta…
Oricum, cartea asta este mai degraba material pentru psihoterapeuti decat lectura menita sa te schimbe pe tine ca cititor. Daca vrei sa te schimbi, nu citi o carte de psihoterapie, ci urmeaza o psihoterapie in vivo
@afreuda: chiar te asteptam sa zici ceva , da, mi-a luat vreo 3 sapt cartea asta, dar m-am explicat deja ) Si pe mine m-a cam iritat pacienta, oscilam intre a zice: da, chiar are nevoie de terapie si a zice, ceva mai cu prejudecati: n-a dat de greu, ca-i treceau gargaunii din cap N-am intentia sa ma schimb , dar ma tenteaza ideea unei terapii de mult, nu ca sa vad metode, doar sa-mi lamuresc diverse chestii
@rontziki: sa stii ca iti poate lamuri multe, o terapie, dar facuta cu cine trebuie. E foarte important terapeutul. Asa ca, daca te decizi sa incerci, sa te informezi bine inainte sa incepi, si sa casti bine ochii la terapeut si la cum te simti in conversatia cu el/ea la interviul preliminar. Eu fac psihanaliza cam de un an si jumatate, si sunt foarte incantata. M-a ajutat foarte mult, si sa depasesc anumite obstacole (gen depresii & stuff), si sa-mi lamuresc anumite aspecte care tin de funtionarea mea psihica intima.
Terapia iti apartine. Terapeutul este doar un catalizator. El va determina aparitia resorturilor care-ti sunt necesare pentru a te face sa depasesti singura blocajele psihice. Cam asta e mesajul lui Yalom.
servus… interesant… dincolo de toate astea insa nu mai sunt oare si "terapii" care sa tina totusi de noi, de resursele si izvoarele noastre si atit? toate cele bune!
Frumoase curcubeele. N-am mai vazut demult unul. Bine că măcar îl văd în poză,
Şi zi aşa, tu stai la 10. Nu ai rău de înălţime? Nu de alta dar eu am. La mine tre' să fie ori de la la etajul 20 în sus, ori de la 5 în jos ca să mă simt bine
Toate dorinţele nu ni se vor împlini niciodată pentru simplul fapt că o dorinţă o dată împlinită îi va lua locul imediat alteia. Şi vorbesc aici de orice dorinţă, oricît de mare sau de mică.
Şi am o singură dorinţă principală: heliul pe care-l respir să-l pot împărţi la un moment dat cu cineva
Pîn-atunci mă bucur de orice lucru frumos pe care mi-l oferă viaţa. Uneori ca un copil
Ma intreb, daca n-ar fi bine, uneori, sa vina cineva cu un par si sa ne pocneasca in zona occipitala. De ce ? Asa, sa nu mai visam la avioane pe cer, ci sa coboram privirea catre nimicuri, uneori mult mai frumoase si mai apropiate. Va uitati vreodata cu atentie in ochii celor pe care ii intalniti ? Se spune ca ochii sunt porti ale sufletului si ale mintii. Daca ai cheia potrivita, poti vedea multe lucruri interesante. Sunt fel si fel de porti … Am patruns de multe ori priviri ce seamana cu o camera pustie, cenusie si stramta. Proprietarii acestor priviri sunt goi interior si incearca cu disperare sa compenseze goliciunea spirituala prin zgomot si epatare. I-am intalnit pe strada, uneori chiar printre cunostinte apropiate. Alteori, rar intr-adevar, mi s-a intamplat sa cunosc si altfel de priviri. Un fel de nestemate rasarind din noroi, apartinand unor oameni extem de modesti material, si a caror bogatie se afla in interiorul lor. Ca s-o descoperi ai nevoie de cheie si uneori e nevoie sa sapi adanc cu unelte potrivite. Contraste … Despre un astfel de contrast, vreau sa va povestesc in continuare. In fiecare zi, prin fata blocului in care stau, trece o fata. De fapt trec mai multe, insa fata despre care vreau sa va povestesc, are ceva special. Are un handicap locomotor, provenit cred, dintr-o boala a copilariei. In fiecare dimineata se duce la piata. Un om normal parcurge distanta in aproximativ 5 minute. Ei ii ia o ora. Un cadru metalic ii foloseste drept sprijin, si cu perseverenta, se lupta sa-si parcurga suta de metri. Uneori se aseaza pe o bordura in fata blocului, si rezemata de cadru, priveste oamenii cu ochi mari si expresivi. Mi-am propus sa ma opresc si sa o intreb ceva. Habar nu am ce, ce carti ii plac, ce muzica, nu conteaza. Ceva inlauntrul meu imi spune ca trebuie s-o ajut intr-un fel. Pare usor, dar nu e. De fiecare data cand vreau sa ma opresc, mi se pune un nod in gat. Data viitoare am s-o fac cu siguranta. Privind-o, imi dau seama ca ea vede viata intr-o alta dimensiune. O dimensiune de care noi, cei normali, ne aducem rar aminte, si atunci, pentru o scurta perioada de timp. Fata cu pricina mai are ceva special: privirea. Ochii sai sunt senini, luminosi, si degaja profunzime si bucurie interioara. Am enuntat mai demult un proverb: Frumusetea se naste din noroi si bunatatea din suferinta. In cazul ei, frumusetea si bunatatea au erupt in interior. In afara nu aveau unde. A fost condamnata de Univers sa traiasca in putin, si atunci, prin forta sa interioara a intors Universul in favoarea ei, dand un alt sens vietii, strain noua, celor obisnuiti. Dan Puric spunea intr-un interviu, despre o baba care l-a oprit pe strada, sa-l intrebe ce inseamna "Fast Food". Iar el, grabit, i-a raspuns: "Sa mananci repede !". Iar baba, senina: "De ce, maica ?". Baba traia intr-un alt timp, o alta dimensiune. Va spuneam in introducere de lucruri marunte. Ei bine, pentru noi, cei sanatosi, multe aspecte ale cotidianului au devenit atat de insignifiante, ca mersul la piata sau suitul in avion, incat suntem vesnic nemultumiti. Vrem mai mult. In privirea noastra se citeste aspiratia la lucruri uneori imposibile. Dar uitam ca fericirea se afla in spatele portilor, nu in afara lor. Ati observat ca avem tendinta sa ne concentram pe obiective indepartate, si sa le ignoram pe cele apropiate ? Apoi ne plangem ca timpul trece mai repede. Nu trece, perceptia noastra asupra timpului este diferita.
@Saturnianul: Si atunci cu siguranta vor mai aparea si alte dorinte Da, ai dreptate, o dorinta indeplinita lasa loc unei alte dorinte, daca nu cumva o si genereaza Ma bucur ca reusesti sa faci asta si ca imi infirmi teoria nemultumirii ca stare perpetua
@pheideas: intamplator in seara asta chiar as vrea sa ma pocneasca cineva cu un par in capatana Lasand asta la o parte, in timp ce scriam, exact la genul de oameni ca cei descrisi de tine ma gandeam, aceia care, desi traiesc poate adevarate drame sau cel putin noi, cei care nu le traim, asa le vedem, si totusi ei reusesc sa vada minunea fiecarei zile In draftul initial, scrisesem si ceva de genul asta, dar si-asa postarea e cam lunga, asa ca am redus la "Ma intreb insa daca este necesar sa trecem prin primele doua categorii ca sa incepem putin cate putin sa nu le mai dam atata importanta celorlalte?!" si sa reusim sa ne bucuram de momentele frumoasa pe care le traim Si da, fericirea se afla in noi si nu trebuie decat sa o percepem si sa-i dam atentie
@Strelnikov: stiu si eu?! poate in ideea de natura, de puritate bla bla, ca omul nu s-a nascut imbracat…sau poate doar polonezilor le placea sa umble goi prin ploaie si isi cautau justificari )
Tulai-Doamne. Supararile, necazurile, nenorocirile…toate cred ca sunt parte din viata noastra. Precum in Tache, Ianke si Cadar, descrierea nenorocirii mi se pare geniala: "Cica nenorocirea, este o persoana foarte delicata si foarte pretentioasa… Cand da de-un om suparat si incruntat, inda zice, "poftim! aici e! m-asteapta" si cand da de unu vesel, zice: Pardon, am gresit si se duce la altu….
curcubeul ca curcubeul, sta cumintel la locul lui si ne incata privirile ori de cate ori il vedem, dar…mmmm mmmmm mmmmmm ce oras frumos! Fabrici si uzine…..
Frumos surprinse curcubeele, faine si informatiile! Uite niciodata nu m-am intrebat ce simbolizeaza curcubeul in diferite culturi. Eu credeam cand eram mica ca este un tobogan maaaaare si pufoooos, si-mi imaginam deseori cum ar fi sa te avanti de sus, dintre nori.
@feeria: multumesc! nici eu nu m-am intrebat ce simbolizeaza si tot ca un tobogan mare il vedeam si eu sa-mi dai drumul de acolo de sus si sa alunec pe curcubeu Odata cu schimbarea de look, am pierdut adresele din blogroll si inca reconstitui din ele, scuze pentru omisiune, se remediaza imediat
O poveste ca multe altele, pilde pentru urechi surde. Pe blogul meu am pus o gramada de proverbe si aforisme, cuvinte de bun simt, cele mai multe, vechi. Priveste in jur si daca vei vedea unul singur repetandu-se, iti voi da ce vrei tu.
Din păcate, sunt anumite lucruri pe care le construim în vieţile noastre ce ne schimbă total "casa". Şi chiar dacă dărîmăm şi reconstruim, casa nu va mai arăta niciodată la fel. Şi va trebui să trăim cu asta mereu.
@Saturnianul: mda, sunt lucruri care odata construite sau daramate, fac ca nimic sa nu mai arate la fel, dar imi place sa cred ca, desi casa nu va mai arata la fel, asta ar putea sa insemne si ca puteam reconstrui una si mai frumoasa!
In ce sens sa privesti ? Pai iti dau cateva exemple: "Prietenia si banul sunt ca uleiul si apa" – Cati prieteni cunosti care se cearta pe bani ?, "Adevaratul prieten iti doreste binele de dragul tau " – Aproape toti prietenii imi doresc binele de dragul lor, "Nu te duce dupa multime" – Anul trecut era creditul era sport national. "A hrăni fără a instrui este cel mai mare păcat al părintelui" – No comment …, si am sa inchei cu Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie: "Pentru aceia, iubitu mieu, suntem datori şi ni se cade să ne ferim de toate pizmele, de toate răutăţile; ca să ştii, cu adevărat tot omul, măcar bogat, măcar sărac, măcar înţelept, măcar neştiut, orice va sămăna, aceia va şi secera, şi cine cum îşi va lega sarcina, aşa o va şi duce. Că tot omul din lucrurile sale se va îndrepta, asa din lucrurile sale se va osîndi. De-aceia fii cu mare bucurie la lucrurile lumii şi socoteşte la cele ce vor să fie, nu numai în pohtele trupului, ci şi în cele ale nevoiaşului suflet, topit de căldura pămîntului, de cele ce răsar şi cresc din el, pentru tine."
Ar fi atat de multe de spus incat nu ti-ar ajunge probabil un weekend… dar l-ai "risipi" degeaba. Este foarte greu sa selectezi fara a da, cel putin pentru cateva secunde peste cate o "bomba" antieducationala. Eu, spre exemplu am incercat sa folosesc doar anumite canale ale televizorului – AXN, Discovery (oricare dintre ele), National Geographic, VH1, Mezzo, uneori TVR Cultural. Dar, gasesc in program un film pe care imi doresc sa il vad, pe un alt post tv – si, atunci, fara sa vreau, in timpul publicitatii (care uneori dureaza cu promo cu tot si 15 minute)ma "umplu" de "Schimb de mame", "Teste de fidelitate" si "Talente fara numar"… este imposibil sa nu ma "atac"… Si, daca ai observat, chiar si pe bloguri, de foarte multe ori, postarile sunt legate tot de aceste asa-numite "vedete"…
Ar fi atat de multe de spus incat nu ti-ar ajunge probabil un weekend… dar l-ai "risipi" degeaba. Este foarte greu sa selectezi fara a da, cel putin pentru cateva secunde peste cate o "bomba" antieducationala. Eu, spre exemplu am incercat sa folosesc doar anumite canale ale televizorului – AXN, Discovery (oricare dintre ele), National Geographic, VH1, Mezzo, uneori TVR Cultural. Dar, gasesc in program un film pe care imi doresc sa il vad, pe un alt post tv – si, atunci, fara sa vreau, in timpul publicitatii (care uneori dureaza cu promo cu tot si 15 minute)ma "umplu" de "Schimb de mame", "Teste de fidelitate" si "Talente fara numar"… este imposibil sa nu ma "atac"… Si, daca ai observat, chiar si pe bloguri, de foarte multe ori, postarile sunt legate tot de aceste asa-numite "vedete"…
@noapteaiguanei: da, e destul de dificil sa facem noi selectiile atat de stricte, dar mi-as dori sa le faca cei care fac programele, scornesc si promoveaza toate "minunile"…probabil ca e timp risipit, desi eu mai sper
@noapteaiguanei: da, e destul de dificil sa facem noi selectiile atat de stricte, dar mi-as dori sa le faca cei care fac programele, scornesc si promoveaza toate "minunile"…probabil ca e timp risipit, desi eu mai sper
cu cat vor primi mai multe, cu atat vor intelege ca targetul lor de audienta se limiteaza din ce in ce mai mult…
Problema e că nu se limitează. O emisiune care nu are audienţă dispare, ăsta e mersul lucrurilor în media.
Ale idei în afară de a sparge televizoarele? Sabotarea releelor de emisie, de exemplu. Sau bruierea semnalului.
Revenind, nu ştiu dacă asta este o soluţie. Asta au încercat comuniştii: să impună nişte standarde prin limitări şi restricţii. Şi iată unde am ajuns acum. Atîta vreme cît se vor accepta nişte standarde de frică, iar nu pentru că au fost înţelese şi valorizate, atunci cînd factorul frică dispare (pentru că la un moment dat dispare) derapajele sunt colosale şi cu implicaţii adînci în sînul societăţii.
Românii au fost multă vreme o societate guvernată de frică şi nu de valori. Iar ca să impui nişte valori care să guverneze societatea acum, trebuie întâi să existe acele valori şi să se manifeste la locul şi timpul potrivit. Apoi mai trebuie răbdare şi tenacitate.
Iar în materie de educaţie, aş băga în programa şcolară, ca lectură obligatorie pe latura socială (nu ştiu ce ore se mai fac acum, ştiu că exista la un moment dat educaţia civică sau ceva de genul) Psihologia mulţimilor a lui Gustave Le Bon şi Tratat de dezinformare a lui Vladimir Volkoff. Sunt din cărţile care ar învăţa copiii cum să recunoască manupilarea, dezinformarea şi să se ferească de ele, să pună şi să-şi pună întrebări fără să mai ia de bun tot ce li se serveşte maturi fiind.
Dar cine are nevoie de oameni nemanipulabili sau care ştiu să se ferească de manipulări şi dezinformări?
cu cat vor primi mai multe, cu atat vor intelege ca targetul lor de audienta se limiteaza din ce in ce mai mult…
Problema e că nu se limitează. O emisiune care nu are audienţă dispare, ăsta e mersul lucrurilor în media.
Ale idei în afară de a sparge televizoarele? Sabotarea releelor de emisie, de exemplu. Sau bruierea semnalului.
Revenind, nu ştiu dacă asta este o soluţie. Asta au încercat comuniştii: să impună nişte standarde prin limitări şi restricţii. Şi iată unde am ajuns acum. Atîta vreme cît se vor accepta nişte standarde de frică, iar nu pentru că au fost înţelese şi valorizate, atunci cînd factorul frică dispare (pentru că la un moment dat dispare) derapajele sunt colosale şi cu implicaţii adînci în sînul societăţii.
Românii au fost multă vreme o societate guvernată de frică şi nu de valori. Iar ca să impui nişte valori care să guverneze societatea acum, trebuie întâi să existe acele valori şi să se manifeste la locul şi timpul potrivit. Apoi mai trebuie răbdare şi tenacitate.
Iar în materie de educaţie, aş băga în programa şcolară, ca lectură obligatorie pe latura socială (nu ştiu ce ore se mai fac acum, ştiu că exista la un moment dat educaţia civică sau ceva de genul) Psihologia mulţimilor a lui Gustave Le Bon şi Tratat de dezinformare a lui Vladimir Volkoff. Sunt din cărţile care ar învăţa copiii cum să recunoască manupilarea, dezinformarea şi să se ferească de ele, să pună şi să-şi pună întrebări fără să mai ia de bun tot ce li se serveşte maturi fiind.
Dar cine are nevoie de oameni nemanipulabili sau care ştiu să se ferească de manipulări şi dezinformări?
@Saturnianul: pai tocmai asta ar fi si ideea, ca emisiunile cu un grad mare de idiotenie sa nu mai aiba audienta si sa dispara…la un moment dat, daca se constata ca nu mai prind astfel de emisiuni, vor fi inlocuite cu ceva mai bun… Glumeam cu spartul geamurilor sau orice alte solutii extreme, tocmai pentru ca frica nu este o solutie. Selectia facuta de oameni ar fi un semnal de alarma pentru televiziuni, dar nu stiu cat este de posibil… De-abia se face in facultati sociologie si nu in toate , iar Volkoff poate nici in facultati, decat in cele de profil…Educatia prin scoala a fost f importanta pana acum niste ani, acum insa, indiferent ce se face in scoli, media are o putere mult mai mare asupra copiilor decat orice invata la scoala.
@Saturnianul: pai tocmai asta ar fi si ideea, ca emisiunile cu un grad mare de idiotenie sa nu mai aiba audienta si sa dispara…la un moment dat, daca se constata ca nu mai prind astfel de emisiuni, vor fi inlocuite cu ceva mai bun… Glumeam cu spartul geamurilor sau orice alte solutii extreme, tocmai pentru ca frica nu este o solutie. Selectia facuta de oameni ar fi un semnal de alarma pentru televiziuni, dar nu stiu cat este de posibil… De-abia se face in facultati sociologie si nu in toate , iar Volkoff poate nici in facultati, decat in cele de profil…Educatia prin scoala a fost f importanta pana acum niste ani, acum insa, indiferent ce se face in scoli, media are o putere mult mai mare asupra copiilor decat orice invata la scoala.
Chestia cu audienta stabileste prioritatile. Programele se fac in functie de asta. Asa a ajuns "Parte de carte" dupa miezul noptii (??? sau la ore aiurea), iar orele de audienta maxima sunt pline de stiri despre ce masina si-a mai luat Mutu sau cum vorbeste Becali cu ziaristii. Personal nu sunt deranjat intr-atat de prezenta high-life-ului in media, cat de prezenta under-low-life-ului. Nuntile tiganesti, reality show-urile cu manelisti sau scandalurile interlopilor cu sabii si topoare ma dezgusta mai mult decat inmormantarea sau nunta cine-stie carei vedete. Nu sustin ca privesc asa ceva, dar parca sunt mai usor de suportat. Dar totul este o falsa problema. Nu media a stricat criteriile de selectie, ci este rezultatul acestor criterii existente in firea noastra ca narav. Nici macar nu e datoare sa modeleze aceste criterii. Scoala, in schimb, ar trebui sa fie un factor puternic. Si familia. Cerem, cred, prea mult. Atat timp cat nu ne putem alege decat conducatori bezmetici sau infumurati si meschini nu vom putea face un pas catre mai bine. Atat timp cat nu vom avea respectul legii nu vom iesi din mocirla. Cum poti sa-ti educi copilul intru respectul legii cand te vede ca dai spaga la poarta spitalului sa poti intra in afara orelor de vizita? Te plangi ca politistii sunt spagari, dar le dai cu usurinta spaga sa uite ca ai trecut pe rosu. Vreau sa vad si eu pe ala care accepta sa i se ia carnetul si refuza sa dea spaga politistului. Ii voi strange mana si il voi respecta.
Chestia cu audienta stabileste prioritatile. Programele se fac in functie de asta. Asa a ajuns "Parte de carte" dupa miezul noptii (??? sau la ore aiurea), iar orele de audienta maxima sunt pline de stiri despre ce masina si-a mai luat Mutu sau cum vorbeste Becali cu ziaristii. Personal nu sunt deranjat intr-atat de prezenta high-life-ului in media, cat de prezenta under-low-life-ului. Nuntile tiganesti, reality show-urile cu manelisti sau scandalurile interlopilor cu sabii si topoare ma dezgusta mai mult decat inmormantarea sau nunta cine-stie carei vedete. Nu sustin ca privesc asa ceva, dar parca sunt mai usor de suportat. Dar totul este o falsa problema. Nu media a stricat criteriile de selectie, ci este rezultatul acestor criterii existente in firea noastra ca narav. Nici macar nu e datoare sa modeleze aceste criterii. Scoala, in schimb, ar trebui sa fie un factor puternic. Si familia. Cerem, cred, prea mult. Atat timp cat nu ne putem alege decat conducatori bezmetici sau infumurati si meschini nu vom putea face un pas catre mai bine. Atat timp cat nu vom avea respectul legii nu vom iesi din mocirla. Cum poti sa-ti educi copilul intru respectul legii cand te vede ca dai spaga la poarta spitalului sa poti intra in afara orelor de vizita? Te plangi ca politistii sunt spagari, dar le dai cu usurinta spaga sa uite ca ai trecut pe rosu. Vreau sa vad si eu pe ala care accepta sa i se ia carnetul si refuza sa dea spaga politistului. Ii voi strange mana si il voi respecta.
am niste spume pe maniipularea asta cu ajutorul massmediei de nu iti inchipui. E adevarat ca e o unealta de educatie. Foarte mare grija. Mi se pare foarte periculoasa aceasta educatie pentru ca are unui interes individual sau de grup. Renuntati la televizor. Eu am rezolvat-o in parte.
am niste spume pe maniipularea asta cu ajutorul massmediei de nu iti inchipui. E adevarat ca e o unealta de educatie. Foarte mare grija. Mi se pare foarte periculoasa aceasta educatie pentru ca are unui interes individual sau de grup. Renuntati la televizor. Eu am rezolvat-o in parte.
Da, foarte misto pilda intradevar. Cat despre ce spune saturnianul, cu reconstruirea, se intampla, nu e nici o nenorocire. Trebuie doar sa iti pastrezi speranta cand te gasesti printre daramaturi, si sa ai incredere ca vei construi o casa care sa te adaposteasca la fel de bine, chiar daca in alta forma.
Stii ce se mai intampla, pe langa faptul ca programele tv sunt sub orice critica? Daca se intampla ca un om de cultura sa apara la televizor, devine bagatelizat de colegii de breasla. Cine, obraznicul ala care s-a compromis si a aparut la televizor… Exista, la noi in tara, o parere conform careia, daca apari la televizor, esti de teapa celor care impanzezc canalele. Si-aici intervine o piedica in calea ridicarii nivelului de educatie prin intermediul televizorului, pentru ca oamenii valorosi se feresc de asta ca dracu de tamaie. Si e mare mare pacat.
Stii ce se mai intampla, pe langa faptul ca programele tv sunt sub orice critica? Daca se intampla ca un om de cultura sa apara la televizor, devine bagatelizat de colegii de breasla. Cine, obraznicul ala care s-a compromis si a aparut la televizor… Exista, la noi in tara, o parere conform careia, daca apari la televizor, esti de teapa celor care impanzezc canalele. Si-aici intervine o piedica in calea ridicarii nivelului de educatie prin intermediul televizorului, pentru ca oamenii valorosi se feresc de asta ca dracu de tamaie. Si e mare mare pacat.
@bogdanic: ai dreptate, ceea ce invata acasa si la scoala este sau ar trebui sa fie baza, dar avand in vedere ca oamenii si mai ales copiii sunt influentabili si vor crede mai degraba ce se spune la tv decat ce le spune un parinte sau un profesor, din pacate conteaza enorm ceea ce se promoveaza prin media. In plus, nu cred ca populatia a determinat proportia mare de aberatii in media, daca ne gandim ca, dupa decenii de comunism si de lipsa de informare, atunci cand am avut n canale si informare la liber, toata lumea era avida de orice se transmitea, fara sa aiba educatia sau cultura necesara pentru a selecta, lucru pe care il consider firesc si de care cei din media au profitat si inca profita. Refuz sa cred ca noi ca popor ne nastem mai redusi decat altii sub aceste aspecte si este chiar datoria mass-mediei sa contribuie la educare in acest sens. Iar, daca familia si scoala conteaza, cu ce ne ajuta daca si familia si mediul scolar este influentat de aceeasi mass-medie?!
@bogdanic: ai dreptate, ceea ce invata acasa si la scoala este sau ar trebui sa fie baza, dar avand in vedere ca oamenii si mai ales copiii sunt influentabili si vor crede mai degraba ce se spune la tv decat ce le spune un parinte sau un profesor, din pacate conteaza enorm ceea ce se promoveaza prin media. In plus, nu cred ca populatia a determinat proportia mare de aberatii in media, daca ne gandim ca, dupa decenii de comunism si de lipsa de informare, atunci cand am avut n canale si informare la liber, toata lumea era avida de orice se transmitea, fara sa aiba educatia sau cultura necesara pentru a selecta, lucru pe care il consider firesc si de care cei din media au profitat si inca profita. Refuz sa cred ca noi ca popor ne nastem mai redusi decat altii sub aceste aspecte si este chiar datoria mass-mediei sa contribuie la educare in acest sens. Iar, daca familia si scoala conteaza, cu ce ne ajuta daca si familia si mediul scolar este influentat de aceeasi mass-medie?!
@cdmitroi: Si eu am renuntat in parte, dar imi pare rau ca in loc sa folosim evolutia omenirii si a tehnicii in scop constructiv, o folosim foarte prost sau incercam sa renuntam la a o mai folosi. Daca tot exista asa o forta de manipulare prin media, ar insemna foarte mult daca ar fi utilizata pentru a manipula in sensul cunoasterii, al educarii, al formarii gusturilor…
@cdmitroi: Si eu am renuntat in parte, dar imi pare rau ca in loc sa folosim evolutia omenirii si a tehnicii in scop constructiv, o folosim foarte prost sau incercam sa renuntam la a o mai folosi. Daca tot exista asa o forta de manipulare prin media, ar insemna foarte mult daca ar fi utilizata pentru a manipula in sensul cunoasterii, al educarii, al formarii gusturilor…
@afreuda: la asta nu m-am gandit si cred ca ai dreptate…cumva e de inteles si reactia oamenilor de cultura in acest sens pentru ca emisiunile sunt asa cum sunt si mai rar un format de emisiune care sa suporte si astfel de invitati, iar un om, care are o anumita valoare, sa se duca la o emisiune in finalul careia mai canta o manea sau in care mai sunt si invitati de calitate indoielnica…ar insemna sa nu se respecte pe sine si, in plus, targetul de spectatori nu merita aparitia, ca sa zic asa…
@afreuda: la asta nu m-am gandit si cred ca ai dreptate…cumva e de inteles si reactia oamenilor de cultura in acest sens pentru ca emisiunile sunt asa cum sunt si mai rar un format de emisiune care sa suporte si astfel de invitati, iar un om, care are o anumita valoare, sa se duca la o emisiune in finalul careia mai canta o manea sau in care mai sunt si invitati de calitate indoielnica…ar insemna sa nu se respecte pe sine si, in plus, targetul de spectatori nu merita aparitia, ca sa zic asa…
ce m-a cutremurat si pe mine filmul, intr-adevar de o senzualitate debordanta, hipnotica bine zici iar melodia poate sa ramana o obsesie , de cate ori o aud parca revad filmul
ce m-a cutremurat si pe mine filmul, intr-adevar de o senzualitate debordanta, hipnotica bine zici iar melodia poate sa ramana o obsesie , de cate ori o aud parca revad filmul
Dar si tamplarul a avut. A avut posibilitatea de a invata sa fie corect si un bun profesionist, de a alege sa faca fiecare casa de parca ar fi a lui, sa isi puna sufletul si pasiunea in ceea ce face.
Si la viata noastra vine o vreme cand e prea tarziu sa mai facem modificari. Si daca pana atunci nu am invatat sa ne cladim bine casa, vom trai intr-o viata facuta de mantuiala.
@copiiiubirii: daca ne gandim strict la poveste, tamplarul era unul priceput si care invatase sa fie corect si sa profesionist, dar a fost suficient un moment de delasare care l-a costat… Imi place sa cred ca putin lucruri sunt cu adevarat ireversibile in viata…dar e adevarata ca uneori e cam prea tarziu sa mai schimbi ceva…poti insa sa inveti si sa construiesti mai bine in continuare
Draga mea, eu am făcut o facultate de jurnalism, am zeci de cunoştinţe printre ziarişti, citesc zilnic presa pt că aşa trebe la job. Despre părerea mea, cât de obiectivă am putut fi, despre presă îmi permit să-ţi dau link la postare, sunt fff interesante comentariile (http://liarebelyell.blogspot.com/2009/04/de-data-asta-despre-presa.html). Ca un mic rezumat la ce ai scris tu, cred că e un îngrozitor lanţ al slăbiciunilor. Părinţii nu mai au timp de educat copiii (eu dau şi meditaţii de 12 ani şi pot scrie romane despre copii, şcoală, profesori, etc), profesorii sunt slab pregătiţi şi nu au nici vocaţie, nici interes să mai pună un minim de pasiune în ceea ce fac. Facultate poate face oricine acum, fără măcar să treacă o zi pe la cursuri. Pe google găseşti rezumate la orice, aşa că de ce să mai citeşti o carte? Sunt f de acord cu ce spune Afreuda, am auzit oameni culţi, intelectuali, spunând că nu au de ce să se ducă la dezbateri, că până la urmă tot la desuet, vulgar şi non-valori se ajunge. Şi ei se fac de rahat şi nu merită efortul.
Draga mea, eu am făcut o facultate de jurnalism, am zeci de cunoştinţe printre ziarişti, citesc zilnic presa pt că aşa trebe la job. Despre părerea mea, cât de obiectivă am putut fi, despre presă îmi permit să-ţi dau link la postare, sunt fff interesante comentariile (http://liarebelyell.blogspot.com/2009/04/de-data-asta-despre-presa.html). Ca un mic rezumat la ce ai scris tu, cred că e un îngrozitor lanţ al slăbiciunilor. Părinţii nu mai au timp de educat copiii (eu dau şi meditaţii de 12 ani şi pot scrie romane despre copii, şcoală, profesori, etc), profesorii sunt slab pregătiţi şi nu au nici vocaţie, nici interes să mai pună un minim de pasiune în ceea ce fac. Facultate poate face oricine acum, fără măcar să treacă o zi pe la cursuri. Pe google găseşti rezumate la orice, aşa că de ce să mai citeşti o carte? Sunt f de acord cu ce spune Afreuda, am auzit oameni culţi, intelectuali, spunând că nu au de ce să se ducă la dezbateri, că până la urmă tot la desuet, vulgar şi non-valori se ajunge. Şi ei se fac de rahat şi nu merită efortul.
@LiaLia: multumesc pentru comentariu si pentru recomandarea postarii tale, am citit-o cu mare placere si am regasit viziunea unui profesionist . Intr-adevar, este vorba de un cerc vicios in ce priveste educatia, care din pacate are efecte dezastruoase…tocmai datorita acestui cerc, ma gandeam ca, avand in vedere forta mediei de a impune, ar putea fi un punct de plecare, daca aceasta forta ar folosita constructiv…dar am inteles si mai bine din postarea ta ca probabil va mai curge multa apa pe Dambovita…
@LiaLia: multumesc pentru comentariu si pentru recomandarea postarii tale, am citit-o cu mare placere si am regasit viziunea unui profesionist . Intr-adevar, este vorba de un cerc vicios in ce priveste educatia, care din pacate are efecte dezastruoase…tocmai datorita acestui cerc, ma gandeam ca, avand in vedere forta mediei de a impune, ar putea fi un punct de plecare, daca aceasta forta ar folosita constructiv…dar am inteles si mai bine din postarea ta ca probabil va mai curge multa apa pe Dambovita…
Eu sunt disperat dupa filmele romanesti. Am gasit, totusi, ca toate filmele romanesti stau cam prost cu sonorul. Daca dai mai incet nu mai auzi vorbele, daca dai mai tare te surzeste coloana sonora Si ca tot veni vorba de filme….dar ai timp, ai timp nu gluma off topic: eu sunt anonimul din postul Relatiile in deriva…
Eu sunt disperat dupa filmele romanesti. Am gasit, totusi, ca toate filmele romanesti stau cam prost cu sonorul. Daca dai mai incet nu mai auzi vorbele, daca dai mai tare te surzeste coloana sonora Si ca tot veni vorba de filme….dar ai timp, ai timp nu gluma off topic: eu sunt anonimul din postul Relatiile in deriva…
@cdmitroi: sunt vazute in cateva saptamani si au fost chiar putine pentru o perioada asa lunga Off topic: sper ca ai aflat indirect ca ti-am recunoscut stilul
@cdmitroi: sunt vazute in cateva saptamani si au fost chiar putine pentru o perioada asa lunga Off topic: sper ca ai aflat indirect ca ti-am recunoscut stilul
Mie si celelalte ice age-uri mi s-au parut dedicate tot adultilor. Felul in care sunt construite personajele trimite la tipologia adulta. Copii mai putin pot intelege ce se ascunde in spatele lor.
Oricum, multe filme de animatie mi se par a fi pentru adulti si nu datorita continutului violent sau erotic, ci datorita substratului.
Mie si celelalte ice age-uri mi s-au parut dedicate tot adultilor. Felul in care sunt construite personajele trimite la tipologia adulta. Copii mai putin pot intelege ce se ascunde in spatele lor.
Oricum, multe filme de animatie mi se par a fi pentru adulti si nu datorita continutului violent sau erotic, ci datorita substratului.
@afreuda: da, si celelalte ice-age-uri si shrek de exemplu se adreseaza mai mult adultilor, prin substrat…dar plac si copiilor Ice Age 3 mi s-a parut pe alocuri cam agresiv pentru a-l vedea un copil…
@afreuda: da, si celelalte ice-age-uri si shrek de exemplu se adreseaza mai mult adultilor, prin substrat…dar plac si copiilor Ice Age 3 mi s-a parut pe alocuri cam agresiv pentru a-l vedea un copil…
te intreb si pe tine: ce faci cand cunosti raspunsurile deja, esti o fiinta rationala, dar sentimentele te fac vulnerabil… stii ca va trece timpul si intesitatea durerii de a accepta situatii care nu pot fi schimbate se va atenua…dar pana trece "acel" (nu se stie cat)timp cum induri? lectiile de parapanta or fi bune? ha, ha, tu ce parere ai?
@sasha: de obicei cand stii raspunsurile, e putin mai usor…e adevarat, durerea nu trece imediat, dar e mai usor de indurat…Incercam sa-mi amintesc cum am indurat, dar nu imi amintesc ceva concret, pur si simplu oscilam intre a ignora durerea uneori si a o accepta alteori…nu cred ca exista o reteta general valabila, insa cred ca exista o mare legatura intre durere si raspunsuri…atunci cand am avut toate raspunsurile si le-am acceptat cu adevarat, durerea s-a estompat pana la a disparea… Parapanta?! La ce bun?! Nu te simti deja ca si cu parapanta traind si mai ales suferind?
Daaa, Merele Rosii, un film superb despre vremuri in care noi, cei ajunsi acum la jumatatea vietii, visam la binele tuturor, la o lume utopica fara intrigi si cai ocolite. Bine ca ne-am desteptat pe urma …
Daaa, Merele Rosii, un film superb despre vremuri in care noi, cei ajunsi acum la jumatatea vietii, visam la binele tuturor, la o lume utopica fara intrigi si cai ocolite. Bine ca ne-am desteptat pe urma …
Daca ai fost la Stephansdom sper ca te-ai oprit sa mananci la Figlmuller. Cel mai bun snitel vienez pe care l-am mancat. Salata de cartofi este dumnezeiasca…
Faina rau partea cu concertele… Parca si in Bucurestiu la Opera sunt concerte in aer liber, vara. A fost unul chiar duminica asta, dar n-am ajuns la el.
@feeria: nu am stiut de Promenada Operei, am cautat acum pe net dupa ce-am citit comentariul tau si ma bucur ca macar se pare ca scaunele puse la dispozitie de organizatori nu au fost suficiente http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-6024263-seara-magica-promenada-operei.htm Mi-a placea sa se proiecteze si in Bucuresti undeva concerte in fiecare seara
Mi-a placut o chestie. Yalom a adus in discutie si posibilitatea ca psihoterapeutii sa fie victime ale comploturilor si manipularilor, in pofida inteligentei si capacitatii de a sesiza adevaratele motivatii ale clientilor lor. Si asta doar pentru ca, in cautarea acelei relatii autentice si profunde, care sa produca transformari sufletesti, uita ca pacientul poate avea "a hidden agenda". Ma gandesc la renumitii "therapist killers".
Mi-a placut o chestie. Yalom a adus in discutie si posibilitatea ca psihoterapeutii sa fie victime ale comploturilor si manipularilor, in pofida inteligentei si capacitatii de a sesiza adevaratele motivatii ale clientilor lor. Si asta doar pentru ca, in cautarea acelei relatii autentice si profunde, care sa produca transformari sufletesti, uita ca pacientul poate avea "a hidden agenda". Ma gandesc la renumitii "therapist killers".
@feeria: si mie mi-a placut chestia asta…te astepti ca, in cadrul unei terapii, teoretic in interesul pacientului, acesta sa fie sincer si evident terapeutul porneste de la aceasta premisa. Dar uite ca se poate intampla si altfel…
@feeria: si mie mi-a placut chestia asta…te astepti ca, in cadrul unei terapii, teoretic in interesul pacientului, acesta sa fie sincer si evident terapeutul porneste de la aceasta premisa. Dar uite ca se poate intampla si altfel…
@bogdanic: uof, nu-l mai ratez cand ma mai duc, ca intentionez sa ma mai duc Multam!Odihnit?! Hm…adormeam numai pe la 5-6 dimineata , dar in mod cert ameritat excursia
Mersi pentru imboldul de a o citi! Self e un nebun si jumatate. Am citit de el "Cucul si Pupaza" (despre care-am scris aici: http://feeria.wordpress.com/2009/01/14/revoltator-de-interesant-despre-cuc-si-pupaza/). Acuma, nu stiu despre ce ritualuri de puricat e vorba si nici nu stiu in ce masura scenele de sex cimpanzeic in grup sunt socante, dar in cartea de-am citi-o eu e vorba de un barbat care se trezeste peste noapte cu un vagin in zona din spate a genunchiului si de o femeie careia ii creste un penis… Beat that! ) Am inteles ca tema hermafroditismului n-a prea fost "tratata" ca sa zic asa in literatura fictionala, deci Self e unul dintre putinii curajosi.
Sunt fainute experimentele lui. Are o imaginatie morbida cu care nu-i e rusine sa iasa in public.
Mersi pentru imboldul de a o citi! Self e un nebun si jumatate. Am citit de el "Cucul si Pupaza" (despre care-am scris aici: http://feeria.wordpress.com/2009/01/14/revoltator-de-interesant-despre-cuc-si-pupaza/). Acuma, nu stiu despre ce ritualuri de puricat e vorba si nici nu stiu in ce masura scenele de sex cimpanzeic in grup sunt socante, dar in cartea de-am citi-o eu e vorba de un barbat care se trezeste peste noapte cu un vagin in zona din spate a genunchiului si de o femeie careia ii creste un penis… Beat that! ) Am inteles ca tema hermafroditismului n-a prea fost "tratata" ca sa zic asa in literatura fictionala, deci Self e unul dintre putinii curajosi.
Sunt fainute experimentele lui. Are o imaginatie morbida cu care nu-i e rusine sa iasa in public.
@feeria: daca iti place deja Self, sigur vei aprecia cartea asta…am citit despre Cucul si pupaza si am gasit chiar pareri ca Maretele maimute ar fi mai buna, deci purcede cu toata increderea! Putin socante sunt alte scene, precum cele legate de coprofilie, dar una peste alta, cartea chiar mi-a placut. Trebuie sa imi iau si eu Cucul si pupaza, dar de Self urmeaza la apel Cum traiesc mortii
@feeria: daca iti place deja Self, sigur vei aprecia cartea asta…am citit despre Cucul si pupaza si am gasit chiar pareri ca Maretele maimute ar fi mai buna, deci purcede cu toata increderea! Putin socante sunt alte scene, precum cele legate de coprofilie, dar una peste alta, cartea chiar mi-a placut. Trebuie sa imi iau si eu Cucul si pupaza, dar de Self urmeaza la apel Cum traiesc mortii
Da, tocmai am postat si eu despre Cucul si Pupaza. Mi-a placut foarte mult, am citit-o pe nerasuflate, pentru ca ma preocupa foarte mult problematica asta a insertiei elementelor sexului opus in interiorul fiecaruia dintre noi. Iar Will Self e absolut delicios. Mi-ar placea sa fiu internata in acelasi salon cu el
Da, tocmai am postat si eu despre Cucul si Pupaza. Mi-a placut foarte mult, am citit-o pe nerasuflate, pentru ca ma preocupa foarte mult problematica asta a insertiei elementelor sexului opus in interiorul fiecaruia dintre noi. Iar Will Self e absolut delicios. Mi-ar placea sa fiu internata in acelasi salon cu el
Dumnezeu s-o ierte! Cîntă frumos şi are o voce superbă. Dar e multă tristeţe în melodiile ei. Mă deprimă iar io mai cad în butoaie d-astea şi fără să mă ajute cineva .
Aşadar, cu greu am putut asculta două melodii deşi al fi vrut să le ascult pe toate
@Saturnianul: da, este o muzica destul de trista, pe care nu poti s-o asculti in orice dispozitie…dar exista momente si dispozitii, in care astfel de melodii nu iti adancesc tristetea sau deprimarea, din contra, reusesc sa ti-o aline…E o muzica de care avem nevoie
M-a intristat moartea ei. Imi placea/place mult piesa "Copaci fara padure". Vocea Tatianei, linia melodica, versurile, toate sunt sfasietoare. Multa, multa tristete. Sper doar ca n-a fost la fel de multa in viata ei personala, pe cat a aratat in muzica ei. Dumnezeu s-o odihneasca.
@feeria: si pentru mine tot melodia aceea a fost "obsesia", de la ea s-a declansat si apoi mi-au placut si altele…Nu stiu ce sa zic referitor la viata ei personala, dar oamenii care vadesc asa o sensibilitate au, in general, parte de mai multa suferinta decat altii…dar si de momente inaltatoare, pe masura…zic eu…
Felicitari pentru blog si pentru post! Oglinda in care ne privim zilnic ar trebui sa ne dezvaluie si bumerangul de care pomenesti.Ar fi o autoevaluare inainte de a pleca pe usa si pentru a da un refresh vietii noastre care ne ofera la tot pasul ocazii pentru a fi noi insine.Intamplarea face sa fi abordat aceste teme pe blogul meu pe care nu stiu daca l-ai descoperit sau nu.Ce pot spune e ca nu am vrut sa fiu nici critica, nici sa dau impresia ca mi se cuvine totul.Chiar m-am adaptat cu brio in toate colectivele in care am fost,am dezvoltat si relatii de prietenie dar asta nu i-a impiedicat pe unii sa "calce pe cadavre".La ei te refereai? Asistam zilnic daca nu la serviciu, in mass media la lupta pentru renume care este mai acerba decat lupta pentru paine.Unde vom ajunge daca respectul de sine nu mai are valoare, greu de spus…
Felicitari pentru blog si pentru post! Oglinda in care ne privim zilnic ar trebui sa ne dezvaluie si bumerangul de care pomenesti.Ar fi o autoevaluare inainte de a pleca pe usa si pentru a da un refresh vietii noastre care ne ofera la tot pasul ocazii pentru a fi noi insine.Intamplarea face sa fi abordat aceste teme pe blogul meu pe care nu stiu daca l-ai descoperit sau nu.Ce pot spune e ca nu am vrut sa fiu nici critica, nici sa dau impresia ca mi se cuvine totul.Chiar m-am adaptat cu brio in toate colectivele in care am fost,am dezvoltat si relatii de prietenie dar asta nu i-a impiedicat pe unii sa "calce pe cadavre".La ei te refereai? Asistam zilnic daca nu la serviciu, in mass media la lupta pentru renume care este mai acerba decat lupta pentru paine.Unde vom ajunge daca respectul de sine nu mai are valoare, greu de spus…
@Lolita: Multumesc! Bine ai venit pe la mine Am descoperit blogul tau, temele mi-au atras atentia si urmeaza sa-l aprofundez Ma refer in special la acei oameni care lasa acasa respectul si o oarecare modestie, raportandu-se la ceilalti doar prin prisma pretentiilor pe care le au de la ei…uitand de eventuale "va rog", "multumesc" sau de un ton mai putin "de sus", ca doar…orice solicita "li se cuvine"…aceiasi oameni care nu inceteaza sa critice constant tot ce misca si sa se planga de orice reactie la fel de "respectuoasa" a celorlalti.
@Lolita: Multumesc! Bine ai venit pe la mine Am descoperit blogul tau, temele mi-au atras atentia si urmeaza sa-l aprofundez Ma refer in special la acei oameni care lasa acasa respectul si o oarecare modestie, raportandu-se la ceilalti doar prin prisma pretentiilor pe care le au de la ei…uitand de eventuale "va rog", "multumesc" sau de un ton mai putin "de sus", ca doar…orice solicita "li se cuvine"…aceiasi oameni care nu inceteaza sa critice constant tot ce misca si sa se planga de orice reactie la fel de "respectuoasa" a celorlalti.
rontz, ce spui tu, inginerii au descoperit primii. se numeste teoria surubului. Adica daca un surub nu se potriveste la trei piulite, de vina e surubul. Bine, teoria poti s-o extinzi la alte suruburi si piulite. Ref. la parabola cu mosu', morala e ca pretutindeni oamenii sunt la fel de buni, la fel de rai. La alegere, pentru fiecare drumet. .. Nu stiai ca la noi bocitul e sport national ? Daca te duci la biserica si stai la urma, o sa auzi: "vai ce mi s-a intamplat !" repetat in 7000 de forme. Iar faptul ca le auzi la biserica, arata ca poporensisul crede in minuni, adica sa le dea cineva gratis. Daca te duci intr-un sat si sapi ceva din care incepi sa scoti bani, rumanu' vine si se uita, sa vada daca poate sa fure, nu sa faca si el groapa le fel. Cu criza la fel. Sa vezi ce pline or sa fie bisericile, si mai putin "adunarile oamenilor muncii".
rontz, ce spui tu, inginerii au descoperit primii. se numeste teoria surubului. Adica daca un surub nu se potriveste la trei piulite, de vina e surubul. Bine, teoria poti s-o extinzi la alte suruburi si piulite. Ref. la parabola cu mosu', morala e ca pretutindeni oamenii sunt la fel de buni, la fel de rai. La alegere, pentru fiecare drumet. .. Nu stiai ca la noi bocitul e sport national ? Daca te duci la biserica si stai la urma, o sa auzi: "vai ce mi s-a intamplat !" repetat in 7000 de forme. Iar faptul ca le auzi la biserica, arata ca poporensisul crede in minuni, adica sa le dea cineva gratis. Daca te duci intr-un sat si sapi ceva din care incepi sa scoti bani, rumanu' vine si se uita, sa vada daca poate sa fure, nu sa faca si el groapa le fel. Cu criza la fel. Sa vezi ce pline or sa fie bisericile, si mai putin "adunarile oamenilor muncii".
@pheideas: tocmai asta e problema…am precizat ca nu spun lucruri noi, ca cei mai multi stiu toate astea…si desi stim asa de multe, nu aplicam… Stii cum e…teoria e buna, practica ne omoara Cautam o solutie practica, aceea de a initia fiecare, la nivel individual, o conduita bazata pe respect fata de oricine, fara sa conteze functia, pozitia de prestator sau client, chiar daca poate ne vom lovi de aceleasi "maniere"…un fel de a lasa de la noi in relatiile cu altii si de a ne concentra mai mult asupra noastra si asupra propriilor greseli decat pe ale altora
@pheideas: tocmai asta e problema…am precizat ca nu spun lucruri noi, ca cei mai multi stiu toate astea…si desi stim asa de multe, nu aplicam… Stii cum e…teoria e buna, practica ne omoara Cautam o solutie practica, aceea de a initia fiecare, la nivel individual, o conduita bazata pe respect fata de oricine, fara sa conteze functia, pozitia de prestator sau client, chiar daca poate ne vom lovi de aceleasi "maniere"…un fel de a lasa de la noi in relatiile cu altii si de a ne concentra mai mult asupra noastra si asupra propriilor greseli decat pe ale altora
Draga mea, eu îmi permit să-ţi spun din experienţele mel (unele aş putea să le numesc experimente). Cu multă vreme mi-am impus, şi între timp a devenit gest firesc, să zâmbesc şi să mă uit în ochii casieriţei de la Taxe şi impozite, tantilor de la Poştă, vânzătoarelor, etc. Prima lor reacţie e de uimire! Pentru că nu sunt obişnuite. Şi crede-mă pe cuvânt, cu foarte mici excepţii, toate mi-au zâmbit înapoi, au fost drăguţe. La plecare spun Mulţumesc întotdeauna şi mai zâmbesc o dată. Experimentul meu funcţionează de mai bine de 7-8 ani. Am învăţat să am răbdare cu oamenii, să ofer respect şi politeţe la orice nivel înainte de a aştepta să primesc. Recunosc, abaterile le taxez. Nu cu mâinile în şold, dar le taxez. La fel cu făcutul, cu apucatul de ceva. Energia pozitivă se întoarce la mine cu exact aceeaşi putere cu care se întorcea roata când făcea răutăţi
Draga mea, eu îmi permit să-ţi spun din experienţele mel (unele aş putea să le numesc experimente). Cu multă vreme mi-am impus, şi între timp a devenit gest firesc, să zâmbesc şi să mă uit în ochii casieriţei de la Taxe şi impozite, tantilor de la Poştă, vânzătoarelor, etc. Prima lor reacţie e de uimire! Pentru că nu sunt obişnuite. Şi crede-mă pe cuvânt, cu foarte mici excepţii, toate mi-au zâmbit înapoi, au fost drăguţe. La plecare spun Mulţumesc întotdeauna şi mai zâmbesc o dată. Experimentul meu funcţionează de mai bine de 7-8 ani. Am învăţat să am răbdare cu oamenii, să ofer respect şi politeţe la orice nivel înainte de a aştepta să primesc. Recunosc, abaterile le taxez. Nu cu mâinile în şold, dar le taxez. La fel cu făcutul, cu apucatul de ceva. Energia pozitivă se întoarce la mine cu exact aceeaşi putere cu care se întorcea roata când făcea răutăţi
Urmaresc de ceva timp blogul tau si pot spune ca sunt fan.Vei avea de altfel si o surpriza sper eu placuta in cursul zilei de azi.Ma bucur ca ai descoperit si blogul meu.In ce priveste postul tau as mai adauga ca omul intr-adevar sfinteste locul, vis a vis de ce zice LiaLia cu zambetul sau in exemplul tau cu batranul, dar la mentalitate mai e de lucru…
Urmaresc de ceva timp blogul tau si pot spune ca sunt fan.Vei avea de altfel si o surpriza sper eu placuta in cursul zilei de azi.Ma bucur ca ai descoperit si blogul meu.In ce priveste postul tau as mai adauga ca omul intr-adevar sfinteste locul, vis a vis de ce zice LiaLia cu zambetul sau in exemplul tau cu batranul, dar la mentalitate mai e de lucru…
LiaLia, asa procedez si eu. Am invatat asta de la mentorul meu, un om simplu, inginer silvic, cum spuneam intr-o postare, coborat din panzele lui Velasques. Acel om vorbea cu dumneavoastra si ciobanului din strunga, dar si profesorului universitar. Si de ce sa nu recunosc, sharmul meu deschide multe usi.
rontz, ca sa fundamnentam bunul simt, va trebui sa treaca timp. Timp in care sa invatam sa pretuim: bobul de grau muncit cu truda si banul numarat seara, leu cu leu. Pana ce romanul nu-si va da seama de legatura intre plecatul capului si rodul muncii sale, nu vom vedea bun simt.
LiaLia, asa procedez si eu. Am invatat asta de la mentorul meu, un om simplu, inginer silvic, cum spuneam intr-o postare, coborat din panzele lui Velasques. Acel om vorbea cu dumneavoastra si ciobanului din strunga, dar si profesorului universitar. Si de ce sa nu recunosc, sharmul meu deschide multe usi.
rontz, ca sa fundamnentam bunul simt, va trebui sa treaca timp. Timp in care sa invatam sa pretuim: bobul de grau muncit cu truda si banul numarat seara, leu cu leu. Pana ce romanul nu-si va da seama de legatura intre plecatul capului si rodul muncii sale, nu vom vedea bun simt.
@LiaLia: Ce ma bucur ca ai adus in discutie un exemplu personal real Eu doar am invitat la exemplu personal, fara a preciza expres ca solutia este verificata de mine…exact asa cum spui, si eu am avut de-a face cu n functionari si la fel de multe vanzatoare, chelneri etc. si, in ultimii ani, de cand am venit in contact cu teoria asta, am constatat ca acumulasem deja de-a lungul timpului n experiente reusite de aplicare a ei, fara s-o fi cunoscut, doar pentru ca am fost invatata si am simtit ca toti oamenii merita un comportament respectuos si binevoitor, pana la proba contrarie a unor cazuri – exceptii. Recunosc ca si eu le taxez pe acestea din urma
@LiaLia: Ce ma bucur ca ai adus in discutie un exemplu personal real Eu doar am invitat la exemplu personal, fara a preciza expres ca solutia este verificata de mine…exact asa cum spui, si eu am avut de-a face cu n functionari si la fel de multe vanzatoare, chelneri etc. si, in ultimii ani, de cand am venit in contact cu teoria asta, am constatat ca acumulasem deja de-a lungul timpului n experiente reusite de aplicare a ei, fara s-o fi cunoscut, doar pentru ca am fost invatata si am simtit ca toti oamenii merita un comportament respectuos si binevoitor, pana la proba contrarie a unor cazuri – exceptii. Recunosc ca si eu le taxez pe acestea din urma
@Lolita: A, imi plac surprizele Si da, ai exprimat perfect esenta si concluzia postarii mele prin "omul sfinteste locul" E mai greu intr-adevar pentru ca o schimbare de mentalitate presupune ca o majoritate semnificativa de oameni sa gandeasca asa…dar poate ca strop cu strop se face balta si exemplul personal de care vorbeam va determina in timp o miscare de propagare a atitudinilor corecte…mai mult decat sa incercam si sa speram, nu prea stiu ce-am putea face…
@Lolita: A, imi plac surprizele Si da, ai exprimat perfect esenta si concluzia postarii mele prin "omul sfinteste locul" E mai greu intr-adevar pentru ca o schimbare de mentalitate presupune ca o majoritate semnificativa de oameni sa gandeasca asa…dar poate ca strop cu strop se face balta si exemplul personal de care vorbeam va determina in timp o miscare de propagare a atitudinilor corecte…mai mult decat sa incercam si sa speram, nu prea stiu ce-am putea face…
@pheideas: n-ai idee cat ma bucura sa vad ca suntem tot mai multi cei care procedam asa Ai perfecta dreptate: trebuie sa invatam sa pretuim ceea ce inseamna munca si seriozitate in munca, indiferent despre ce fel de munca e vorba, sa fim mai putin mai smeriti si sa aruncam acea atitudine de "buricul pamantului"…ce-as mai vrea eu ar fi sa invatam sa acordam un respect aprioric celorlalti doar pentru ca sunt oameni, inainte de a primi dovezi ca-l merita…stiu, e utopic, riscam sa fim dezamagiti, dar cred ca in timp…la cat castig,merita atata paguba
@pheideas: n-ai idee cat ma bucura sa vad ca suntem tot mai multi cei care procedam asa Ai perfecta dreptate: trebuie sa invatam sa pretuim ceea ce inseamna munca si seriozitate in munca, indiferent despre ce fel de munca e vorba, sa fim mai putin mai smeriti si sa aruncam acea atitudine de "buricul pamantului"…ce-as mai vrea eu ar fi sa invatam sa acordam un respect aprioric celorlalti doar pentru ca sunt oameni, inainte de a primi dovezi ca-l merita…stiu, e utopic, riscam sa fim dezamagiti, dar cred ca in timp…la cat castig,merita atata paguba
Îmi vine-n minte mitul eternei reîntoarceri… Dacă fiecare gest ar căra în spate doar povara propriei efemerităţi, atunci ne-am putea permite să acţionăm după cum ne taie capul. Dar dacă am avea conştiinţa efectelor succesive pe care acţiunile noastre le generează, atunci cu siguranţă am învăţa să ne respectăm pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru… Îmi place mult postarea…
Îmi vine-n minte mitul eternei reîntoarceri… Dacă fiecare gest ar căra în spate doar povara propriei efemerităţi, atunci ne-am putea permite să acţionăm după cum ne taie capul. Dar dacă am avea conştiinţa efectelor succesive pe care acţiunile noastre le generează, atunci cu siguranţă am învăţa să ne respectăm pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru… Îmi place mult postarea…
"Respectă dacă vrei să fi respectat". Cu toate astea respectul se merită şi se câştigă în timp. Iar a vorbi cu "dumneavoastră" mi se pare mai degrabă o dovadă de ipocrizie decât de respect. Oare de ce doar în România se foloseşte pluralul atunci când avem de a face cu o persoană mai în vârstă sau cu cineva situat pe o treaptă ierarhică superioară.
"Respectă dacă vrei să fi respectat". Cu toate astea respectul se merită şi se câştigă în timp. Iar a vorbi cu "dumneavoastră" mi se pare mai degrabă o dovadă de ipocrizie decât de respect. Oare de ce doar în România se foloseşte pluralul atunci când avem de a face cu o persoană mai în vârstă sau cu cineva situat pe o treaptă ierarhică superioară.
Io trebe să stabilesc cu tine ceva: Înălţimea Mea Divină, Multpreafericită şi Multiubită are dreptate şi cînd n-are dreptate iar de cuvenit, mi se cuvin toate cele cîte au fost, sunt şi vor fi. Şi nici măcar nu e nevoie să cer. Ceilalţi trebuie să simtă. Lumea de-asta există, pentru mine. Sper că ai reţinut şi apreciezi maxim modestia mea infinită )
Bon, să lăsm glumele şi pamfletăria la o parte şi să trecem la lucruri serioase. Şi vreau să mă leg în special de atitudinea faţă de ceilalţi văzută prin prisma concepţiei îl plătesc, e obligat să presteze, oricum m-aş comporta. Îmi pare un concept de sorginte sclavagistă bine camuflat sub democratica şi interpretabila pojghiţă a unei alte vocabule: clientul nostru, stăpînul nostru. Vocabulă care e luată literal de mulţi şi în care se topeşte cu succes diferenţa subtilă dar crucială, dintre faptul că ceea ce se cumpără sunt serviiciile unei persoane, nu persoana. E o scăpare conceptuală de care se folosesc, conştient sau nu, destui lipsiţi de simţul subtilităţii. Şi-atunci fie îi facem p-ăştia să simtă pojghiţa şi diferenţele, fie schimbăm conceptul şi vocabula. Nu mă bag să zic ce-o fi mai uşor, că intrăm deja în psihologie, un alt teren "alunecos".
in timp, exceptia va deveni regula. Negreşit! Sunt convins de asta! Însă întrebarea mea rămîne, o pun şi aici: ÎN CÎT TIMP? Suntem de vreo două mii de ani p-aci, zic istoricii. Şi în tot timpul ăsta am avut doar excepţii la capitolul civilizaţie şi responsabilitate. Dintr-o dată, estimarea mea că pe cale naturală am avea nevoie de la cinci secole în sus nu-mi mai pare atît de fantasmagorică
De la astfel de oameni nu as avea decat pretentia sa-si asume efectul de bumerang si sa nu se mai planga atata. Nu îmi vine acum termenul pentru chestia aia cînd două condiţii se anulează reciproc, dar cam asta e pretenţia ta Cineva care se comportă aşa înseamnă că nici măcar nu se gîndeşte la efectul de bumerang. Prin urmare, n-are cum să şi-l asume.
Hai c-am "patinat" destul, am obosit. Te mai las şi pe tine
Io trebe să stabilesc cu tine ceva: Înălţimea Mea Divină, Multpreafericită şi Multiubită are dreptate şi cînd n-are dreptate iar de cuvenit, mi se cuvin toate cele cîte au fost, sunt şi vor fi. Şi nici măcar nu e nevoie să cer. Ceilalţi trebuie să simtă. Lumea de-asta există, pentru mine. Sper că ai reţinut şi apreciezi maxim modestia mea infinită )
Bon, să lăsm glumele şi pamfletăria la o parte şi să trecem la lucruri serioase. Şi vreau să mă leg în special de atitudinea faţă de ceilalţi văzută prin prisma concepţiei îl plătesc, e obligat să presteze, oricum m-aş comporta. Îmi pare un concept de sorginte sclavagistă bine camuflat sub democratica şi interpretabila pojghiţă a unei alte vocabule: clientul nostru, stăpînul nostru. Vocabulă care e luată literal de mulţi şi în care se topeşte cu succes diferenţa subtilă dar crucială, dintre faptul că ceea ce se cumpără sunt serviiciile unei persoane, nu persoana. E o scăpare conceptuală de care se folosesc, conştient sau nu, destui lipsiţi de simţul subtilităţii. Şi-atunci fie îi facem p-ăştia să simtă pojghiţa şi diferenţele, fie schimbăm conceptul şi vocabula. Nu mă bag să zic ce-o fi mai uşor, că intrăm deja în psihologie, un alt teren "alunecos".
in timp, exceptia va deveni regula. Negreşit! Sunt convins de asta! Însă întrebarea mea rămîne, o pun şi aici: ÎN CÎT TIMP? Suntem de vreo două mii de ani p-aci, zic istoricii. Şi în tot timpul ăsta am avut doar excepţii la capitolul civilizaţie şi responsabilitate. Dintr-o dată, estimarea mea că pe cale naturală am avea nevoie de la cinci secole în sus nu-mi mai pare atît de fantasmagorică
De la astfel de oameni nu as avea decat pretentia sa-si asume efectul de bumerang si sa nu se mai planga atata. Nu îmi vine acum termenul pentru chestia aia cînd două condiţii se anulează reciproc, dar cam asta e pretenţia ta Cineva care se comportă aşa înseamnă că nici măcar nu se gîndeşte la efectul de bumerang. Prin urmare, n-are cum să şi-l asume.
Hai c-am "patinat" destul, am obosit. Te mai las şi pe tine
@Vlad: A vorbi cu "dumneavoastră" nu este o ipocrizie decît atunci cînd te adresezi aşa şefului iar femeii de servici îi spui "tu" chiar dacă are de 2 ori vîrsta ta. Sau cînd respectul se rezumă la modul de adresare. Şi atunci vorbim de condiţii anormale.
@Vlad: A vorbi cu "dumneavoastră" nu este o ipocrizie decît atunci cînd te adresezi aşa şefului iar femeii de servici îi spui "tu" chiar dacă are de 2 ori vîrsta ta. Sau cînd respectul se rezumă la modul de adresare. Şi atunci vorbim de condiţii anormale.
@Delf: constientizarea si analizarea (in timp util, zic eu) a consecintelor e o intreaga poveste pe care chiar intentionez sa o abordez intr-o postare viitoare, pentru ca intr-adevar de la asta pornesc muuuulte… Intre respectul de sine si respectarea celorlalti e o legatura mult mai stransa decat ar parea, dar cei care pretind respect fara a respecta n-au timp sa realizeze ca, in realitate, ei insisi nu se respecta…
@Delf: constientizarea si analizarea (in timp util, zic eu) a consecintelor e o intreaga poveste pe care chiar intentionez sa o abordez intr-o postare viitoare, pentru ca intr-adevar de la asta pornesc muuuulte… Intre respectul de sine si respectarea celorlalti e o legatura mult mai stransa decat ar parea, dar cei care pretind respect fara a respecta n-au timp sa realizeze ca, in realitate, ei insisi nu se respecta…
@Vlad: sunt de acord ca respectul se merita si se castiga, dar asta cand respect pe cineva pentru anumite calitati, pentru un fel de a fi, dar daca vorbim de a trata pe cineva cu respect pentru simplu motiv ca este un om, aleg sa-l ofer aprioric, cu riscul de a fi dezamagita ulterior. Aplic prezumtia de "nevinovatie" si pornesc de la premisa ca-l merita In ce priveste pluralul, surprinzator, limba romana nu este singura limba care contine formule de respect (vezi spaniola, franceza, germana), unele limbi avand forme de persoana a III-a singular, iar altele avand forme de persoana a II-a plural si toate cateva forme de pronume de politete. Ca la noi este folosit doar cand ne adresam cuiva mai in varsta sau pe o treapta superioara, este intr-adevar o ipocrizie.
@Vlad: sunt de acord ca respectul se merita si se castiga, dar asta cand respect pe cineva pentru anumite calitati, pentru un fel de a fi, dar daca vorbim de a trata pe cineva cu respect pentru simplu motiv ca este un om, aleg sa-l ofer aprioric, cu riscul de a fi dezamagita ulterior. Aplic prezumtia de "nevinovatie" si pornesc de la premisa ca-l merita In ce priveste pluralul, surprinzator, limba romana nu este singura limba care contine formule de respect (vezi spaniola, franceza, germana), unele limbi avand forme de persoana a III-a singular, iar altele avand forme de persoana a II-a plural si toate cateva forme de pronume de politete. Ca la noi este folosit doar cand ne adresam cuiva mai in varsta sau pe o treapta superioara, este intr-adevar o ipocrizie.
@Lolita: am vazut de cand eram inca la birou, dar nu prea am putut sa-mi manifest incantarea Multumesc frumos si o sa-mi indeplinesc cat de curand "obligatiile"
@Lolita: am vazut de cand eram inca la birou, dar nu prea am putut sa-mi manifest incantarea Multumesc frumos si o sa-mi indeplinesc cat de curand "obligatiile"
@Saturnianul: O, Doamne! Sa ne intelegem de la inceput ca sa nu fac scurta la degete raspunzand pe masura : la ce nu contrazic achiesez Ei, asta cu "in cat timp" as vrea si eu sa o stiu si as face o postare cu litere maaaari sa anunt pe toata lumea Totusi nu cred ca in doua mii de ani, am avut doar carente la capitolul civilizatie si responsabilitate, dar si asa daca ar fi, cinci secole este mai mult decat pesimist si demoralizator…acum un secol, de exemplu, omenirea nu zbura pe luna si nici nu avea atatea elemente de confort in viata si uite cate se pot face intr-un singur secol… Daca tot mai multi oameni ar constientiza si aplica, efectul se va extinde si vom deveni cea mai civilizata natie de pe planeta Daca, in loc sa purcedem, ne intrebam "cat dureaza" pana la rezultatul major, n-o sa demaram niciodata si o sa pierdem inclusiv niste rezultate mai marunte, dar semnificative Multi au auzit de efectul de bumerang, dar nu i-au dat atentie, multi chiar il cunosc, dar nu-l aplica…Oricum touchee , rationamentul tau e corect
@Saturnianul: O, Doamne! Sa ne intelegem de la inceput ca sa nu fac scurta la degete raspunzand pe masura : la ce nu contrazic achiesez Ei, asta cu "in cat timp" as vrea si eu sa o stiu si as face o postare cu litere maaaari sa anunt pe toata lumea Totusi nu cred ca in doua mii de ani, am avut doar carente la capitolul civilizatie si responsabilitate, dar si asa daca ar fi, cinci secole este mai mult decat pesimist si demoralizator…acum un secol, de exemplu, omenirea nu zbura pe luna si nici nu avea atatea elemente de confort in viata si uite cate se pot face intr-un singur secol… Daca tot mai multi oameni ar constientiza si aplica, efectul se va extinde si vom deveni cea mai civilizata natie de pe planeta Daca, in loc sa purcedem, ne intrebam "cat dureaza" pana la rezultatul major, n-o sa demaram niciodata si o sa pierdem inclusiv niste rezultate mai marunte, dar semnificative Multi au auzit de efectul de bumerang, dar nu i-au dat atentie, multi chiar il cunosc, dar nu-l aplica…Oricum touchee , rationamentul tau e corect
Păi asta încercam sa zic io, că am purces de 2000 de ani iar azi suntem tot cam acolo unde eram cînd am purces Şi nu mă refer la rachete şi tehnologie
Acum îţi dai şi eu dreptate la ce-ai zis, nu tre' să cugetăm prea mult la cît durează. Tu ai purces, io am purces, noi de pe-aici am purces. Cum îi facem şi pe restul să purceadă?
Păi asta încercam sa zic io, că am purces de 2000 de ani iar azi suntem tot cam acolo unde eram cînd am purces Şi nu mă refer la rachete şi tehnologie
Acum îţi dai şi eu dreptate la ce-ai zis, nu tre' să cugetăm prea mult la cît durează. Tu ai purces, io am purces, noi de pe-aici am purces. Cum îi facem şi pe restul să purceadă?
@Saturnianul: pai uite-asa: intai prin exemplul personal, face minuni, zau, pe cuvant de parolist …daca nu ma crezi, ai citit ce scria si Lia Si apoi prin raspandire de indemnuri de-astea la respect si la atitudini civilizate Atatea indemnuri sa cumparam toate prostiile functioneaza, desi e criza si indemnuri la respect sa nu functioneze?! Mai ales ca nu costa
@Saturnianul: pai uite-asa: intai prin exemplul personal, face minuni, zau, pe cuvant de parolist …daca nu ma crezi, ai citit ce scria si Lia Si apoi prin raspandire de indemnuri de-astea la respect si la atitudini civilizate Atatea indemnuri sa cumparam toate prostiile functioneaza, desi e criza si indemnuri la respect sa nu functioneze?! Mai ales ca nu costa
prin urmare, sa fim pozitivi. vis a vis de comentul liei, mai de una zi eram atat de pornit inpotriva alaora de la taxe, incat, duduia de la ghiseu m-a intrebat cu zambetul pe buze " va simtiti rau?" "linistiti-va"…pe acolo trecuse Lia rebela
prin urmare, sa fim pozitivi. vis a vis de comentul liei, mai de una zi eram atat de pornit inpotriva alaora de la taxe, incat, duduia de la ghiseu m-a intrebat cu zambetul pe buze " va simtiti rau?" "linistiti-va"…pe acolo trecuse Lia rebela
@cdmitroi: ca erai suparat pe aia de la taxe, imi pare rau si sunt convinsa ca aveai si de ce…dar ma bucura ca duduia a reactionat omeneste, deci se poate Misiune partial indeplinita caci fie nu se poate in blogspot, fie sunt eu toanta…mai posibil a doua varianta
@cdmitroi: ca erai suparat pe aia de la taxe, imi pare rau si sunt convinsa ca aveai si de ce…dar ma bucura ca duduia a reactionat omeneste, deci se poate Misiune partial indeplinita caci fie nu se poate in blogspot, fie sunt eu toanta…mai posibil a doua varianta
A meritat asteptarea! Leapsa ta este super! Mi-a placut cum te vezi tu in cuvinte! E o provocare si as incerca si eu intr-o postare ulterioara sa ma imaginez in cuvinte…Sublim!
A meritat asteptarea! Leapsa ta este super! Mi-a placut cum te vezi tu in cuvinte! E o provocare si as incerca si eu intr-o postare ulterioara sa ma imaginez in cuvinte…Sublim!
@afreuda: se pare ca s-a redeschis sezonul la lepse Am aruncat rapid un ochi si imi plaaaace leapsa de la tine , o sa o citesc atent cand ajung pe-acasa
@afreuda: se pare ca s-a redeschis sezonul la lepse Am aruncat rapid un ochi si imi plaaaace leapsa de la tine , o sa o citesc atent cand ajung pe-acasa
Doua intrebari … 1. Detaseaza-te de fenomen si imagineaza-ti ca ai fi fost abandonata de mica pe o insula in Pacific. Ai fi supravietuit. In ce ai fi crezut ?
2. Crezi ca exista si alte cai de a ajunge la Dumnezeu, decat cele vechi si anacronice ?
Dumnezeu, Credinta si Biserica sunt separate. Dar toate îmi dau de multe ori, mai ales în momentele grele, speranţă, sunt un "placebo" al curajului meu.
Dumnezeu – Pentru mine Dumnezeu este CEL în care cred. Aşa m-am născut şi nu am căutat niciodată să îi "cercetez" existenţa. Nu din ignoranţă. Pur şi simplu îmi place să ştiu că pot să cred în ceva, în cineva! Este o "sursă" de optimism.
Credinta – este “orice” crede omul pentru a reusi ceva. Credinta poate fi si credinta in Dumnezeu, Cristos, Budha, dar si credinta simpla ca daca mi se intampla ceva rau voi depasi momentul.
Biserica – o instituţie aflată între mintea omului şi credinţă.
@iguana: Dumnezeu, credinta si biserica ar trebui clar separate, dar multi le confunda…in postare eu am abordat "credinta" ca fiind vorba de credinta mea in Dumnezeu, dar da, credinta inseamna foarte multe, inclusiv credinta in alte forme de divinitate. Biserica este o o institutie, cu privire la care, cel putin in varianta romana, prefer sa nu ma exprim , dar este si un simbol, un lacas, care are semnificatia pe care i-o dau eu
@pheideas: 1. raspunsul la un astfel de experiment il gasesti in cultele din preistorie…un om abandonat pe o insula, traind complet rupt de civilizatie, nu va avea nici macar constiinta umanitatii din el si cu atat mai putin o raportare similara cu ce avem noi, la lumea inconjuratoare. Sa ne "aruncam" in preistorie sau sa ma intreb in ce-as fi crezut daca…nu iti va da raspunsuri la intrebarile tale 2. caile prin care mi s-a format viziunea asupra credintei in Dumnezeu nu imi par anacronice…poate vechi, dar nu anacronice. N-as putea sa-ti raspund la intrebare pentru ca nu stiu ce intelegi prin "a ajunge la Dumnezeu".
1. Si noi avem constiinta umanitatii ? ) Nu vreau raspunsuri, ci sa te gandesti la intrebari. Retine un aspect: in afara de tehnologie, nu avem nimic in plus. 2. Cand vei accepta, vei intelege. Dar mai intai e musai sa cunosti.
Felicitari pentru post!Lasand la o parte cultele din istorie, sa ne gandim la mai apropiatul de noi, Robinson Crusoe care a naufragiat pe o insula din cauza propriei vanitati ce l-a manat departe de ai lui – unde era bine si putea duce o viata comoda – doar pentru a cuceri lumea, impins de un dor nestapanit de necunoscut si de renume poate. Alte cai de a ajunge la Dumnezeu sunt prin cunoastere, dar nu cea palpabila, ci cea a spiritului universal.( cum a reusit altfel sa se adapteze si sa reziste la toate intemperiile?) A redescoperit focul, jurnalul etc si a rezistat pana la 62 de ani pe insula…Ar putea fi ceea ce noi numim minune?
Ideea cu minunile personale îmi apare ca o observaţie extrem de pertinentă. Într-adevăr, multe minuni ne străbat existenţa, fără să le conştientizăm întotdeauna ca atare. Suntem păliţi, la propriu, de miracolul vieţii căruia nu-i putem face faţă prin forţe proprii… Pe de altă parte, înţeleg unde bate Pheideas. Citisem mai demult „Împăratul muştelor” şi acolo am întâlnit aceeaşi idee: valorile umane nu sunt înnăscute, ci mai degrabă inculcate pe cale comunitară. Mă rog, s-ar putea isca o întreagă discuţie plecând de la ideea aceasta. Personal, n-o văd ca pe-o obiecţie fundamentală la adresa credinţei, dar e destul de puternică şi, tocmai de aceea, necesită o aprofundare. Am de gând să scriu şi eu ceva pe tema asta.
Prin intrebarea mea, nu am facut decat sa izolez fenomenul de orice alta intruziune, din social in cazul acesta. In esenta lui, omul este un cautator. El nu accepta minunile. Minunea ii poate inchide orizontul cunoasterii. Minunea seamana cu a inchide o carte dupa ce ai citit jumatate.
@pheideas: nu mi-as dori sa retin aspectul mentionat de tine, intrucat fata de perioada mentionata, in afara de tehnologie, mai vad si o evolutie culturala, conceptuala etc de care nu pot face abstractie… Prin constiinta umanitatii voiam sa spun constiinta umanului sau a omenescului, diferentiind de alte forme de viata Asa cum am spus in finalul postarii, care este redarea experientei personale, absenta unor raspunsuri nu inseamna inexistenta unei realitati…dar asta se aplica la mine si sper ca postarea a generat si adresate tie, experientelor tale personale
@Lolita: Multumesc! Interesant exemplul tau cu Robinson Crusoe e adevarat ca nu-l putem considera abandonat de mic pe o insula, pentru ca el era deja "alterat" de societate cand a plecat si probabil avea deja o viziune in ce priveste credinta. Nu-mi amintesc referiri la credinta in ce-l priveste pe el, dar eu, daca as fi trecut prin ceva similar, in mod cert as fi considerat-o si o minune, cu toata stradania mea de a supravietui.
@Delf: Nu contest ideea inculcarii inclusiv a credintei, dar fiecare este liber ca, atunci cand se indoieste, sa caute propriile raspunsuri si sa accepte credinta inculcata sau sa renunte la ea… In ce priveste limita intre ce este innascut si ce este dobandit din comunitate, da, ar putea fi o intreaga dezbatere…Parerea mea este ca omul poarta in el germene cam pentru orice, conteaza ce anume isi dezvolta si cultiva, individual si influentat de societate…intr-adevar, tema merita o postare distincta
@pheideas: imi place ideea de a inchide o carte dupa ce ai citit jumatate, suna interesant si omenesc poate am sa incerc Lasand gluma la o parte, sunt de acord ca omul este un cautator, ca doar "dubito ergo cogito" dar asta nu ar trebui sa vina in absoluta contradictie cu a accepta minunile, atata timp cat nici una din ele nu este impinsa la extrem.
Să mă leg de răspunsul tău la întrebarea lui @pheideas: un om abandonat pe o insula, traind complet rupt de civilizatie, nu va avea nici macar constiinta umanitatii. La asta îţi răspund cu o recomandare: vizionează Cast Away şi pe urmă mai discutăm vizavi de a nu avea conştiinţa umanităţii.
Un om abandonat pe o insulă a trăit, înainte de asta, între oameni. Cum naiba să n-aibă conştiinţa umanităţii? Mai mult, în afara unor grave erori de "programare", oamenii au înscris în codul genetic conştiinţa speciei din care fac parte. Şi cred că nu numai oamenii.
Exact, biserica şi preoţii reprezintă nişte simboluri. Şi asta ar trebui să rămînă. Din păcate, pentru mulţi, simbolurile lui Dumnezeu au devenit mai importante şi sfinte decît Dumnezeu însuşi.
rontziki, extremul e relativ. si apoi fiecare are dreptul de a crede intr-un ideal personal sau colectiv. … Si raspunsul … cel parasit pe o insula isi va construi propriul univers, cunoscut si necunoscut. Se va inchina la necunoscut si prin cunoastere va incerca sa-l stapaneasca, sa-l controleze, sa-l foloseasca. … saturnianule, acel ceva, dupa mine, se numeste inteligenta. Si tot inteligenta se va numi si cand stra-stra-nepotul meu va fi chief engineer pe Enterprise si va spune "engage !". ))))
@Saturnianul: pai da, un om abandonat pe insula a trait printre oameni, vezi si raspunsul meu la exemplul cu Robinison Crusoe de mai sus…ipoteza la care raspundeam era sa fi fost abandonata de mica pe o insula, ceea ce poate insemna si cand aveam vreo 2-3 zile si n-apucasem sa traiesc printre oameni… Oricat ar fi inscris in codul genetic, tot cred ca, daca un om traieste singur pe o insula de cand e f mic, in cazul in care sunt si animale pe-acolo, va percepe diferenta fata de ele, asa cum si animalele percep diferenta dintre ele, dar cum isi percepe umanitatea…si mai departe daca si cum ar aborda o posibila credinta, ma depaseste…
@pheideas: cum iti ziceam in comentariul anterior, raspunsul in gasesti in preistorie si seamana cu ceea ce ai scris. Analogia subtila am inteles-o , doar ca nu sunt de acord cu ea…sa crezi in Dumnezeu nu inseamna sa crezi in necunoscut, inseamna, printre altele, sa crezi in a face bine, in a-ti iubi aproapele, inseamna sa inveti smerenia…
Cat despre diferentele fata de epoca preistorica, in afara de tehnologie, evolutia si-a spus cuvantul pe mai multe planuri si nu putem spune totusi ca singura diferenta intre preistorie si acum o reprezinta tehnologia, la fel cum cred ca singura diferenta intre momentul "engage" si acum o va face tehnologia
@Lolita: nu e chiar original ideea asta cu cautarile google prin care se ajunge la blog am vazut-o pe cateva bloguri si de fiecare data m-a amuzat…probabil o sa o reiau din cand in cand
@Lolita: nu e chiar original ideea asta cu cautarile google prin care se ajunge la blog am vazut-o pe cateva bloguri si de fiecare data m-a amuzat…probabil o sa o reiau din cand in cand
Barbati,femei,ea creste copii,el conduce lumea,ei se urasc,ei sunt barfiti,lumea se duce de rapa…Nu stiu cine e de vina,nu stiu cine continua…chestia e ca nu ne cunoastem pe noi(foarte bine)si ne dam cu presupusul despre ceilalti…Barbatii zic ca stiu cum sunt femeile si invers,dar pusi fata-n fata esueaza. Parerea mea e ca,cu toate ca avem aceleasi drepturi,avem posibilitati diferite(nu bazate pe relatii de subordonare)de a le duce la indeplinire,si asta tine"putin"si de saua turceasca…
Barbati,femei,ea creste copii,el conduce lumea,ei se urasc,ei sunt barfiti,lumea se duce de rapa…Nu stiu cine e de vina,nu stiu cine continua…chestia e ca nu ne cunoastem pe noi(foarte bine)si ne dam cu presupusul despre ceilalti…Barbatii zic ca stiu cum sunt femeile si invers,dar pusi fata-n fata esueaza. Parerea mea e ca,cu toate ca avem aceleasi drepturi,avem posibilitati diferite(nu bazate pe relatii de subordonare)de a le duce la indeplinire,si asta tine"putin"si de saua turceasca…
Eu am trăit chestia cu himera aleasă în defavoarea unei realităţi. Şi acum ştiu un lucru: cînd ceva care nu este himeră va apărea iar sentimentul va fi reciproc, n-am să mai pierd trenul pentru nimic în lume.
Eu am trăit chestia cu himera aleasă în defavoarea unei realităţi. Şi acum ştiu un lucru: cînd ceva care nu este himeră va apărea iar sentimentul va fi reciproc, n-am să mai pierd trenul pentru nimic în lume.
@Rodica: in primul rand, bine ai venit pe la mine! Nu am intentionat sa caut vinovati si, avand in vedere ca, pentru a merge, e nevoie de doi, de obicei cand nu merge, intr-o forma sau alta sunt "de vina" amandoi…Si da, ai foarte mare dreptate: intai de toate trebuie sa ne cunoastem pe noi insine si apoi e mai simplu sa ii cunostem si pe ceilalti. Suntem diferiti de la natura si asta face sa avem forme diferite de actiune si de reactie…parerea mea e ca asa si trebuie sa fie
@Rodica: in primul rand, bine ai venit pe la mine! Nu am intentionat sa caut vinovati si, avand in vedere ca, pentru a merge, e nevoie de doi, de obicei cand nu merge, intr-o forma sau alta sunt "de vina" amandoi…Si da, ai foarte mare dreptate: intai de toate trebuie sa ne cunoastem pe noi insine si apoi e mai simplu sa ii cunostem si pe ceilalti. Suntem diferiti de la natura si asta face sa avem forme diferite de actiune si de reactie…parerea mea e ca asa si trebuie sa fie
@Rodica: si eu am avut, vazand filmul, flashback-uri si, as putea spune, niste revelatii din acelea de te fac sa te lovesti peste frunte si sa zici : da, exact, cum de nu m-am gandit la asta?!
@Rodica: si eu am avut, vazand filmul, flashback-uri si, as putea spune, niste revelatii din acelea de te fac sa te lovesti peste frunte si sa zici : da, exact, cum de nu m-am gandit la asta?!
@Saturnianul: pai cam asta ar fi ideea: sa invatam din ceea ce am trait si macar sa nu mai repetam…asta cel putin raportat la himera, dar astept cuminte sa dai peste varianta aceea posibila, simpla si reala si sa-mi spui daca ai stiut sa profiti de ea sau ai avut macar impulsul sa fugi Cred ca inca nu e pe dvd sau cel putin nu la noi…
@Saturnianul: pai cam asta ar fi ideea: sa invatam din ceea ce am trait si macar sa nu mai repetam…asta cel putin raportat la himera, dar astept cuminte sa dai peste varianta aceea posibila, simpla si reala si sa-mi spui daca ai stiut sa profiti de ea sau ai avut macar impulsul sa fugi Cred ca inca nu e pe dvd sau cel putin nu la noi…
Ştii ce e mai trist? Că trebuie să te îndepărtezi ca să uiţi, că trebuie să uiţi ca să redevii o persoană demnă, că trebuie să-ţi ignori trecutul ca să te poţi apleca asupra prezentului. Trist.
Ştii ce e mai trist? Că trebuie să te îndepărtezi ca să uiţi, că trebuie să uiţi ca să redevii o persoană demnă, că trebuie să-ţi ignori trecutul ca să te poţi apleca asupra prezentului. Trist.
@Delf: trist, mda…n-as sti sa zic ce anume e trist, dar sunt de parere ca nu trebuie sa uiti trecutul ca sa fii redevii demn sau ca sa traiesti prezentul…trebuie in primul rand sa-l accepti si mai ales sa nu-l uiti Asta ca sa redevii demn si sa fii impacat cu tine…mai departe, depinde de multe…poate fi trist sau nu…
@Delf: trist, mda…n-as sti sa zic ce anume e trist, dar sunt de parere ca nu trebuie sa uiti trecutul ca sa fii redevii demn sau ca sa traiesti prezentul…trebuie in primul rand sa-l accepti si mai ales sa nu-l uiti Asta ca sa redevii demn si sa fii impacat cu tine…mai departe, depinde de multe…poate fi trist sau nu…
Rândurile tale, grăitoare ca de obicei, se axează pe libertate în postura ei ontologică, de definire a propriei persoane. E un subiect colosal. Am senzaţia, din ce în ce mai acută, că oamenii îşi ratează sensul existenţei tocmai pentru că nu l-au deprins, în prealabil, pe cel al libertăţii. A fi liber înseamnă, la limită, a şti să trăieşti. Cealaltă latură a libertăţii se regăseşte în ceea ce se cheamă liber-arbitru, în posibilitatea de a alege ceea ce îţi doreşti. Se vădeşte aici conexiunea cu voinţa. Dincolo de registrul signaletic, libertatea presupune luciditate, autocunoaştere şi-un teribil curaj. Hmmm… îmi vin în minte prea multe lucruri deodată pentru a le expune simultan. Mai vreau doar să-ţi mulţumesc. Atât.
Rândurile tale, grăitoare ca de obicei, se axează pe libertate în postura ei ontologică, de definire a propriei persoane. E un subiect colosal. Am senzaţia, din ce în ce mai acută, că oamenii îşi ratează sensul existenţei tocmai pentru că nu l-au deprins, în prealabil, pe cel al libertăţii. A fi liber înseamnă, la limită, a şti să trăieşti. Cealaltă latură a libertăţii se regăseşte în ceea ce se cheamă liber-arbitru, în posibilitatea de a alege ceea ce îţi doreşti. Se vădeşte aici conexiunea cu voinţa. Dincolo de registrul signaletic, libertatea presupune luciditate, autocunoaştere şi-un teribil curaj. Hmmm… îmi vin în minte prea multe lucruri deodată pentru a le expune simultan. Mai vreau doar să-ţi mulţumesc. Atât.
Nemultumirea noastra cronica s-ar putea pune in legatura cu arhetipul pe care nu mai reusim sa-l urmam,ii pierdem coordonatele pe drum. Asteptam minuni?Poate doar niste ochi mai limpezi ca ai nostri,sau propria limpezire,care uneori pp o noua perspectiva asupra situatiei. Toate ni se par extrem de greu de dus,deoarece nu ne putem proiecta sperantele dincolo de"ziua de maine",iar temporalul(acolo unde se afla toate problemele noastre)se transforma in"atemporal",si de aici si disperarea noastra. Avem nevoie de atat de putin pt a fi fericiti,numai ca alergam acolo unde nu trebuie,dupa ce nu trebuie,la momentul nepotrivit,restul e de trait,de aflat,de cunoscut si de rezolvat.
@Delf: Perfect spus ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii…E suficient ca uneori ne simtim ca frunze in vant datorita "destinului" si neputintei liberului arbitru, ca sa ne mai simtim asa si pentru ca ignoram ce e in puterea noastra… Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda Mi-a fost greu sa scriu postarea tocmai pentru ca imi veneau mai multe in minte si riscam sa ating doar tangential si subiecte precum liberul arbitru Dar ma roade si tema asta de cativa ani si urmeaza
@Delf: Perfect spus ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii…E suficient ca uneori ne simtim ca frunze in vant datorita "destinului" si neputintei liberului arbitru, ca sa ne mai simtim asa si pentru ca ignoram ce e in puterea noastra… Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda Mi-a fost greu sa scriu postarea tocmai pentru ca imi veneau mai multe in minte si riscam sa ating doar tangential si subiecte precum liberul arbitru Dar ma roade si tema asta de cativa ani si urmeaza
@Rodica: da, asa este, alergam dupa ce avem impresia ca ne trebuie…si, indiferent, dupa ce alergam, ne setam atat de mult pe ce ne dorim, incat uitam sa mai traim drumul pana acolo
Titlul e sugestiv si incitant in acelasi timp! M-am gandit si eu de multe ori care e libertatea reala… Undeva intr-un post spuneam ca noi nu suntem prizonierii destinului, ci doar ai propriei minti. Perceptia diferita pe care o avem fiecare despre viata ne ingradeste si libertatea. Cel mai greu e sa ne sondam interiorul, sa ne descoperim si cred ca atunci cand vom reusi cu adevarat acest lucru vom fi si liberi. Fiind perpetuu in schimbare, intr-o continua cautare si preocupati de autoanaliza si psihanaliza ne incorsetam mintea cu limite, ziduri ale propriilor prejudecati, dileme si experiente de viata. Bineinteles ca si ceilalti ne pot ingradi libertatea, dar lupta ce o avem de purtat e cu sinele. Asa vad eu cel putin! O saptamana usoara!
Titlul e sugestiv si incitant in acelasi timp! M-am gandit si eu de multe ori care e libertatea reala… Undeva intr-un post spuneam ca noi nu suntem prizonierii destinului, ci doar ai propriei minti. Perceptia diferita pe care o avem fiecare despre viata ne ingradeste si libertatea. Cel mai greu e sa ne sondam interiorul, sa ne descoperim si cred ca atunci cand vom reusi cu adevarat acest lucru vom fi si liberi. Fiind perpetuu in schimbare, intr-o continua cautare si preocupati de autoanaliza si psihanaliza ne incorsetam mintea cu limite, ziduri ale propriilor prejudecati, dileme si experiente de viata. Bineinteles ca si ceilalti ne pot ingradi libertatea, dar lupta ce o avem de purtat e cu sinele. Asa vad eu cel putin! O saptamana usoara!
Hmmm,libertatea!!!!Pai cum sa fi liber cand esti legat cu atatea lanturi(nu neaparat fizice),si altii sunt legati de tine?Cum sa fi liber,fara sa te gandesti ca extinderea aripilor tale poate incalca teritorii ce nu le posezi? Cu toate ca trebuie sa fi liber ca sa faci si binele si raul;dar insa care-ti foloseste? Cred ca ar fi cazul sa nu mai feliem libertatea in categorii si s-o privim in ansamblu,iar pe noi in interiorul ei. Cum ne raportam la libertate?Ca pana sa dezlegam celelalte taine,trebuie sa aflam care e raportul nostru personal cu Totul. Poti fi liber si daca esti ascultator(nu obedient),si daca respecti ceva(fara obligatii),si daca iti impui limitari tocmai pt.a ti le testa.Disciplina poate fi libertate,precum si haosul. Ce alegem noi sa fim? Conceptele aristoteliene ne-au ajutat sa clarificam situatia,dar atat,drumul e lung si ochii trebuie tinuti deschisi si inima calda! Ne lipseste raportarea la Arhetip,eu cred ca"Adevarul ne face liberi"!(dar aici e o intreaga discutie) P.S:iar omul nu cred ca poate fi considerat liber doar pt ca se exprima deschis,nu se ascunde…etc
Hmmm,libertatea!!!!Pai cum sa fi liber cand esti legat cu atatea lanturi(nu neaparat fizice),si altii sunt legati de tine?Cum sa fi liber,fara sa te gandesti ca extinderea aripilor tale poate incalca teritorii ce nu le posezi? Cu toate ca trebuie sa fi liber ca sa faci si binele si raul;dar insa care-ti foloseste? Cred ca ar fi cazul sa nu mai feliem libertatea in categorii si s-o privim in ansamblu,iar pe noi in interiorul ei. Cum ne raportam la libertate?Ca pana sa dezlegam celelalte taine,trebuie sa aflam care e raportul nostru personal cu Totul. Poti fi liber si daca esti ascultator(nu obedient),si daca respecti ceva(fara obligatii),si daca iti impui limitari tocmai pt.a ti le testa.Disciplina poate fi libertate,precum si haosul. Ce alegem noi sa fim? Conceptele aristoteliene ne-au ajutat sa clarificam situatia,dar atat,drumul e lung si ochii trebuie tinuti deschisi si inima calda! Ne lipseste raportarea la Arhetip,eu cred ca"Adevarul ne face liberi"!(dar aici e o intreaga discutie) P.S:iar omul nu cred ca poate fi considerat liber doar pt ca se exprima deschis,nu se ascunde…etc
Felicitari, ai surprins esenta. Exista doua feluri de libertate – cea interioara, adica cum vede fiecare, in functie de valori, repere, educatie si libertatea exterioara – cea de grup, societate, conjuncturi. Cele doua sunt strans legate. Iti marturisesc cu mana pe buric ca pe vremea lui ceausescu ma simteam mai liber decat acum. Un alt exemplu … o prietena a plecat cu sotul ei la Riyad pentru mai multi ani. Acolo nu avea voie sa faca nimic. Am intrebat-o: te-ai dus sa vizitezi Iordania, Bagdadul ? S-a uitat la mine patrat. Habar nu avea despre ce vorbeam. Fiecare om are notiunile sale despre libertate. Sunt oameni care se simt liberi intre patru pereti, iar altii care si pe Pamant se simt inchisi. Ma refer la cei care cred in teoriile conspirationiste. Libertatea nu tine de spatiu, materie, ci de spirit. La om cel putin. Nu cred ca exista libertate exerioara. Mai binezis, libertatea exerioara este o extensie a celei interioare. Am sa dau un alt exemplu. Un alb naufragiza pe o insula in Pacific. Acolo intalneste un bastinas caruia ii povesteste despre cat de mare e pamantul. Si ce trist e ca nu poate sa plece de pe insula. Bastinasul, care in viata lui nu vazuse alte lumi era fericit. Omul este fericit, atata vreme cat libertatea interioara este mai mica decat cea exterioara.
Felicitari, ai surprins esenta. Exista doua feluri de libertate – cea interioara, adica cum vede fiecare, in functie de valori, repere, educatie si libertatea exterioara – cea de grup, societate, conjuncturi. Cele doua sunt strans legate. Iti marturisesc cu mana pe buric ca pe vremea lui ceausescu ma simteam mai liber decat acum. Un alt exemplu … o prietena a plecat cu sotul ei la Riyad pentru mai multi ani. Acolo nu avea voie sa faca nimic. Am intrebat-o: te-ai dus sa vizitezi Iordania, Bagdadul ? S-a uitat la mine patrat. Habar nu avea despre ce vorbeam. Fiecare om are notiunile sale despre libertate. Sunt oameni care se simt liberi intre patru pereti, iar altii care si pe Pamant se simt inchisi. Ma refer la cei care cred in teoriile conspirationiste. Libertatea nu tine de spatiu, materie, ci de spirit. La om cel putin. Nu cred ca exista libertate exerioara. Mai binezis, libertatea exerioara este o extensie a celei interioare. Am sa dau un alt exemplu. Un alb naufragiza pe o insula in Pacific. Acolo intalneste un bastinas caruia ii povesteste despre cat de mare e pamantul. Si ce trist e ca nu poate sa plece de pe insula. Bastinasul, care in viata lui nu vazuse alte lumi era fericit. Omul este fericit, atata vreme cat libertatea interioara este mai mica decat cea exterioara.
@Lolita: asa este, ne incorsetam de cele mai multe ori singuri tocmai pentru ca realitatea este subiectiva si depinde de perceptia fiecaruia , dar daca incercam macar sa impacam propria conceptie cu sinele, avem ceva mai multe sanse…eu cred ca cei mai multi ignora sa-si sondeze de fapt interiorul si, nestiind de unde pornesti, e cam greu sa stii incotro te indrepti
@Lolita: asa este, ne incorsetam de cele mai multe ori singuri tocmai pentru ca realitatea este subiectiva si depinde de perceptia fiecaruia , dar daca incercam macar sa impacam propria conceptie cu sinele, avem ceva mai multe sanse…eu cred ca cei mai multi ignora sa-si sondeze de fapt interiorul si, nestiind de unde pornesti, e cam greu sa stii incotro te indrepti
@Rodica: sunt de acord cu tine ca insasi disciplina poate insemna libertate, daca este asumata, nu acceptata ca pe ceva impus…Si libertatea exterioara este de fapt doar o aparenta fortata atunci cand nu este de fapt rezultatul unei libertati interioare, adica exact cunoasterea, acceptarea si asumarea propriei persoane, evident, asa cum spuneam, in forma care sa nu ameninta in nici un fel libertatea sau binele celorlalti. Nu a face ceva doar pentru ca trebuie sau pentru ca asa se face inseamna sa urmezi o linie cu adevarat corecta, ci doar acceptand si asumandu-ti in forul interior ceea ce faci, urmezi linia fara sa risti deraierea.
@Rodica: sunt de acord cu tine ca insasi disciplina poate insemna libertate, daca este asumata, nu acceptata ca pe ceva impus…Si libertatea exterioara este de fapt doar o aparenta fortata atunci cand nu este de fapt rezultatul unei libertati interioare, adica exact cunoasterea, acceptarea si asumarea propriei persoane, evident, asa cum spuneam, in forma care sa nu ameninta in nici un fel libertatea sau binele celorlalti. Nu a face ceva doar pentru ca trebuie sau pentru ca asa se face inseamna sa urmezi o linie cu adevarat corecta, ci doar acceptand si asumandu-ti in forul interior ceea ce faci, urmezi linia fara sa risti deraierea.
@pheideas: Multumesc! Exact, libertatea este foarte subiectiva si tine intr-adevar de spirit Libertatea exterioara reala este o extensie a celei interioare, libertatea exterioara, doar ca manifestare, poate fi o aparenta nebazata pe nimic in interior, din contra, bazata pe un haos Si crezi ca bastinasul nu era cu adevarat liber? Eu il consider poate mai liber decat cineva care dispune doar de o libertate inconjuratoare (nu-i zic exterioara, ca e alt concept), dar nu dispune de cea interioara.
@pheideas: Multumesc! Exact, libertatea este foarte subiectiva si tine intr-adevar de spirit Libertatea exterioara reala este o extensie a celei interioare, libertatea exterioara, doar ca manifestare, poate fi o aparenta nebazata pe nimic in interior, din contra, bazata pe un haos Si crezi ca bastinasul nu era cu adevarat liber? Eu il consider poate mai liber decat cineva care dispune doar de o libertate inconjuratoare (nu-i zic exterioara, ca e alt concept), dar nu dispune de cea interioara.
"Libertatea e un concept total depasit". (Parazitii) Libetate=fericire=iubire=dragoste=ura Oamenii asa i-au zis sentimentului pe care, un filozof l-a lansat printr-o idee. Daca tu est fericita ca ai fost la coafor si ti-ai vopsit peru, iubitul-sotul e trist ca ti-ai schimbat culoarea parului, se supara, te superi… rezulta nu mai esti fericita, deci, esti sau nu fericita cand iti vopsesti peru. Pai nici tu nu stii . Mai vrei detalii???
"Libertatea e un concept total depasit". (Parazitii) Libetate=fericire=iubire=dragoste=ura Oamenii asa i-au zis sentimentului pe care, un filozof l-a lansat printr-o idee. Daca tu est fericita ca ai fost la coafor si ti-ai vopsit peru, iubitul-sotul e trist ca ti-ai schimbat culoarea parului, se supara, te superi… rezulta nu mai esti fericita, deci, esti sau nu fericita cand iti vopsesti peru. Pai nici tu nu stii . Mai vrei detalii???
Ce frumoooos! Tocmai am descoperit că ai pe blog unul din tablourile mele preferate. Klimt e unul din pictorii mei preferaţi, am văzut Sărutul în original şi am stat vrăjită în faţa lui jumătate de oră. Din păcate nu am văzut tabloul preferat, Copacul vieţii
@cdmitroi: foarte tare! Lasand la o parte ca de obicei barbatii nu observa amanunte de-astea precum culoarea parului, daca tot e vorba de parul meu, ar trebui sa se bucure ca am facut o schimbare care ma face fericita si nu ma mai aude plangandu-ma intruna de par…deci pot trece la garderoba ) Sunt sau nu fericita ca mi-am vopsit parul…hm, am fost toate culorile (mai putin negru) si n-a comentat nici unul , ori sunt eu destul de libera, ori au avut ei alte criterii sau alte motive de comentarii
@cdmitroi: foarte tare! Lasand la o parte ca de obicei barbatii nu observa amanunte de-astea precum culoarea parului, daca tot e vorba de parul meu, ar trebui sa se bucure ca am facut o schimbare care ma face fericita si nu ma mai aude plangandu-ma intruna de par…deci pot trece la garderoba ) Sunt sau nu fericita ca mi-am vopsit parul…hm, am fost toate culorile (mai putin negru) si n-a comentat nici unul , ori sunt eu destul de libera, ori au avut ei alte criterii sau alte motive de comentarii
@LiaLia: e si printre preferatele mele , am vazut originalul in vara asta si mi-am luat si eu o mica reproducere s-o vad dimineata Nu era Copacul vietii la Belvedere, dar am un semn de carte…daca stiam ca-ti place iti luam si tie
Ca nu au observat nu credn cred in schimb in atitudinea sociala de a nu ii zice unui sau alteia ce crede sau ce simte despre anumire schimbari. Dar, revenind la postul tau, mi se pare atat de relativa starea de libaeraten incat nu o mai bag in seama. Incerc sa ignor sensul si pastrez starea. Si, ce culoare avem acu?(Cdmitroi)
Ca nu au observat nu credn cred in schimb in atitudinea sociala de a nu ii zice unui sau alteia ce crede sau ce simte despre anumire schimbari. Dar, revenind la postul tau, mi se pare atat de relativa starea de libaeraten incat nu o mai bag in seama. Incerc sa ignor sensul si pastrez starea. Si, ce culoare avem acu?(Cdmitroi)
Am tot stat să mă gîndesc ce aş putea comenta. Prin faptul că, privit din punctul fiecăruia de vedere, atît libertatea exterioară, cît şi cea interioară au valenţe diferite, şi prin acela că există atîtea tipuri de libertăţi, arată cît de fluid este acest concept care ne cam scapă printre "degetele" conştiinţei. Ne cam place să complicăm lucrurile.
Am multiplicat fără rost entitatea conceptuală numită "libertate". Ar trebui să aplicăm principiul lamei lui Occam: libertatea este ceea ce face fiecare fără să încalce libertatea celorlaţi.
Celelalte libertăţi nu sunt decît nişte concepte plămădite din aluatul esenţei, din nevoia omului pentru varietate. Un fel de creaţii care-l depăşesc pe creator: complicăm noi înşine lucrurile şi pe urmă ne mirăm cît de complicate sunt, nemaiputînd să le stăpînim.
Am tot stat să mă gîndesc ce aş putea comenta. Prin faptul că, privit din punctul fiecăruia de vedere, atît libertatea exterioară, cît şi cea interioară au valenţe diferite, şi prin acela că există atîtea tipuri de libertăţi, arată cît de fluid este acest concept care ne cam scapă printre "degetele" conştiinţei. Ne cam place să complicăm lucrurile.
Am multiplicat fără rost entitatea conceptuală numită "libertate". Ar trebui să aplicăm principiul lamei lui Occam: libertatea este ceea ce face fiecare fără să încalce libertatea celorlaţi.
Celelalte libertăţi nu sunt decît nişte concepte plămădite din aluatul esenţei, din nevoia omului pentru varietate. Un fel de creaţii care-l depăşesc pe creator: complicăm noi înşine lucrurile şi pe urmă ne mirăm cît de complicate sunt, nemaiputînd să le stăpînim.
@Saturnianul: sunt de acord cu tine ca a complica lucrurile si a le diseca poate crea mai multa confuzie decat lamurire, dar asta nu inseamna totusi sa ne limitam la a nu analiza deloc si aici reiau ce a spus Delf mai sus si anume ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii. Uneori este necesar nu sa complicam lucrurile, ci doar sa le cunoastem pentru a sti cum ne raportam la ele si pentru a ne face viata mai frumoasa
@Saturnianul: sunt de acord cu tine ca a complica lucrurile si a le diseca poate crea mai multa confuzie decat lamurire, dar asta nu inseamna totusi sa ne limitam la a nu analiza deloc si aici reiau ce a spus Delf mai sus si anume ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii. Uneori este necesar nu sa complicam lucrurile, ci doar sa le cunoastem pentru a sti cum ne raportam la ele si pentru a ne face viata mai frumoasa
@Rontziki: De acord cu tine, trebuie să cunoaştem lucrurile. Dar de ce nu le putem cunoaşte exact aşa cum sunt şi simţim nevoia să le complicăm.
Iar în ce priveşte libertatea nu ştiu ce ar putea fi cunoscut, legat de ea, în afara noastră. Ne cunoaştem pe noi, cunoaştem şi libertatea. În exterior ea e simplă, noi am complicat-o "feliind-o" în mai multe, cîte o felie pentru fiecare grup adept al unei concepţii legate de ea.
@Rontziki: De acord cu tine, trebuie să cunoaştem lucrurile. Dar de ce nu le putem cunoaşte exact aşa cum sunt şi simţim nevoia să le complicăm.
Iar în ce priveşte libertatea nu ştiu ce ar putea fi cunoscut, legat de ea, în afara noastră. Ne cunoaştem pe noi, cunoaştem şi libertatea. În exterior ea e simplă, noi am complicat-o "feliind-o" în mai multe, cîte o felie pentru fiecare grup adept al unei concepţii legate de ea.
@Saturnianul: pai exact despre cunoastere vorbeam si in postare, mai exact de cunoasterea de sine… Asa cum ai spus si tu, sunt mai multe tipuri de libertate, una e libertatea unui individ si alta e libertatea unui popor de ex si apoi, raportat la indivizi, conceptul e subiectiv, fiecare intelegand libertatea in felul propriu… Cred ca nu inteleg la ce te referi cand vorbesti de complicat lucrurile
@Saturnianul: pai exact despre cunoastere vorbeam si in postare, mai exact de cunoasterea de sine… Asa cum ai spus si tu, sunt mai multe tipuri de libertate, una e libertatea unui individ si alta e libertatea unui popor de ex si apoi, raportat la indivizi, conceptul e subiectiv, fiecare intelegand libertatea in felul propriu… Cred ca nu inteleg la ce te referi cand vorbesti de complicat lucrurile
@Rontziki: Bon, cred că am complicat şi eu lucrurile încercînd să explic de trebuie să fie simple
O s-o fac mai simplu: libertatea e una, aia care se discerne din interacţiunile umane. Ce face fiecare în el însuşi nu prea interesează libertatea decît în momentul cînd persoana reacţionează în afara ei.
De ce trebuie s-o facem mai multe? Interioară, exterioară, religioasă, fizică, spirituală etc. Prea complicat. Cînd am putea face hai să zic cel mult două: exterioară şi interioară. Celelalte sunt create în mod artificial pentru că, de fapt, sunt incluse în astea două.
@Rontziki: Bon, cred că am complicat şi eu lucrurile încercînd să explic de trebuie să fie simple
O s-o fac mai simplu: libertatea e una, aia care se discerne din interacţiunile umane. Ce face fiecare în el însuşi nu prea interesează libertatea decît în momentul cînd persoana reacţionează în afara ei.
De ce trebuie s-o facem mai multe? Interioară, exterioară, religioasă, fizică, spirituală etc. Prea complicat. Cînd am putea face hai să zic cel mult două: exterioară şi interioară. Celelalte sunt create în mod artificial pentru că, de fapt, sunt incluse în astea două.
@inelaru si rontzy: eu vreau sa fiu liber sa nu mai fiu constrans de o societate cu ochelari de cal, cu principii si valori care nu au de a face cu fiinta umana. in zilele noastre nimic nu e liber, nimeni nu e liber, nici macar cainele comunitar, totul e constras de legi si canoane din cele mai bizare. ex. neamtu are voie si e sanatos sa ragaie si sa faca partz cand ii vine, noi nu…unde e libertatea? (vai ce exemplu mirositor, scuze)
@inelaru si rontzy: eu vreau sa fiu liber sa nu mai fiu constrans de o societate cu ochelari de cal, cu principii si valori care nu au de a face cu fiinta umana. in zilele noastre nimic nu e liber, nimeni nu e liber, nici macar cainele comunitar, totul e constras de legi si canoane din cele mai bizare. ex. neamtu are voie si e sanatos sa ragaie si sa faca partz cand ii vine, noi nu…unde e libertatea? (vai ce exemplu mirositor, scuze)
Draga Inelarule (mi-a placut formularea, parerea mea e ca are importanta si ce se petrece in fiecare, pentru ca interactionam unii cu altii Eu sunt de acord cu tine ca de-asta am dezbatut libertatea interioara si libertarea exterioara, nu si altele Uf, ma bucur ca suntem de acord
Draga Inelarule (mi-a placut formularea, parerea mea e ca are importanta si ce se petrece in fiecare, pentru ca interactionam unii cu altii Eu sunt de acord cu tine ca de-asta am dezbatut libertatea interioara si libertarea exterioara, nu si altele Uf, ma bucur ca suntem de acord
@cdmitroi: ehe, si eu as vrea acelasi lucru, dar nu depinde doar de noi…intram deja in povestea mentalitatii si putem sa scrie despre ea oricat ca tot nu se schimba asa cu una, cu doua…
@cdmitroi: ehe, si eu as vrea acelasi lucru, dar nu depinde doar de noi…intram deja in povestea mentalitatii si putem sa scrie despre ea oricat ca tot nu se schimba asa cu una, cu doua…
@cdmitroi: Matale uiţi un lucru. Dacă tragi un pîrţ atentezi la libertatea mea… olfactivă (na, că am mai inventat una ) că poate pe mine mă deranjează mirosul
@cdmitroi: Matale uiţi un lucru. Dacă tragi un pîrţ atentezi la libertatea mea… olfactivă (na, că am mai inventat una ) că poate pe mine mă deranjează mirosul
Dragă Rontzikule, Inelar sună frumos dar nu uita că tot inelar e şi unul din deştele mîinii. Deja e o declasare pentru mine, iar tu atentezi la libertatea mea… sentimentală pentru că abuzezi de emoţiile mele. În condiţiile în care ştii că mă emoţionez repede )
Dragă Rontzikule, Inelar sună frumos dar nu uita că tot inelar e şi unul din deştele mîinii. Deja e o declasare pentru mine, iar tu atentezi la libertatea mea… sentimentală pentru că abuzezi de emoţiile mele. În condiţiile în care ştii că mă emoţionez repede )
Eu am apreciat jocul natural. Dar subiectul nu mi-a plăcut şi filmul e prea static.
În fine, filmul nici n-a fost făcut avînd românii ca public ţintă, ci occidentalii. Românii au trăit pe pielea lor chestiile alea ca să vrea să le mai vadă şi în filme. E o lecţie de istorie, asta da. Filmul ăsta şi altele ar trebui să li se pună ălora de zic azi că "vai ce bine era atunci". Mai ales tineri care n-au habar cum era.
Eu am apreciat jocul natural. Dar subiectul nu mi-a plăcut şi filmul e prea static.
În fine, filmul nici n-a fost făcut avînd românii ca public ţintă, ci occidentalii. Românii au trăit pe pielea lor chestiile alea ca să vrea să le mai vadă şi în filme. E o lecţie de istorie, asta da. Filmul ăsta şi altele ar trebui să li se pună ălora de zic azi că "vai ce bine era atunci". Mai ales tineri care n-au habar cum era.
De acord şi cu ce spui tu (despre jocul actorilor), dar şi cu ce spune Saturnianul (un pic static, de impact-şoc la străini). L-am văzut o dată şi a fost de ajuns.
De acord şi cu ce spui tu (despre jocul actorilor), dar şi cu ce spune Saturnianul (un pic static, de impact-şoc la străini). L-am văzut o dată şi a fost de ajuns.
Si eu l-am vazut o singura data,si nu mi-ar mai trebui….e un tragic/comic al situatiilor expus cu o lentoare exasperanta…imi venea sa trag de film si sa spun"gataaaaaaa,mai am un pic si fac infarct!!!!" Vremurile alea le-au inteles doar cei ce le-au trait,restul e film….
Si eu l-am vazut o singura data,si nu mi-ar mai trebui….e un tragic/comic al situatiilor expus cu o lentoare exasperanta…imi venea sa trag de film si sa spun"gataaaaaaa,mai am un pic si fac infarct!!!!" Vremurile alea le-au inteles doar cei ce le-au trait,restul e film….
Intr-adevar, filmul a fost mai mult pentru straini, eu l-am vazut cand am fost la Viena, impreuna cu niste prieteni romani si austrieci (cu o enervanta subtitrare in engleza si austriecii erau foarte impresionati, s-au declarat pro filme romanesti… Faptul ca e static chiar mi-a placut, in general, ma atrage genul acesta de film care se petrece lent si insista pe un cadru mult si in detaliu Oricum de acord ca e un film de vazut o singura data…
Intr-adevar, filmul a fost mai mult pentru straini, eu l-am vazut cand am fost la Viena, impreuna cu niste prieteni romani si austrieci (cu o enervanta subtitrare in engleza si austriecii erau foarte impresionati, s-au declarat pro filme romanesti… Faptul ca e static chiar mi-a placut, in general, ma atrage genul acesta de film care se petrece lent si insista pe un cadru mult si in detaliu Oricum de acord ca e un film de vazut o singura data…
Eu unu nu as fi dat atatea premii acestui film dintr-un singur motiv; sacrificiul prietenei e dus la extrem si nu poate fi real. A fost premiat pentru impactul pe care l-a avut asupra lumii civilizate, generatia care a trait in acele timpuri nu cred ca a fost prea miscata de minunatul scenariu. Jocul a fost OK. Finalul a fost precum partea 1 de la Fratia Inelului de JKK Tolken. In rest e bine
Eu unu nu as fi dat atatea premii acestui film dintr-un singur motiv; sacrificiul prietenei e dus la extrem si nu poate fi real. A fost premiat pentru impactul pe care l-a avut asupra lumii civilizate, generatia care a trait in acele timpuri nu cred ca a fost prea miscata de minunatul scenariu. Jocul a fost OK. Finalul a fost precum partea 1 de la Fratia Inelului de JKK Tolken. In rest e bine
A, şi gîndeşte-te în ce epocă ai fi vrut să te naşti. Şi de ce. Sau mă laşi pe mine să te plasez într-una de-mi vine mie? Nu de alta dar mi-ai dat idei. Iar…
Probleme… temporale văd eu. Mi-au plăcut mereu oamenii care n-au trăit exclusiv într-o singură zonă temporală: prezent (cei mai mulţi), trecut sau viitor. Oamenii care manipulează timpul, chiar dacă la nivel conceptual. Ar fi frumos şi perceptual. Oricum, timplu este o chestie de percepţie.
Îmi place că trăieşti prezentul şi ţi-e dor de el contemplîndu-l din viitor. La urma urmelor, ce este prezentul dacă nu un fost viitor?
Eu mă conjug la viitor. Dar un viitor atît de îndepărtat pe care biologic ştiu că nu voi mai apuca să-l trăiesc. De fapt, mă conjug la mai mult ca viitor…
Totuşi, dacă-ţi contempli prezentul din viitor, cum de te conjugi la trecut? Cred că ştiu în ce epocă te-ai potrivi
Probleme… temporale văd eu. Mi-au plăcut mereu oamenii care n-au trăit exclusiv într-o singură zonă temporală: prezent (cei mai mulţi), trecut sau viitor. Oamenii care manipulează timpul, chiar dacă la nivel conceptual. Ar fi frumos şi perceptual. Oricum, timplu este o chestie de percepţie.
Îmi place că trăieşti prezentul şi ţi-e dor de el contemplîndu-l din viitor. La urma urmelor, ce este prezentul dacă nu un fost viitor?
Eu mă conjug la viitor. Dar un viitor atît de îndepărtat pe care biologic ştiu că nu voi mai apuca să-l trăiesc. De fapt, mă conjug la mai mult ca viitor…
Totuşi, dacă-ţi contempli prezentul din viitor, cum de te conjugi la trecut? Cred că ştiu în ce epocă te-ai potrivi
@Saturnianul: As zice mai degraba ca ce e prezentul daca nu un viitor trecut
Ma conjug in principal la trecut pentru ca in prezent vad trecutul, iar prezentul il vad din viitor, adica devenit deja trecut…si ma conjug la trecutul simplu
Abia astept sa-mi spui epoca in care crezi tu ca m-as potrivi
@Saturnianul: As zice mai degraba ca ce e prezentul daca nu un viitor trecut
Ma conjug in principal la trecut pentru ca in prezent vad trecutul, iar prezentul il vad din viitor, adica devenit deja trecut…si ma conjug la trecutul simplu
Abia astept sa-mi spui epoca in care crezi tu ca m-as potrivi
Tuturor ne este uneori dor de trecut…trecutul de multe ori este mai bun decat este prezentul sau va fii viitorul…Este doar o perioada mai grea prin care treci…
Tuturor ne este uneori dor de trecut…trecutul de multe ori este mai bun decat este prezentul sau va fii viitorul…Este doar o perioada mai grea prin care treci…
@Child: surprinzator nu, sunt intr-o perioada, as putea spune, chiar buna De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Poate e vorba doar de schimbarile firesti prin care trecem si adaptarea la ele
@Child: surprinzator nu, sunt intr-o perioada, as putea spune, chiar buna De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Poate e vorba doar de schimbarile firesti prin care trecem si adaptarea la ele
@Delf: aoleu, nu cred ca imi doresc sa contagiez pe cineva…desi, ca sa fiu sincera, e placut dorul asta…te pune in legatura cu tine, cu viata si iti da asa un zambet nostalgic
@Delf: aoleu, nu cred ca imi doresc sa contagiez pe cineva…desi, ca sa fiu sincera, e placut dorul asta…te pune in legatura cu tine, cu viata si iti da asa un zambet nostalgic
Problema 1 De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Măi, e în natura omului să îşi dorească ceva (în cazul de faţă binele) iar atunci cînd îl are să zică că e totuşi prea mult. Iar tu mai eşti şi balanţă, aşa că… na
Problema 2 Ghici cine a spus: Viaţa nu înseamnă doar clipa, ci o înşiruire de clipe. În timp ce trăieşti această clipă, ia în seamă clipa care a fost dar, mai ales, pe cea care urmează. Asta dacă vrei ca ea să mai vină.
Problema 1 De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Măi, e în natura omului să îşi dorească ceva (în cazul de faţă binele) iar atunci cînd îl are să zică că e totuşi prea mult. Iar tu mai eşti şi balanţă, aşa că… na
Problema 2 Ghici cine a spus: Viaţa nu înseamnă doar clipa, ci o înşiruire de clipe. În timp ce trăieşti această clipă, ia în seamă clipa care a fost dar, mai ales, pe cea care urmează. Asta dacă vrei ca ea să mai vină.
Cat de fidel ma regasesc in cuvintele tale. Si eu "ma conjug la trecut" deseori. Si mi-e dor de el. Traiesc prezentul, privesc cu incredere in viitor, dar sunt constient ca nu as fi nimic fara trecut.
Imi place mult incheierea ta: "Sunt in prezent si mi-e dor de trecut, traiesc prezentul si mi-e dor de el, contemplandu-l din viitor."
Cat de fidel ma regasesc in cuvintele tale. Si eu "ma conjug la trecut" deseori. Si mi-e dor de el. Traiesc prezentul, privesc cu incredere in viitor, dar sunt constient ca nu as fi nimic fara trecut.
Imi place mult incheierea ta: "Sunt in prezent si mi-e dor de trecut, traiesc prezentul si mi-e dor de el, contemplandu-l din viitor."
@Ioan: multumesc pentru vizita si pentru aprecieri! Cum eu sunt de parere ca nimic nu se intampla degeaba, chiar daca uneori motivele ne scapa sau sunt altele decat par, sunt de acord cu tine ca nu am fi…poate nu nimic, dar in mod cert nu cum suntem azi, fara trecut Seara placuta si tie!
@Ioan: multumesc pentru vizita si pentru aprecieri! Cum eu sunt de parere ca nimic nu se intampla degeaba, chiar daca uneori motivele ne scapa sau sunt altele decat par, sunt de acord cu tine ca nu am fi…poate nu nimic, dar in mod cert nu cum suntem azi, fara trecut Seara placuta si tie!
"Se elaboreaza mesajul media"?Sper ca-i o gluma!!!O gluma de prea multa disperare…Educatia nu se face asa…se naste greu,dupa un travaliu de generatii…Si,din pacate,"da",aceasta e Romania in care traim,cu toate ca nu dorim sa acceptam…si vin cu o continuare:Asta e Romania,tara in care blogul lui Cabral e pe primul loc la"cititori",altceva ce ne mai trebuie?Avem de toate…. Sa-mi fie cu iertare,dar e doar o utopie frumoasa,si atat!
Sustin si eu initiativa si voi incerca sa o promovez si la mine pe blog! Vrem inapoi ce ni se cuvine si nu trebuie sa ne para rau ca avem constiinta si dorim binele tarii noastre!
Si totusi,Pheideas,suna a"platforma program"si a nevoie de"specialisti in toate ramurile de activitate",nu crezi?Scuza-mi scepticismul,dar salvarea nu cred sa vina asa…nu zic ca e rea initiativa,dar e utopica(cum am mai spus).Pe cine vezi inrolandu-se aici?Ce"ganditori"devin dintr-o data "vedete"si scot carti-manifest? E ca si cum asteptam salvatori,sau asteptam intrunirea unei comisii de crizaasta ma duce cu gandul la FSN si la intrunirile lor de a slava Romania)-scuza-mi asocierea,nu se vrea batjocoritoare…
@bogdanic: deocamdata nu stim mai mult decat ce putem citi pe linkurile respective, dar ma gandesc ca nu este vorba ca exact aceasta initiativa sa duca undeva…ideea in sine este foarte buna si de la ea se poate porni. Cat despre orgolii, depinde…daca intr-adevar vorbim de oameni integri si pregatiti care sa vrea sa se implice, poate vorbim si de anumite mentalitati in care orgoliul este mai putin important…sper si eu, ce pot sa fac?!
@pheideas: si cei care spun "ce trebuie facut" si cei care spun "cum trebuie facut", ca si cei care sustin si dau mai departe ideea, sunt de fapt niste teoreticieni Eu ma voi inclina cu respect in fata celor care vor trece la practica
@Rodica: Cu totii suntem sceptici, este firesc si de inteles, avand in vedere ce vedem in fiecare zi in jurul nostru, dar sa fim realisti: acest scepticism perpetuat la infinit nu o sa duca nicaieri, din contra va genera si mai mult scepticism…
Pana la urma si istoria ne invata ca din cand in cand trebuie sa ne re-inventam si pentru asta este nevoie de niste creiere, de oameni cu un anumit nivel de educatie, de "ganditori", cum spunea pheideas… Daca cineva ar putea face o lista de astfel de oameni, ar insemna ca au fost promovati si atunci ne-am afla in situatia in care nu am fi avut nevoie de toate astea
@Lolita: poate ca sunt naiva, dar chiar cred ca sunt milioane de romani educati, muncitori si seriosi si ca nici macar ponderea numerica, ci puterea unor astfel de oameni merita mai mult. Ma bucur ca sustii ideea
Rodica, ganditori sunt ! Si sunt convins ca daca ii va chema cineva, vor veni. Numai ca sunt extrem de putini. Ei, aici e buba – cine sa-i adune ? Si cum o sa faca asta ? Nu mai sunt vremurile FSN-ului. Nici atunci nu cred ca au fost cu adevarat ale lui. …Ma uit la blogul meu. De anul trecut ma chinui sa adun ganditori. Am 10.000 de vizite. In afara de doi, trei, cu care poti schimba o impresie, avea o dezbatere, ceilalti sunt spectatori. Cred ca la roman e o virtute sa fii spectator. Toata tare e un spectacol, in care se joaca o piesa proasta, iar actorii buni n-au fost lasati sa intre. Dar sunt optimist. Astept huiduielile ))))))))))
@pheideas: cam ai dreptate in ce priveste spectatorii…nu ma refer la blog, ci la viata in general…de fapt cam toti suntem oarecum spectatori, toti avem bilete in fata, platite scump la spectacolul asta care se desfasoara zilnic… Trebuie totusi sa te contrazic (nu se poate altfel ) pentru ca eu nu cred ca "ganditori" sunt asa putini cum crezi tu, cu siguranta insa putini temerari…
Am vazut emisiunea de la A3 cu ea invitata. Nu m-apuc sa spun cum mi s-a parut, desi nu pot sa nu remarc faptul ca ii place sa fie la tv. Poate ca e un inceput pentru ea, iar atentia media care i s-a acordat (nejustificata, dupa mine) e botezul. Vom vedea. Dupa aceea am citit o parte din "manifest". Desi nu-s fana Rogozanu, trebuie sa fiu de acord cu el in ceea ce priveste avantul liceean si infantilitatea din spatele paragrafelor care abunda de termeni organizationalo-multinationali. Pe mine nu m-a convins, dar respect alegera altora de a veni in intampinarea mesajului ei.
@feeria: am vazut-o si eu intr-o emisiune in money channel si, pe langa ca ea ca persoana nu m-a convins deloc, singura concluzie pe care am tras-o este ca motorul nu este ea, ci este cineva in spate, cu atat mai mult cu cat, daca era intrebata ceva pe langa manifest, se pierdea si nu stia ce sa raspunda… Nici forma in care este scris si nici persoana ei nu m-au convins, in schimb mi-a placut ideea de a incerca sa facem ceva cu capitalul de inteligenta de care totusi dispune tara asta si de a se gasi o solutie pentru a gestiona statul ca pe o societate, urmarind scopuri clare si cautand solutii pertinente…aceste idei fiind motivul pentru care am promovat manifestul
@Rodica: finalul este unul destul de cinic, dupa parerea mea…chiar si asa, nu il vad in sensul prioritatii relatiilor "financiare"…cum ziceam si in postare, am avut impresia ca oamenii lupta mai degraba de dragul luptei si al demonstratiei decat pentru indeplinirea scopului in sine , nu ca ar fi mai laudabil…
@Rodica: finalul este unul destul de cinic, dupa parerea mea…chiar si asa, nu il vad in sensul prioritatii relatiilor "financiare"…cum ziceam si in postare, am avut impresia ca oamenii lupta mai degraba de dragul luptei si al demonstratiei decat pentru indeplinirea scopului in sine , nu ca ar fi mai laudabil…
Toti simt dor de trecut. Eu, daca miros un parfum cu care ma dadeam intr-o anumita perioada, imi aduc aminte instant de cum era, cu bune si rele… Chestia e ca, tu, spre deosebire de mine, nu pari omul care sa lase timpul sa treaca peste el, asadar sunt sigura ca ai amintiri frumoase, frumoase.
Toti simt dor de trecut. Eu, daca miros un parfum cu care ma dadeam intr-o anumita perioada, imi aduc aminte instant de cum era, cu bune si rele… Chestia e ca, tu, spre deosebire de mine, nu pari omul care sa lase timpul sa treaca peste el, asadar sunt sigura ca ai amintiri frumoase, frumoase.
@HubbaBubba: a, stiu cum e cu parfumul si mie mi se intampla, nu doar sa-mi amintesc, dar uneori chiar sa ma simt ca atunci cand ma dadeam cu respectivul parfum… Am intr-adevar multe amintiri, unele atat de frumoase ca ma intreb uneori daca sunt ale mele si, din fericire, reusesc sa retraiesc amintiri si sa le gust doar frumusetea
@HubbaBubba: a, stiu cum e cu parfumul si mie mi se intampla, nu doar sa-mi amintesc, dar uneori chiar sa ma simt ca atunci cand ma dadeam cu respectivul parfum… Am intr-adevar multe amintiri, unele atat de frumoase ca ma intreb uneori daca sunt ale mele si, din fericire, reusesc sa retraiesc amintiri si sa le gust doar frumusetea
Multi au scris tomuri incercand sa separe conventionalul de neconventional. Poate ca multi isi doresc sa fie neconventionali. Statutul de neconventional ti-l da cei din jurul tau, nu ti-l atribui tu, pentru ca asa crezi. Poate doar daca suferi de narcisism, sau masochism Cei ce-si doresc sa fie neconventionali, sunt in realitate cat se poate de conventionali, pentru ca neconventionalul este o stare nativa si spontana. Cine se straduieste sa devina neconventional, va sfarsi prin a deveni ridicol. De ce iti pui problema ca nu ti-ai dorit niciodata sa fii sau sa nu fii neconventionala ? Nenonventionalul nu are legatura cu ce-ti doresti tu, ci cum te vad ceilalti.
Multi au scris tomuri incercand sa separe conventionalul de neconventional. Poate ca multi isi doresc sa fie neconventionali. Statutul de neconventional ti-l da cei din jurul tau, nu ti-l atribui tu, pentru ca asa crezi. Poate doar daca suferi de narcisism, sau masochism Cei ce-si doresc sa fie neconventionali, sunt in realitate cat se poate de conventionali, pentru ca neconventionalul este o stare nativa si spontana. Cine se straduieste sa devina neconventional, va sfarsi prin a deveni ridicol. De ce iti pui problema ca nu ti-ai dorit niciodata sa fii sau sa nu fii neconventionala ? Nenonventionalul nu are legatura cu ce-ti doresti tu, ci cum te vad ceilalti.
@pheideas: Pai eu mi-am pus problema?! Vii cu lepse si idei de-astea si mai intrebi de ce imi pun problema?! Daca mi-ai dat tema pentru acasa am analizat si eu tema, cum m-am priceput…si raportand la experienta personala ca, pana una-alta, de asta dispun Cred ca cei care isi pun problema conventionalului si a neconventionalului sunt de fapt cei care, mai mult sau mai putin constient, se vor neconventionali si cauta oameni neconventionali. Statutul de neconventional dat de cei din jurul tau este relativ, cum spuneam, si poti fii de fapt un conventional aflat intre niste neconventionali In privinta asta, imi doresc ca oamenii pe care ii apreciez si care imi sunt dragi sa ma vada conventionala, dupa criteriile lor
@pheideas: Pai eu mi-am pus problema?! Vii cu lepse si idei de-astea si mai intrebi de ce imi pun problema?! Daca mi-ai dat tema pentru acasa am analizat si eu tema, cum m-am priceput…si raportand la experienta personala ca, pana una-alta, de asta dispun Cred ca cei care isi pun problema conventionalului si a neconventionalului sunt de fapt cei care, mai mult sau mai putin constient, se vor neconventionali si cauta oameni neconventionali. Statutul de neconventional dat de cei din jurul tau este relativ, cum spuneam, si poti fii de fapt un conventional aflat intre niste neconventionali In privinta asta, imi doresc ca oamenii pe care ii apreciez si care imi sunt dragi sa ma vada conventionala, dupa criteriile lor
Am sa scriu punctual: -a fi conventional sau ne-…nu tine de dorinta…ci de alegere,de potriviri.Nu daca iti alegi sa fi intr-un fel sau altul,inseamna ca si reusesti,daca nu simti asta; -conventiile umane au fost cele care au dus pana la urma omenirea mai departe,asa ca ne-conventionalismul nu poate fi decat minoritar; -sa nu incurcam ne-conventionalismul cu"a fi altfel/neinteles"; -si as mai avea altele de spus,dar putin timp….
Am sa scriu punctual: -a fi conventional sau ne-…nu tine de dorinta…ci de alegere,de potriviri.Nu daca iti alegi sa fi intr-un fel sau altul,inseamna ca si reusesti,daca nu simti asta; -conventiile umane au fost cele care au dus pana la urma omenirea mai departe,asa ca ne-conventionalismul nu poate fi decat minoritar; -sa nu incurcam ne-conventionalismul cu"a fi altfel/neinteles"; -si as mai avea altele de spus,dar putin timp….
"nevoia de a ne incadra in "neconventional" vine din nevoia de justificare a existentei proprii printr-o conduita unica, "altfel", eventual generatoare de realizari marcante." Sunt perfect de-acord. Vad in nonconformism o chestie de fatada, o dorinta tainuita de epatare si iesire din vulg. In fine, trebuie sa abordez si eu subiectul…
"nevoia de a ne incadra in "neconventional" vine din nevoia de justificare a existentei proprii printr-o conduita unica, "altfel", eventual generatoare de realizari marcante." Sunt perfect de-acord. Vad in nonconformism o chestie de fatada, o dorinta tainuita de epatare si iesire din vulg. In fine, trebuie sa abordez si eu subiectul…
@Rodica: neconventional, ca si concept, inseamna care nu se supune conventiilor si, extrapoland, care nu face ceea ce fac toti…in acest sens am folosit "altfel", nu in sensul de "neinteles", pentru ca poti fi altfel, dar nu neinteles. Si eu sunt de parere ca in primul rand conventiile umane au fost cele care au dus omenirea mai departe, nu contest ca au fost oameni care au procedat altfel decat restul, dar nu sunt de acord cu generalizarea ca "altfel" inseamna neaparat bine si progres. Mi-ar placea sa spui mai multe, poate vei avea timp la un moment dat si vei scrie pe tema asta
@Rodica: neconventional, ca si concept, inseamna care nu se supune conventiilor si, extrapoland, care nu face ceea ce fac toti…in acest sens am folosit "altfel", nu in sensul de "neinteles", pentru ca poti fi altfel, dar nu neinteles. Si eu sunt de parere ca in primul rand conventiile umane au fost cele care au dus omenirea mai departe, nu contest ca au fost oameni care au procedat altfel decat restul, dar nu sunt de acord cu generalizarea ca "altfel" inseamna neaparat bine si progres. Mi-ar placea sa spui mai multe, poate vei avea timp la un moment dat si vei scrie pe tema asta
@Delf: dorinta care din pacate nu este insotita neaparat de idei, atitudine sau comportament care sa insemne ceva, sa duca undeva si sa aiba niste consecinte minunate Abia astept sa scrii!!!
@Delf: dorinta care din pacate nu este insotita neaparat de idei, atitudine sau comportament care sa insemne ceva, sa duca undeva si sa aiba niste consecinte minunate Abia astept sa scrii!!!
"Ne-convetional"inseamna ca nu se supune unei parti a conventiilor umane(ca nu poti sa le ignori pe toate,ca te excluzi…sociopat e greu sa fii,mai ales voit!). In legatura cu"altfel"/"neinteles"/etc…Poti fi "altfel"decat ceilalti,deci exista un risc sa nu fi inteles…poate ca ti-l asumi,poate ca nu-l constientizezi,asta poate conta mai putin. Eu cred ca tine de alegere,si de felul de a fi,in mod natural. Educatia,mediul,genetica se pliaza cat de cat diferit pe fiecare dintre noi,dar cu tente de comun.Acolo unde nu ne intalnim s-ar putea sa nu ne intelegem. Ce te faci cand ne-conventionalul din cineva…face rau,vatama,distruge,atenteaza la morala,calca libertatea celuilalt? Daca diferentiem ne-conventionalul boem(artistic,vestimentar,poetic,etc) de cel social….avem destul de multe nuante….si de aici si neintelegerile.
"Ne-convetional"inseamna ca nu se supune unei parti a conventiilor umane(ca nu poti sa le ignori pe toate,ca te excluzi…sociopat e greu sa fii,mai ales voit!). In legatura cu"altfel"/"neinteles"/etc…Poti fi "altfel"decat ceilalti,deci exista un risc sa nu fi inteles…poate ca ti-l asumi,poate ca nu-l constientizezi,asta poate conta mai putin. Eu cred ca tine de alegere,si de felul de a fi,in mod natural. Educatia,mediul,genetica se pliaza cat de cat diferit pe fiecare dintre noi,dar cu tente de comun.Acolo unde nu ne intalnim s-ar putea sa nu ne intelegem. Ce te faci cand ne-conventionalul din cineva…face rau,vatama,distruge,atenteaza la morala,calca libertatea celuilalt? Daca diferentiem ne-conventionalul boem(artistic,vestimentar,poetic,etc) de cel social….avem destul de multe nuante….si de aici si neintelegerile.
Sunt de acord cu tine, ca nu este asa de relevant daca suntem sau nu nonconformisti -desi tentatia exista de cand cu marul- mai important mi s-a parut intotdeauna cum priveste fiecare o anumita problema. De fapt, dezbaterile interesante pe care le-am descoperit in blogosfra mi-au deschis un orizont nou si m-au indemnat sa cuget la diverse aspecte. Nici mie nu-mi place sa ies in evidenta, dar cand observ o nedreptate pot spune ca ma transform. Geniile si nebunii ar fi cred nonconformistii tip pentru ca lor ni li se imputa de ce sunt asa, la ei este normala starea respectiva, pe cand oamenii obisnuiti se simt stingheri incercand sa epateze. Si eu sunt adepta caii de mijloc: un pic din fiecare.
Sunt de acord cu tine, ca nu este asa de relevant daca suntem sau nu nonconformisti -desi tentatia exista de cand cu marul- mai important mi s-a parut intotdeauna cum priveste fiecare o anumita problema. De fapt, dezbaterile interesante pe care le-am descoperit in blogosfra mi-au deschis un orizont nou si m-au indemnat sa cuget la diverse aspecte. Nici mie nu-mi place sa ies in evidenta, dar cand observ o nedreptate pot spune ca ma transform. Geniile si nebunii ar fi cred nonconformistii tip pentru ca lor ni li se imputa de ce sunt asa, la ei este normala starea respectiva, pe cand oamenii obisnuiti se simt stingheri incercand sa epateze. Si eu sunt adepta caii de mijloc: un pic din fiecare.
@Rodica: exact, pot fi foarte multe nuante de neconventional, tocmai de-asta cred ca oamenii sunt si conventionali si neconventionali, fiecare din ei si atunci imi pare nerelevanta incadrarea Pe de alta parte si neconventionalul are doua taisuri, pot fi bune sau rele, in functie de latura in care se manifesta…eu personal, asa cum am spus, inclin spre conventional
@Rodica: exact, pot fi foarte multe nuante de neconventional, tocmai de-asta cred ca oamenii sunt si conventionali si neconventionali, fiecare din ei si atunci imi pare nerelevanta incadrarea Pe de alta parte si neconventionalul are doua taisuri, pot fi bune sau rele, in functie de latura in care se manifesta…eu personal, asa cum am spus, inclin spre conventional
@Lolita: da, din fericire, dezbaterile din blogosfera ne provoaca sa ne punem intrebari pe care poate nu ni le-am pus niciodata, practic ne dezvolta viziunea personala cu cea a celorlalti si ne imbogatesc pentru ca suntem oameni diferiti, cu experiente de viata diferite, care invatam unii de la altii Faptul ca geniile si nebunii sunt neconventionali, este ceva firesc deci cumva conventional raportat la ei
@Lolita: da, din fericire, dezbaterile din blogosfera ne provoaca sa ne punem intrebari pe care poate nu ni le-am pus niciodata, practic ne dezvolta viziunea personala cu cea a celorlalti si ne imbogatesc pentru ca suntem oameni diferiti, cu experiente de viata diferite, care invatam unii de la altii Faptul ca geniile si nebunii sunt neconventionali, este ceva firesc deci cumva conventional raportat la ei
Tocmai sa arunc cu rosii in tine ma gindeam. Nu de alta, dar sa fim un pic nonconformisti. Ma rog, eu sa fiu. Nu stiu cit de nonconformista te-ai putea simti tu ca primitor
Desi si asta ar putea fi nonconformism. La urma urmelor nu sunt prea multi cei care sa primeasca rosiile senin si cu zimbetul pe buze
Deci, iti suride propunerea mea de nonconformism experimental?
Tocmai sa arunc cu rosii in tine ma gindeam. Nu de alta, dar sa fim un pic nonconformisti. Ma rog, eu sa fiu. Nu stiu cit de nonconformista te-ai putea simti tu ca primitor
Desi si asta ar putea fi nonconformism. La urma urmelor nu sunt prea multi cei care sa primeasca rosiile senin si cu zimbetul pe buze
Deci, iti suride propunerea mea de nonconformism experimental?
@Saturnianul: cum sa nu?! alta idee n-ai mai gasit decat sa arunci cu rosii in mine?! Si ai grija ca eu m-am declarat conventionala, deci s-ar putea sa nu le primesc senin si cu zambetul pe buze…risti?! )
@Saturnianul: cum sa nu?! alta idee n-ai mai gasit decat sa arunci cu rosii in mine?! Si ai grija ca eu m-am declarat conventionala, deci s-ar putea sa nu le primesc senin si cu zambetul pe buze…risti?! )
@Rontz-Rontz: Risc dom'le risc. De la fete simpatice primesc cu plăcere chiar şi palme
Apropo de conformismul tău, cînd ai timp să-ţi faci "aere" cu propriul evantai, bagă un ochi la comentariile de la articolul lui Pheideas despre duelul minţilor. Ţi-am făcut o propunere (neindecentă) indirectă.
@Rontz-Rontz: Risc dom'le risc. De la fete simpatice primesc cu plăcere chiar şi palme
Apropo de conformismul tău, cînd ai timp să-ţi faci "aere" cu propriul evantai, bagă un ochi la comentariile de la articolul lui Pheideas despre duelul minţilor. Ţi-am făcut o propunere (neindecentă) indirectă.
Se vede ca nu-ti place rutina. Totusi tu stai bine. La sor-mea parca e fabrica. Sculat, pregatit familia, scoala, servici, scoala, afterschool, supermarket, acasa, spalat, calcat, nani. I-am spus-o ca si-a facut-o cu mana ei. … Exista o solutie, aceea de a inversa timpul. Acum ai perceptia ca jobul iti ocupa cea mai mare parte din viata. Incearca sa-ti umpli timpul liber cu activitati care prin puterea emotiilor, sa-ti expandeze timpul. Alta solutie e sa renunti la sef si sa devii propriul tau sef. Nu ti-ar recomanda in situatie de criza.
@pheideas: sa stii ca, de fapt, chiar imi place rutina , in niste limite, evident, si recunosc ca nu as reusi sa traiesc intr-o totala lipsa de rutine Mi-ar placea doar ca rutina mea sa implice mai mult din activitatile care imi plac si pentru care am impresia ca nu am destul timp…si sa mai insemne si "nimic de facut" Cu siguranta la un moment dat voi fi propriul meu sef, dar, in meseria mea, la care nu as renunta ever, sa fiu propriul meu sef ar implica muuult mai mult timp dedicat muncii si nu neaparat in alte intervale orare, ca sa am impresia de lipsa de rutina
Neah, te contrazic! Nu prea-ţi place rutina.Tu ai spus-o mai încolo în comentariul tău chiar dacă la început că îţi place. Mi-ar placea doar ca rutina mea sa implice mai mult din activitatile care imi plac[..] Asta înseamnă că de fapt nu-ţi place rutina. Ajungi să percepi ca rutină lucrurile care le faci de nevoie. Cînd faci ceva ceţi place şi îţi doreşti să faci, oricît de regulat ai face, nu ai mai percepe ca pe o rutină.
Cît despre treaba cu timpul, pe care şi eu o am, există două soluţii. Dar nu ţi le spun că te amărăsc şi mai tare
Saturnianule, las-o sa zica, ca noi o citiram ! Ii place rutina, conventionalul, e aaabsoooluuut normala si nu iese in evidenta prin nimic. Doar pe noi reuseste sa ne uimeasca de fiecare data. ))) Nu ne pacalesti ! Lasan gluma, desi la prima vedere, a-ti fi propriul sef presupune un stres enorm, in realitate faptul ca faci ce vrei, te face sa crezi ca esti liber si nu simti efortul suplimentar. Uite eu … prin 95, cand printre altele am carat canistre de benzina cu trenul ), faptul ca trebuia sa ma scol la 3 noaptea, iarna, imi era indiferent. Ei bine, cu doi ani inainte, in loc sa fi plecat in delegatie la Constanta pe ger, mai bine m-ai fi taiat. E chestie psihologica.
Alta … faptul ca sunt propriul stapan, mi-a format un alt mod de gandire. Creierul meu e setat pe non-stop . Nu-i pot intelege pe cei care termina programul si pleaca acasa. Adica cum, apasa pe power off ? ? )
@Saturnianul: uof, ce m-as face eu fara cativa care ma determina sa verific DEX-ul din cand in cand Eu percep rutina asa cum e definita, adica obicei, operație repetată zilnic sau periodic. Nu zice cum ca ar fi ceva de nevoie sau neplacut…si nici nu o percep asa… Imi place activitatea pe care o fac la munca, imi place chiar si traficul spre si de la munca, cand ascult muzica, fumez, ma gandesc la o gramada de chestii care poate nu-mi trec prin cap in alte contexte si imi plac si celelalte chestii despre care am scris in postare…deci te contrazic: imi place rutina si as vrea sa le includ pe toate in rutina, poate chiar zilnic si eventual sa mai am si niste timp pentru "nimic"…de aici si revoltarea mea: timpul nu-mi permite sa le fac pe toate, sa si dorm destul, mai ales ca-mi place sa dooorm…vreau zile de 50 de ore, cel putin!
@pheideas: puteti sa ziceti voi ce vreti, dar asta e structura mea, chiar daca nu ma credeti Cat despre asta cu propriul sef si a apasa off cand pleci, depinde de activitate…Daca activitatea prestata este genul care isi intinde mult ramurile si in viata privata, probabil ca nu ii dai niciodata off, dar, daca activitatea are, sa zicem, o aplicabilitate mai restransa si e poate mai specializata, atunci e nevoie sa-i dai off, pentru ca nu ai mai reusi sa-ti traiesti viata Bine, nici eu nu ii dau mereu off, pentru ca activitatea m-a si format si ma formeaza in continuare ca om, asa incat multe din principii si abordari isi extind aplicarea si in viata privata Cu multi prieteni in domeniu, mi s-a intamplat si sa zic : gata, nu mai vreau sa aud de asta!
A, si am uitat sa va repet ca sunt pentru linia de mijloc si ca orice impins spre extreme nu ma coafeaza pe mine, ca sa zic asa Oricat mi-ar placea munca mea, nici pe-asta nu intentionez s-o duc vreodata pe culmi asa ca se mai cere si shut down @pheideas: ajungi si tu la concluzia mea: normalul suprinde ))
Pe mine m-ai surprins de multa vreme. De-ar fi toti normalii ca tine, cred ca am desfiinta centralele electrice si am trece pe energia neconventionala … ))))
Trebuia sa te exprimi aşa de la început: că vrei ziua de 50 de ore. Îţi recomand Polul Nord unde ziua are cam 6 luni. Sau roagă Terra să se rotească mai încet ca să ai ziua de 50 de ore
Te uiţi prea des în dicţionar N-avea grijă că m-am uitat şi eu înainte să comentez. Da' ştii că noi am mai avut o discuţie pe tema unei definiiţii din dicţionar
@pheideas: Da, da cunoaştem. E o tradiţionalistă şi o conformistă prin definiţie. Dar prin felul de a spune lucrurile are nonconformismul ei
Revenind la ce ai zis tu, totul ţine de psihologie, se rezumă la ea. Simplul fapt că nu îţi mai spune altcineva ce să faci, ci îţi spui tu însuţi e de-ajuns să-ţi dea un confort chiar dacă efortul e poate mai mare.
Nu timpul e de vina, ci tu nu stii ordinea prioritatilor. Am un prieten care m-a scos din minti 2 zile cu calmul lui. Va pun in legatura? Langa el s-a oprit timpul.
a fi tu insuti e o chestiune de onestitate personala si nu in ultimul rind de curaj. trebuie sa ai curajul de-a vedea ce e bun in tine. dar asta e partea usoara. trebuie sa ai curajul de-a recunoaste ca ai si parti rele, defecte, si lipsuri. sa infrunti asta. si sa vrei sa devii mai bun. sau nu. si sa preferi, ca majoritatea oamenilor, un trai pitit bine dupa aparente, intr-o contiuna goana de-a iti ascunde micile porcarioare facute cu intentie, din distractie, sau pur si simplu din lenea de a face lucrurile bine. in general, societatea nu agreeaza oamenii care sint prea "ei". deranjeaza turma care compune asa-zisa societate. care se uita cu frica in oglinda, doarme agitat, si niciodata, dar niciodata nu se uita peste umar, cind trece prin intuneric. iar scopul ei in viata este trecerea de la o magarie la alta, gindind in mod perpetuu "oare scap si de data asta?".
a fi tu insuti e o chestiune de onestitate personala si nu in ultimul rind de curaj. trebuie sa ai curajul de-a vedea ce e bun in tine. dar asta e partea usoara. trebuie sa ai curajul de-a recunoaste ca ai si parti rele, defecte, si lipsuri. sa infrunti asta. si sa vrei sa devii mai bun. sau nu. si sa preferi, ca majoritatea oamenilor, un trai pitit bine dupa aparente, intr-o contiuna goana de-a iti ascunde micile porcarioare facute cu intentie, din distractie, sau pur si simplu din lenea de a face lucrurile bine. in general, societatea nu agreeaza oamenii care sint prea "ei". deranjeaza turma care compune asa-zisa societate. care se uita cu frica in oglinda, doarme agitat, si niciodata, dar niciodata nu se uita peste umar, cind trece prin intuneric. iar scopul ei in viata este trecerea de la o magarie la alta, gindind in mod perpetuu "oare scap si de data asta?".
A fi noi insine ! Din mesaj razbate o nemultumire fata de falsitatea oamenilor care copiaza gesturi, cunostinte, atitudini, destine. Dar te-ai intrebat, cati din cei ce-ti vor citi randurile, vor si intelege ce vrei tu sa spui ? Punem pariu ca nimeni ? Ma rog, aproape … Pentru ca nu au sesizat niciodata diferenta intre a fi si a nu fi ei insisi. Multi te vor privi ironic si vor exclama: "Ce vrea si asta ?! Eu sunt unic in felul meu si fac ce trebuie !". Au si dreptate, pentru ca ei nu urmeaza decat poteca vieti, trasata de altii si ignora faptul ca la zece metri se intinde un drum asfaltat. Sau daca nu il ignora, prefera poteca batatorita si privesc cu teama la drum, pentru ca nu-l cunosc. Asta e natura umana, sa cuteze mai putin si sa priveasca mai aproape. … Intreb: tu esti ? Oare cat din ceea ce faci iti apartine ? Ia gandeste-te, priveste-te cu ochii altuia. Iei decizii, dar oare in sprijinul lor, nu tii cont de deciziile altora ? In realitate, nu faci altceva decat sa le combini, exact ca un genetician care lucreaza cu genomul animal si inventeaza mutanti. Sau un croitor. Nu inventezi nimic, decat combinatii ale unor elemente consacrate. Eu o numesc originalitate. Ti-am povestit candva ca m-am incapatanat sa inventez o pompa, in loc sa copiez alt proiect. Am lucrat doi ani la ea. De ce am facut-o ? Pentru multumirea mea. Am fost eu si atat !
A fi noi insine ! Din mesaj razbate o nemultumire fata de falsitatea oamenilor care copiaza gesturi, cunostinte, atitudini, destine. Dar te-ai intrebat, cati din cei ce-ti vor citi randurile, vor si intelege ce vrei tu sa spui ? Punem pariu ca nimeni ? Ma rog, aproape … Pentru ca nu au sesizat niciodata diferenta intre a fi si a nu fi ei insisi. Multi te vor privi ironic si vor exclama: "Ce vrea si asta ?! Eu sunt unic in felul meu si fac ce trebuie !". Au si dreptate, pentru ca ei nu urmeaza decat poteca vieti, trasata de altii si ignora faptul ca la zece metri se intinde un drum asfaltat. Sau daca nu il ignora, prefera poteca batatorita si privesc cu teama la drum, pentru ca nu-l cunosc. Asta e natura umana, sa cuteze mai putin si sa priveasca mai aproape. … Intreb: tu esti ? Oare cat din ceea ce faci iti apartine ? Ia gandeste-te, priveste-te cu ochii altuia. Iei decizii, dar oare in sprijinul lor, nu tii cont de deciziile altora ? In realitate, nu faci altceva decat sa le combini, exact ca un genetician care lucreaza cu genomul animal si inventeaza mutanti. Sau un croitor. Nu inventezi nimic, decat combinatii ale unor elemente consacrate. Eu o numesc originalitate. Ti-am povestit candva ca m-am incapatanat sa inventez o pompa, in loc sa copiez alt proiect. Am lucrat doi ani la ea. De ce am facut-o ? Pentru multumirea mea. Am fost eu si atat !
@LaMargineaNoptii: da, foarte bine spus "o chestiune de onestitate personala" si de a nu-ti fura caciula singur, ca sa zic asa N-as zice ca societatea nu agreeaza oamenii care sunt prea "ei", daca isi gandesc actiunile astfel incat sa nu ii afecteze pe ceilalti si daca isi asuma consecintele propriilor actiuni, fara a cauta falsi vinovati decat propria persoana, atunci cand este cazul Complacerea in aparente, neasumarea propriei persoane si nesiguranta perpetua duce de multe ori si la cautarea de vinovati in exterior…
@LaMargineaNoptii: da, foarte bine spus "o chestiune de onestitate personala" si de a nu-ti fura caciula singur, ca sa zic asa N-as zice ca societatea nu agreeaza oamenii care sunt prea "ei", daca isi gandesc actiunile astfel incat sa nu ii afecteze pe ceilalti si daca isi asuma consecintele propriilor actiuni, fara a cauta falsi vinovati decat propria persoana, atunci cand este cazul Complacerea in aparente, neasumarea propriei persoane si nesiguranta perpetua duce de multe ori si la cautarea de vinovati in exterior…
Rontz, ideile lansare de tine sunt in asentimentul meu! Si eu cred cu tarie ca este primordial sa fim noi insine, autentici, fara zorzoane si pelicule protectoare pentru ca numai astfel putem atinge esenta vietii ce se gaseste chiar in interiorul nostru. Din pacate de rutina nu avem cum scapa, in anumite momente e chiar necesara: spalatul, mancatul, imbracatul etc. Sunt de acord ca narcisistii, egocentricii, misoginii, rasistii si multi altii nu vor intelege de ce tot vorbim noi despre autenticitatea trairii. Stima de sine sau increderea in fortele proprii cum spuneai si tu este oglinda in care ar trebui sa ne uitam zilnic si fara teama. Acceptarea diversitatii este un pas important care ne ajuta sa ne cladim edificiul personalitatiii si secretul de a fi umani, zic eu. Niciodata nu vom putea fi placuti de toata lumea pentru ca fiecare priveste din punctul lui subiectiv de vedere, plua ca unii o pot lua prea personal si nu merita efortul. sa afci din asat un scop in sine mi se pare un consum inutil de energie care ar putea fi caanlizat pentru indeplinirea unor teluri mai nobile. Unii se ascund dupa pojghita snobismului si aleg sa fie parveniti, vanitosi ranindu-i pe ceilalti prin atitudinea lor superficiala. Dar sunt ei constienti de asta? Tin minte o vorba a bunicului meu: atat poate duce! E adevarat! Fiecare ar trebui sa-si stabileasca niste limite daca nu ale stiintei macar ale bunului simt. Care e iarasi relativ si astfel revin la ce am scris despre politete… E un cerc vicios
Rontz, ideile lansare de tine sunt in asentimentul meu! Si eu cred cu tarie ca este primordial sa fim noi insine, autentici, fara zorzoane si pelicule protectoare pentru ca numai astfel putem atinge esenta vietii ce se gaseste chiar in interiorul nostru. Din pacate de rutina nu avem cum scapa, in anumite momente e chiar necesara: spalatul, mancatul, imbracatul etc. Sunt de acord ca narcisistii, egocentricii, misoginii, rasistii si multi altii nu vor intelege de ce tot vorbim noi despre autenticitatea trairii. Stima de sine sau increderea in fortele proprii cum spuneai si tu este oglinda in care ar trebui sa ne uitam zilnic si fara teama. Acceptarea diversitatii este un pas important care ne ajuta sa ne cladim edificiul personalitatiii si secretul de a fi umani, zic eu. Niciodata nu vom putea fi placuti de toata lumea pentru ca fiecare priveste din punctul lui subiectiv de vedere, plua ca unii o pot lua prea personal si nu merita efortul. sa afci din asat un scop in sine mi se pare un consum inutil de energie care ar putea fi caanlizat pentru indeplinirea unor teluri mai nobile. Unii se ascund dupa pojghita snobismului si aleg sa fie parveniti, vanitosi ranindu-i pe ceilalti prin atitudinea lor superficiala. Dar sunt ei constienti de asta? Tin minte o vorba a bunicului meu: atat poate duce! E adevarat! Fiecare ar trebui sa-si stabileasca niste limite daca nu ale stiintei macar ale bunului simt. Care e iarasi relativ si astfel revin la ce am scris despre politete… E un cerc vicios
nu vei reusi niciodata, pentru ca nici eu nu voi reusi niciodata, pentru ca nimeni nu va reusi niciodata sa fie el insusi in societatea de azi. poate doar asa, la dus, singur in casa.
nu vei reusi niciodata, pentru ca nici eu nu voi reusi niciodata, pentru ca nimeni nu va reusi niciodata sa fie el insusi in societatea de azi. poate doar asa, la dus, singur in casa.
@pheideas: simpla actiune de a copia nu ma deranjeaza neaparat…o fac si eu, atunci cand vreau…ma intreb acum, daca ai inteles tu nemultumire, daca vrei sa-i spunem asa, as avea referitor la faptul ca oamenii nu au suficienta incredere in ei, asa cum am tot zis si prin postare, si nesiguranta are f multe consecinte negative la nivel de viata de la a nu avea curajul de a fi ei insisi pana la acumulare de frustrari pe diferite planuri ale vietii, frustrari care duc chiar si la schimbari de personalitate, de esenta proprie si care, direct sau indirect, ii afecteaza si pe ceilalti…cel putin asa am observat eu…
Pui pariu ca nimeni sau aproape nimeni nu va intelege si inteleg ca o faci pentru ca esti de parere ca nu multi isi pun problema sa fie ei insisi si sa sesizeze diferenta intre a fi sau nu ei insisi. In naivitatea si optimismul meu, imi place sa cred ca nu ai dreptate si asta nu pentru ca randurile mele ar fi, vai, revelatoare, ci pentru ca sunt sigura ca sunt muuuulti care nu numai ca isi pun problema, dar stiu cu mult mai multe decat mine pe tema asta
Asa cum am scris in postare, a fi eu insami inseamna atat sa merg pe cai batatorite, daca mi se potrivesc si ma reprezinta, cat si sa actionez in feluri in care altii nu au facut-o sau cu care unii sau toti nu ar fi de acord. Tin cont de deciziile celorlalti atata timp cat ar putea fi afectati de ale mele, evident, si, indiferent ca iau decizii sfatuita, influentata de cei care conteaza pentru mine sau le iau fara nici un aport exterior, important este sa mi le asum, asa cum imi asum si actiunile si inactiunile nedecise expres sau, mai bine spun, negandite
Atata timp cat mie imi e bine cu alegerile si deciziile mele, cat imi asum si le suport consecintele, ma intereseaza mai putin daca sunt "invechite" sau "inovatoare". Am alte criterii dupa care imi traiesc viata
@pheideas: simpla actiune de a copia nu ma deranjeaza neaparat…o fac si eu, atunci cand vreau…ma intreb acum, daca ai inteles tu nemultumire, daca vrei sa-i spunem asa, as avea referitor la faptul ca oamenii nu au suficienta incredere in ei, asa cum am tot zis si prin postare, si nesiguranta are f multe consecinte negative la nivel de viata de la a nu avea curajul de a fi ei insisi pana la acumulare de frustrari pe diferite planuri ale vietii, frustrari care duc chiar si la schimbari de personalitate, de esenta proprie si care, direct sau indirect, ii afecteaza si pe ceilalti…cel putin asa am observat eu…
Pui pariu ca nimeni sau aproape nimeni nu va intelege si inteleg ca o faci pentru ca esti de parere ca nu multi isi pun problema sa fie ei insisi si sa sesizeze diferenta intre a fi sau nu ei insisi. In naivitatea si optimismul meu, imi place sa cred ca nu ai dreptate si asta nu pentru ca randurile mele ar fi, vai, revelatoare, ci pentru ca sunt sigura ca sunt muuuulti care nu numai ca isi pun problema, dar stiu cu mult mai multe decat mine pe tema asta
Asa cum am scris in postare, a fi eu insami inseamna atat sa merg pe cai batatorite, daca mi se potrivesc si ma reprezinta, cat si sa actionez in feluri in care altii nu au facut-o sau cu care unii sau toti nu ar fi de acord. Tin cont de deciziile celorlalti atata timp cat ar putea fi afectati de ale mele, evident, si, indiferent ca iau decizii sfatuita, influentata de cei care conteaza pentru mine sau le iau fara nici un aport exterior, important este sa mi le asum, asa cum imi asum si actiunile si inactiunile nedecise expres sau, mai bine spun, negandite
Atata timp cat mie imi e bine cu alegerile si deciziile mele, cat imi asum si le suport consecintele, ma intereseaza mai putin daca sunt "invechite" sau "inovatoare". Am alte criterii dupa care imi traiesc viata
@Lolita: ma bucur ca ai regasit idei in asentimentul tau Discutia cu rutina am mai avut-o la o postare anterioara si poate ca uneori din pacate, alteori din fericire, in viata noastra zilnica exista si activitati de rutina, dar si alea fac parte din noi si insasi modalitatea in care le "indeplinim" inseamna "a fi noi insine" Da, increderea in sine si respectul fata de propria persoana sunt oglinzi in care ar trebui sa ne uitam zilnic, dar important este sa ne uitam, cum spunea LaMargineaNoptii mai sus, cu onestitate , probabil ca asta este de fapt aspectul dureros care are consecintele pe care le-ai mentionat tu, in final, ranindu-i pe ceilalti… Imi place vorba bunicului tau si mama are una pe tema asta : "fiecare face exact atat cat poate, nici mai mult, nici mai putin" )
@Lolita: ma bucur ca ai regasit idei in asentimentul tau Discutia cu rutina am mai avut-o la o postare anterioara si poate ca uneori din pacate, alteori din fericire, in viata noastra zilnica exista si activitati de rutina, dar si alea fac parte din noi si insasi modalitatea in care le "indeplinim" inseamna "a fi noi insine" Da, increderea in sine si respectul fata de propria persoana sunt oglinzi in care ar trebui sa ne uitam zilnic, dar important este sa ne uitam, cum spunea LaMargineaNoptii mai sus, cu onestitate , probabil ca asta este de fapt aspectul dureros care are consecintele pe care le-ai mentionat tu, in final, ranindu-i pe ceilalti… Imi place vorba bunicului tau si mama are una pe tema asta : "fiecare face exact atat cat poate, nici mai mult, nici mai putin" )
@cdmitroi: da, intr-o varianta absoluta nu vom reusi niciodata… din cauza societatii de azi, din cauza societatii dintotdeauna, care ne "obliga", in caz ca nu suntem de acord, sa tinem cont si de ceilalti Dar, zic eu, cu cat incercam sa fim mai aproape de a fi noi insine, in limitele posibilului, cu atat avem mai mult de castigat
@cdmitroi: da, intr-o varianta absoluta nu vom reusi niciodata… din cauza societatii de azi, din cauza societatii dintotdeauna, care ne "obliga", in caz ca nu suntem de acord, sa tinem cont si de ceilalti Dar, zic eu, cu cat incercam sa fim mai aproape de a fi noi insine, in limitele posibilului, cu atat avem mai mult de castigat
@dragos: intr-adevar minunatie de scriitura…stilul mi-a placut f mult si o sa citesc si toba de tinichea Nu sunt adepta romanelor de aventuri, din contra
Fain! De la premoniţii, liber arbitru şi decizii la Edith Piaf. Noroc că eşti balanţă şi înţelegem
Ce aduseşi tu în discuţie acilea e materie primă pentru muuulte discuţii, controverse şi păreri. Am să mă leg doar de chestia cu premoniţiile, (pre)sentimentele sau cum vrei să le numeşti. Informaţiile de care zici tu şi în baza cărora luăm anumite decizii nu se rezumă doar la cele obţinute pe căi clasice.
Există o sumă de informaţii care se pot obţine prin ceea ce unii numesc "căi paranormale" sau, ceea ce tu numeşti, inexplicabile. Creierele noastre sunt nişte emiţătoare-receptoare complexe, care emit şi pot recepta undele emise de alte creiere, captînd informaţiile codate în acele unde. Un fel de "reţea wireless" dacă vrei .
Cînd simţi ceva anume despre o persoană, nu faci altceva decît să captezi nişte informaţii emise de persoana respectivă. De ce ni se pare ciudat şi ne îndoim de veridicitatea unor astfel de informaţii? Pentru că suntem obişnuiţi să le obţinem pe căile ce utilizează simţurile palpabile: văz, auz, atingere.
Cu siguranţă ai auzit de telepatie şi s-a dovedit ştiinţific că este reală. De asemnea, este dovedit ştiinţific: creierul uman emite anumite tipuri de unde. Ştii care e una din explicaţiile fenomenului "deja-vu"? Recunoaşterea unor locuri pe care nu le-ai mai văzut niciodată se întîmplă pentru că… de fapt le-ai mai văzut Mai exact, la un moment dat le-ai captat, sau ţi-au fost transmise, de la o persoană care a fost acolo.
E o variantă. Nu pot spune cu certitudine că aşa este sau nu. Dar ţinînd cont de alte variante – de exemplu, viaţă anterioară (care şi asta poate avea o explicaţie mai palpabilpă decît cea cu minunea divină) – şi de certitudinea că telepatia există, o găseasc cea credibilă şi susceptibilă de a fi reală.
Cît priveşte liberul-arbitru, am auzit o chestie tare interesantă într-un serial cu multe subtilităţi: singurul lucru pe care îl controlăm cu adevărat e acela dacă suntem buni sau răi Filosofie ieftină, realitate, cine ştie. Partea interesantă e că putem vedea dacă e aşa sau nu fiecare dintre noi, empiric
Am comentat o tonă dar, avînd în vedere că nu te-am mai stresat demult, ştiu c-o să-mi treci cu vederea
Rontziki, in scurta mea peregrinare prin viata, am avut ocazia sa observ cateva fenomene interesante, carora empiric, le spunem: legate de destin. Fiind un subiect de avantgarda, mentionez ca maine s-ar putea sa am o alta parere. Cred a in drumul nostru apar doua feluri de influente. Unele usoare si alte dure. Cele usoare, cum spuneai, sunt asemeni crengilor unui arbore. Deciziile pe care le luam sunt legate de anterior, oarecum previzibile, si ce e mai important, le luam intr-o unanimitate interioara. Adica ratiunea si simturile noastre le acceptam ca pe ceva cunoscut sau pe-aproape. Influentele dure sunt asemeni unuei tamponari, in care o alta masina vine si ne scoate de pe drumul nostru firesc. Aceste influente avem obiceiul sa le respingem, pentru ca sunt altfel decat ce am vazut, cunoscut, suntem obisnuiti. Dar ele, interesant, vin in viata noastra. Si nu e vorba de pesoane pe care le cunoastem intamplator, ci si evenimente tragice. Am spus mai devreme, avem tendinta sa le respingem. Ce e interesant, acum urmeaza. Uneori gresim, incadrandu-le la "rele", dar ingnoram un aspect, si anume acela ca spre deosebire de majoritatea influentelor "rele" acestea au reusit sa patrunda destul de adanc incat sa ne afecteze. Cum au reusit ? Ceva din natura lor s-a potrivit cu ceva din natura noastra. De ce le respingem, pentru ca ele aduc ceva nou, cu care nu suntem obisnuiti. In realitate, se opune ratiunea noastra, pe principiul: "Nu se poate, cum sa fac eu asta ?! Eu niciodata nu am facut !". E un fel de conflict intre simt si ratiune. Din pacate, pentru foarte multi dintre noi, ratiunea este mult mai puternica, si nu atat ratiunea cognitiva, ci acea patternala, sablonara. … Iti dau un exemplu. In ianuarie 2007 mi s-a intamplat sa cunosc un psiholog, care mi-a devenit prieten. L-am cunoscut intr-un moment al vietii destul de dificil. La inceput nu am dat importanta, apoi, cu timpul, mi-am dat seama ca omul acela nu aparuse intamplator. Ceva in mentalul meu "l-a ales", l-a chemat si el a venit. Acel prieten, la un moment dat, s-a uitat in ochii mei si mi-a intins o carte pentru copii – Alchimistul de Coelho. Am zambit. Mi-a spus: 'Ia-o, citeste-o !" Si am citit-o intr-o ora. … Din cartea aceea am invatat ca pe drumul vietii apar aceste influente dure. La inceput le ignoram. Apoi apar din nou, la inceput mai des, si daca le ignoram in continuare, ele apar din ce in ce mai rar, pana se sting. Ele nu vin intamplator, ci sunt menite sa ne atraga atentia, fie ca drumul pe care mergem e un drum infundat, fie ca ceva din submentalul nostru este crtoit sa aleaga alt drum, pe care nu-l vedem, si care ne va schimba viata in bine. Dar aceste influente nu vin intamplator, ci sunt atrase. Noi le atragem, uneori constient, alteori inconstient. Si am mai invatat ceva: sa nu resping din prima, ci sa astept si un al doilea semn, eventual si un al treilea. Mi s-a intamplat, tot in 2007 sa stau de vorba cu un monah intelept, la Frasinei – templul spiritualitatii romanesti, tocmai despre astfel de influente. Ma rog, plaja era mai extinsa, la vise si premonitii. Si el mi-a spus acelasi lucru: "tine seama, numai daca se repeta !".
@Saturnianul: pai chiar voiam sa-ti atrag atentia ca ma neglijezi Sunt convinsa ca telepatia este cat se poate de reala si mi s-a intamplat, mai ales cu persoane foarte apropiate. Pun informatiile primite pe seama telepatiei de multe ori, dar in postare m-am referit la informatii care nu ne sunt tranmise prin telepatie pentru ca asta ar insemna ca cel putin o persoana le cunoaste…ma refer la intamplari viitoare, pe care nu le cunoaste nimeni, dar despre care simti uneori ca vor avea loc…si atunci m-am gandit ca poate intr-adevar anumite chestii sunt "scrise", iar receptarea senzatiilor respective arata chiar existenta unei eventuale presetari pe care o denumim "destin"
@Pheideas: da, atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul lucreaza la ideplinirea dorintei tale, cum se spunea in cartea amintita de tine Asa este, avem puterea de a atrage atat binele, cat si raul, de a transmite si recepta fel si fel de informatii si chiar de a atrage sau respinge persoane, situatii, intamplari… Si totusi, inclin sa cred ca nu este doar asta…anumite lucruri se intampla fara ca noi sa ni le dorim sau chiar fara sa ne fie teama ca se vor intampla, atragandu-le astfel prin teama…Unele lucruri pur si simplu se intampla din ratiuni pe care nu le intelegem sau le intelegem ulterior si faptul ca uneori simtim dinainte incotro, nu inseamna ca am transmis ceva, ci poate inseamna ca am receptat informatii cu privire la ce ne-o fi "scris" Din comentariul tau inteleg ca esti mai degraba inclinat sa crezi ca noi determinam si ca, daca am controla aceasta putere de a determina, am avea de fapt un control mai puternic asupra vietii noastre. Sunt de acord cu ideea, dar numai pornind de la un punct incolo, adica inca sunt de parere ca sunt linii pre-trasate si noi putem determina pe care mergem…avem libertatea de a alege, dar consecintele atasate alegerii sunt deja "scrise", precum si urmatoarele alegeri generate de ultima.
@Pheideas: referitor la "semne" si la intuitie, da, si eu ma ghidez dupa ideea repetarii acestora, dar am observat ca uneori nu repetarea este importanta, ci intensitatea
Mai Rontziki, velcome pe meleagurile lumii digitale si la mai mare. Enterasant ce scrii mataluta pe acile. Cu ocazia asta poate imi mai faci pofta de cate ceva de cetit.
Bafta.
Mai Rontziki, velcome pe meleagurile lumii digitale si la mai mare. Enterasant ce scrii mataluta pe acile. Cu ocazia asta poate imi mai faci pofta de cate ceva de cetit.
Bafta.
si care e diferenta intre a iubi si a fi iubit?
Care e diferenta cred ca e de fapt evident…ideea este ce face in tine diferenta sau, altfel spus, ce-ti doresti mai mult: sa iubesti sau sa fii iubit?
si nu-mi spune ca le vrei pe ambele ca asta e general valabil
Deci, daca ar fi musai sa alegi intre ele…
Pai, ce e mai simplu???
Am ales
Intrebarea era, ipotetic vorbind, ce ai fi ales daca trebuia sa alegi doar una din variante
Ce e mai simplu?! Depinde…unora le e mai simplu sa se faca iubiti, dar le e mai greu sa iubeasca, iar altora le e mai simplu sa iubeasca si reusesc mai greu sa se faca iubiti…Si de-aici dilema
Vezi tu, deja ai invocat dilema. Eu ti-am zis ca am facut si voi face ce e mai simplu. E clar ca poa sa fie ori-ori. Dilema!!! Acu sa te vad.
Am invocat dilema la care te-am provocat sa raspunzi pentru o situatie ipotetica de ori-ori.
Sa-ti stabilesti ca faci ce e mai simplu inseamna sa te eschivezi de la alegere
E un punct de vedere
ca m-as eschiva. Dar nu o fac. E evident ce imi doresc.
.
.
Intradevar sunt oameni care asteapta iubirea pentru a lua din ea ce le convine si altii care pur si simplu o dau. Chestia asta seamana cu negocierile guvernului cu sindicatele din invatamant
Oricum, un iti voi raspunde la provocare supunadu-ti alba sau neagra, pentru ca stii raspunsul
AAAAAAAAAAA si nu mai ma lua cu ioptezele ca nu mi-au placut niciodata. Presupunerile nu fac altceva decat sa duca la conspiratii
Hai sa vorbim "derect si la obect"
AAAAm inteles
), ci dezvolta sau exerseaza imaginatia!
Oricum presupunerile nu duc la conspiratii
asa, ai inteles.
Viata bate filmu!!!
m-ai facut sa zambesc cu postarea asta. Mi-ai trezit nostalgia dupa 'epoca' sandy belle. Si eu ma uitam cu multa pasiunie la desenele astea, radeam si plangeam alaturi de ea. Mersi frumos
m-ai facut sa zambesc cu postarea asta. Mi-ai trezit nostalgia dupa 'epoca' sandy belle. Si eu ma uitam cu multa pasiunie la desenele astea, radeam si plangeam alaturi de ea. Mersi frumos
Si eu am vazut filmul, si intentionez sa imi iau si cartea. Am auzit ca descrierile de mirosuri in carte sunt atat de plastice incat multi nu suporta lectura. Sunt foarte curioasa in privinta cartii, mai ales ca umbla vorba in targ ca e mult mai buna decat filmul. Dar nici cu filmul nu mi-e rusine. Marturisesc ca nu ma asteptam la finalul ala in care parfumatul nostru sa fie devorat din dragoste de multime. Foarte psihanalitic
O recenzie foarte buna. Felicitari.
Un alt roman de Yalom este 'The Schopenhawer cure'. Stii cumva daca a fost publicat si la noi?
O recenzie foarte buna. Felicitari.
Un alt roman de Yalom este 'The Schopenhawer cure'. Stii cumva daca a fost publicat si la noi?
Cu multa placere! Ma bucur sa mai vad nostalgici ca si mine care se bucura de asa aduceri aminte
Cu multa placere! Ma bucur sa mai vad nostalgici ca si mine care se bucura de asa aduceri aminte
Nici in materie de filme si nici in materie de carti nu sunt chiar adepta thriller-elor sau a celor greu de digerat, la propriu
si nu pot spune ca am avut senzatia de greu de suportat cu Parfumul. Analiza e mult mai buna decat in film si e mai concentrata pe personaj, deci trebuie citita 
Din pacate nu s-a publicat, cel putin eu nu l-am vazut…
Commentul tau s-a afisat mai tarziu, desi nu am moderare la comentarii, si de-asta te intrebam despre ce carte e vorba
Ne tinem la curent daca apare si la noi
Din pacate nu s-a publicat, cel putin eu nu l-am vazut…
Commentul tau s-a afisat mai tarziu, desi nu am moderare la comentarii, si de-asta te intrebam despre ce carte e vorba
Ne tinem la curent daca apare si la noi
Da, am vazut si eu filmul asta, acum vre-un an jumate, si mi-a placut foarte foarte mult. Este printre preferatele mele. Cred ca am sa-l descarc sa-l vad din nou, ca mi-ai facut pofta
Chiar daca nu ia specificat unde ai facut pozele, eu am recunoscut peisajele. Nu e treaba mea sa dezvelesc misterul care nu isi are rostul aici.
Intradevar, sunt locuri in care timpul se opreste, linistea te invaluie, viata isi ia cursul normal.
Nicaieri nu se potrivesc mai bine versurile:
"Pe verdea margine de santz,
Crestea macesul singuratic,
Iar vantul serii nebunatic,
Pofti-ntr-o zi pe flori la dantz.
Apoi, decoperim ca "normal" e un program la masina de spalat si ne trezim.
Uitai!! Ai o leapsa la mine
Peisajul din pozele de mai sus ar putea deveni normalitatea de zi cu zi… numai ca pentru asta ar trebui sa avem curajul sa ne schimbam mediul de viata…
semnat: colega care ti-a descoperit blogul
@colega care ti-a descoperit blogu: parca ma si vad peste 2-3 luni pe la unirii cu caruta trasa de 2 animale.
Nu, nu sunt de parere ca ar trebui sa ne intoarcem in evul mediu timputiu( cu toate ca omenirea are toate sansele) dar cred cu tarie ca tre sa mergem sa traim in aceste locuri pentru linistea noastra.
Imi plac locurile unde s-a oprit timpul. Unde e facute pozili nu s-a oprit, ci doar a ramas in urma si inca nu s-a descoperit contopirea noului cu frumosul Vechi.
Inca o remarca. Normal e un program la masina de spalt
Ziceai ca te cheama Cristina…anonim?
@rontziki: unde ai facut pozele?
…schimbarea mediului de viata presupune eliminarea peisajului actual (respectiv unirii cu indienii cantereti)fara insa a ne intoarce in "evul mediu" sau alte epoci trecute…
consider ca modernismul poate fi asociat naturalului si frumosului, nu se exclud…
ps: acu' ca m-ai dat de gol, ma semnez
Cristina
@cdmitroi:le-am facut acolo unde banuiesti tu, unde a ramas timpul in urma…pentru mine timpul ramane in urma acolo si in mod subiectiv, cu niste ani in urma…
@anonim & cdmitroi : oare daca ne-am schimba permanent viata si mediul, am mai pretui atat de mult peisajele astea si momentele pe care le traim din cand in cand?
Oooof, imi e dor de peisajele de la bunicii mei. In fiecare an merg acolo sa le revad, si sa le simt, dar, din pacate, in afara de un fost mormant, nu mai am unde sa 'trag'…
@ixtab: imi pare rau si ma tem si eu de momentul acela…inca mai am la cine merge acolo si-as vrea sa nu se schimbe asta niciodata…
este frumos sa ai un astfel de loc de suflet la care sa te raportezi si chiar daca tinzi sa idealizezi spatiul respectiv iti poate oferi o "gura de oxigen" in jungla in care traim. Ce ne facem cu cei care care nu pot face lucrul asta si raman cu caii si trasurile de la Unirii. Bine asta este o alta problema, un alt film
claudiu
@claudiu: le ofer sursa mea de oxigen sau le aduc imbuteliat
)
Sunt multe "guri de oxigen" in viata, totul e sa le percepem ca atare
si sa le idealizam pentru ca, oricat de irealist ar suna, fara putina idealizare chiar nu putem supravietui in jungla inconjuratoare…
auzi, ce carte de Murakami ai citit de te-a dezamagit? ca as vrea sa o evit. mie-mi place autorul, dar am experienta unei singure carti, si anume Kafka la malul marii. Si ma gandeam sa-mi mai cumpar, dar nu prea vreau sa-mi iau teapa.
M-a dezamagit "In noapte", dar iti recomand Padurea norvegiana, La sud de granita la vest de soare si In cautarea oii fantastice. Astea chiar merita/ trebuie citite
oki, sarumana mult.
Ma bucur ca ai raspuns la leapsa, rontziki! Astept sa raspunzi si la aia cu "daca…". Din experienta mea micuta cu lepsele, aia mi s-a parut cea mai frumoasa.
Fan club "Cei trei muschetari!"?
Trebuie sa recuperez cu Murakami, macar cu un roman, ca s-au publicat o groaza la noi (sau asa mi se pare mie pentru ca toata lumea vorbeste despre el) ca l-am ocolit de laudat ce e.
Apropo de Kundera, mie-mi place mult de tot Kadare (rezonanta numelui m-a dus cu gandul la el. Si am uitat sa-l trec printre preferati). O lectura fascinanta: Palatul Viselor.
Versurile lui Blaga sunt… sublime!
Ah ah! Sa stii ca am sa citesc ce-ai scris despre carte dupa ce o voi citi si eu! Nu obisnuiesc sa citesc despre cartile pe care stiu sigur ca le voi citi.
Eu il iubesc pe Yalom. Este un scriitor bun, un psihoterapeut valoros. Daca nu ai citit, sa citesti si "Calaul dragostei. 10 povesti de psihoterapie". Socant si fascinant in acelasi timp.
De curand am luat o carte in care, alaturi de o pacienta a lui, impartaseste demersul terapeutic.
Ah ah! Sa stii ca am sa citesc ce-ai scris despre carte dupa ce o voi citi si eu! Nu obisnuiesc sa citesc despre cartile pe care stiu sigur ca le voi citi.
Eu il iubesc pe Yalom. Este un scriitor bun, un psihoterapeut valoros. Daca nu ai citit, sa citesti si "Calaul dragostei. 10 povesti de psihoterapie". Socant si fascinant in acelasi timp.
De curand am luat o carte in care, alaturi de o pacienta a lui, impartaseste demersul terapeutic.
Nici al meu nu apare!
Nici al meu nu apare!
@feeria: Facem un club Dumas ca le-am devorat pe toate
N-am citit nimic de Kadare, multam de recomandare, o sa incerc.
Promit sa recuperez la lepse
imi place directia si cuvantul
de ce 19?
Incerci o leapsa in … cuvinte ? http://pheideas.blogspot.com/2008/12/cuvinte.html
Nu atat de multe, doar cate iti vin. Si daca nu te mai poti opri, … Ha ha ha !
Ok, dear, multumesc. O sa incerc sa raspund, undeva pe joi, presupun. O zi perfecta pentru pestele banana
@afreuda : am fost in dilema intre 17 si 19, nu reprezinta nimic (nici zi de nastere, nici altceva), doar imi plac
@pheidas : asta da provocare
, o sa incerc, dar o sa o conturez pe indelete, deci va dura 
@Cinabru: desavarsita…n-am citit-o
, o recomanzi?
Ma bucur ca ti-am oferit o provocare pe masura.
O astept cu interes.
mda, si eu as vrea sa evad varianta clasica, Dar, tu abia acu ai vazut piesa asta?? e cam de multicel pusa in scena
mda, si eu as vrea sa evad varianta clasica, Dar, tu abia acu ai vazut piesa asta?? e cam de multicel pusa in scena
Am auzit ca e cam din octombrie anul trecut in Bucuresti, dar, sincer, eu abia recent am aflat de ea…La National se mai juca piesa, avand in distributie pe Dan Puric, Mihai Calin s.a., dar nu stiu daca era sau nu o abordare clasica.
Am auzit ca e cam din octombrie anul trecut in Bucuresti, dar, sincer, eu abia recent am aflat de ea…La National se mai juca piesa, avand in distributie pe Dan Puric, Mihai Calin s.a., dar nu stiu daca era sau nu o abordare clasica.
Rontzik, p-asta io o făcui acu' o lună. Ie-te: http://www.saturnianul.com/2009/04/23/leapsa-de-control/
@Saturnianul : ok, esti iertat de asta, o s-o citesc si eu sa vad ce ai raportat
Ma bucur ca ai scris despre piesa! Eu nu am ajuns la ea, chiar daca, intr-adevar, se joaca de mult tim.
Ultimul remake, cum l-ai denumit tu, in varianta moderna, pe care l-am vazut a fost Eduard al III-lea. Jazz, proiectii pe un ecran cinematografic, animatie digitala a secventelor de lupte (in timp ce conducatoii ostirilor stateau in fata scenei si urmareau si ei fascinati "batalia"). Ciudate combinatii. Nici macar ca experiment nu pot sa spun ca am gustat piesa. Au fost cateva secvente foarte faine (in special cele comice, chiar foarte reusite) insa in rest, pentru a crede in piesa (pentru ca de-asta mergem la cinema, la teatru, sa credem, timp de o ora-doua, intr-o alta realitate)mi-ar fi trebuit ceva mai putin dichis, si mai multa simplitate.
Ma bucur ca ai scris despre piesa! Eu nu am ajuns la ea, chiar daca, intr-adevar, se joaca de mult tim.
Ultimul remake, cum l-ai denumit tu, in varianta moderna, pe care l-am vazut a fost Eduard al III-lea. Jazz, proiectii pe un ecran cinematografic, animatie digitala a secventelor de lupte (in timp ce conducatoii ostirilor stateau in fata scenei si urmareau si ei fascinati "batalia"). Ciudate combinatii. Nici macar ca experiment nu pot sa spun ca am gustat piesa. Au fost cateva secvente foarte faine (in special cele comice, chiar foarte reusite) insa in rest, pentru a crede in piesa (pentru ca de-asta mergem la cinema, la teatru, sa credem, timp de o ora-doua, intr-o alta realitate)mi-ar fi trebuit ceva mai putin dichis, si mai multa simplitate.
Trebuie să te contrazic. De fapt nu pe tine, ci stereotipul ăsta filosofic: totul e relativ, moartea e o certitudine. Nimic mai fals înce mă priveşte. Moartea este la fel de relativă. Nimeni nu ştie cînd o să moară şi din ce cauză.
Şi atunci ce face moartea o certitudine faţă de altele?
@feeria: te inteleg perfect ca asta este si "pretentia" mea de la o piesa de teatru…Nu am vazut Eduard al IIIlea, dar tot o preluare in stil modern a fost Burghezul gentilom si, oricat de mult mi-ar placea Rebengiuc, varianta aceea a piesei nu m-a impresionat…
@feeria: te inteleg perfect ca asta este si "pretentia" mea de la o piesa de teatru…Nu am vazut Eduard al IIIlea, dar tot o preluare in stil modern a fost Burghezul gentilom si, oricat de mult mi-ar placea Rebengiuc, varianta aceea a piesei nu m-a impresionat…
Nimeni nu stie cand o sa moara si din ce cauza, dar avem certitudinea ca vom muri…fiecare din noi si cei din jurul nostru…la un moment dat. Despre alte lucruri in viata, nu stim nici macar daca se vor intampla sau nu, iar cand si cum, nici atat.
Mda, păi atîta vreme cît nu ştiu cînd şi de ce o să mor, nu mă încălzeşte cu nimic că ştiu că o să mor. Şi nici măcar asta nu ştiu cu certitudine. Nimeni n-are dovezi că moartea este un sfîrşit cert şi nu o continuare a existenţiei sub o altă formă.
Deci, în ce mă priveşte, moartea este tot o incertitudine
Nu stim ce inseamna moartea, daca e un sfarsit sau un inceput in altceva, dar este o constanta a vietii…o certitudine in sens general, nu particular pentru ca intr-adevar habar nu am cand o sa mor (si nici n-as vrea sa stiu
, dar mi-e clar ca suntem muritori (raportandu-ne la viata asta, pe care o cunoastem), iar in contextul cartii lui Saramago, este importanta si necesara existenta mortii.
Imi place mult blogul tau!! Foarte interesant, ma regasesc si eu aici..
Multam! Te-am vizitat si m-am regasit si eu in blogul tau plin de culoare
Frumos prezentat. Dupa ce am citit postul cu poze parca tomai am revenit eu de la Paris. Minunat. scuze…merveilleux
Multam! Si eu sunt inca dusa si ma stradui sa reintru in cotidian
http://www.flickr.com/photos/shoedish/2345421236/
http://www.flickr.com/photos/shoedish/2345421236/
Simpatica
Simpatica
Bine revenişi Rontzik de pe plaiuri pariziene. Frumoase imagini. Sper ca te-ai simţit bine acolo.
Bine te-am regasit! An mai tras cu ochiul pe plaurile blogicesti si cat am fost plecata (uof, dependenta asta de internet
Multumesc! M-am simtit f bine, dar reintrata in valtoarea zilnica, aproape ca incep sa uit…noroc cu pozele
Am văzut că mirajul parizian nu te-a furat de tot şi ai mai dat cu ochiul pe bloage lăsînd cîte-un comentariu şi pe la mine
Şi o întrebare… tehnică: cu ce companie ai zburat
Paris? Unde-i asta?
Maaaai, dar ce se mai sparg aia in figuri geometrice p-acolo! cred ca mi-ar placea sa-l vad, sa confruntam impresii. Daca ti-a amintit de Valul pictat inseamna ca e ceva de capul lui.
kuss
Maaaai, dar ce se mai sparg aia in figuri geometrice p-acolo! cred ca mi-ar placea sa-l vad, sa confruntam impresii. Daca ti-a amintit de Valul pictat inseamna ca e ceva de capul lui.
kuss
chiar daca la prima vedere istoria pare cusuta cu ata alba, nu m-as mira in avantul liric al trairii senzatiilor ciudate sa fie posibil un astfel de triunghi; muzica m-a lasat si pe mine intr-un univers paralel, am tot ascultat prima piesa vreo cateva zile dupa ce am vazut filmul
chiar daca la prima vedere istoria pare cusuta cu ata alba, nu m-as mira in avantul liric al trairii senzatiilor ciudate sa fie posibil un astfel de triunghi; muzica m-a lasat si pe mine intr-un univers paralel, am tot ascultat prima piesa vreo cateva zile dupa ce am vazut filmul
@Mario Barangea: Daca iesi din Bucuresti prin Militari, tii drept si la un moment dat faci stanga, cred, si mergi cam vreo 2500 km
)
@afreuda: mi-a amintit de Valul pictat prin ideea pe care am vazut-o eu in final, dar nu se compara totusi…Valul pictat mi-a placut mult mai mult!
Oricum vizionarea e placuta si in cazul The edge of love si, daca te atrag personalitatile non-conformiste, iti va placea 
@lemondegala: de acord cu tine, mai ales ca filmul e si biografic si in lumea boema in care traiesc personajele cu preocupari literare si muzicale, nu este nimic neobisnuit in astfel de trairi…
@afreuda: mi-a amintit de Valul pictat prin ideea pe care am vazut-o eu in final, dar nu se compara totusi…Valul pictat mi-a placut mult mai mult!
Oricum vizionarea e placuta si in cazul The edge of love si, daca te atrag personalitatile non-conformiste, iti va placea 
@lemondegala: de acord cu tine, mai ales ca filmul e si biografic si in lumea boema in care traiesc personajele cu preocupari literare si muzicale, nu este nimic neobisnuit in astfel de trairi…
Mărturisesc că nu m-au atras deloc scriitorii ruşi. Dostoievski nici atît. Am încercat să citesc "Crimă şi pedeapsă". Mi-a fost imposibil. Pe la jumatea cărţii am cedat. Scrie prea static pentru gustul meu.
Însă tu te pricepi la recenzie de carte. Felicitări! Lucrezi în domeniu?
@Saturnianul: din pacate, nu…mi-ar fi placut, literatura si jurnalistica fiind printre primele pe lista cand incercam sa ma decid de ce sa ma apuc si eu in viata
Multam de aprecieri!
Pe mine chiar m-au impresionat rusii in materie de literatura.
Ai inceput cam nefericit cu Crima si pedeapsa…si mie imi venea uneori s-o arunc, dar aveam deja parere buna de Dostoievski de la altele.
Măi, ştii care e faza tare? Că io de formaţie îs jurnalist. Aşa scrie pe diploma mea. Dar meseria pe care o practic e cu totul alta. E o poveste mai ciudată, nu de spus aici, oricum. În mare, sunt un fel de hibrid
Poate că am început nefericit cu cartea aia. Dar la vremea cînd am citit-o, pe ea se bătea monedă, era cea mai… celebră
Cu ce carte a lui Dostoievski mi-ai recomanda să încep
PS: Dacă nu te deranjează, mi-ar plăcea să discutăm mai mult pe mess despre cărţi şi orice altceva. Îmi poţi trimite id-ul tău pe una din adresele de la pagina de contact de pe blog.
Dacă te deranjează, îmi cer scuze pentru îndrăzneală.
Ti-as recomanda Fratii Karamazov, mie mi-a placut cel mai mult, dar tre' sa reusesti sa treci de primele 90-100 de pagini…dupa care se devoreaza.
O sa-ti trimit id-ul de mess (un id si mai straniu decat cel de aici
m-ai facut curioasa, "Demonii" este un adin cartile mele preferate; chiar vreau sa vad cum reuseste Coetzee sa-l surprinda pe Dostoievsky
chiar nu stiam ce sa pun pe lista pentru urmatoarea sesiune de book-shopping. Acum stiu.
@lemondegala: ma bcuur ca te-am facut curioasa
eu trebuie sa recuperez cu Demonii ca nu am citit-o in perioada dostoievski
@afreuda: sper sa-ti placa
si iti recomand bookfest pentru urmatoarea sesiunea de book shopping, intre 17 si 21 iunie.
Tocmai am inceput Yalom-ul cu terapia pe doua voci
In primul rand vreau sa te felicit ca ai avut bunatatea de a impartasi si altora din indoielile tale. Si poate pe viitor, si din raspunsuri
Ai "inceput" cu un subiect extrem de delicat si amplu cat sfanta scriptura. Vreau sa spun doar atat: cel mai mult rau se savarseste din nestiinta. Nestiinta insemna sa faci rau fara sa cuprinzi intregul, dar si de frica, din instinct.
Mama cat ai scris
Bunatatea e bunatate. Nu stiu ce interes ar avea cineva sa imi zambeasca tocmai mine ssau ce interes as avea eu sa zambesc unei persoane asa de amoru arte sau de vanitate. Nu inteleg. Cand am boala pe cineva stie de la prima vedere. Cand mi-e drag cineva, stie de la prima vedere.
Am tinut mortis sa ma dau exemplu pentru ca nu imi plac oamenii falsi, care isi sacrifica zambete pentru habar-n-am-ce o sa primeasca ceva de la mine.
Cat despre sacrificarea in scopuri de bunatate nu tine. Sacrificiu e una, bunatatea e alt (parerea mea). Daca cineva se sacrifica cineva pe o perioada mai indelungata, da, devine frustrat, complexat, incepe sa isi planga soarta, poate ca astea sunt reactiile adverse la sacrificiu.
Nu cred ca faci un sacrificiu altfel decat dezinteresat.
Mila??? Crezi tu ca un om e capabil de mila??? Nu o sa cred asta niciodata. Nu din mila se sacrifica, nu din mila e alturist, nu din mila ci din dragoste.
@pheideas: Multumesc! Nu promit sa se intample prea des
Cat despre raspunsuri…din punctul meu de vedere, sunt mai putin interesante decat intrebarile 
Acord mai multa gravitate raului savarsit cu stiinta decat celui din nestiinta 
@cdmitroi: nici mie nu-mi plac oamenii falsi si cei care fac totul pentru a-si asigura parerea buna a celorlalti, asta fiind ceea ce se vrea intai sa se dobandeasca. Da-mi voie sa cred ca oamenii sunt capabili de mila, iar referitor la sacrificiu, vorbeam tocmai de cele interesate, daca nu concret, macar in perspectiva imaginii de "ce bun sunt eu, ma sacrific".
De aici mai trag si o alta concluzie, asa ca un update la postare : oamenii care isi fac o preocupare si o imagine din a se victimiza sunt de fapt foarte vanitosi.
Raul cu stiinta … As vrea sa te intreb: Hitler a facut rau cu stiinta, sau nestiinta ? Ceausescu ?
@pheideas: Prin stiinta, inteleg cunoastere si a fi constient de raul pe care il provoci. Si nu pot sub sa consider niste sefi de state, care au la dispozitie o multime de informatii, niste oameni care au facut rau cu nestiinta. Ca poate n-au inteles cu exactitate si in detaliu dimensiunea raului sau nu au vrut sa faca efortul sa inteleaga, poate fi o alta poveste, care si asta tine de intentie si de a face ceva cu stiinta. Refuzul de a cunoaste efectele si impactul unor comportamente de asa anvergura, cand ai toate conditiile sa le afli, e constient.
e un troc…cam mereu. dai si astepti ceva in schimb. uneori constient, uneori nu. din pacate asa suntem construiti.
@Escu: din pacate, cam asta am observat, dar tot sper ca cineva sa aiba argumente si sa-mi demonstreze ca nu e asa
Nu-mi place sa ne stiu niste masinarii care functionam atat de fara exceptie pe principiul asta al contraprestatiei si chiar de ne-am propune sa facem altfel, insasi propunerea devine scopul si interesul…un cerc vicios
Într-adevăr, un subiect sensibil ai atins pe marginea căruia se poate discuta o grămadă şi părerile vor fi totdeauna împărţite.
Omul este construit a fi o fiinţă socială. Energia vitală, interioară şi-o ia, în mare parte, din interacţiunile cu ceilalţi. Interacţiunea umană este unul din "motoarele" noastre ca specie. Nu discut aspectul benefic sau nu al interacţiunii.
Aşadar, chiar dacă noi spunem că nu aşteptăm nimic în schimb pentru ceea ce facem, tot ceea ce se întîmplă e ca rezultat la ceea ce noi sau alţii au făcut, este feedback-ul cu care esenţa fiinţei noastre se hrăneşte, chiar dacă inconştient.
Să aştepţi ceva, orice (de la un zîmbet, la o strîngere de mînă sau o îmbrăţişare) nu cred că este ceva rău atîta vreme cît aceste aşteptări nu devin patologice, bolnăvicioase şi nu reproşezi celuilat că el nu-ţi răspunde la gest cu unul similar iar tu nu-ţi schimbi atitudinea doar pentru că nu ai primit ceva ce aşteptai.
A dărui şi a primi sunt lucruri complementare. După mine, a dărui dezinteresat nu înseamnă să nu aştepţi nimic, ci să nu pretinzi nimic. Iar dacă nu primeşti ce aşteptai să te porţi cu persoana aceea la fel ca şi înainte de a oferi.
Pentru că la urma urmelor, asta înseamnă să-ţi pese de cineva, să ţii la cineva: să fii capabil să dărui acelei persoane chiar şi atunci cînd persoana poate nu se simte prea bine şi nu-ţi poate răspunde similar.
a
M-am întins mult cu comentariul. ştiu. Mă opresc aici totuşi
Sa stii ca dictatorii respectivi au facut rau din nestiinta. Ce spui tu legat de posibilitatea de cuprindere si luarea unor decizii in cunostinta de cauza, se refera la oameni normali si integri. Am cunoscut dictatori. Poate ai sa fii surprinsa, dar dictatorii sunt persoane absolut normale in aparenta, si care la un anumit nivel, devin depasiti de situatie. N-o mai pot gestiona si atunci actioneaza instinctual, paranoic. Vezi cazul cu vacarul satului (cizmarului), pus peste noapte secretar de partid la judet. A fost depasit de situatie si s-a speriat. In loc sa extrapoleze cunostintele sale la un nivel superior si sa invete, a incercat sa indese un elefant in butoiul cu care el era obisnuit si pe care putea sa-l controleze.
Stii ce fac ? Comit greseli din nestiinta, care apoi asemeni unui domino prind amploare. Apoi actioneaza stupid incercand sa compenseze, sa repare. O fac printr-o alta greseala. Samdp. Priveste politicienii nostri. Sunt oameni care nu au urcat prin stiinta si valoare, ci prin frauda. De 20 de ani sunt in functii care-i depasesc si nu renunta, pentru ca vor sa obtina bani.
@pheideas: Faptul că sunt depăşiţi de situaţie şi comit greşeli să zicem că e o scuză. Dar atunci cînd persişti în greşeli, continui să vezi că nu stăpîneşti situaţia şi nu renunţi, nu mai ai nici o scuză
Extraterestrule, asa e, n-au nicio scuza. Dar ma crucesc uitandu-ma in istorie si constatand ca nimeni n-a renuntat la putere de voie. Cred ca e vorba de caracterul celui care a acces la putere. Daca a urcat sus trisand, a renunta pare un gest imposibil.
@Saturnianul: ma bucur sa citesc o abordare optimista si care lasa loc de implinire dorintei mele de a gasi bunatate oarecum nealterata
Da, sunt de acord ca nevoia de feed-back vine din nevoia de interactiune si ca, atata timp cat e vorba doar de asteptari, nu si de pretentii, ne incadram la bunatate si nu la egoism. Sa daruiesti inseamna intr-adevar sa nu pretinzi nimic, cu atat mai mult cand persoana nu e in postura de a raspunde.
Dar ce te faci cand persoana nu raspunde, desi sau poate tocmai pentru ca se simte bine…si cand ai impresia ca a darui a functionat sau functioneaza doar intr-un sens?
@pheideas si saturnianul : daca vorbim de a diferentia bunatatea de vanitate si de egoism, cred ca din start cautam in oamenii normali si integri unde este posibil sa gasim si bunatate, pentru ca in cei care triseaza pentru a ajunge undeva, care persista in greseala doar pentru a nu renunta si a admite ca au gresit, avem toate sansele sa gasim doar vanitate si egoism.
Sunt de acord ca dictatorii sunt la baza niste oameni normali si poate ca la inceput chiar pornesc de la o ideologie frumoasa, dar si ei, la fel ca toti oamenii, trebuie sa-si asume ce intervine pe parcurs, greselile pe care le fac si efectele generate.
Sunt de parere ca toti avem in noi germeni cam pentru orice (bunatate, egoism, vanitate, in tema), depinde de noi pe care si cum ii dezvoltam cu ajutorul si mai ales in ciuda experientelor
M-am intins si eu o gramada cu comentariul, dar la asa provocari de la voi, se scuza
Acesta sa fie clipul?
http://www.youtube.com/watch?v=PS7ndf3RY6w
Acesta sa fie clipul?
http://www.youtube.com/watch?v=PS7ndf3RY6w
@Tanguera: daaaa, multumesc muuult!!! E superb!
@Tanguera: daaaa, multumesc muuult!!! E superb!
Eu cred ca nu ar trebui sa ne cramponam de provenientele de esenta egoista ale bunatatii, ci sa ne bucuram de bunatatea in sine. E mai putin important de unde provine, sursa ei nu o 'strica', nu o 'pangareste'. Bunatatea ramane bunatate, chiar daca are la baza elemente de narcisism si aseteptari inconstiente sau constiente de rasplata. Ideea in sine nu mi se pare asa de odioasa, avand in vedere, ca nu, instinctul primar al omului este sa se conserve mai intai pe sine. Exceptand, desigur, cazul mamei care isi protejeaza mai intai bebelusul. Cred ca aici isi are bunatatea forma suprema, care se desprinde de egoismul care ne caracterizeaza pe toti. In relatia mama-bebelus. Pentru ca actul de hranire, spre exemplu, desi este in esenta foarte placut si satisfacator, este un act facut din bunatate pura, instinctuala, din iubire neconditionata. Practic nu astepti nimic de la copil in schimbul laptelui pe care i-l oferi, in schimbul corpului tau cu care-i permiti sa fuzioneze.
@afreuda: asa cum spuneam si eu, importante sunt efectele bunatatii si nu din ce izvoraste ea, desi uneori, mai ales atunci cand observi anumite chestii nu tocmai placute in spatele unui gest frumos, parca iti strica putin din bucurie…Dar da, suntem cu totii mai mult sau mai putin egoisti, narcisisti si dominati de instincte
Bine te-am gasit, Rontziki
Imi fac debutul aici pentru ca la rubrica "Despre mine" nu e posibil. Te felicit (anticipat) pentru ca stiu ca esti pe punctul de a deveni "deosebita" 
Te voi adauga asadar la blogroll si sper sa ne citim cu placere de acum incolo. Eu voi reveni in mod sigur.
@Aimee: bine ai venit pe la mine si te mai astept
Multumesc! Am mai tras si eu cu ochiul pe la tine si ne citim in continuare 
Bine-ai venit in liga, Rontziki.
@HubbaBubba: Multumesc, la fel si tie!
o sa il trec in agenda mea de "filme de vazut"
hei, russell crowe rulz!
sa nu-mi spui ca nu ti-a placut cum a jucat in "Gladiatorul", ca nu te cred!
@labarfa: sa nu ai totusi pretentii prea mari de la el
@caprikorn13: mi-a placut mai mult in LA Confidential, dar si in Gladiatorul
am baut si eu o cafea cu gainsbourg si macias, merci
"A avea" nu înseamnă nimic fără "a fi". Am constat asta pe pielea mea, într-o vreme cînd, mare amator de gadget-uri electronice fiind, credeam că a avea ultimul model mă face fericit. Pînă am constatat că nu mă face fericit să am dacă nu şi sunt. Şi acum ştiu că a fi nu însemnă doar să mă gîndesc la mine, ci că mai trebuie să existe o persoană, acea persoană specială, la care să mă gîndesc şi pentru care să simt…
"A avea" nu înseamnă nimic fără "a fi". Am constat asta pe pielea mea, într-o vreme cînd, mare amator de gadget-uri electronice fiind, credeam că a avea ultimul model mă face fericit. Pînă am constatat că nu mă face fericit să am dacă nu şi sunt. Şi acum ştiu că a fi nu însemnă doar să mă gîndesc la mine, ci că mai trebuie să existe o persoană, acea persoană specială, la care să mă gîndesc şi pentru care să simt…
Dumnezeule, nu ştiu de ce dar cînd am dat drumul la Joe Dolan am avut pe moment senzaţia că ascult Tom Jones. Doar că timbrul e diferit. Ia de vezi ca să-nţelegi ce zic: http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/b5522e299c61b6
Ce cafea bei şi unde?
Ahh, cafeluta si chestiile aferente..
Frumos..
Lipseste Charles Trenet cu "La mer".
@lemondegala: cu placere
@Saturnianul: Melodia a fost cantata si de Tom Jones si, daca o asculti pe asta: http://www.trilulilu.ro/marcelo64/ee10bb259d830d si pe asta: http://www.trilulilu.ro/rontziki/e0df43f9dc878c, o sa vezi ca e diferenta de timbru
Eu recunosc deja toate inflexiunile vocii lui Joe Dolan 
. Mai asculta si asta ca sa fie clar 
): http://www.trilulilu.ro/rontziki/2bd7e7970d4c53
@aimee: Multumesc!
@pheideas:
nu si din preferintele mele si, la sugestia ta, o sa updatez postarea in sensul asta 
@Saturnianul: A fi inseamna multe si, pentru fiecare, altceva
, dar daca reusim sa fim mai atenti si sa ne preocupe mai mult ce suntem decat ce avem si daca nu devenim sclavii acestui "a avea", cum se intampla din pacate foarte frecvent in lumea asta in care traim, am putea fi si fericiti 
@Saturnianul: A fi inseamna multe si, pentru fiecare, altceva
, dar daca reusim sa fim mai atenti si sa ne preocupe mai mult ce suntem decat ce avem si daca nu devenim sclavii acestui "a avea", cum se intampla din pacate foarte frecvent in lumea asta in care traim, am putea fi si fericiti 
La cererea cititorilor …
))) Multumesc !
Superb ! Felicitari !
Superb ! Felicitari !
@pheideas: eu multumesc pentru sugestie si n-ai idee cat de incantata sunt cand cineva asculta muzica asta!
Văzuuuuut!
Superb! Mi-ai readus un zâmbet anume pe faţă 
Minunat playlist-ul tău de duminică, dar pentru Joe Dolan îţi mulţumesc şi te pupez în mod special! 
@LiaLia: Inca sunt sub impresia piesei de aseara
Cu placere, ma bucur tare mult cand mai dau peste oameni care asculta Joe Dolan 
Superbe melodii
@Sometimeiwasachild: Multam! Ma bucur ca ti-au placut
la ce teatru…si cat biletul ?
@Escu: aseara a fost la Sala Mica a Palatului, dar in ultimul an s-a jucat saptamanal la Opera Nationala. Nu am idee unde se va relua din toamna, dar sper sa se reia
La Opera biletele erau de la 22 la 53 ron.
The lonely shepard e sfasietoare… Anul trecut au pus-o in difuzoare, la metrou; mi se pare melodia perfecta care sa te acompanieze in timp ce te arunci in fata trenului.
L-am vazut, e bunicel. ma asteptam la mai mult.
@Escu: la filme de genul asta, aproape mereu e loc de mai mult
, dar chiar mi-a placut ca a fost altceva…pe tema asta
@feeria: ce sa zic?!
eu n-am sesizat latura asta macabra a melodiei…si pentru mine e intr-adevar cutremuratoare, dar nu in sensul asta 
Gata…l-am bagat la "must see"
credeai ca scapi? asa mi se intampla si mie cu lepsele. spun ca o sa scap..dar de unde..ma loveste careva cu una..cand mi-e lumea mai draga.
@Escu: exact! si chiar ziceam ca gata cu leapsa asta, poate o aparea vreuna mai simpatica
Voi ăia de vă ziceţi pămînteni, mai aveţi planetă fraţilor? Că de pe Saturn nu se vede nimic
)
Ie vechi filmul? Adică mai e la cinema? Asta ziceam
acuma ca tot n'o sa'l vad [nu suport n cage] poti sa'mi zici care'i shpilu? cum se termina?
@Robotul: mai ruleaza pe la cinematografe, vezi aici: http://www.sapteseri.ro/ro/evenimente/filme/bucuresti/
@Strelnikov: o sa-ti povestesc finalul la tine pe blog, ca se pare ca mai vor cativa sa-l vada
si eu am facut-o !!! cred ca a fost una dintre lepsele cele mai populare
nu l-am vazut dar il pun in lista !
Și.. aveai handsfree ?
@Rose: au, ce-mi faci! ma bagi in gura lui cdmitroi (si probabil nu numai) acum dupa ce voi declara ca nu aveam…
)
de ce consideri "Home" lipsit de substanta?
@Sasha: o sa revin cu o postare pe tema Home, dar inca nu am avut timp
si astept sa ne contram 
eu nu astept sa ne contram
…astept cu nerabdare, in schimb, sa imi atragi atentia asupra unor aspecte pe care nu le-am remarcat inca, multumesc!
am ajuns sperietoare?
@cdmitroi: Stiu eu ca ai declarat ca nu-i suporti pe aia care, cand conduc, vorbesc la telefon fara handsfree
probabil au considerat ca daca ne povestec cum a inceput totul o sa devenim mai responsabili. poate ca pentru unii a avut un impact mai mare..n-ai de unde sa stii.
probabil au considerat ca daca ne povestec cum a inceput totul o sa devenim mai responsabili. poate ca pentru unii a avut un impact mai mare..n-ai de unde sa stii.
Nu stiu daca ai observat altceva, si anume antagonismul intre ideea de sus si jos. Filmarile sunt din balon. Frumusetea e sus. Jos e cotidianul, uratul, grija pentru ziua de maine, taranul care isi lucreza peticul de pamant. Pentru el acesta este universul. Frumusetea lui este la alta scara. Cel din balon, implicit noi cei care vizionam, vedem Pamantul altfel. Aceasta este esenta filmului. Omul obisnuit, mic, nu percepe amploarea evenimentului dacat cand e prea tarziu. Si mai exista un mesaj. Nivelul de degradare al pamantului este atat de avansat, incat numai unirea intr-un gand comun ar putea determina ceva important. Omul este o fiinta gregara numai in aparenta. Numai la nivel colectiv ar putea constientiza consecintele faptelor sale de la nivel individual.
Nu stiu daca ai observat altceva, si anume antagonismul intre ideea de sus si jos. Filmarile sunt din balon. Frumusetea e sus. Jos e cotidianul, uratul, grija pentru ziua de maine, taranul care isi lucreza peticul de pamant. Pentru el acesta este universul. Frumusetea lui este la alta scara. Cel din balon, implicit noi cei care vizionam, vedem Pamantul altfel. Aceasta este esenta filmului. Omul obisnuit, mic, nu percepe amploarea evenimentului dacat cand e prea tarziu. Si mai exista un mesaj. Nivelul de degradare al pamantului este atat de avansat, incat numai unirea intr-un gand comun ar putea determina ceva important. Omul este o fiinta gregara numai in aparenta. Numai la nivel colectiv ar putea constientiza consecintele faptelor sale de la nivel individual.
Asta ca asta..ai vazut ce leapsa haladuieste acum in zona, cu "doar" 100 de intrebari?
M-am procopsit si eu cu ea..asa ca..
@Escu: a avut impact si asupra mea, nu zic nu, doar ca speram sa fie ceva mai educativ, nu doar pentru mine
@Pheideas: degradarea este atat de avansata incat mai avem doar 10 ani sa schimbam ceva, dar inca mai avem ce recupera…am observat contrastul si am inteles mesajele
Dar ma tem ca nu-si va atinge scopul si nu va genera o mobilizare reala…oricum astept sa mai citesc despre film si despre impact 
@Escu: a avut impact si asupra mea, nu zic nu, doar ca speram sa fie ceva mai educativ, nu doar pentru mine
@Pheideas: degradarea este atat de avansata incat mai avem doar 10 ani sa schimbam ceva, dar inca mai avem ce recupera…am observat contrastul si am inteles mesajele
Dar ma tem ca nu-si va atinge scopul si nu va genera o mobilizare reala…oricum astept sa mai citesc despre film si despre impact 
Prima mobilizare este reducerea consumului. Am impresia ca … criza asta e mai mult decat pare.
La nivel macroeconomic cineva a apasat pe switch. De ce ? 
) Nu cumva asta sa fie motivul real ? Mi-e tare greu sa cred ca mecanismele finaciare n-au putut regla automat criza subprime mortgage-urilor. Atata vreme ca sunt bani pe piata – vezi fondurile FMI si BM, e clar ca ei au fost opriti sa-si reia cursul firesc. De ce ? ….
Prima mobilizare este reducerea consumului. Am impresia ca … criza asta e mai mult decat pare.
La nivel macroeconomic cineva a apasat pe switch. De ce ? 
) Nu cumva asta sa fie motivul real ? Mi-e tare greu sa cred ca mecanismele finaciare n-au putut regla automat criza subprime mortgage-urilor. Atata vreme ca sunt bani pe piata – vezi fondurile FMI si BM, e clar ca ei au fost opriti sa-si reia cursul firesc. De ce ? ….
@Aimee: aoleu!!!
spune-mi ca doar ai vazut-o si inca n-ai primit-o cu intentia de a o da mai departe 
@pheideas: citesc intre randurile tale un raspuns optimist
dar mi-e greu fiu atat de increzatoare ca cineva aici jos a luat decizii care sa vizeze binele omenirii..ar fi intr-adevar o schimbare de optica miraculoasa si extrem de bine venita 
Dar si daca cineva acolo sus ar fi zis : mai potoliti-va, ia luati putin criza sa reusiti sa mai vedeti si ansamblu, tot e bine, daca efectul va fi aceeasi schimbare de optica si de atitudine si fata de planeta
@pheideas: citesc intre randurile tale un raspuns optimist
dar mi-e greu fiu atat de increzatoare ca cineva aici jos a luat decizii care sa vizeze binele omenirii..ar fi intr-adevar o schimbare de optica miraculoasa si extrem de bine venita 
Dar si daca cineva acolo sus ar fi zis : mai potoliti-va, ia luati putin criza sa reusiti sa mai vedeti si ansamblu, tot e bine, daca efectul va fi aceeasi schimbare de optica si de atitudine si fata de planeta
…vorbind de puterea fiecarui individ si de abordarea de jos in sus si nu din "balon" a ceea ce doreste si reuseste sa transmita filmul, astept o solutie/ exemplu "banal" pentru o problema foaaarte greu de rezolvat pentru mine: cum reciclez dozele de la bere sau staniolul de la ciocolata, ca nu prea gasesc "cosul" potrivit, cu celelalte ma descurc, si ma intreb cati o fac in Bucuresti, de exemplu, unde au posibilitatea sa aleaga intre tomberonul de langa scara si cel pentru reciclare din capatul strazii…
…vorbind de puterea fiecarui individ si de abordarea de jos in sus si nu din "balon" a ceea ce doreste si reuseste sa transmita filmul, astept o solutie/ exemplu "banal" pentru o problema foaaarte greu de rezolvat pentru mine: cum reciclez dozele de la bere sau staniolul de la ciocolata, ca nu prea gasesc "cosul" potrivit, cu celelalte ma descurc, si ma intreb cati o fac in Bucuresti, de exemplu, unde au posibilitatea sa aleaga intre tomberonul de langa scara si cel pentru reciclare din capatul strazii…
Da, si eu il pun in lista. Chiar vroiam sa vad un film sf bun.
Baraca ai vazut? Ti-l recomand cu cea mai mare caldura.
Baraca ai vazut? Ti-l recomand cu cea mai mare caldura.
Baraka '92: http://www.imdb.com/title/tt0103767/
Baraka '92: http://www.imdb.com/title/tt0103767/
@Sasha: ce pot sa-ti spun cert este ca la mine pe strada nu exista tomberoane pentru reciclare…cat despre cutiile de bere, suc sau alte de-astea, stiu ca se recicleaza la diferite centre, unele asigura transportul daca e vorba de cantitati mari. Uite niste site-uri: http://www.ecolifestyle.ro/ http://www.reciclaredoze.ro/
@afreuda: nu am vazut baraka…o sa-l caut si il pun pe lista
@Sasha: ce pot sa-ti spun cert este ca la mine pe strada nu exista tomberoane pentru reciclare…cat despre cutiile de bere, suc sau alte de-astea, stiu ca se recicleaza la diferite centre, unele asigura transportul daca e vorba de cantitati mari. Uite niste site-uri: http://www.ecolifestyle.ro/ http://www.reciclaredoze.ro/
@afreuda: nu am vazut baraka…o sa-l caut si il pun pe lista
@hime & afreuda: am auzit si pareri contra, dar eu chiar il recomand pe liste
Nu-mi fac griji. Natura umana va recicla totul. Daca ati vedea pe groapa de gunoi cum stau amaratii si cauta tot ce se poate recicla, v-ar reveni optimismul. Chiar daca e mai putin organizat la nivel oficial, sistemul funcioneaza de ani buni, si va functiona din ce in ce mai eficient, pe masura ce banul se va apropia de valoarea lui reala.
Nu-mi fac griji. Natura umana va recicla totul. Daca ati vedea pe groapa de gunoi cum stau amaratii si cauta tot ce se poate recicla, v-ar reveni optimismul. Chiar daca e mai putin organizat la nivel oficial, sistemul funcioneaza de ani buni, si va functiona din ce in ce mai eficient, pe masura ce banul se va apropia de valoarea lui reala.
@pheideas: aaaa, e prea cinic sa ne bazam pe aceasta forma de reciclare
@pheideas: aaaa, e prea cinic sa ne bazam pe aceasta forma de reciclare
Uhmmmm..as vrea sa pot spune DOAR atat
Uhmmmm..as vrea sa pot spune DOAR atat
dragilor, ca veni vorba de reciclare, tocmai m-am uitat la un episod cu captain planet, in care un om de stiinta concepuse niste organisme care papau gunoiul. Si organismele astea devenisera asa de lacome, si crescusera de la atata hrana incat incepusera sa manance si non-gunoiul.
Morala era: nu va lasati pe mana stiintei, reciclati voi insiva.
Asa si noi. Mai bine-i ajutam pe cei care cauta-n gunoaie sa traiasca mai bine, sa-si castige traiul cumva, sa aiba o paine, iar reciclarea sa se faca inainte ca gunoiul sa ajunga la ghena, respectiv groapande gunoi, nu dupa.
dragilor, ca veni vorba de reciclare, tocmai m-am uitat la un episod cu captain planet, in care un om de stiinta concepuse niste organisme care papau gunoiul. Si organismele astea devenisera asa de lacome, si crescusera de la atata hrana incat incepusera sa manance si non-gunoiul.
Morala era: nu va lasati pe mana stiintei, reciclati voi insiva.
Asa si noi. Mai bine-i ajutam pe cei care cauta-n gunoaie sa traiasca mai bine, sa-si castige traiul cumva, sa aiba o paine, iar reciclarea sa se faca inainte ca gunoiul sa ajunga la ghena, respectiv groapande gunoi, nu dupa.
@afreuda: perfect de acord!
din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce 
@afreuda: perfect de acord!
din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce 
@afreuda: perfect de acord!
din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce 
@afreuda: perfect de acord!
din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce 
@afreuda: da, din pacate sistemul nostru ar avea atat de multe de facut si de schimbat ca in orice directie am spera, intram in sfera utopiei…
@afreuda: da, din pacate sistemul nostru ar avea atat de multe de facut si de schimbat ca in orice directie am spera, intram in sfera utopiei…
@afreuda: da, din pacate sistemul nostru ar avea atat de multe de facut si de schimbat ca in orice directie am spera, intram in sfera utopiei…
@afreuda: da, din pacate sistemul nostru ar avea atat de multe de facut si de schimbat ca in orice directie am spera, intram in sfera utopiei…
Acum doua saptamani, in timp ce afara ploua, ploua, ploua, m-a palit dorul de piesa "Intr-un colt de cafenea" cantata de Marina Voica: http://www.youtube.com/watch?v=LrOOIUKMV24
Imi place foarte mult Mihaela Mihai.. Frumoasa duminica, rontziki. Multumesc pentru cafeaua cu nostgalgie.
Daaa, superb filmul! Îl am pe dvd şi cînd şi cînd îl mai pun să-l văd. Şi apropo de amintiri. Mai e un film mişto pe tema asta: The Final Cut cu Robin Williams
Cît priveşte iubirea pentru o femeie, cam are dreptate Ibrăileanu. Cînd îţi place şi iubeşti o persoană pur şi simplu, fără să cauţi motive anume, atunci se cheamă că iubeşti cu adevărat.
si eu l-am vazut si l-as mai revedea
tema e geniala, actorii intra perfect in pielea personajelor
dragostea chiar nu se poate sterge asa usor, dincolo de memorieramane undeva ascunsa in interior si rabufneste uneori
si da sentimentele sunt cele care creioneaza calitatile
mi-a venit in minte acum modul in care clementine isi schimba culoarea parului in functie de etapele relatiei
Nu știu dacă am văzut sau nu filmul. Nu prea am răbdare să urmăresc filme sau trebuie să extrem de interesante (din pctul meu de vedere, normal) ca să le urmăresc. În schimb sunt total de acord cu tot ce-ai scris și mă bucur că mai sunt persoane care care gândesc așa, pentru că am fost de multe ori întrebată, contrazisă și criticată: ˝cum poți să spui că simți, pur și simplu, nu se poate așa, trebuie să existe un motiv..˝ Unii nu înțeleg că nu poți alege ce, cum și pentru cine simți. Că-s bune sau ˝rele˝, sentimentele intervin fără să te întrebe dacă vrei sau nu. Uitarea pentru că așa ai vrea.. nu există. Trebuie parcurse toate etapele până ajungi într-un final, nu la uitare, ci la acceptarea a ceea ce trăiești sau ai trăit.
@Saturnianul: Nu l-am vazut pe cel de care zici, dar o sa-l caut
Nu numai ca nu cauti motive, dar, fara sa le constientizezi neaparat, esti convins ca ai toate motivele s-o iubesti 
)
@lemondegala: interesanta remarca referitoare la culoarea parului
am fost intrigata de schimbarile astea, dar nu am cautat semnificatia. Cu siguranta am sa revad acest film si atunci o sa fiu atenta la culori 
@feeria: am vazut filmul, se numeste 50 first dates
si, intr-un stil mai funny, reda aceeasi idee ca dragostea depaseste limitele concrete pe care ni le impunem noi sau ceilalti 
@rose: sper ca e ok sa-ti spun asa ca e prea lung tot numele
Atunci cand simti, pur si simplu, simti…si ma enerveaza si pe mine oamenii care ii judeca pe altii pentru ceea ce simt. Exista insa, dupa parerea mea, niste limite in a actiona bazat pe ceea ce simti, astfel incat sa nu-i ranim pe altii doar pentru ca…simtim… Dar nici n-o sa reusim vreodata sa nu mai simtim doar pentru ca altcineva ne spune "vai, dar cum poti sa simti asa ceva" sau pentru ca ne impunem sa nu mai simtim.
Cat despre uitare, perfect de acord: nu uitarea este solutia, ci acceptarea, atunci cand poti sa te uiti in urma si sa zambesti, inseamna ca ai acceptat
Vreau sa iubesc, sa sufar ! E cel mai terapeutic sentiment.
Vreau sa iubesc … cum scriam candva pe la inceputul anului … acea Floare de Colt din stancariile muntilor, pe care stiind ca n-o pot lua acasa, sa fiu mistuit de dorinta de a o revedea anul urmator. Aceasta este iubirea adevarata, dupa parerea mea. Cei care rup floarea, n-o iubesc cu adevarat. Acestia se iubesc mai mult pe ei.
@pheideas: vrei asta numai pana cand esti devorat de o astfel de iubire
Dar ai dreptate: asta e iubirea adevarata 
Poate e impropriu spus adevarata…poate e doar singura forma de iubire in stare pura si singura care are sansa sa dureze cat tine…din fericire sau din pacate…
Cand am inceput sa-ti citesc postarea chiar ma gandeam la filmul ala. Si banuiam eu ca despre el vrei sa scrii, desi, cand ai ajuns la Ibraleanu, recunosc, am inceput sa am indoieli.
Si 50 first dates e misto, l-am vazut de vreo 2 ori, si cred ca l-as mai vedea. Imi place de amandoi
@afreuda: banuiai tu, dar brodarea mea pe diverse teme nu se mai termina
asa cum spuneam si in postare, filmul mi-a dat de gandit nu doar mult, ci la multe 
Filmul nu l-am văzut încă, dar e pe listă
Despre uitare … Hmmm. Mi-am pus şi eu uneori întrebarea cum ar fi să funcţioneze şi creierul nostru precum computerul "Delete" apoi "Empty recycle bin". La nervi, furie şi durere maximă, spunem că ne dorim asta. Dar tocmai pentru că nu am putea şterge doar anumite momente şi amintiri (alea rele şi dureroase), ci am şterge tot, eu prefer să nu fiu computer. După o relaţie ciudată, finalizată urât şi mitocănesc, mi-a zis o prietenă "nu-i aşa că ai vrea să uiţi ultimul an jumate?". E, bine, NU! Pentru că eu în ce s-a întâmplat am fost sinceră, am iubit că aşa am simţit, dacă l-aş şterge pe el din memorie pentru mizerii şi durere, nu m-aş anula şi pe mine în acelaşi timp? Cine îşi permite să-şi anuleze chiar şi o zi din viaţă? Eu nu 
Mie mi s-a intamplat odata sa iubesc atat de tare incat cand a survenit despartirea am uitat complet aceea persoana.Cred ca instinctul meu de auto-aparare a lucrat perfect.Dupa aproape o saptamana in care am suferit exact ca un caine incoltit de hinghieri, m-am trezit si am constatat ca nici macar cum il cheama nu mai stiu.Ar trebui sa ma crezi ca fac eforturi mari de tot sa imi aduc aminte, dar habar nu am de ce nu pot.Tot ce imi aduc aminte este suferinta… dar si ea s-a estompat in timp.Cred ca a fost prima si ultima oara cand am iubit atat de tare.
O sa incerc sa caut si eu filmul… se pare ca este bunicel daca ti-a sugerat ideea acestui post.
@LiaLia: orice moment pe care l-am trait face cumva parte din noi si are un aport la noi, asa incat iti dau dreptate: nu mi-as dori si nu mi-as permite sa-mi anulez nici o zi din viata, oricat de greu ar fi uneori
@sufletica: interesanta experienta…am trait experiente similare de autoaparare prin "uitarea" sentimentelor si a senzatiilor, dar nu chiar la modul la care spui tu…si oricum, la mine n-a functionat decat, asa cum spuneam in postare, in sensul ca sentimentele si-au luat revansa dupa ce au fiert la foc mocnit, neconstientizat de mine
interesant paragragul, dar nu-i ceva nou. de constientizat constientizam, dar ceva mai greu cu pusul in practica. sa-mi spui peste 3 luni daca esti aceeasi cu cea de acum. cat de mult te influenteaza o carte?
am citit si eu cateva carti in genul acesteia, m-au impresionat pe moment, dar nu m-au schimbat semnificativ…sau nu-mi dau eu seama?
@Escu: am citit carti care m-au influentat, dar aceasta nu va fi una din ele
Mi-a placut, am gasit chestii interesante in ea, dar nu mi-a dat peste cap filosofia de viata 
Nu prea cred in influenta decisiva a unei carti…imi dau seama in ce sens m-au influentat cartile pe care le-am citit, mai ales ca am uneori perioade in care citesc genuri similare, dar influenta se manifesta in timp si vine din mai multe, nu doar din una. Iar daca se intampla ca una sa aiba un impact incat sa schimbe ceva, e pentru ca fondul era deja pregatit 
Se numeste DESTIN !
@pheideas: evident, in colaborare cu liberul arbitru!!!
Chiar ma intrebam cand o sa postezi despre cartea asta, ca te tot laudai ca o vei citi.
sunt de acord cu tine in ce priveste discrepanta intre notele pacientei si cele ale lui Yalom. Pe mine ma cam iritau notele ei, stilul ei un pic naiv, infantil… daca stau bine sa ma gandesc, ma enerva ea insasi ca personalitate. Chiar ca avea nevoie de terapie. o fiinta abulica, incapabila sa comunice, un pic masochista, cu o stima de sine extrem de scazuta…
Oricum, cartea asta este mai degraba material pentru psihoterapeuti decat lectura menita sa te schimbe pe tine ca cititor. Daca vrei sa te schimbi, nu citi o carte de psihoterapie, ci urmeaza o psihoterapie in vivo
@afreuda: chiar te asteptam sa zici ceva
, da, mi-a luat vreo 3 sapt cartea asta, dar m-am explicat deja 
)
, dar ma tenteaza ideea unei terapii de mult, nu ca sa vad metode, doar sa-mi lamuresc diverse chestii 
Si pe mine m-a cam iritat pacienta, oscilam intre a zice: da, chiar are nevoie de terapie si a zice, ceva mai cu prejudecati: n-a dat de greu, ca-i treceau gargaunii din cap
N-am intentia sa ma schimb
@rontziki: sa stii ca iti poate lamuri multe, o terapie, dar facuta cu cine trebuie. E foarte important terapeutul. Asa ca, daca te decizi sa incerci, sa te informezi bine inainte sa incepi, si sa casti bine ochii la terapeut si la cum te simti in conversatia cu el/ea la interviul preliminar. Eu fac psihanaliza cam de un an si jumatate, si sunt foarte incantata. M-a ajutat foarte mult, si sa depasesc anumite obstacole (gen depresii & stuff), si sa-mi lamuresc anumite aspecte care tin de funtionarea mea psihica intima.
Terapia iti apartine. Terapeutul este doar un catalizator. El va determina aparitia resorturilor care-ti sunt necesare pentru a te face sa depasesti singura blocajele psihice. Cam asta e mesajul lui Yalom.
servus…
interesant… dincolo de toate astea insa nu mai sunt oare si "terapii" care sa tina totusi de noi, de resursele si izvoarele noastre si atit?
toate cele bune!
Dupa cosurile alea industriale…stai la maginea orasului?
@Escu: Nope, stau doar sus si vad pana la marginea orasului
In ce directie vreau 
sa nu te coci la etajul 10
@Escu: pe vremea asta?!
Sunt rezistenta la caldura, nu si la vedere obstructionata de cladiri 
superbe pozele 2 si 5
ce misto contrastul dintre cosurile acelea si curcubeu
iar incursiunea ta in curcubeele lumii da de gandi
Frumoase curcubeele. N-am mai vazut demult unul. Bine că măcar îl văd în poză,
Şi zi aşa, tu stai la 10. Nu ai rău de înălţime? Nu de alta dar eu am. La mine tre' să fie ori de la la etajul 20 în sus, ori de la 5 în jos ca să mă simt bine
@flavius: si cam ce fel de 'terapii' ai in minte?
@lemondegala: multumesc frumos! e prima incercare
, dar de cate ori vedeam un curcubeu, as fi vrut sa-i fac poze…
@Saturnianul: Multumesc!
Din contra, aici sus, aerul e mai rarefiat…bine, nu ca pe Saturn, dar merge 
N-am rau de intaltime
Toate dorinţele nu ni se vor împlini niciodată pentru simplul fapt că o dorinţă o dată împlinită îi va lua locul imediat alteia. Şi vorbesc aici de orice dorinţă, oricît de mare sau de mică.
Şi am o singură dorinţă principală: heliul pe care-l respir să-l pot împărţi la un moment dat cu cineva
Pîn-atunci mă bucur de orice lucru frumos pe care mi-l oferă viaţa. Uneori ca un copil
Ma intreb, daca n-ar fi bine, uneori, sa vina cineva cu un par si sa ne pocneasca in zona occipitala. De ce ? Asa, sa nu mai visam la avioane pe cer, ci sa coboram privirea catre nimicuri, uneori mult mai frumoase si mai apropiate.
Va uitati vreodata cu atentie in ochii celor pe care ii intalniti ?
Se spune ca ochii sunt porti ale sufletului si ale mintii. Daca ai cheia potrivita, poti vedea multe lucruri interesante. Sunt fel si fel de porti …
Am patruns de multe ori priviri ce seamana cu o camera pustie, cenusie si stramta. Proprietarii acestor priviri sunt goi interior si incearca cu disperare sa compenseze goliciunea spirituala prin zgomot si epatare. I-am intalnit pe strada, uneori chiar printre cunostinte apropiate.
Alteori, rar intr-adevar, mi s-a intamplat sa cunosc si altfel de priviri. Un fel de nestemate rasarind din noroi, apartinand unor oameni extem de modesti material, si a caror bogatie se afla in interiorul lor. Ca s-o descoperi ai nevoie de cheie si uneori e nevoie sa sapi adanc cu unelte potrivite.
Contraste …
Despre un astfel de contrast, vreau sa va povestesc in continuare.
In fiecare zi, prin fata blocului in care stau, trece o fata. De fapt trec mai multe, insa fata despre care vreau sa va povestesc, are ceva special. Are un handicap locomotor, provenit cred, dintr-o boala a copilariei. In fiecare dimineata se duce la piata. Un om normal parcurge distanta in aproximativ 5 minute. Ei ii ia o ora. Un cadru metalic ii foloseste drept sprijin, si cu perseverenta, se lupta sa-si parcurga suta de metri.
Uneori se aseaza pe o bordura in fata blocului, si rezemata de cadru, priveste oamenii cu ochi mari si expresivi. Mi-am propus sa ma opresc si sa o intreb ceva. Habar nu am ce, ce carti ii plac, ce muzica, nu conteaza. Ceva inlauntrul meu imi spune ca trebuie s-o ajut intr-un fel. Pare usor, dar nu e. De fiecare data cand vreau sa ma opresc, mi se pune un nod in gat. Data viitoare am s-o fac cu siguranta.
Privind-o, imi dau seama ca ea vede viata intr-o alta dimensiune. O dimensiune de care noi, cei normali, ne aducem rar aminte, si atunci, pentru o scurta perioada de timp.
Fata cu pricina mai are ceva special: privirea. Ochii sai sunt senini, luminosi, si degaja profunzime si bucurie interioara. Am enuntat mai demult un proverb: Frumusetea se naste din noroi si bunatatea din suferinta. In cazul ei, frumusetea si bunatatea au erupt in interior. In afara nu aveau unde. A fost condamnata de Univers sa traiasca in putin, si atunci, prin forta sa interioara a intors Universul in favoarea ei, dand un alt sens vietii, strain noua, celor obisnuiti.
Dan Puric spunea intr-un interviu, despre o baba care l-a oprit pe strada, sa-l intrebe ce inseamna "Fast Food". Iar el, grabit, i-a raspuns: "Sa mananci repede !". Iar baba, senina: "De ce, maica ?". Baba traia intr-un alt timp, o alta dimensiune.
Va spuneam in introducere de lucruri marunte. Ei bine, pentru noi, cei sanatosi, multe aspecte ale cotidianului au devenit atat de insignifiante, ca mersul la piata sau suitul in avion, incat suntem vesnic nemultumiti. Vrem mai mult. In privirea noastra se citeste aspiratia la lucruri uneori imposibile. Dar uitam ca fericirea se afla in spatele portilor, nu in afara lor. Ati observat ca avem tendinta sa ne concentram pe obiective indepartate, si sa le ignoram pe cele apropiate ? Apoi ne plangem ca timpul trece mai repede. Nu trece, perceptia noastra asupra timpului este diferita.
"Potrivit unei credinţe populare poloneze ingerii lasau aur la capetele curcubeului, dar numai un om gol pusca il putea gasi."
delicioasa imbinare de romantic si lubric.
apropos – de ce crezi ca omu' trebuia sa fie gol pusca?
@Saturnianul: Si atunci cu siguranta vor mai aparea si alte dorinte
Da, ai dreptate, o dorinta indeplinita lasa loc unei alte dorinte, daca nu cumva o si genereaza
Ma bucur ca reusesti sa faci asta si ca imi infirmi teoria nemultumirii ca stare perpetua
@pheideas: intamplator in seara asta chiar as vrea sa ma pocneasca cineva cu un par in capatana
In draftul initial, scrisesem si ceva de genul asta, dar si-asa postarea e cam lunga, asa ca am redus la "Ma intreb insa daca este necesar sa trecem prin primele doua categorii ca sa incepem putin cate putin sa nu le mai dam atata importanta celorlalte?!" si sa reusim sa ne bucuram de momentele frumoasa pe care le traim 
Lasand asta la o parte, in timp ce scriam, exact la genul de oameni ca cei descrisi de tine ma gandeam, aceia care, desi traiesc poate adevarate drame sau cel putin noi, cei care nu le traim, asa le vedem, si totusi ei reusesc sa vada minunea fiecarei zile
Si da, fericirea se afla in noi si nu trebuie decat sa o percepem si sa-i dam atentie
@Strelnikov: stiu si eu?! poate in ideea de natura, de puritate bla bla, ca omul nu s-a nascut imbracat…sau poate doar polonezilor le placea sa umble goi prin ploaie si isi cautau justificari
)
oh i hate it cand "puritatea" intervine
't was so naughty & nice.
Tulai-Doamne. Supararile, necazurile, nenorocirile…toate cred ca sunt parte din viata noastra. Precum in Tache, Ianke si Cadar, descrierea nenorocirii mi se pare geniala: "Cica nenorocirea, este o persoana foarte delicata si foarte pretentioasa… Cand da de-un om suparat si incruntat, inda zice, "poftim! aici e! m-asteapta" si cand da de unu vesel, zice: Pardon, am gresit si se duce la altu….
curcubeul ca curcubeul, sta cumintel la locul lui si ne incata privirile ori de cate ori il vedem, dar…mmmm mmmmm mmmmmm ce oras frumos! Fabrici si uzine…..
@cdmitroi: mare adevar graiesti
si apai alea rele vin oricum, nu tre' sa le mai invitam si noi 
Frumos surprinse curcubeele, faine si informatiile! Uite niciodata nu m-am intrebat ce simbolizeaza curcubeul in diferite culturi. Eu credeam cand eram mica ca este un tobogan maaaaare si pufoooos, si-mi imaginam deseori cum ar fi sa te avanti de sus, dintre nori.
@feeria: multumesc!
nici eu nu m-am intrebat ce simbolizeaza si tot ca un tobogan mare il vedeam si eu 
sa-mi dai drumul de acolo de sus si sa alunec pe curcubeu 
Odata cu schimbarea de look, am pierdut adresele din blogroll si inca reconstitui din ele, scuze pentru omisiune, se remediaza imediat
Seara am ascultat pe blogu tau muzica, foarte draguta muzica. daca mai modifici ceva pacolo da si mie un semn
@cdmitroi: ma bucur ca ti-a placut, intentionez sa mai adaug in playlist si o sa te anunt
O poveste ca multe altele, pilde pentru urechi surde. Pe blogul meu am pus o gramada de proverbe si aforisme, cuvinte de bun simt, cele mai multe, vechi. Priveste in jur si daca vei vedea unul singur repetandu-se, iti voi da ce vrei tu.
Din păcate, sunt anumite lucruri pe care le construim în vieţile noastre ce ne schimbă total "casa". Şi chiar dacă dărîmăm şi reconstruim, casa nu va mai arăta niciodată la fel. Şi va trebui să trăim cu asta mereu.
@pheideas: de ce pentru urechi surde?! eu ma incapatane sa nu cred asta
, dar nu inteleg in ce sens sa privesc in jur…?
Le-am citit
@Saturnianul: mda, sunt lucruri care odata construite sau daramate, fac ca nimic sa nu mai arate la fel, dar imi place sa cred ca, desi casa nu va mai arata la fel, asta ar putea sa insemne si ca puteam reconstrui una si mai frumoasa!
@Rontziki: Totdeauna putem face lucrurile şi mai frumoase decît au fost dacă vrem cu adevărat şi ne dăm silinţa
In ce sens sa privesti ? Pai iti dau cateva exemple: "Prietenia si banul sunt ca uleiul si apa" – Cati prieteni cunosti care se cearta pe bani ?, "Adevaratul prieten iti doreste binele de dragul tau " – Aproape toti prietenii imi doresc binele de dragul lor, "Nu te duce dupa multime" – Anul trecut era creditul era sport national. "A hrăni fără a instrui este cel mai mare păcat al părintelui" – No comment …, si am sa inchei cu Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie:
"Pentru aceia, iubitu mieu, suntem datori şi ni se cade să ne ferim de toate pizmele, de toate răutăţile; ca să ştii, cu adevărat tot omul, măcar bogat, măcar sărac, măcar înţelept, măcar neştiut, orice va sămăna, aceia va şi secera, şi cine cum îşi va lega sarcina, aşa o va şi duce. Că tot omul din lucrurile sale se va îndrepta, asa din lucrurile sale se va osîndi. De-aceia fii cu mare bucurie la lucrurile lumii şi socoteşte la cele ce vor să fie, nu numai în pohtele trupului, ci şi în cele ale nevoiaşului suflet, topit de căldura pămîntului, de cele ce răsar şi cresc din el, pentru tine."
@Saturnianul: asa sper si eu
Ar fi atat de multe de spus incat nu ti-ar ajunge probabil un weekend… dar l-ai "risipi" degeaba. Este foarte greu sa selectezi fara a da, cel putin pentru cateva secunde peste cate o "bomba" antieducationala. Eu, spre exemplu am incercat sa folosesc doar anumite canale ale televizorului – AXN, Discovery (oricare dintre ele), National Geographic, VH1, Mezzo, uneori TVR Cultural.
Dar, gasesc in program un film pe care imi doresc sa il vad, pe un alt post tv – si, atunci, fara sa vreau, in timpul publicitatii (care uneori dureaza cu promo cu tot si 15 minute)ma "umplu" de "Schimb de mame", "Teste de fidelitate" si "Talente fara numar"… este imposibil sa nu ma "atac"…
Si, daca ai observat, chiar si pe bloguri, de foarte multe ori, postarile sunt legate tot de aceste asa-numite "vedete"…
Ar fi atat de multe de spus incat nu ti-ar ajunge probabil un weekend… dar l-ai "risipi" degeaba. Este foarte greu sa selectezi fara a da, cel putin pentru cateva secunde peste cate o "bomba" antieducationala. Eu, spre exemplu am incercat sa folosesc doar anumite canale ale televizorului – AXN, Discovery (oricare dintre ele), National Geographic, VH1, Mezzo, uneori TVR Cultural.
Dar, gasesc in program un film pe care imi doresc sa il vad, pe un alt post tv – si, atunci, fara sa vreau, in timpul publicitatii (care uneori dureaza cu promo cu tot si 15 minute)ma "umplu" de "Schimb de mame", "Teste de fidelitate" si "Talente fara numar"… este imposibil sa nu ma "atac"…
Si, daca ai observat, chiar si pe bloguri, de foarte multe ori, postarile sunt legate tot de aceste asa-numite "vedete"…
@noapteaiguanei: da, e destul de dificil sa facem noi selectiile atat de stricte, dar mi-as dori sa le faca cei care fac programele, scornesc si promoveaza toate "minunile"…probabil ca e timp risipit, desi eu mai sper
@noapteaiguanei: da, e destul de dificil sa facem noi selectiile atat de stricte, dar mi-as dori sa le faca cei care fac programele, scornesc si promoveaza toate "minunile"…probabil ca e timp risipit, desi eu mai sper
cu cat vor primi mai multe, cu atat vor intelege ca targetul lor de audienta se limiteaza din ce in ce mai mult…
Problema e că nu se limitează. O emisiune care nu are audienţă dispare, ăsta e mersul lucrurilor în media.
Ale idei în afară de a sparge televizoarele? Sabotarea releelor de emisie, de exemplu. Sau bruierea semnalului.
Revenind, nu ştiu dacă asta este o soluţie. Asta au încercat comuniştii: să impună nişte standarde prin limitări şi restricţii. Şi iată unde am ajuns acum. Atîta vreme cît se vor accepta nişte standarde de frică, iar nu pentru că au fost înţelese şi valorizate, atunci cînd factorul frică dispare (pentru că la un moment dat dispare) derapajele sunt colosale şi cu implicaţii adînci în sînul societăţii.
Românii au fost multă vreme o societate guvernată de frică şi nu de valori. Iar ca să impui nişte valori care să guverneze societatea acum, trebuie întâi să existe acele valori şi să se manifeste la locul şi timpul potrivit. Apoi mai trebuie răbdare şi tenacitate.
Iar în materie de educaţie, aş băga în programa şcolară, ca lectură obligatorie pe latura socială (nu ştiu ce ore se mai fac acum, ştiu că exista la un moment dat educaţia civică sau ceva de genul) Psihologia mulţimilor a lui Gustave Le Bon şi Tratat de dezinformare a lui Vladimir Volkoff. Sunt din cărţile care ar învăţa copiii cum să recunoască manupilarea, dezinformarea şi să se ferească de ele, să pună şi să-şi pună întrebări fără să mai ia de bun tot ce li se serveşte maturi fiind.
Dar cine are nevoie de oameni nemanipulabili sau care ştiu să se ferească de manipulări şi dezinformări?
cu cat vor primi mai multe, cu atat vor intelege ca targetul lor de audienta se limiteaza din ce in ce mai mult…
Problema e că nu se limitează. O emisiune care nu are audienţă dispare, ăsta e mersul lucrurilor în media.
Ale idei în afară de a sparge televizoarele? Sabotarea releelor de emisie, de exemplu. Sau bruierea semnalului.
Revenind, nu ştiu dacă asta este o soluţie. Asta au încercat comuniştii: să impună nişte standarde prin limitări şi restricţii. Şi iată unde am ajuns acum. Atîta vreme cît se vor accepta nişte standarde de frică, iar nu pentru că au fost înţelese şi valorizate, atunci cînd factorul frică dispare (pentru că la un moment dat dispare) derapajele sunt colosale şi cu implicaţii adînci în sînul societăţii.
Românii au fost multă vreme o societate guvernată de frică şi nu de valori. Iar ca să impui nişte valori care să guverneze societatea acum, trebuie întâi să existe acele valori şi să se manifeste la locul şi timpul potrivit. Apoi mai trebuie răbdare şi tenacitate.
Iar în materie de educaţie, aş băga în programa şcolară, ca lectură obligatorie pe latura socială (nu ştiu ce ore se mai fac acum, ştiu că exista la un moment dat educaţia civică sau ceva de genul) Psihologia mulţimilor a lui Gustave Le Bon şi Tratat de dezinformare a lui Vladimir Volkoff. Sunt din cărţile care ar învăţa copiii cum să recunoască manupilarea, dezinformarea şi să se ferească de ele, să pună şi să-şi pună întrebări fără să mai ia de bun tot ce li se serveşte maturi fiind.
Dar cine are nevoie de oameni nemanipulabili sau care ştiu să se ferească de manipulări şi dezinformări?
@Saturnianul: pai tocmai asta ar fi si ideea, ca emisiunile cu un grad mare de idiotenie sa nu mai aiba audienta si sa dispara…la un moment dat, daca se constata ca nu mai prind astfel de emisiuni, vor fi inlocuite cu ceva mai bun…
, iar Volkoff poate nici in facultati, decat in cele de profil…Educatia prin scoala a fost f importanta pana acum niste ani, acum insa, indiferent ce se face in scoli, media are o putere mult mai mare asupra copiilor decat orice invata la scoala.
Glumeam cu spartul geamurilor sau orice alte solutii extreme, tocmai pentru ca frica nu este o solutie. Selectia facuta de oameni ar fi un semnal de alarma pentru televiziuni, dar nu stiu cat este de posibil…
De-abia se face in facultati sociologie si nu in toate
@Saturnianul: pai tocmai asta ar fi si ideea, ca emisiunile cu un grad mare de idiotenie sa nu mai aiba audienta si sa dispara…la un moment dat, daca se constata ca nu mai prind astfel de emisiuni, vor fi inlocuite cu ceva mai bun…
, iar Volkoff poate nici in facultati, decat in cele de profil…Educatia prin scoala a fost f importanta pana acum niste ani, acum insa, indiferent ce se face in scoli, media are o putere mult mai mare asupra copiilor decat orice invata la scoala.
Glumeam cu spartul geamurilor sau orice alte solutii extreme, tocmai pentru ca frica nu este o solutie. Selectia facuta de oameni ar fi un semnal de alarma pentru televiziuni, dar nu stiu cat este de posibil…
De-abia se face in facultati sociologie si nu in toate
Chestia cu audienta stabileste prioritatile. Programele se fac in functie de asta. Asa a ajuns "Parte de carte" dupa miezul noptii (??? sau la ore aiurea), iar orele de audienta maxima sunt pline de stiri despre ce masina si-a mai luat Mutu sau cum vorbeste Becali cu ziaristii.
Personal nu sunt deranjat intr-atat de prezenta high-life-ului in media, cat de prezenta under-low-life-ului. Nuntile tiganesti, reality show-urile cu manelisti sau scandalurile interlopilor cu sabii si topoare ma dezgusta mai mult decat inmormantarea sau nunta cine-stie carei vedete. Nu sustin ca privesc asa ceva, dar parca sunt mai usor de suportat.
Dar totul este o falsa problema. Nu media a stricat criteriile de selectie, ci este rezultatul acestor criterii existente in firea noastra ca narav. Nici macar nu e datoare sa modeleze aceste criterii. Scoala, in schimb, ar trebui sa fie un factor puternic. Si familia.
Cerem, cred, prea mult.
Atat timp cat nu ne putem alege decat conducatori bezmetici sau infumurati si meschini nu vom putea face un pas catre mai bine. Atat timp cat nu vom avea respectul legii nu vom iesi din mocirla.
Cum poti sa-ti educi copilul intru respectul legii cand te vede ca dai spaga la poarta spitalului sa poti intra in afara orelor de vizita?
Te plangi ca politistii sunt spagari, dar le dai cu usurinta spaga sa uite ca ai trecut pe rosu.
Vreau sa vad si eu pe ala care accepta sa i se ia carnetul si refuza sa dea spaga politistului. Ii voi strange mana si il voi respecta.
Chestia cu audienta stabileste prioritatile. Programele se fac in functie de asta. Asa a ajuns "Parte de carte" dupa miezul noptii (??? sau la ore aiurea), iar orele de audienta maxima sunt pline de stiri despre ce masina si-a mai luat Mutu sau cum vorbeste Becali cu ziaristii.
Personal nu sunt deranjat intr-atat de prezenta high-life-ului in media, cat de prezenta under-low-life-ului. Nuntile tiganesti, reality show-urile cu manelisti sau scandalurile interlopilor cu sabii si topoare ma dezgusta mai mult decat inmormantarea sau nunta cine-stie carei vedete. Nu sustin ca privesc asa ceva, dar parca sunt mai usor de suportat.
Dar totul este o falsa problema. Nu media a stricat criteriile de selectie, ci este rezultatul acestor criterii existente in firea noastra ca narav. Nici macar nu e datoare sa modeleze aceste criterii. Scoala, in schimb, ar trebui sa fie un factor puternic. Si familia.
Cerem, cred, prea mult.
Atat timp cat nu ne putem alege decat conducatori bezmetici sau infumurati si meschini nu vom putea face un pas catre mai bine. Atat timp cat nu vom avea respectul legii nu vom iesi din mocirla.
Cum poti sa-ti educi copilul intru respectul legii cand te vede ca dai spaga la poarta spitalului sa poti intra in afara orelor de vizita?
Te plangi ca politistii sunt spagari, dar le dai cu usurinta spaga sa uite ca ai trecut pe rosu.
Vreau sa vad si eu pe ala care accepta sa i se ia carnetul si refuza sa dea spaga politistului. Ii voi strange mana si il voi respecta.
am niste spume pe maniipularea asta cu ajutorul massmediei de nu iti inchipui. E adevarat ca e o unealta de educatie. Foarte mare grija. Mi se pare foarte periculoasa aceasta educatie pentru ca are unui interes individual sau de grup. Renuntati la televizor
. Eu am rezolvat-o in parte.
am niste spume pe maniipularea asta cu ajutorul massmediei de nu iti inchipui. E adevarat ca e o unealta de educatie. Foarte mare grija. Mi se pare foarte periculoasa aceasta educatie pentru ca are unui interes individual sau de grup. Renuntati la televizor
. Eu am rezolvat-o in parte.
Da, foarte misto pilda intradevar.
Cat despre ce spune saturnianul, cu reconstruirea, se intampla, nu e nici o nenorocire. Trebuie doar sa iti pastrezi speranta cand te gasesti printre daramaturi, si sa ai incredere ca vei construi o casa care sa te adaposteasca la fel de bine, chiar daca in alta forma.
Stii ce se mai intampla, pe langa faptul ca programele tv sunt sub orice critica? Daca se intampla ca un om de cultura sa apara la televizor, devine bagatelizat de colegii de breasla. Cine, obraznicul ala care s-a compromis si a aparut la televizor…
Exista, la noi in tara, o parere conform careia, daca apari la televizor, esti de teapa celor care impanzezc canalele.
Si-aici intervine o piedica in calea ridicarii nivelului de educatie prin intermediul televizorului, pentru ca oamenii valorosi se feresc de asta ca dracu de tamaie. Si e mare mare pacat.
Stii ce se mai intampla, pe langa faptul ca programele tv sunt sub orice critica? Daca se intampla ca un om de cultura sa apara la televizor, devine bagatelizat de colegii de breasla. Cine, obraznicul ala care s-a compromis si a aparut la televizor…
Exista, la noi in tara, o parere conform careia, daca apari la televizor, esti de teapa celor care impanzezc canalele.
Si-aici intervine o piedica in calea ridicarii nivelului de educatie prin intermediul televizorului, pentru ca oamenii valorosi se feresc de asta ca dracu de tamaie. Si e mare mare pacat.
@afreuda: ce-mi creste si mie moralul cand dau de oameni optimisti
E greu sa ne gasim speranta cand suntem la pamant, dar nu e imposibil 
@bogdanic: ai dreptate, ceea ce invata acasa si la scoala este sau ar trebui sa fie baza, dar avand in vedere ca oamenii si mai ales copiii sunt influentabili si vor crede mai degraba ce se spune la tv decat ce le spune un parinte sau un profesor, din pacate conteaza enorm ceea ce se promoveaza prin media. In plus, nu cred ca populatia a determinat proportia mare de aberatii in media, daca ne gandim ca, dupa decenii de comunism si de lipsa de informare, atunci cand am avut n canale si informare la liber, toata lumea era avida de orice se transmitea, fara sa aiba educatia sau cultura necesara pentru a selecta, lucru pe care il consider firesc si de care cei din media au profitat si inca profita. Refuz sa cred ca noi ca popor ne nastem mai redusi decat altii sub aceste aspecte si este chiar datoria mass-mediei sa contribuie la educare in acest sens. Iar, daca familia si scoala conteaza, cu ce ne ajuta daca si familia si mediul scolar este influentat de aceeasi mass-medie?!
@bogdanic: ai dreptate, ceea ce invata acasa si la scoala este sau ar trebui sa fie baza, dar avand in vedere ca oamenii si mai ales copiii sunt influentabili si vor crede mai degraba ce se spune la tv decat ce le spune un parinte sau un profesor, din pacate conteaza enorm ceea ce se promoveaza prin media. In plus, nu cred ca populatia a determinat proportia mare de aberatii in media, daca ne gandim ca, dupa decenii de comunism si de lipsa de informare, atunci cand am avut n canale si informare la liber, toata lumea era avida de orice se transmitea, fara sa aiba educatia sau cultura necesara pentru a selecta, lucru pe care il consider firesc si de care cei din media au profitat si inca profita. Refuz sa cred ca noi ca popor ne nastem mai redusi decat altii sub aceste aspecte si este chiar datoria mass-mediei sa contribuie la educare in acest sens. Iar, daca familia si scoala conteaza, cu ce ne ajuta daca si familia si mediul scolar este influentat de aceeasi mass-medie?!
@cdmitroi: Si eu am renuntat in parte, dar imi pare rau ca in loc sa folosim evolutia omenirii si a tehnicii in scop constructiv, o folosim foarte prost sau incercam sa renuntam la a o mai folosi. Daca tot exista asa o forta de manipulare prin media, ar insemna foarte mult daca ar fi utilizata pentru a manipula in sensul cunoasterii, al educarii, al formarii gusturilor…
@cdmitroi: Si eu am renuntat in parte, dar imi pare rau ca in loc sa folosim evolutia omenirii si a tehnicii in scop constructiv, o folosim foarte prost sau incercam sa renuntam la a o mai folosi. Daca tot exista asa o forta de manipulare prin media, ar insemna foarte mult daca ar fi utilizata pentru a manipula in sensul cunoasterii, al educarii, al formarii gusturilor…
@afreuda: la asta nu m-am gandit si cred ca ai dreptate…cumva e de inteles si reactia oamenilor de cultura in acest sens pentru ca emisiunile sunt asa cum sunt si mai rar un format de emisiune care sa suporte si astfel de invitati, iar un om, care are o anumita valoare, sa se duca la o emisiune in finalul careia mai canta o manea sau in care mai sunt si invitati de calitate indoielnica…ar insemna sa nu se respecte pe sine si, in plus, targetul de spectatori nu merita aparitia, ca sa zic asa…
@afreuda: la asta nu m-am gandit si cred ca ai dreptate…cumva e de inteles si reactia oamenilor de cultura in acest sens pentru ca emisiunile sunt asa cum sunt si mai rar un format de emisiune care sa suporte si astfel de invitati, iar un om, care are o anumita valoare, sa se duca la o emisiune in finalul careia mai canta o manea sau in care mai sunt si invitati de calitate indoielnica…ar insemna sa nu se respecte pe sine si, in plus, targetul de spectatori nu merita aparitia, ca sa zic asa…
Cu placere
Cu placere
ce m-a cutremurat si pe mine filmul, intr-adevar de o senzualitate debordanta, hipnotica bine zici
iar melodia poate sa ramana o obsesie , de cate ori o aud parca revad filmul
ce m-a cutremurat si pe mine filmul, intr-adevar de o senzualitate debordanta, hipnotica bine zici
iar melodia poate sa ramana o obsesie , de cate ori o aud parca revad filmul
Avem posibilitatea de a face modificari.
Dar si tamplarul a avut. A avut posibilitatea de a invata sa fie corect si un bun profesionist, de a alege sa faca fiecare casa de parca ar fi a lui, sa isi puna sufletul si pasiunea in ceea ce face.
Si la viata noastra vine o vreme cand e prea tarziu sa mai facem modificari. Si daca pana atunci nu am invatat sa ne cladim bine casa, vom trai intr-o viata facuta de mantuiala.
@copiiiubirii: daca ne gandim strict la poveste, tamplarul era unul priceput si care invatase sa fie corect si sa profesionist, dar a fost suficient un moment de delasare care l-a costat…
Imi place sa cred ca putin lucruri sunt cu adevarat ireversibile in viata…dar e adevarata ca uneori e cam prea tarziu sa mai schimbi ceva…poti insa sa inveti si sa construiesti mai bine in continuare
Multumesc pentru melodie.este superba si cred ca mi-a provocat o dependenta…Filmul nu l-am vazut…inca.
Multumesc pentru melodie.este superba si cred ca mi-a provocat o dependenta…Filmul nu l-am vazut…inca.
@Child: Cu placere! Eu am incadrat-o deja la obsesii
)
Daca melodia ti-a provocat dependenta, sa vezi filmul
@Child: Cu placere! Eu am incadrat-o deja la obsesii
)
Daca melodia ti-a provocat dependenta, sa vezi filmul
Draga mea, eu am făcut o facultate de jurnalism, am zeci de cunoştinţe printre ziarişti, citesc zilnic presa pt că aşa trebe la job. Despre părerea mea, cât de obiectivă am putut fi, despre presă îmi permit să-ţi dau link la postare, sunt fff interesante comentariile (http://liarebelyell.blogspot.com/2009/04/de-data-asta-despre-presa.html). Ca un mic rezumat la ce ai scris tu, cred că e un îngrozitor lanţ al slăbiciunilor. Părinţii nu mai au timp de educat copiii (eu dau şi meditaţii de 12 ani şi pot scrie romane despre copii, şcoală, profesori, etc), profesorii sunt slab pregătiţi şi nu au nici vocaţie, nici interes să mai pună un minim de pasiune în ceea ce fac. Facultate poate face oricine acum, fără măcar să treacă o zi pe la cursuri. Pe google găseşti rezumate la orice, aşa că de ce să mai citeşti o carte? Sunt f de acord cu ce spune Afreuda, am auzit oameni culţi, intelectuali, spunând că nu au de ce să se ducă la dezbateri, că până la urmă tot la desuet, vulgar şi non-valori se ajunge. Şi ei se fac de rahat şi nu merită efortul.
Draga mea, eu am făcut o facultate de jurnalism, am zeci de cunoştinţe printre ziarişti, citesc zilnic presa pt că aşa trebe la job. Despre părerea mea, cât de obiectivă am putut fi, despre presă îmi permit să-ţi dau link la postare, sunt fff interesante comentariile (http://liarebelyell.blogspot.com/2009/04/de-data-asta-despre-presa.html). Ca un mic rezumat la ce ai scris tu, cred că e un îngrozitor lanţ al slăbiciunilor. Părinţii nu mai au timp de educat copiii (eu dau şi meditaţii de 12 ani şi pot scrie romane despre copii, şcoală, profesori, etc), profesorii sunt slab pregătiţi şi nu au nici vocaţie, nici interes să mai pună un minim de pasiune în ceea ce fac. Facultate poate face oricine acum, fără măcar să treacă o zi pe la cursuri. Pe google găseşti rezumate la orice, aşa că de ce să mai citeşti o carte? Sunt f de acord cu ce spune Afreuda, am auzit oameni culţi, intelectuali, spunând că nu au de ce să se ducă la dezbateri, că până la urmă tot la desuet, vulgar şi non-valori se ajunge. Şi ei se fac de rahat şi nu merită efortul.
@LiaLia: multumesc pentru comentariu si pentru recomandarea postarii tale, am citit-o cu mare placere si am regasit viziunea unui profesionist
. Intr-adevar, este vorba de un cerc vicios in ce priveste educatia, care din pacate are efecte dezastruoase…tocmai datorita acestui cerc, ma gandeam ca, avand in vedere forta mediei de a impune, ar putea fi un punct de plecare, daca aceasta forta ar folosita constructiv…dar am inteles si mai bine din postarea ta ca probabil va mai curge multa apa pe Dambovita…
@LiaLia: multumesc pentru comentariu si pentru recomandarea postarii tale, am citit-o cu mare placere si am regasit viziunea unui profesionist
. Intr-adevar, este vorba de un cerc vicios in ce priveste educatia, care din pacate are efecte dezastruoase…tocmai datorita acestui cerc, ma gandeam ca, avand in vedere forta mediei de a impune, ar putea fi un punct de plecare, daca aceasta forta ar folosita constructiv…dar am inteles si mai bine din postarea ta ca probabil va mai curge multa apa pe Dambovita…
Eu sunt disperat dupa filmele romanesti. Am gasit, totusi, ca toate filmele romanesti stau cam prost cu sonorul. Daca dai mai incet nu mai auzi vorbele, daca dai mai tare te surzeste coloana sonora
Si ca tot veni vorba de filme….dar ai timp, ai timp nu gluma
off topic: eu sunt anonimul din postul Relatiile in deriva…
Eu sunt disperat dupa filmele romanesti. Am gasit, totusi, ca toate filmele romanesti stau cam prost cu sonorul. Daca dai mai incet nu mai auzi vorbele, daca dai mai tare te surzeste coloana sonora
Si ca tot veni vorba de filme….dar ai timp, ai timp nu gluma
off topic: eu sunt anonimul din postul Relatiile in deriva…
@cdmitroi: sunt vazute in cateva saptamani si au fost chiar putine pentru o perioada asa lunga
Off topic: sper ca ai aflat indirect ca ti-am recunoscut stilul
@cdmitroi: sunt vazute in cateva saptamani si au fost chiar putine pentru o perioada asa lunga
Off topic: sper ca ai aflat indirect ca ti-am recunoscut stilul
Am vazut 1, 3 si 4. Primul a fost frumos, mi-a placut. 3 – de pierdut timpul si 4…de curiozitate
Am vazut 1, 3 si 4. Primul a fost frumos, mi-a placut. 3 – de pierdut timpul si 4…de curiozitate
nu l-am vazut pe niciunul dintre cele aduse de tine mai sus, dar tare ma tenteaza merele, soer sa reusesc sa-l vad , merci de reco
nu l-am vazut pe niciunul dintre cele aduse de tine mai sus, dar tare ma tenteaza merele, soer sa reusesc sa-l vad , merci de reco
in afara de Mere rosii le-am vazut pe toate ! unde gasesc si eu filme romanesti ???
in afara de Mere rosii le-am vazut pe toate ! unde gasesc si eu filme romanesti ???
Am vazut 2,4,si 5.Sunt interesante
Am vazut 2,4,si 5.Sunt interesante
Mie si celelalte ice age-uri mi s-au parut dedicate tot adultilor. Felul in care sunt construite personajele trimite la tipologia adulta. Copii mai putin pot intelege ce se ascunde in spatele lor.
Oricum, multe filme de animatie mi se par a fi pentru adulti si nu datorita continutului violent sau erotic, ci datorita substratului.
Mie si celelalte ice age-uri mi s-au parut dedicate tot adultilor. Felul in care sunt construite personajele trimite la tipologia adulta. Copii mai putin pot intelege ce se ascunde in spatele lor.
Oricum, multe filme de animatie mi se par a fi pentru adulti si nu datorita continutului violent sau erotic, ci datorita substratului.
@lemondegala: cu placere
@lemondegala: cu placere
@labarfa: pe odc,pe torrente
@labarfa: pe odc,pe torrente
@afreuda: da, si celelalte ice-age-uri si shrek de exemplu se adreseaza mai mult adultilor, prin substrat…dar plac si copiilor
Ice Age 3 mi s-a parut pe alocuri cam agresiv pentru a-l vedea un copil…
@afreuda: da, si celelalte ice-age-uri si shrek de exemplu se adreseaza mai mult adultilor, prin substrat…dar plac si copiilor
Ice Age 3 mi s-a parut pe alocuri cam agresiv pentru a-l vedea un copil…
te intreb si pe tine: ce faci cand cunosti raspunsurile deja, esti o fiinta rationala, dar sentimentele te fac vulnerabil… stii ca va trece timpul si intesitatea durerii de a accepta situatii care nu pot fi schimbate se va atenua…dar pana trece "acel" (nu se stie cat)timp cum induri? lectiile de parapanta or fi bune? ha, ha, tu ce parere ai?
@sasha: de obicei cand stii raspunsurile, e putin mai usor…e adevarat, durerea nu trece imediat, dar e mai usor de indurat…Incercam sa-mi amintesc cum am indurat, dar nu imi amintesc ceva concret, pur si simplu oscilam intre a ignora durerea uneori si a o accepta alteori…nu cred ca exista o reteta general valabila, insa cred ca exista o mare legatura intre durere si raspunsuri…atunci cand am avut toate raspunsurile si le-am acceptat cu adevarat, durerea s-a estompat pana la a disparea…
Parapanta?! La ce bun?! Nu te simti deja ca si cu parapanta traind si mai ales suferind?
Daaa, Merele Rosii, un film superb despre vremuri in care noi, cei ajunsi acum la jumatatea vietii, visam la binele tuturor, la o lume utopica fara intrigi si cai ocolite. Bine ca ne-am desteptat pe urma
…
Daaa, Merele Rosii, un film superb despre vremuri in care noi, cei ajunsi acum la jumatatea vietii, visam la binele tuturor, la o lume utopica fara intrigi si cai ocolite. Bine ca ne-am desteptat pe urma
…
@pheideas: da, visam la o lume utopica
si hm…"ne-am desteptat" mai mult sau mai putin 
)
@pheideas: da, visam la o lume utopica
si hm…"ne-am desteptat" mai mult sau mai putin 
)
Iete bre că revenişi de la Viena. Şi io care credeam că te-au răpit ţiganii lebădari sau că ai dezertat
No, păi să-ţi fie de bine şi să (nu) îţi pară rău că te-ai întors.
@Saturnianul: Ei, nu-mi pare chiar rau ca m-am intors, dar accept cu greu ca se termina concediul
Daca ai fost la Stephansdom sper ca te-ai oprit sa mananci la Figlmuller. Cel mai bun snitel vienez pe care l-am mancat. Salata de cartofi este dumnezeiasca…
Faina rau partea cu concertele… Parca si in Bucurestiu la Opera sunt concerte in aer liber, vara. A fost unul chiar duminica asta, dar n-am ajuns la el.
@simioncristian: Multumesc pentru vizita!
, pentru ca nu am ramas sa mancam in zona Stephansdom…
Din pacate nu am mancat la Figlmuller
@feeria: nu am stiut de Promenada Operei, am cautat acum pe net dupa ce-am citit comentariul tau si ma bucur ca macar se pare ca scaunele puse la dispozitie de organizatori nu au fost suficiente
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-6024263-seara-magica-promenada-operei.htm
Mi-a placea sa se proiecteze si in Bucuresti undeva concerte in fiecare seara
Bine ai revenit si… multumim pentru imagini!
Mi-a placut o chestie. Yalom a adus in discutie si posibilitatea ca psihoterapeutii sa fie victime ale comploturilor si manipularilor, in pofida inteligentei si capacitatii de a sesiza adevaratele motivatii ale clientilor lor. Si asta doar pentru ca, in cautarea acelei relatii autentice si profunde, care sa produca transformari sufletesti, uita ca pacientul poate avea "a hidden agenda". Ma gandesc la renumitii "therapist killers".
Mi-a placut o chestie. Yalom a adus in discutie si posibilitatea ca psihoterapeutii sa fie victime ale comploturilor si manipularilor, in pofida inteligentei si capacitatii de a sesiza adevaratele motivatii ale clientilor lor. Si asta doar pentru ca, in cautarea acelei relatii autentice si profunde, care sa produca transformari sufletesti, uita ca pacientul poate avea "a hidden agenda". Ma gandesc la renumitii "therapist killers".
@iguana: bine te-am regasit
ma bucur daca ti-au placut 
@feeria: si mie mi-a placut chestia asta…te astepti ca, in cadrul unei terapii, teoretic in interesul pacientului, acesta sa fie sincer si evident terapeutul porneste de la aceasta premisa. Dar uite ca se poate intampla si altfel…
@feeria: si mie mi-a placut chestia asta…te astepti ca, in cadrul unei terapii, teoretic in interesul pacientului, acesta sa fie sincer si evident terapeutul porneste de la aceasta premisa. Dar uite ca se poate intampla si altfel…
Figlmuller !!! Mmmmm Beton snitel.
Anyway – misto poze. Nu stiu daca te-ai odihnit, dar cred ca a meritat excursia.
@bogdanic: uof, nu-l mai ratez cand ma mai duc, ca intentionez sa ma mai duc
, dar in mod cert ameritat excursia 
Multam!Odihnit?! Hm…adormeam numai pe la 5-6 dimineata
Mersi pentru imboldul de a o citi!
Self e un nebun si jumatate. Am citit de el "Cucul si Pupaza" (despre care-am scris aici: http://feeria.wordpress.com/2009/01/14/revoltator-de-interesant-despre-cuc-si-pupaza/). Acuma, nu stiu despre ce ritualuri de puricat e vorba si nici nu stiu in ce masura scenele de sex cimpanzeic in grup sunt socante, dar in cartea de-am citi-o eu e vorba de un barbat care se trezeste peste noapte cu un vagin in zona din spate a genunchiului si de o femeie careia ii creste un penis… Beat that! 
) Am inteles ca tema hermafroditismului n-a prea fost "tratata" ca sa zic asa in literatura fictionala, deci Self e unul dintre putinii curajosi.
Sunt fainute experimentele lui. Are o imaginatie morbida cu care nu-i e rusine sa iasa in public.
Mersi pentru imboldul de a o citi!
Self e un nebun si jumatate. Am citit de el "Cucul si Pupaza" (despre care-am scris aici: http://feeria.wordpress.com/2009/01/14/revoltator-de-interesant-despre-cuc-si-pupaza/). Acuma, nu stiu despre ce ritualuri de puricat e vorba si nici nu stiu in ce masura scenele de sex cimpanzeic in grup sunt socante, dar in cartea de-am citi-o eu e vorba de un barbat care se trezeste peste noapte cu un vagin in zona din spate a genunchiului si de o femeie careia ii creste un penis… Beat that! 
) Am inteles ca tema hermafroditismului n-a prea fost "tratata" ca sa zic asa in literatura fictionala, deci Self e unul dintre putinii curajosi.
Sunt fainute experimentele lui. Are o imaginatie morbida cu care nu-i e rusine sa iasa in public.
@feeria: daca iti place deja Self, sigur vei aprecia cartea asta…am citit despre Cucul si pupaza si am gasit chiar pareri ca Maretele maimute ar fi mai buna, deci purcede cu toata increderea!
Putin socante sunt alte scene, precum cele legate de coprofilie, dar una peste alta, cartea chiar mi-a placut.
Trebuie sa imi iau si eu Cucul si pupaza, dar de Self urmeaza la apel Cum traiesc mortii
@feeria: daca iti place deja Self, sigur vei aprecia cartea asta…am citit despre Cucul si pupaza si am gasit chiar pareri ca Maretele maimute ar fi mai buna, deci purcede cu toata increderea!
Putin socante sunt alte scene, precum cele legate de coprofilie, dar una peste alta, cartea chiar mi-a placut.
Trebuie sa imi iau si eu Cucul si pupaza, dar de Self urmeaza la apel Cum traiesc mortii
Da, tocmai am postat si eu despre Cucul si Pupaza. Mi-a placut foarte mult, am citit-o pe nerasuflate, pentru ca ma preocupa foarte mult problematica asta a insertiei elementelor sexului opus in interiorul fiecaruia dintre noi.
Iar Will Self e absolut delicios. Mi-ar placea sa fiu internata in acelasi salon cu el
Da, tocmai am postat si eu despre Cucul si Pupaza. Mi-a placut foarte mult, am citit-o pe nerasuflate, pentru ca ma preocupa foarte mult problematica asta a insertiei elementelor sexului opus in interiorul fiecaruia dintre noi.
Iar Will Self e absolut delicios. Mi-ar placea sa fiu internata in acelasi salon cu el
@afreuda: Self este intr-adevar altceva si abia astept sa mai citesc de el.
M-ati facut din ce in ce mai curioasa de Cucul si pupaza, tu si feeria
@afreuda: Self este intr-adevar altceva si abia astept sa mai citesc de el.
M-ati facut din ce in ce mai curioasa de Cucul si pupaza, tu si feeria
Dumnezeu să o ierte pe Tatiana! Din nefericire pentru noi, toţi oamenii buni se duc prea repede. Mult prea repede… păcat!
Dumnezeu s-o ierte! Cîntă frumos şi are o voce superbă. Dar e multă tristeţe în melodiile ei. Mă deprimă iar io mai cad în butoaie d-astea şi fără să mă ajute cineva
.
Aşadar, cu greu am putut asculta două melodii deşi al fi vrut să le ascult pe toate
@iguana: Dumnezeu s-o odihneasca!
Asa este, oamenii buni se duc prea repede…oricum se pierd astfel de talente, oricand e mult prea repede…
@Saturnianul: da, este o muzica destul de trista, pe care nu poti s-o asculti in orice dispozitie…dar exista momente si dispozitii, in care astfel de melodii nu iti adancesc tristetea sau deprimarea, din contra, reusesc sa ti-o aline…E o muzica de care avem nevoie
M-a intristat moartea ei. Imi placea/place mult piesa "Copaci fara padure". Vocea Tatianei, linia melodica, versurile, toate sunt sfasietoare. Multa, multa tristete. Sper doar ca n-a fost la fel de multa in viata ei personala, pe cat a aratat in muzica ei.
Dumnezeu s-o odihneasca.
@feeria: si pentru mine tot melodia aceea a fost "obsesia", de la ea s-a declansat si apoi mi-au placut si altele…Nu stiu ce sa zic referitor la viata ei personala, dar oamenii care vadesc asa o sensibilitate au, in general, parte de mai multa suferinta decat altii…dar si de momente inaltatoare, pe masura…zic eu…
Am io o poza ca un snitel d'asta. URL-ul numelui te va duce la articol.
@bogdanic: ahhh, pozele alea cu papa la prima ora m-au terminat
) snitelul ca snitelul, dar torturile…yamyyy 
Felicitari pentru blog si pentru post! Oglinda in care ne privim zilnic ar trebui sa ne dezvaluie si bumerangul de care pomenesti.Ar fi o autoevaluare inainte de a pleca pe usa si pentru a da un refresh vietii noastre care ne ofera la tot pasul ocazii pentru a fi noi insine.Intamplarea face sa fi abordat aceste teme pe blogul meu pe care nu stiu daca l-ai descoperit sau nu.Ce pot spune e ca nu am vrut sa fiu nici critica, nici sa dau impresia ca mi se cuvine totul.Chiar m-am adaptat cu brio in toate colectivele in care am fost,am dezvoltat si relatii de prietenie dar asta nu i-a impiedicat pe unii sa "calce pe cadavre".La ei te refereai? Asistam zilnic daca nu la serviciu, in mass media la lupta pentru renume care este mai acerba decat lupta pentru paine.Unde vom ajunge daca respectul de sine nu mai are valoare, greu de spus…
Felicitari pentru blog si pentru post! Oglinda in care ne privim zilnic ar trebui sa ne dezvaluie si bumerangul de care pomenesti.Ar fi o autoevaluare inainte de a pleca pe usa si pentru a da un refresh vietii noastre care ne ofera la tot pasul ocazii pentru a fi noi insine.Intamplarea face sa fi abordat aceste teme pe blogul meu pe care nu stiu daca l-ai descoperit sau nu.Ce pot spune e ca nu am vrut sa fiu nici critica, nici sa dau impresia ca mi se cuvine totul.Chiar m-am adaptat cu brio in toate colectivele in care am fost,am dezvoltat si relatii de prietenie dar asta nu i-a impiedicat pe unii sa "calce pe cadavre".La ei te refereai? Asistam zilnic daca nu la serviciu, in mass media la lupta pentru renume care este mai acerba decat lupta pentru paine.Unde vom ajunge daca respectul de sine nu mai are valoare, greu de spus…
@Lolita: Multumesc! Bine ai venit pe la mine
Am descoperit blogul tau, temele mi-au atras atentia si urmeaza sa-l aprofundez 
Ma refer in special la acei oameni care lasa acasa respectul si o oarecare modestie, raportandu-se la ceilalti doar prin prisma pretentiilor pe care le au de la ei…uitand de eventuale "va rog", "multumesc" sau de un ton mai putin "de sus", ca doar…orice solicita "li se cuvine"…aceiasi oameni care nu inceteaza sa critice constant tot ce misca si sa se planga de orice reactie la fel de "respectuoasa" a celorlalti.
@Lolita: Multumesc! Bine ai venit pe la mine
Am descoperit blogul tau, temele mi-au atras atentia si urmeaza sa-l aprofundez 
Ma refer in special la acei oameni care lasa acasa respectul si o oarecare modestie, raportandu-se la ceilalti doar prin prisma pretentiilor pe care le au de la ei…uitand de eventuale "va rog", "multumesc" sau de un ton mai putin "de sus", ca doar…orice solicita "li se cuvine"…aceiasi oameni care nu inceteaza sa critice constant tot ce misca si sa se planga de orice reactie la fel de "respectuoasa" a celorlalti.
rontz, ce spui tu, inginerii au descoperit primii. se numeste teoria surubului. Adica daca un surub nu se potriveste la trei piulite, de vina e surubul. Bine, teoria poti s-o extinzi la alte suruburi si piulite.
Ref. la parabola cu mosu', morala e ca pretutindeni oamenii sunt la fel de buni, la fel de rai. La alegere, pentru fiecare drumet.
..
Nu stiai ca la noi bocitul e sport national ? Daca te duci la biserica si stai la urma, o sa auzi: "vai ce mi s-a intamplat !" repetat in 7000 de forme. Iar faptul ca le auzi la biserica, arata ca poporensisul crede in minuni, adica sa le dea cineva gratis. Daca te duci intr-un sat si sapi ceva din care incepi sa scoti bani, rumanu' vine si se uita, sa vada daca poate sa fure, nu sa faca si el groapa le fel.
Cu criza la fel. Sa vezi ce pline or sa fie bisericile, si mai putin "adunarile oamenilor muncii".
rontz, ce spui tu, inginerii au descoperit primii. se numeste teoria surubului. Adica daca un surub nu se potriveste la trei piulite, de vina e surubul. Bine, teoria poti s-o extinzi la alte suruburi si piulite.
Ref. la parabola cu mosu', morala e ca pretutindeni oamenii sunt la fel de buni, la fel de rai. La alegere, pentru fiecare drumet.
..
Nu stiai ca la noi bocitul e sport national ? Daca te duci la biserica si stai la urma, o sa auzi: "vai ce mi s-a intamplat !" repetat in 7000 de forme. Iar faptul ca le auzi la biserica, arata ca poporensisul crede in minuni, adica sa le dea cineva gratis. Daca te duci intr-un sat si sapi ceva din care incepi sa scoti bani, rumanu' vine si se uita, sa vada daca poate sa fure, nu sa faca si el groapa le fel.
Cu criza la fel. Sa vezi ce pline or sa fie bisericile, si mai putin "adunarile oamenilor muncii".
@pheideas: tocmai asta e problema…am precizat ca nu spun lucruri noi, ca cei mai multi stiu toate astea…si desi stim asa de multe, nu aplicam…
Stii cum e…teoria e buna, practica ne omoara
Cautam o solutie practica, aceea de a initia fiecare, la nivel individual, o conduita bazata pe respect fata de oricine, fara sa conteze functia, pozitia de prestator sau client, chiar daca poate ne vom lovi de aceleasi "maniere"…un fel de a lasa de la noi in relatiile cu altii si de a ne concentra mai mult asupra noastra si asupra propriilor greseli decat pe ale altora
@pheideas: tocmai asta e problema…am precizat ca nu spun lucruri noi, ca cei mai multi stiu toate astea…si desi stim asa de multe, nu aplicam…
Stii cum e…teoria e buna, practica ne omoara
Cautam o solutie practica, aceea de a initia fiecare, la nivel individual, o conduita bazata pe respect fata de oricine, fara sa conteze functia, pozitia de prestator sau client, chiar daca poate ne vom lovi de aceleasi "maniere"…un fel de a lasa de la noi in relatiile cu altii si de a ne concentra mai mult asupra noastra si asupra propriilor greseli decat pe ale altora
Draga mea, eu îmi permit să-ţi spun din experienţele mel (unele aş putea să le numesc experimente). Cu multă vreme mi-am impus, şi între timp a devenit gest firesc, să zâmbesc şi să mă uit în ochii casieriţei de la Taxe şi impozite, tantilor de la Poştă, vânzătoarelor, etc. Prima lor reacţie e de uimire! Pentru că nu sunt obişnuite. Şi crede-mă pe cuvânt, cu foarte mici excepţii, toate mi-au zâmbit înapoi, au fost drăguţe. La plecare spun Mulţumesc întotdeauna şi mai zâmbesc o dată. Experimentul meu funcţionează de mai bine de 7-8 ani. Am învăţat să am răbdare cu oamenii, să ofer respect şi politeţe la orice nivel înainte de a aştepta să primesc. Recunosc, abaterile le taxez. Nu cu mâinile în şold, dar le taxez. La fel cu făcutul, cu apucatul de ceva. Energia pozitivă se întoarce la mine cu exact aceeaşi putere cu care se întorcea roata când făcea răutăţi
Draga mea, eu îmi permit să-ţi spun din experienţele mel (unele aş putea să le numesc experimente). Cu multă vreme mi-am impus, şi între timp a devenit gest firesc, să zâmbesc şi să mă uit în ochii casieriţei de la Taxe şi impozite, tantilor de la Poştă, vânzătoarelor, etc. Prima lor reacţie e de uimire! Pentru că nu sunt obişnuite. Şi crede-mă pe cuvânt, cu foarte mici excepţii, toate mi-au zâmbit înapoi, au fost drăguţe. La plecare spun Mulţumesc întotdeauna şi mai zâmbesc o dată. Experimentul meu funcţionează de mai bine de 7-8 ani. Am învăţat să am răbdare cu oamenii, să ofer respect şi politeţe la orice nivel înainte de a aştepta să primesc. Recunosc, abaterile le taxez. Nu cu mâinile în şold, dar le taxez. La fel cu făcutul, cu apucatul de ceva. Energia pozitivă se întoarce la mine cu exact aceeaşi putere cu care se întorcea roata când făcea răutăţi
Urmaresc de ceva timp blogul tau si pot spune ca sunt fan.Vei avea de altfel si o surpriza sper eu placuta in cursul zilei de azi.Ma bucur ca ai descoperit si blogul meu.In ce priveste postul tau as mai adauga ca omul intr-adevar sfinteste locul, vis a vis de ce zice LiaLia cu zambetul sau in exemplul tau cu batranul, dar la mentalitate mai e de lucru…
Urmaresc de ceva timp blogul tau si pot spune ca sunt fan.Vei avea de altfel si o surpriza sper eu placuta in cursul zilei de azi.Ma bucur ca ai descoperit si blogul meu.In ce priveste postul tau as mai adauga ca omul intr-adevar sfinteste locul, vis a vis de ce zice LiaLia cu zambetul sau in exemplul tau cu batranul, dar la mentalitate mai e de lucru…
LiaLia, asa procedez si eu. Am invatat asta de la mentorul meu, un om simplu, inginer silvic, cum spuneam intr-o postare, coborat din panzele lui Velasques. Acel om vorbea cu dumneavoastra si ciobanului din strunga, dar si profesorului universitar. Si de ce sa nu recunosc, sharmul meu deschide multe usi.
rontz, ca sa fundamnentam bunul simt, va trebui sa treaca timp. Timp in care sa invatam sa pretuim: bobul de grau muncit cu truda si banul numarat seara, leu cu leu. Pana ce romanul nu-si va da seama de legatura intre plecatul capului si rodul muncii sale, nu vom vedea bun simt.
LiaLia, asa procedez si eu. Am invatat asta de la mentorul meu, un om simplu, inginer silvic, cum spuneam intr-o postare, coborat din panzele lui Velasques. Acel om vorbea cu dumneavoastra si ciobanului din strunga, dar si profesorului universitar. Si de ce sa nu recunosc, sharmul meu deschide multe usi.
rontz, ca sa fundamnentam bunul simt, va trebui sa treaca timp. Timp in care sa invatam sa pretuim: bobul de grau muncit cu truda si banul numarat seara, leu cu leu. Pana ce romanul nu-si va da seama de legatura intre plecatul capului si rodul muncii sale, nu vom vedea bun simt.
@LiaLia: Ce ma bucur ca ai adus in discutie un exemplu personal real
Eu doar am invitat la exemplu personal, fara a preciza expres ca solutia este verificata de mine…exact asa cum spui, si eu am avut de-a face cu n functionari si la fel de multe vanzatoare, chelneri etc. si, in ultimii ani, de cand am venit in contact cu teoria asta, am constatat ca acumulasem deja de-a lungul timpului n experiente reusite de aplicare a ei, fara s-o fi cunoscut, doar pentru ca am fost invatata si am simtit ca toti oamenii merita un comportament respectuos si binevoitor, pana la proba contrarie a unor cazuri – exceptii. Recunosc ca si eu le taxez pe acestea din urma 
@LiaLia: Ce ma bucur ca ai adus in discutie un exemplu personal real
Eu doar am invitat la exemplu personal, fara a preciza expres ca solutia este verificata de mine…exact asa cum spui, si eu am avut de-a face cu n functionari si la fel de multe vanzatoare, chelneri etc. si, in ultimii ani, de cand am venit in contact cu teoria asta, am constatat ca acumulasem deja de-a lungul timpului n experiente reusite de aplicare a ei, fara s-o fi cunoscut, doar pentru ca am fost invatata si am simtit ca toti oamenii merita un comportament respectuos si binevoitor, pana la proba contrarie a unor cazuri – exceptii. Recunosc ca si eu le taxez pe acestea din urma 
@Lolita: A, imi plac surprizele
Si da, ai exprimat perfect esenta si concluzia postarii mele prin "omul sfinteste locul" 
E mai greu intr-adevar pentru ca o schimbare de mentalitate presupune ca o majoritate semnificativa de oameni sa gandeasca asa…dar poate ca strop cu strop se face balta si exemplul personal de care vorbeam va determina in timp o miscare de propagare a atitudinilor corecte…mai mult decat sa incercam si sa speram, nu prea stiu ce-am putea face…
@Lolita: A, imi plac surprizele
Si da, ai exprimat perfect esenta si concluzia postarii mele prin "omul sfinteste locul" 
E mai greu intr-adevar pentru ca o schimbare de mentalitate presupune ca o majoritate semnificativa de oameni sa gandeasca asa…dar poate ca strop cu strop se face balta si exemplul personal de care vorbeam va determina in timp o miscare de propagare a atitudinilor corecte…mai mult decat sa incercam si sa speram, nu prea stiu ce-am putea face…
@pheideas: n-ai idee cat ma bucura sa vad ca suntem tot mai multi cei care procedam asa
Ai perfecta dreptate: trebuie sa invatam sa pretuim ceea ce inseamna munca si seriozitate in munca, indiferent despre ce fel de munca e vorba, sa fim mai putin mai smeriti si sa aruncam acea atitudine de "buricul pamantului"…ce-as mai vrea eu ar fi sa invatam sa acordam un respect aprioric celorlalti doar pentru ca sunt oameni, inainte de a primi dovezi ca-l merita…stiu, e utopic, riscam sa fim dezamagiti, dar cred ca in timp…la cat castig,merita atata paguba
@pheideas: n-ai idee cat ma bucura sa vad ca suntem tot mai multi cei care procedam asa
Ai perfecta dreptate: trebuie sa invatam sa pretuim ceea ce inseamna munca si seriozitate in munca, indiferent despre ce fel de munca e vorba, sa fim mai putin mai smeriti si sa aruncam acea atitudine de "buricul pamantului"…ce-as mai vrea eu ar fi sa invatam sa acordam un respect aprioric celorlalti doar pentru ca sunt oameni, inainte de a primi dovezi ca-l merita…stiu, e utopic, riscam sa fim dezamagiti, dar cred ca in timp…la cat castig,merita atata paguba
Îmi vine-n minte mitul eternei reîntoarceri… Dacă fiecare gest ar căra în spate doar povara propriei efemerităţi, atunci ne-am putea permite să acţionăm după cum ne taie capul. Dar dacă am avea conştiinţa efectelor succesive pe care acţiunile noastre le generează, atunci cu siguranţă am învăţa să ne respectăm pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru…
Îmi place mult postarea…
Îmi vine-n minte mitul eternei reîntoarceri… Dacă fiecare gest ar căra în spate doar povara propriei efemerităţi, atunci ne-am putea permite să acţionăm după cum ne taie capul. Dar dacă am avea conştiinţa efectelor succesive pe care acţiunile noastre le generează, atunci cu siguranţă am învăţa să ne respectăm pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru…
Îmi place mult postarea…
"Respectă dacă vrei să fi respectat". Cu toate astea respectul se merită şi se câştigă în timp. Iar a vorbi cu "dumneavoastră" mi se pare mai degrabă o dovadă de ipocrizie decât de respect. Oare de ce doar în România se foloseşte pluralul atunci când avem de a face cu o persoană mai în vârstă sau cu cineva situat pe o treaptă ierarhică superioară.
"Respectă dacă vrei să fi respectat". Cu toate astea respectul se merită şi se câştigă în timp. Iar a vorbi cu "dumneavoastră" mi se pare mai degrabă o dovadă de ipocrizie decât de respect. Oare de ce doar în România se foloseşte pluralul atunci când avem de a face cu o persoană mai în vârstă sau cu cineva situat pe o treaptă ierarhică superioară.
Ai un premiu de ridicat de la mine de pe blog!
)
Ai un premiu de ridicat de la mine de pe blog!
)
ATENŢIE! Comentariu de la lung în sus
Io trebe să stabilesc cu tine ceva: Înălţimea Mea Divină, Multpreafericită şi Multiubită are dreptate şi cînd n-are dreptate iar de cuvenit, mi se cuvin toate cele cîte au fost, sunt şi vor fi. Şi nici măcar nu e nevoie să cer. Ceilalţi trebuie să simtă. Lumea de-asta există, pentru mine. Sper că ai reţinut şi apreciezi maxim modestia mea infinită
)
Bon, să lăsm glumele şi pamfletăria la o parte şi să trecem la lucruri serioase. Şi vreau să mă leg în special de atitudinea faţă de ceilalţi văzută prin prisma concepţiei îl plătesc, e obligat să presteze, oricum m-aş comporta. Îmi pare un concept de sorginte sclavagistă bine camuflat sub democratica şi interpretabila pojghiţă a unei alte vocabule: clientul nostru, stăpînul nostru. Vocabulă care e luată literal de mulţi şi în care se topeşte cu succes diferenţa subtilă dar crucială, dintre faptul că ceea ce se cumpără sunt serviiciile unei persoane, nu persoana. E o scăpare conceptuală de care se folosesc, conştient sau nu, destui lipsiţi de simţul subtilităţii. Şi-atunci fie îi facem p-ăştia să simtă pojghiţa şi diferenţele, fie schimbăm conceptul şi vocabula. Nu mă bag să zic ce-o fi mai uşor, că intrăm deja în psihologie, un alt teren "alunecos".
in timp, exceptia va deveni regula. Negreşit! Sunt convins de asta! Însă întrebarea mea rămîne, o pun şi aici: ÎN CÎT TIMP?
Suntem de vreo două mii de ani p-aci, zic istoricii. Şi în tot timpul ăsta am avut doar excepţii la capitolul civilizaţie şi responsabilitate. Dintr-o dată, estimarea mea că pe cale naturală am avea nevoie de la cinci secole în sus nu-mi mai pare atît de fantasmagorică 
De la astfel de oameni nu as avea decat pretentia sa-si asume efectul de bumerang si sa nu se mai planga atata. Nu îmi vine acum termenul pentru chestia aia cînd două condiţii se anulează reciproc, dar cam asta e pretenţia ta
Cineva care se comportă aşa înseamnă că nici măcar nu se gîndeşte la efectul de bumerang. Prin urmare, n-are cum să şi-l asume.
Hai c-am "patinat" destul, am obosit. Te mai las şi pe tine
ATENŢIE! Comentariu de la lung în sus
Io trebe să stabilesc cu tine ceva: Înălţimea Mea Divină, Multpreafericită şi Multiubită are dreptate şi cînd n-are dreptate iar de cuvenit, mi se cuvin toate cele cîte au fost, sunt şi vor fi. Şi nici măcar nu e nevoie să cer. Ceilalţi trebuie să simtă. Lumea de-asta există, pentru mine. Sper că ai reţinut şi apreciezi maxim modestia mea infinită
)
Bon, să lăsm glumele şi pamfletăria la o parte şi să trecem la lucruri serioase. Şi vreau să mă leg în special de atitudinea faţă de ceilalţi văzută prin prisma concepţiei îl plătesc, e obligat să presteze, oricum m-aş comporta. Îmi pare un concept de sorginte sclavagistă bine camuflat sub democratica şi interpretabila pojghiţă a unei alte vocabule: clientul nostru, stăpînul nostru. Vocabulă care e luată literal de mulţi şi în care se topeşte cu succes diferenţa subtilă dar crucială, dintre faptul că ceea ce se cumpără sunt serviiciile unei persoane, nu persoana. E o scăpare conceptuală de care se folosesc, conştient sau nu, destui lipsiţi de simţul subtilităţii. Şi-atunci fie îi facem p-ăştia să simtă pojghiţa şi diferenţele, fie schimbăm conceptul şi vocabula. Nu mă bag să zic ce-o fi mai uşor, că intrăm deja în psihologie, un alt teren "alunecos".
in timp, exceptia va deveni regula. Negreşit! Sunt convins de asta! Însă întrebarea mea rămîne, o pun şi aici: ÎN CÎT TIMP?
Suntem de vreo două mii de ani p-aci, zic istoricii. Şi în tot timpul ăsta am avut doar excepţii la capitolul civilizaţie şi responsabilitate. Dintr-o dată, estimarea mea că pe cale naturală am avea nevoie de la cinci secole în sus nu-mi mai pare atît de fantasmagorică 
De la astfel de oameni nu as avea decat pretentia sa-si asume efectul de bumerang si sa nu se mai planga atata. Nu îmi vine acum termenul pentru chestia aia cînd două condiţii se anulează reciproc, dar cam asta e pretenţia ta
Cineva care se comportă aşa înseamnă că nici măcar nu se gîndeşte la efectul de bumerang. Prin urmare, n-are cum să şi-l asume.
Hai c-am "patinat" destul, am obosit. Te mai las şi pe tine
@Vlad: A vorbi cu "dumneavoastră" nu este o ipocrizie decît atunci cînd te adresezi aşa şefului iar femeii de servici îi spui "tu" chiar dacă are de 2 ori vîrsta ta. Sau cînd respectul se rezumă la modul de adresare. Şi atunci vorbim de condiţii anormale.
@Vlad: A vorbi cu "dumneavoastră" nu este o ipocrizie decît atunci cînd te adresezi aşa şefului iar femeii de servici îi spui "tu" chiar dacă are de 2 ori vîrsta ta. Sau cînd respectul se rezumă la modul de adresare. Şi atunci vorbim de condiţii anormale.
@Delf: constientizarea si analizarea (in timp util, zic eu) a consecintelor e o intreaga poveste pe care chiar intentionez sa o abordez intr-o postare viitoare, pentru ca intr-adevar de la asta pornesc muuuulte…
Intre respectul de sine si respectarea celorlalti e o legatura mult mai stransa decat ar parea, dar cei care pretind respect fara a respecta n-au timp sa realizeze ca, in realitate, ei insisi nu se respecta…
@Delf: constientizarea si analizarea (in timp util, zic eu) a consecintelor e o intreaga poveste pe care chiar intentionez sa o abordez intr-o postare viitoare, pentru ca intr-adevar de la asta pornesc muuuulte…
Intre respectul de sine si respectarea celorlalti e o legatura mult mai stransa decat ar parea, dar cei care pretind respect fara a respecta n-au timp sa realizeze ca, in realitate, ei insisi nu se respecta…
@Vlad: sunt de acord ca respectul se merita si se castiga, dar asta cand respect pe cineva pentru anumite calitati, pentru un fel de a fi, dar daca vorbim de a trata pe cineva cu respect pentru simplu motiv ca este un om, aleg sa-l ofer aprioric, cu riscul de a fi dezamagita ulterior. Aplic prezumtia de "nevinovatie" si pornesc de la premisa ca-l merita
In ce priveste pluralul, surprinzator, limba romana nu este singura limba care contine formule de respect (vezi spaniola, franceza, germana), unele limbi avand forme de persoana a III-a singular, iar altele avand forme de persoana a II-a plural si toate cateva forme de pronume de politete.
Ca la noi este folosit doar cand ne adresam cuiva mai in varsta sau pe o treapta superioara, este intr-adevar o ipocrizie.
@Vlad: sunt de acord ca respectul se merita si se castiga, dar asta cand respect pe cineva pentru anumite calitati, pentru un fel de a fi, dar daca vorbim de a trata pe cineva cu respect pentru simplu motiv ca este un om, aleg sa-l ofer aprioric, cu riscul de a fi dezamagita ulterior. Aplic prezumtia de "nevinovatie" si pornesc de la premisa ca-l merita
In ce priveste pluralul, surprinzator, limba romana nu este singura limba care contine formule de respect (vezi spaniola, franceza, germana), unele limbi avand forme de persoana a III-a singular, iar altele avand forme de persoana a II-a plural si toate cateva forme de pronume de politete.
Ca la noi este folosit doar cand ne adresam cuiva mai in varsta sau pe o treapta superioara, este intr-adevar o ipocrizie.
@Lolita: am vazut de cand eram inca la birou, dar nu prea am putut sa-mi manifest incantarea
Multumesc frumos si o sa-mi indeplinesc cat de curand "obligatiile"
@Lolita: am vazut de cand eram inca la birou, dar nu prea am putut sa-mi manifest incantarea
Multumesc frumos si o sa-mi indeplinesc cat de curand "obligatiile"
@Saturnianul: O, Doamne!
Sa ne intelegem de la inceput ca sa nu fac scurta la degete raspunzand pe masura 
: la ce nu contrazic achiesez 
Totusi nu cred ca in doua mii de ani, am avut doar carente la capitolul civilizatie si responsabilitate, dar si asa daca ar fi, cinci secole este mai mult decat pesimist si demoralizator…acum un secol, de exemplu, omenirea nu zbura pe luna si nici nu avea atatea elemente de confort in viata si uite cate se pot face intr-un singur secol…
Daca, in loc sa purcedem, ne intrebam "cat dureaza" pana la rezultatul major, n-o sa demaram niciodata si o sa pierdem inclusiv niste rezultate mai marunte, dar semnificative 
, rationamentul tau e corect 
Ei, asta cu "in cat timp" as vrea si eu sa o stiu si as face o postare cu litere maaaari sa anunt pe toata lumea
Daca tot mai multi oameni ar constientiza si aplica, efectul se va extinde si vom deveni cea mai civilizata natie de pe planeta
Multi au auzit de efectul de bumerang, dar nu i-au dat atentie, multi chiar il cunosc, dar nu-l aplica…Oricum touchee
@Saturnianul: O, Doamne!
Sa ne intelegem de la inceput ca sa nu fac scurta la degete raspunzand pe masura 
: la ce nu contrazic achiesez 
Totusi nu cred ca in doua mii de ani, am avut doar carente la capitolul civilizatie si responsabilitate, dar si asa daca ar fi, cinci secole este mai mult decat pesimist si demoralizator…acum un secol, de exemplu, omenirea nu zbura pe luna si nici nu avea atatea elemente de confort in viata si uite cate se pot face intr-un singur secol…
Daca, in loc sa purcedem, ne intrebam "cat dureaza" pana la rezultatul major, n-o sa demaram niciodata si o sa pierdem inclusiv niste rezultate mai marunte, dar semnificative 
, rationamentul tau e corect 
Ei, asta cu "in cat timp" as vrea si eu sa o stiu si as face o postare cu litere maaaari sa anunt pe toata lumea
Daca tot mai multi oameni ar constientiza si aplica, efectul se va extinde si vom deveni cea mai civilizata natie de pe planeta
Multi au auzit de efectul de bumerang, dar nu i-au dat atentie, multi chiar il cunosc, dar nu-l aplica…Oricum touchee
Păi asta încercam sa zic io, că am purces de 2000 de ani iar azi suntem tot cam acolo unde eram cînd am purces
Şi nu mă refer la rachete şi tehnologie 
Acum îţi dai şi eu dreptate la ce-ai zis, nu tre' să cugetăm prea mult la cît durează. Tu ai purces, io am purces, noi de pe-aici am purces. Cum îi facem şi pe restul să purceadă?
Păi asta încercam sa zic io, că am purces de 2000 de ani iar azi suntem tot cam acolo unde eram cînd am purces
Şi nu mă refer la rachete şi tehnologie 
Acum îţi dai şi eu dreptate la ce-ai zis, nu tre' să cugetăm prea mult la cît durează. Tu ai purces, io am purces, noi de pe-aici am purces. Cum îi facem şi pe restul să purceadă?
@Saturnianul: pai uite-asa: intai prin exemplul personal, face minuni, zau, pe cuvant de parolist
…daca nu ma crezi, ai citit ce scria si Lia 
Atatea indemnuri sa cumparam toate prostiile functioneaza, desi e criza si indemnuri la respect sa nu functioneze?! Mai ales ca nu costa 
Si apoi prin raspandire de indemnuri de-astea la respect si la atitudini civilizate
@Saturnianul: pai uite-asa: intai prin exemplul personal, face minuni, zau, pe cuvant de parolist
…daca nu ma crezi, ai citit ce scria si Lia 
Atatea indemnuri sa cumparam toate prostiile functioneaza, desi e criza si indemnuri la respect sa nu functioneze?! Mai ales ca nu costa 
Si apoi prin raspandire de indemnuri de-astea la respect si la atitudini civilizate
"Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei."
Cat adevar aici…
"Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei."
Cat adevar aici…
prin urmare, sa fim pozitivi. vis a vis de comentul liei, mai de una zi eram atat de pornit inpotriva alaora de la taxe, incat, duduia de la ghiseu m-a intrebat cu zambetul pe buze " va simtiti rau?" "linistiti-va"…pe acolo trecuse Lia rebela
prin urmare, sa fim pozitivi. vis a vis de comentul liei, mai de una zi eram atat de pornit inpotriva alaora de la taxe, incat, duduia de la ghiseu m-a intrebat cu zambetul pe buze " va simtiti rau?" "linistiti-va"…pe acolo trecuse Lia rebela
@cdmitroi: ca erai suparat pe aia de la taxe, imi pare rau si sunt convinsa ca aveai si de ce…dar ma bucura ca duduia a reactionat omeneste, deci se poate
Misiune partial indeplinita caci fie nu se poate in blogspot, fie sunt eu toanta…mai posibil a doua varianta
@cdmitroi: ca erai suparat pe aia de la taxe, imi pare rau si sunt convinsa ca aveai si de ce…dar ma bucura ca duduia a reactionat omeneste, deci se poate
Misiune partial indeplinita caci fie nu se poate in blogspot, fie sunt eu toanta…mai posibil a doua varianta
@rontzy: nici eu nu sunt expert in blogarie dar imi dau silinta (ca si tine) sa par meserias
@rontzy: nici eu nu sunt expert in blogarie dar imi dau silinta (ca si tine) sa par meserias
A meritat asteptarea! Leapsa ta este super! Mi-a placut cum te vezi tu in cuvinte! E o provocare si as incerca si eu intr-o postare ulterioara sa ma imaginez in cuvinte…Sublim!
A meritat asteptarea! Leapsa ta este super! Mi-a placut cum te vezi tu in cuvinte! E o provocare si as incerca si eu intr-o postare ulterioara sa ma imaginez in cuvinte…Sublim!
Vezi ca mai ai o datorie lepseasca de onorat
Vezi ca mai ai o datorie lepseasca de onorat
@Lolita: Multam! Eu in cuvinte mi-a fost data de Pheideas
Atunci astept sa te citesc in cuvinte
@Lolita: Multam! Eu in cuvinte mi-a fost data de Pheideas
Atunci astept sa te citesc in cuvinte
@afreuda: se pare ca s-a redeschis sezonul la lepse
Am aruncat rapid un ochi si imi plaaaace leapsa de la tine 
, o sa o citesc atent cand ajung pe-acasa 
@afreuda: se pare ca s-a redeschis sezonul la lepse
Am aruncat rapid un ochi si imi plaaaace leapsa de la tine 
, o sa o citesc atent cand ajung pe-acasa 
Doua intrebari …
1. Detaseaza-te de fenomen si imagineaza-ti ca ai fi fost abandonata de mica pe o insula in Pacific. Ai fi supravietuit. In ce ai fi crezut ?
2. Crezi ca exista si alte cai de a ajunge la Dumnezeu, decat cele vechi si anacronice ?
Dumnezeu, Credinta si Biserica sunt separate. Dar toate îmi dau de multe ori, mai ales în momentele grele, speranţă, sunt un "placebo" al curajului meu.
Dumnezeu – Pentru mine Dumnezeu este CEL în care cred. Aşa m-am născut şi nu am căutat niciodată să îi "cercetez" existenţa. Nu din ignoranţă. Pur şi simplu îmi place să ştiu că pot să cred în ceva, în cineva! Este o "sursă" de optimism.
Credinta – este “orice” crede omul pentru a reusi ceva. Credinta poate fi si credinta in Dumnezeu, Cristos, Budha, dar si credinta simpla ca daca mi se intampla ceva rau voi depasi momentul.
Biserica – o instituţie aflată între mintea omului şi credinţă.
@iguana: Dumnezeu, credinta si biserica ar trebui clar separate, dar multi le confunda…in postare eu am abordat "credinta" ca fiind vorba de credinta mea in Dumnezeu, dar da, credinta inseamna foarte multe, inclusiv credinta in alte forme de divinitate. Biserica este o o institutie, cu privire la care, cel putin in varianta romana, prefer sa nu ma exprim
, dar este si un simbol, un lacas, care are semnificatia pe care i-o dau eu 
@pheideas: 1. raspunsul la un astfel de experiment il gasesti in cultele din preistorie…un om abandonat pe o insula, traind complet rupt de civilizatie, nu va avea nici macar constiinta umanitatii din el si cu atat mai putin o raportare similara cu ce avem noi, la lumea inconjuratoare.
Sa ne "aruncam" in preistorie sau sa ma intreb in ce-as fi crezut daca…nu iti va da raspunsuri la intrebarile tale
2. caile prin care mi s-a format viziunea asupra credintei in Dumnezeu nu imi par anacronice…poate vechi, dar nu anacronice. N-as putea sa-ti raspund la intrebare pentru ca nu stiu ce intelegi prin "a ajunge la Dumnezeu".
1. Si noi avem constiinta umanitatii ?
) Nu vreau raspunsuri, ci sa te gandesti la intrebari. Retine un aspect: in afara de tehnologie, nu avem nimic in plus.
Dar mai intai e musai sa cunosti.
2. Cand vei accepta, vei intelege.
Felicitari pentru post!Lasand la o parte cultele din istorie, sa ne gandim la mai apropiatul de noi, Robinson Crusoe care a naufragiat pe o insula din cauza propriei vanitati ce l-a manat departe de ai lui – unde era bine si putea duce o viata comoda – doar pentru a cuceri lumea, impins de un dor nestapanit de necunoscut si de renume poate. Alte cai de a ajunge la Dumnezeu sunt prin cunoastere, dar nu cea palpabila, ci cea a spiritului universal.( cum a reusit altfel sa se adapteze si sa reziste la toate intemperiile?) A redescoperit focul, jurnalul etc si a rezistat pana la 62 de ani pe insula…Ar putea fi ceea ce noi numim minune?
Ideea cu minunile personale îmi apare ca o observaţie extrem de pertinentă. Într-adevăr, multe minuni ne străbat existenţa, fără să le conştientizăm întotdeauna ca atare. Suntem păliţi, la propriu, de miracolul vieţii căruia nu-i putem face faţă prin forţe proprii…
Pe de altă parte, înţeleg unde bate Pheideas. Citisem mai demult „Împăratul muştelor” şi acolo am întâlnit aceeaşi idee: valorile umane nu sunt înnăscute, ci mai degrabă inculcate pe cale comunitară. Mă rog, s-ar putea isca o întreagă discuţie plecând de la ideea aceasta. Personal, n-o văd ca pe-o obiecţie fundamentală la adresa credinţei, dar e destul de puternică şi, tocmai de aceea, necesită o aprofundare. Am de gând să scriu şi eu ceva pe tema asta.
Prin intrebarea mea, nu am facut decat sa izolez fenomenul de orice alta intruziune, din social in cazul acesta. In esenta lui, omul este un cautator. El nu accepta minunile. Minunea ii poate inchide orizontul cunoasterii. Minunea seamana cu a inchide o carte dupa ce ai citit jumatate.
@pheideas: nu mi-as dori sa retin aspectul mentionat de tine, intrucat fata de perioada mentionata, in afara de tehnologie, mai vad si o evolutie culturala, conceptuala etc de care nu pot face abstractie…
si sper ca postarea a generat si adresate tie, experientelor tale personale 
Prin constiinta umanitatii voiam sa spun constiinta umanului sau a omenescului, diferentiind de alte forme de viata
Asa cum am spus in finalul postarii, care este redarea experientei personale, absenta unor raspunsuri nu inseamna inexistenta unei realitati…dar asta se aplica la mine
@Lolita: Multumesc!
e adevarat ca nu-l putem considera abandonat de mic pe o insula, pentru ca el era deja "alterat" de societate cand a plecat si probabil avea deja o viziune in ce priveste credinta. Nu-mi amintesc referiri la credinta in ce-l priveste pe el, dar eu, daca as fi trecut prin ceva similar, in mod cert as fi considerat-o si o minune, cu toata stradania mea de a supravietui.
Interesant exemplul tau cu Robinson Crusoe
@Delf: Nu contest ideea inculcarii inclusiv a credintei, dar fiecare este liber ca, atunci cand se indoieste, sa caute propriile raspunsuri si sa accepte credinta inculcata sau sa renunte la ea…
In ce priveste limita intre ce este innascut si ce este dobandit din comunitate, da, ar putea fi o intreaga dezbatere…Parerea mea este ca omul poarta in el germene cam pentru orice, conteaza ce anume isi dezvolta si cultiva, individual si influentat de societate…intr-adevar, tema merita o postare distincta
@pheideas: imi place ideea de a inchide o carte dupa ce ai citit jumatate, suna interesant si omenesc
poate am sa incerc 
Lasand gluma la o parte, sunt de acord ca omul este un cautator, ca doar "dubito ergo cogito" dar asta nu ar trebui sa vina in absoluta contradictie cu a accepta minunile, atata timp cat nici una din ele nu este impinsa la extrem.
Să mă leg de răspunsul tău la întrebarea lui @pheideas: un om abandonat pe o insula, traind complet rupt de civilizatie, nu va avea nici macar constiinta umanitatii. La asta îţi răspund cu o recomandare: vizionează Cast Away şi pe urmă mai discutăm vizavi de a nu avea conştiinţa umanităţii.
Un om abandonat pe o insulă a trăit, înainte de asta, între oameni. Cum naiba să n-aibă conştiinţa umanităţii? Mai mult, în afara unor grave erori de "programare", oamenii au înscris în codul genetic conştiinţa speciei din care fac parte. Şi cred că nu numai oamenii.
Exact, biserica şi preoţii reprezintă nişte simboluri. Şi asta ar trebui să rămînă. Din păcate, pentru mulţi, simbolurile lui Dumnezeu au devenit mai importante şi sfinte decît Dumnezeu însuşi.
@pheideas: Dacă în afară de tehnologie nu aveam nimic în plus, nu am fi avut nici tehnologia. Eram în peşteri şi acum.
rontziki, extremul e relativ. si apoi fiecare are dreptul de a crede intr-un ideal personal sau colectiv.
))))
…
Si raspunsul … cel parasit pe o insula isi va construi propriul univers, cunoscut si necunoscut. Se va inchina la necunoscut si prin cunoastere va incerca sa-l stapaneasca, sa-l controleze, sa-l foloseasca.
…
saturnianule, acel ceva, dupa mine, se numeste inteligenta. Si tot inteligenta se va numi si cand stra-stra-nepotul meu va fi chief engineer pe Enterprise si va spune "engage !".
@Saturnianul: pai da, un om abandonat pe insula a trait printre oameni, vezi si raspunsul meu la exemplul cu Robinison Crusoe de mai sus…ipoteza la care raspundeam era sa fi fost abandonata de mica pe o insula, ceea ce poate insemna si cand aveam vreo 2-3 zile si n-apucasem sa traiesc printre oameni…
Oricat ar fi inscris in codul genetic, tot cred ca, daca un om traieste singur pe o insula de cand e f mic, in cazul in care sunt si animale pe-acolo, va percepe diferenta fata de ele, asa cum si animalele percep diferenta dintre ele, dar cum isi percepe umanitatea…si mai departe daca si cum ar aborda o posibila credinta, ma depaseste…
@pheideas: cum iti ziceam in comentariul anterior, raspunsul in gasesti in preistorie si seamana cu ceea ce ai scris.
, doar ca nu sunt de acord cu ea…sa crezi in Dumnezeu nu inseamna sa crezi in necunoscut, inseamna, printre altele, sa crezi in a face bine, in a-ti iubi aproapele, inseamna sa inveti smerenia…
Analogia subtila am inteles-o
Cat despre diferentele fata de epoca preistorica, in afara de tehnologie, evolutia si-a spus cuvantul pe mai multe planuri si nu putem spune totusi ca singura diferenta intre preistorie si acum o reprezinta tehnologia, la fel cum cred ca singura diferenta intre momentul "engage" si acum o va face tehnologia
si mai departe daca si cum ar aborda o posibila credinta, ma depaseste…
Hmmm… Ştii că mi-ai dat idee de o posibilă povestire cu asta? O să rumeg…
@Saturnianul: a, ce bine imi pare!!! abia astept s-o citesc!
superbe !
)
superbe !
)
Să comentez… Să nu comentez… Tastatura mea zice că nu. Cică am ţăcănit-o destul. Şi nu vreau să dea divorţ de mine
Să comentez… Să nu comentez… Tastatura mea zice că nu. Cică am ţăcănit-o destul. Şi nu vreau să dea divorţ de mine
Păi ia gîndeşte-te cînd ţi-a venit dorul de ducă: înainte sau după? Sau aveai "sămînţa" şi ai "udat-o" cu melodia? Cred că asta e
Până fugi, vezi că ai o leapşă la mine, nu ştiu dacă ai făcut-o deja, eu sper că nu
Dacă o mai ascult mult îmi vine şi mie dorul de ducă… mai bine "plec"!
Da,ai dreptate,unii au cautari chiar…fierbinti
Si eu am destule,dar nu imi permit sa le arat.Imi e rusine de rusinea lor 
Da,ai dreptate,unii au cautari chiar…fierbinti
Si eu am destule,dar nu imi permit sa le arat.Imi e rusine de rusinea lor 
@pheideas: normal
) la asa un blog 
@pheideas: normal
) la asa un blog 
@Saturnianul: avand in vedere ora la care totusi ai comentat, cred si eu ca se plangea de cat ai tacanit-o
@Saturnianul: avand in vedere ora la care totusi ai comentat, cred si eu ca se plangea de cat ai tacanit-o
@Child : ma mir si eu la cate se asteapta lumea sa gaseasca pe internet
iti vine sa le spui "get a life" 
@Child : ma mir si eu la cate se asteapta lumea sa gaseasca pe internet
iti vine sa le spui "get a life" 
@Saturnianul : pai m-am gandit si nu mai stiu, ca daca stiam…
@iguana: mda…greu cu dorul asta de duca la final de concedii
Păcat că le-ai aruncat… Şi eu aş fi vrut să le citesc…
Şi eu aş pleca oriunde…
@Delf: poate ca doar m-as fi amuzat si as fi amuzat si pe altii cu ele, dar oricum merita sa vad ce-mi dadea prin minte la varstele alea
Foarte original! M-am distrat copios! Bravo!
Foarte original! M-am distrat copios! Bravo!
@Lolita: nu e chiar original
ideea asta cu cautarile google prin care se ajunge la blog am vazut-o pe cateva bloguri si de fiecare data m-a amuzat…probabil o sa o reiau din cand in cand 
@Lolita: nu e chiar original
ideea asta cu cautarile google prin care se ajunge la blog am vazut-o pe cateva bloguri si de fiecare data m-a amuzat…probabil o sa o reiau din cand in cand 
Barbati,femei,ea creste copii,el conduce lumea,ei se urasc,ei sunt barfiti,lumea se duce de rapa…Nu stiu cine e de vina,nu stiu cine continua…chestia e ca nu ne cunoastem pe noi(foarte bine)si ne dam cu presupusul despre ceilalti…Barbatii zic ca stiu cum sunt femeile si invers,dar pusi fata-n fata esueaza.
Parerea mea e ca,cu toate ca avem aceleasi drepturi,avem posibilitati diferite(nu bazate pe relatii de subordonare)de a le duce la indeplinire,si asta tine"putin"si de saua turceasca…
Barbati,femei,ea creste copii,el conduce lumea,ei se urasc,ei sunt barfiti,lumea se duce de rapa…Nu stiu cine e de vina,nu stiu cine continua…chestia e ca nu ne cunoastem pe noi(foarte bine)si ne dam cu presupusul despre ceilalti…Barbatii zic ca stiu cum sunt femeile si invers,dar pusi fata-n fata esueaza.
Parerea mea e ca,cu toate ca avem aceleasi drepturi,avem posibilitati diferite(nu bazate pe relatii de subordonare)de a le duce la indeplinire,si asta tine"putin"si de saua turceasca…
am mii de furnici sub piele in momentul asta si multe flashback-uri…
am mii de furnici sub piele in momentul asta si multe flashback-uri…
Eu am trăit chestia cu himera aleasă în defavoarea unei realităţi. Şi acum ştiu un lucru: cînd ceva care nu este himeră va apărea iar sentimentul va fi reciproc, n-am să mai pierd trenul pentru nimic în lume.
O să caut filmul pe dvd. Sper să-l şi găsesc.
Eu am trăit chestia cu himera aleasă în defavoarea unei realităţi. Şi acum ştiu un lucru: cînd ceva care nu este himeră va apărea iar sentimentul va fi reciproc, n-am să mai pierd trenul pentru nimic în lume.
O să caut filmul pe dvd. Sper să-l şi găsesc.
@Rodica: in primul rand, bine ai venit pe la mine!
Nu am intentionat sa caut vinovati si, avand in vedere ca, pentru a merge, e nevoie de doi, de obicei cand nu merge, intr-o forma sau alta sunt "de vina" amandoi…Si da, ai foarte mare dreptate: intai de toate trebuie sa ne cunoastem pe noi insine si apoi e mai simplu sa ii cunostem si pe ceilalti.
Suntem diferiti de la natura si asta face sa avem forme diferite de actiune si de reactie…parerea mea e ca asa si trebuie sa fie
@Rodica: in primul rand, bine ai venit pe la mine!
Nu am intentionat sa caut vinovati si, avand in vedere ca, pentru a merge, e nevoie de doi, de obicei cand nu merge, intr-o forma sau alta sunt "de vina" amandoi…Si da, ai foarte mare dreptate: intai de toate trebuie sa ne cunoastem pe noi insine si apoi e mai simplu sa ii cunostem si pe ceilalti.
Suntem diferiti de la natura si asta face sa avem forme diferite de actiune si de reactie…parerea mea e ca asa si trebuie sa fie
@Rodica:
si eu am avut, vazand filmul, flashback-uri si, as putea spune, niste revelatii din acelea de te fac sa te lovesti peste frunte si sa zici : da, exact, cum de nu m-am gandit la asta?! 
@Rodica:
si eu am avut, vazand filmul, flashback-uri si, as putea spune, niste revelatii din acelea de te fac sa te lovesti peste frunte si sa zici : da, exact, cum de nu m-am gandit la asta?! 
@Saturnianul: pai cam asta ar fi ideea: sa invatam din ceea ce am trait si macar sa nu mai repetam…asta cel putin raportat la himera, dar astept cuminte sa dai peste varianta aceea posibila, simpla si reala si sa-mi spui daca ai stiut sa profiti de ea sau ai avut macar impulsul sa fugi
Cred ca inca nu e pe dvd sau cel putin nu la noi…
@Saturnianul: pai cam asta ar fi ideea: sa invatam din ceea ce am trait si macar sa nu mai repetam…asta cel putin raportat la himera, dar astept cuminte sa dai peste varianta aceea posibila, simpla si reala si sa-mi spui daca ai stiut sa profiti de ea sau ai avut macar impulsul sa fugi
Cred ca inca nu e pe dvd sau cel putin nu la noi…
Ştii ce e mai trist? Că trebuie să te îndepărtezi ca să uiţi, că trebuie să uiţi ca să redevii o persoană demnă, că trebuie să-ţi ignori trecutul ca să te poţi apleca asupra prezentului. Trist.
Ştii ce e mai trist? Că trebuie să te îndepărtezi ca să uiţi, că trebuie să uiţi ca să redevii o persoană demnă, că trebuie să-ţi ignori trecutul ca să te poţi apleca asupra prezentului. Trist.
@Delf: trist, mda…n-as sti sa zic ce anume e trist, dar sunt de parere ca nu trebuie sa uiti trecutul ca sa fii redevii demn sau ca sa traiesti prezentul…trebuie in primul rand sa-l accepti si mai ales sa nu-l uiti
Asta ca sa redevii demn si sa fii impacat cu tine…mai departe, depinde de multe…poate fi trist sau nu…
@Delf: trist, mda…n-as sti sa zic ce anume e trist, dar sunt de parere ca nu trebuie sa uiti trecutul ca sa fii redevii demn sau ca sa traiesti prezentul…trebuie in primul rand sa-l accepti si mai ales sa nu-l uiti
Asta ca sa redevii demn si sa fii impacat cu tine…mai departe, depinde de multe…poate fi trist sau nu…
Rândurile tale, grăitoare ca de obicei, se axează pe libertate în postura ei ontologică, de definire a propriei persoane. E un subiect colosal. Am senzaţia, din ce în ce mai acută, că oamenii îşi ratează sensul existenţei tocmai pentru că nu l-au deprins, în prealabil, pe cel al libertăţii. A fi liber înseamnă, la limită, a şti să trăieşti.
Cealaltă latură a libertăţii se regăseşte în ceea ce se cheamă liber-arbitru, în posibilitatea de a alege ceea ce îţi doreşti. Se vădeşte aici conexiunea cu voinţa.
Dincolo de registrul signaletic, libertatea presupune luciditate, autocunoaştere şi-un teribil curaj. Hmmm… îmi vin în minte prea multe lucruri deodată pentru a le expune simultan.
Mai vreau doar să-ţi mulţumesc. Atât.
Rândurile tale, grăitoare ca de obicei, se axează pe libertate în postura ei ontologică, de definire a propriei persoane. E un subiect colosal. Am senzaţia, din ce în ce mai acută, că oamenii îşi ratează sensul existenţei tocmai pentru că nu l-au deprins, în prealabil, pe cel al libertăţii. A fi liber înseamnă, la limită, a şti să trăieşti.
Cealaltă latură a libertăţii se regăseşte în ceea ce se cheamă liber-arbitru, în posibilitatea de a alege ceea ce îţi doreşti. Se vădeşte aici conexiunea cu voinţa.
Dincolo de registrul signaletic, libertatea presupune luciditate, autocunoaştere şi-un teribil curaj. Hmmm… îmi vin în minte prea multe lucruri deodată pentru a le expune simultan.
Mai vreau doar să-ţi mulţumesc. Atât.
Nemultumirea noastra cronica s-ar putea pune in legatura cu arhetipul pe care nu mai reusim sa-l urmam,ii pierdem coordonatele pe drum.
Asteptam minuni?Poate doar niste ochi mai limpezi ca ai nostri,sau propria limpezire,care uneori pp o noua perspectiva asupra situatiei.
Toate ni se par extrem de greu de dus,deoarece nu ne putem proiecta sperantele dincolo de"ziua de maine",iar temporalul(acolo unde se afla toate problemele noastre)se transforma in"atemporal",si de aici si disperarea noastra.
Avem nevoie de atat de putin pt a fi fericiti,numai ca alergam acolo unde nu trebuie,dupa ce nu trebuie,la momentul nepotrivit,restul e de trait,de aflat,de cunoscut si de rezolvat.
@Delf: Perfect spus ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii…E suficient ca uneori ne simtim ca frunze in vant datorita "destinului" si neputintei liberului arbitru, ca sa ne mai simtim asa si pentru ca ignoram ce e in puterea noastra…
Mi-a fost greu sa scriu postarea tocmai pentru ca imi veneau mai multe in minte si riscam sa ating doar tangential si subiecte precum liberul arbitru 
Dar ma roade si tema asta de cativa ani si urmeaza 
Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda
@Delf: Perfect spus ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii…E suficient ca uneori ne simtim ca frunze in vant datorita "destinului" si neputintei liberului arbitru, ca sa ne mai simtim asa si pentru ca ignoram ce e in puterea noastra…
Mi-a fost greu sa scriu postarea tocmai pentru ca imi veneau mai multe in minte si riscam sa ating doar tangential si subiecte precum liberul arbitru 
Dar ma roade si tema asta de cativa ani si urmeaza 
Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda
@Rodica: da, asa este, alergam dupa ce avem impresia ca ne trebuie…si, indiferent, dupa ce alergam, ne setam atat de mult pe ce ne dorim, incat uitam sa mai traim drumul pana acolo
Titlul e sugestiv si incitant in acelasi timp! M-am gandit si eu de multe ori care e libertatea reala… Undeva intr-un post spuneam ca noi nu suntem prizonierii destinului, ci doar ai propriei minti. Perceptia diferita pe care o avem fiecare despre viata ne ingradeste si libertatea. Cel mai greu e sa ne sondam interiorul, sa ne descoperim si cred ca atunci cand vom reusi cu adevarat acest lucru vom fi si liberi. Fiind perpetuu in schimbare, intr-o continua cautare si preocupati de autoanaliza si psihanaliza ne incorsetam mintea cu limite, ziduri ale propriilor prejudecati, dileme si experiente de viata. Bineinteles ca si ceilalti ne pot ingradi libertatea, dar lupta ce o avem de purtat e cu sinele. Asa vad eu cel putin!
O saptamana usoara!
Titlul e sugestiv si incitant in acelasi timp! M-am gandit si eu de multe ori care e libertatea reala… Undeva intr-un post spuneam ca noi nu suntem prizonierii destinului, ci doar ai propriei minti. Perceptia diferita pe care o avem fiecare despre viata ne ingradeste si libertatea. Cel mai greu e sa ne sondam interiorul, sa ne descoperim si cred ca atunci cand vom reusi cu adevarat acest lucru vom fi si liberi. Fiind perpetuu in schimbare, intr-o continua cautare si preocupati de autoanaliza si psihanaliza ne incorsetam mintea cu limite, ziduri ale propriilor prejudecati, dileme si experiente de viata. Bineinteles ca si ceilalti ne pot ingradi libertatea, dar lupta ce o avem de purtat e cu sinele. Asa vad eu cel putin!
O saptamana usoara!
Hmmm,libertatea!!!!Pai cum sa fi liber cand esti legat cu atatea lanturi(nu neaparat fizice),si altii sunt legati de tine?Cum sa fi liber,fara sa te gandesti ca extinderea aripilor tale poate incalca teritorii ce nu le posezi?
Cu toate ca trebuie sa fi liber ca sa faci si binele si raul;dar insa care-ti foloseste?
Cred ca ar fi cazul sa nu mai feliem libertatea in categorii si s-o privim in ansamblu,iar pe noi in interiorul ei.
Cum ne raportam la libertate?Ca pana sa dezlegam celelalte taine,trebuie sa aflam care e raportul nostru personal cu Totul.
Poti fi liber si daca esti ascultator(nu obedient),si daca respecti ceva(fara obligatii),si daca iti impui limitari tocmai pt.a ti le testa.Disciplina poate fi libertate,precum si haosul.
Ce alegem noi sa fim?
Conceptele aristoteliene ne-au ajutat sa clarificam situatia,dar atat,drumul e lung si ochii trebuie tinuti deschisi si inima calda!
Ne lipseste raportarea la Arhetip,eu cred ca"Adevarul ne face liberi"!(dar aici e o intreaga discutie)
P.S:iar omul nu cred ca poate fi considerat liber doar pt ca se exprima deschis,nu se ascunde…etc
Hmmm,libertatea!!!!Pai cum sa fi liber cand esti legat cu atatea lanturi(nu neaparat fizice),si altii sunt legati de tine?Cum sa fi liber,fara sa te gandesti ca extinderea aripilor tale poate incalca teritorii ce nu le posezi?
Cu toate ca trebuie sa fi liber ca sa faci si binele si raul;dar insa care-ti foloseste?
Cred ca ar fi cazul sa nu mai feliem libertatea in categorii si s-o privim in ansamblu,iar pe noi in interiorul ei.
Cum ne raportam la libertate?Ca pana sa dezlegam celelalte taine,trebuie sa aflam care e raportul nostru personal cu Totul.
Poti fi liber si daca esti ascultator(nu obedient),si daca respecti ceva(fara obligatii),si daca iti impui limitari tocmai pt.a ti le testa.Disciplina poate fi libertate,precum si haosul.
Ce alegem noi sa fim?
Conceptele aristoteliene ne-au ajutat sa clarificam situatia,dar atat,drumul e lung si ochii trebuie tinuti deschisi si inima calda!
Ne lipseste raportarea la Arhetip,eu cred ca"Adevarul ne face liberi"!(dar aici e o intreaga discutie)
P.S:iar omul nu cred ca poate fi considerat liber doar pt ca se exprima deschis,nu se ascunde…etc
Felicitari, ai surprins esenta. Exista doua feluri de libertate – cea interioara, adica cum vede fiecare, in functie de valori, repere, educatie si libertatea exterioara – cea de grup, societate, conjuncturi. Cele doua sunt strans legate. Iti marturisesc cu mana pe buric ca pe vremea lui ceausescu ma simteam mai liber decat acum.
Un alt exemplu … o prietena a plecat cu sotul ei la Riyad pentru mai multi ani. Acolo nu avea voie sa faca nimic. Am intrebat-o: te-ai dus sa vizitezi Iordania, Bagdadul ? S-a uitat la mine patrat. Habar nu avea despre ce vorbeam. Fiecare om are notiunile sale despre libertate. Sunt oameni care se simt liberi intre patru pereti, iar altii care si pe Pamant se simt inchisi. Ma refer la cei care cred in teoriile conspirationiste. Libertatea nu tine de spatiu, materie, ci de spirit. La om cel putin.
Nu cred ca exista libertate exerioara. Mai binezis, libertatea exerioara este o extensie a celei interioare. Am sa dau un alt exemplu.
Un alb naufragiza pe o insula in Pacific. Acolo intalneste un bastinas caruia ii povesteste despre cat de mare e pamantul. Si ce trist e ca nu poate sa plece de pe insula. Bastinasul, care in viata lui nu vazuse alte lumi era fericit. Omul este fericit, atata vreme cat libertatea interioara este mai mica decat cea exterioara.
Felicitari, ai surprins esenta. Exista doua feluri de libertate – cea interioara, adica cum vede fiecare, in functie de valori, repere, educatie si libertatea exterioara – cea de grup, societate, conjuncturi. Cele doua sunt strans legate. Iti marturisesc cu mana pe buric ca pe vremea lui ceausescu ma simteam mai liber decat acum.
Un alt exemplu … o prietena a plecat cu sotul ei la Riyad pentru mai multi ani. Acolo nu avea voie sa faca nimic. Am intrebat-o: te-ai dus sa vizitezi Iordania, Bagdadul ? S-a uitat la mine patrat. Habar nu avea despre ce vorbeam. Fiecare om are notiunile sale despre libertate. Sunt oameni care se simt liberi intre patru pereti, iar altii care si pe Pamant se simt inchisi. Ma refer la cei care cred in teoriile conspirationiste. Libertatea nu tine de spatiu, materie, ci de spirit. La om cel putin.
Nu cred ca exista libertate exerioara. Mai binezis, libertatea exerioara este o extensie a celei interioare. Am sa dau un alt exemplu.
Un alb naufragiza pe o insula in Pacific. Acolo intalneste un bastinas caruia ii povesteste despre cat de mare e pamantul. Si ce trist e ca nu poate sa plece de pe insula. Bastinasul, care in viata lui nu vazuse alte lumi era fericit. Omul este fericit, atata vreme cat libertatea interioara este mai mica decat cea exterioara.
@Lolita: asa este, ne incorsetam de cele mai multe ori singuri tocmai pentru ca realitatea este subiectiva si depinde de perceptia fiecaruia
, dar daca incercam macar sa impacam propria conceptie cu sinele, avem ceva mai multe sanse…eu cred ca cei mai multi ignora sa-si sondeze de fapt interiorul si, nestiind de unde pornesti, e cam greu sa stii incotro te indrepti 
@Lolita: asa este, ne incorsetam de cele mai multe ori singuri tocmai pentru ca realitatea este subiectiva si depinde de perceptia fiecaruia
, dar daca incercam macar sa impacam propria conceptie cu sinele, avem ceva mai multe sanse…eu cred ca cei mai multi ignora sa-si sondeze de fapt interiorul si, nestiind de unde pornesti, e cam greu sa stii incotro te indrepti 
@Rodica: sunt de acord cu tine ca insasi disciplina poate insemna libertate, daca este asumata, nu acceptata ca pe ceva impus…Si libertatea exterioara este de fapt doar o aparenta fortata atunci cand nu este de fapt rezultatul unei libertati interioare, adica exact cunoasterea, acceptarea si asumarea propriei persoane, evident, asa cum spuneam, in forma care sa nu ameninta in nici un fel libertatea sau binele celorlalti. Nu a face ceva doar pentru ca trebuie sau pentru ca asa se face inseamna sa urmezi o linie cu adevarat corecta, ci doar acceptand si asumandu-ti in forul interior ceea ce faci, urmezi linia fara sa risti deraierea.
@Rodica: sunt de acord cu tine ca insasi disciplina poate insemna libertate, daca este asumata, nu acceptata ca pe ceva impus…Si libertatea exterioara este de fapt doar o aparenta fortata atunci cand nu este de fapt rezultatul unei libertati interioare, adica exact cunoasterea, acceptarea si asumarea propriei persoane, evident, asa cum spuneam, in forma care sa nu ameninta in nici un fel libertatea sau binele celorlalti. Nu a face ceva doar pentru ca trebuie sau pentru ca asa se face inseamna sa urmezi o linie cu adevarat corecta, ci doar acceptand si asumandu-ti in forul interior ceea ce faci, urmezi linia fara sa risti deraierea.
@pheideas: Multumesc!
Libertatea exterioara reala este o extensie a celei interioare, libertatea exterioara, doar ca manifestare, poate fi o aparenta nebazata pe nimic in interior, din contra, bazata pe un haos 
Exact, libertatea este foarte subiectiva si tine intr-adevar de spirit
Si crezi ca bastinasul nu era cu adevarat liber? Eu il consider poate mai liber decat cineva care dispune doar de o libertate inconjuratoare (nu-i zic exterioara, ca e alt concept), dar nu dispune de cea interioara.
@pheideas: Multumesc!
Libertatea exterioara reala este o extensie a celei interioare, libertatea exterioara, doar ca manifestare, poate fi o aparenta nebazata pe nimic in interior, din contra, bazata pe un haos 
Exact, libertatea este foarte subiectiva si tine intr-adevar de spirit
Si crezi ca bastinasul nu era cu adevarat liber? Eu il consider poate mai liber decat cineva care dispune doar de o libertate inconjuratoare (nu-i zic exterioara, ca e alt concept), dar nu dispune de cea interioara.
"Libertatea e un concept total depasit". (Parazitii)
. Mai vrei detalii???
Libetate=fericire=iubire=dragoste=ura
Oamenii asa i-au zis sentimentului pe care, un filozof l-a lansat printr-o idee.
Daca tu est fericita ca ai fost la coafor si ti-ai vopsit peru, iubitul-sotul e trist ca ti-ai schimbat culoarea parului, se supara, te superi… rezulta nu mai esti fericita, deci, esti sau nu fericita cand iti vopsesti peru. Pai nici tu nu stii
"Libertatea e un concept total depasit". (Parazitii)
. Mai vrei detalii???
Libetate=fericire=iubire=dragoste=ura
Oamenii asa i-au zis sentimentului pe care, un filozof l-a lansat printr-o idee.
Daca tu est fericita ca ai fost la coafor si ti-ai vopsit peru, iubitul-sotul e trist ca ti-ai schimbat culoarea parului, se supara, te superi… rezulta nu mai esti fericita, deci, esti sau nu fericita cand iti vopsesti peru. Pai nici tu nu stii
Dar libera???
Dar libera???
Ce frumoooos! Tocmai am descoperit că ai pe blog unul din tablourile mele preferate. Klimt e unul din pictorii mei preferaţi, am văzut Sărutul în original şi am stat vrăjită în faţa lui jumătate de oră. Din păcate nu am văzut tabloul preferat, Copacul vieţii
@cdmitroi:
foarte tare! 
)
, ori sunt eu destul de libera, ori au avut ei alte criterii sau alte motive de comentarii 
Lasand la o parte ca de obicei barbatii nu observa amanunte de-astea precum culoarea parului, daca tot e vorba de parul meu, ar trebui sa se bucure ca am facut o schimbare care ma face fericita si nu ma mai aude plangandu-ma intruna de par…deci pot trece la garderoba
Sunt sau nu fericita ca mi-am vopsit parul…hm, am fost toate culorile (mai putin negru) si n-a comentat nici unul
@cdmitroi:
foarte tare! 
)
, ori sunt eu destul de libera, ori au avut ei alte criterii sau alte motive de comentarii 
Lasand la o parte ca de obicei barbatii nu observa amanunte de-astea precum culoarea parului, daca tot e vorba de parul meu, ar trebui sa se bucure ca am facut o schimbare care ma face fericita si nu ma mai aude plangandu-ma intruna de par…deci pot trece la garderoba
Sunt sau nu fericita ca mi-am vopsit parul…hm, am fost toate culorile (mai putin negru) si n-a comentat nici unul
@LiaLia: e si printre preferatele mele
, am vazut originalul in vara asta si mi-am luat si eu o mica reproducere s-o vad dimineata 
Nu era Copacul vietii la Belvedere, dar am un semn de carte…daca stiam ca-ti place iti luam si tie
Ca nu au observat nu credn cred in schimb in atitudinea sociala de a nu ii zice unui sau alteia ce crede sau ce simte despre anumire schimbari.
Dar, revenind la postul tau, mi se pare atat de relativa starea de libaeraten incat nu o mai bag in seama. Incerc sa ignor sensul si pastrez starea.
Si, ce culoare avem acu?(Cdmitroi)
Ca nu au observat nu credn cred in schimb in atitudinea sociala de a nu ii zice unui sau alteia ce crede sau ce simte despre anumire schimbari.
Dar, revenind la postul tau, mi se pare atat de relativa starea de libaeraten incat nu o mai bag in seama. Incerc sa ignor sensul si pastrez starea.
Si, ce culoare avem acu?(Cdmitroi)
@cdmitroi: asta e important, sa ai starea
Acum suntem aceeasi culoare de vreo 2 ani
@cdmitroi: asta e important, sa ai starea
Acum suntem aceeasi culoare de vreo 2 ani
pai acu 2 ani eu nu ma vopsisem…inca
. Si chiar daca m-as fi vocsit, tot nu tin minte.
pai acu 2 ani eu nu ma vopsisem…inca
. Si chiar daca m-as fi vocsit, tot nu tin minte.
Am tot stat să mă gîndesc ce aş putea comenta. Prin faptul că, privit din punctul fiecăruia de vedere, atît libertatea exterioară, cît şi cea interioară au valenţe diferite, şi prin acela că există atîtea tipuri de libertăţi, arată cît de fluid este acest concept care ne cam scapă printre "degetele" conştiinţei. Ne cam place să complicăm lucrurile.
Am multiplicat fără rost entitatea conceptuală numită "libertate". Ar trebui să aplicăm principiul lamei lui Occam: libertatea este ceea ce face fiecare fără să încalce libertatea celorlaţi.
Celelalte libertăţi nu sunt decît nişte concepte plămădite din aluatul esenţei, din nevoia omului pentru varietate. Un fel de creaţii care-l depăşesc pe creator: complicăm noi înşine lucrurile şi pe urmă ne mirăm cît de complicate sunt, nemaiputînd să le stăpînim.
Am tot stat să mă gîndesc ce aş putea comenta. Prin faptul că, privit din punctul fiecăruia de vedere, atît libertatea exterioară, cît şi cea interioară au valenţe diferite, şi prin acela că există atîtea tipuri de libertăţi, arată cît de fluid este acest concept care ne cam scapă printre "degetele" conştiinţei. Ne cam place să complicăm lucrurile.
Am multiplicat fără rost entitatea conceptuală numită "libertate". Ar trebui să aplicăm principiul lamei lui Occam: libertatea este ceea ce face fiecare fără să încalce libertatea celorlaţi.
Celelalte libertăţi nu sunt decît nişte concepte plămădite din aluatul esenţei, din nevoia omului pentru varietate. Un fel de creaţii care-l depăşesc pe creator: complicăm noi înşine lucrurile şi pe urmă ne mirăm cît de complicate sunt, nemaiputînd să le stăpînim.
@Saturnianul: sunt de acord cu tine ca a complica lucrurile si a le diseca poate crea mai multa confuzie decat lamurire, dar asta nu inseamna totusi sa ne limitam la a nu analiza deloc si aici reiau ce a spus Delf mai sus si anume ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii. Uneori este necesar nu sa complicam lucrurile, ci doar sa le cunoastem pentru a sti cum ne raportam la ele si pentru a ne face viata mai frumoasa
@Saturnianul: sunt de acord cu tine ca a complica lucrurile si a le diseca poate crea mai multa confuzie decat lamurire, dar asta nu inseamna totusi sa ne limitam la a nu analiza deloc si aici reiau ce a spus Delf mai sus si anume ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii. Uneori este necesar nu sa complicam lucrurile, ci doar sa le cunoastem pentru a sti cum ne raportam la ele si pentru a ne face viata mai frumoasa
@Rontziki: De acord cu tine, trebuie să cunoaştem lucrurile. Dar de ce nu le putem cunoaşte exact aşa cum sunt şi simţim nevoia să le complicăm.
Iar în ce priveşte libertatea nu ştiu ce ar putea fi cunoscut, legat de ea, în afara noastră. Ne cunoaştem pe noi, cunoaştem şi libertatea. În exterior ea e simplă, noi am complicat-o "feliind-o" în mai multe, cîte o felie pentru fiecare grup adept al unei concepţii legate de ea.
@Rontziki: De acord cu tine, trebuie să cunoaştem lucrurile. Dar de ce nu le putem cunoaşte exact aşa cum sunt şi simţim nevoia să le complicăm.
Iar în ce priveşte libertatea nu ştiu ce ar putea fi cunoscut, legat de ea, în afara noastră. Ne cunoaştem pe noi, cunoaştem şi libertatea. În exterior ea e simplă, noi am complicat-o "feliind-o" în mai multe, cîte o felie pentru fiecare grup adept al unei concepţii legate de ea.
@Saturnianul: pai exact despre cunoastere vorbeam si in postare, mai exact de cunoasterea de sine…
Asa cum ai spus si tu, sunt mai multe tipuri de libertate, una e libertatea unui individ si alta e libertatea unui popor de ex si apoi, raportat la indivizi, conceptul e subiectiv, fiecare intelegand libertatea in felul propriu…
Cred ca nu inteleg la ce te referi cand vorbesti de complicat lucrurile
@Saturnianul: pai exact despre cunoastere vorbeam si in postare, mai exact de cunoasterea de sine…
Asa cum ai spus si tu, sunt mai multe tipuri de libertate, una e libertatea unui individ si alta e libertatea unui popor de ex si apoi, raportat la indivizi, conceptul e subiectiv, fiecare intelegand libertatea in felul propriu…
Cred ca nu inteleg la ce te referi cand vorbesti de complicat lucrurile
@Rontziki: Bon, cred că am complicat şi eu lucrurile încercînd să explic de trebuie să fie simple
O s-o fac mai simplu: libertatea e una, aia care se discerne din interacţiunile umane. Ce face fiecare în el însuşi nu prea interesează libertatea decît în momentul cînd persoana reacţionează în afara ei.
De ce trebuie s-o facem mai multe? Interioară, exterioară, religioasă, fizică, spirituală etc. Prea complicat. Cînd am putea face hai să zic cel mult două: exterioară şi interioară. Celelalte sunt create în mod artificial pentru că, de fapt, sunt incluse în astea două.
@Rontziki: Bon, cred că am complicat şi eu lucrurile încercînd să explic de trebuie să fie simple
O s-o fac mai simplu: libertatea e una, aia care se discerne din interacţiunile umane. Ce face fiecare în el însuşi nu prea interesează libertatea decît în momentul cînd persoana reacţionează în afara ei.
De ce trebuie s-o facem mai multe? Interioară, exterioară, religioasă, fizică, spirituală etc. Prea complicat. Cînd am putea face hai să zic cel mult două: exterioară şi interioară. Celelalte sunt create în mod artificial pentru că, de fapt, sunt incluse în astea două.
@inelaru si rontzy: eu vreau sa fiu liber sa nu mai fiu constrans de o societate cu ochelari de cal, cu principii si valori care nu au de a face cu fiinta umana. in zilele noastre nimic nu e liber, nimeni nu e liber, nici macar cainele comunitar, totul e constras de legi si canoane din cele mai bizare. ex. neamtu are voie si e sanatos sa ragaie si sa faca partz cand ii vine, noi nu…unde e libertatea? (vai ce exemplu mirositor, scuze
)
@inelaru si rontzy: eu vreau sa fiu liber sa nu mai fiu constrans de o societate cu ochelari de cal, cu principii si valori care nu au de a face cu fiinta umana. in zilele noastre nimic nu e liber, nimeni nu e liber, nici macar cainele comunitar, totul e constras de legi si canoane din cele mai bizare. ex. neamtu are voie si e sanatos sa ragaie si sa faca partz cand ii vine, noi nu…unde e libertatea? (vai ce exemplu mirositor, scuze
)
Draga Inelarule (mi-a placut formularea
, parerea mea e ca are importanta si ce se petrece in fiecare, pentru ca interactionam unii cu altii 
Uf, ma bucur ca suntem de acord
Eu sunt de acord cu tine ca de-asta am dezbatut libertatea interioara si libertarea exterioara, nu si altele
Draga Inelarule (mi-a placut formularea
, parerea mea e ca are importanta si ce se petrece in fiecare, pentru ca interactionam unii cu altii 
Uf, ma bucur ca suntem de acord
Eu sunt de acord cu tine ca de-asta am dezbatut libertatea interioara si libertarea exterioara, nu si altele
@cdmitroi: ehe, si eu as vrea acelasi lucru, dar nu depinde doar de noi…intram deja in povestea mentalitatii si putem sa scrie despre ea oricat ca tot nu se schimba asa cu una, cu doua…
@cdmitroi: ehe, si eu as vrea acelasi lucru, dar nu depinde doar de noi…intram deja in povestea mentalitatii si putem sa scrie despre ea oricat ca tot nu se schimba asa cu una, cu doua…
@cdmitroi: Matale uiţi un lucru. Dacă tragi un pîrţ atentezi la libertatea mea… olfactivă (na, că am mai inventat una
) că poate pe mine mă deranjează mirosul 
@cdmitroi: Matale uiţi un lucru. Dacă tragi un pîrţ atentezi la libertatea mea… olfactivă (na, că am mai inventat una
) că poate pe mine mă deranjează mirosul 
Dragă Rontzikule, Inelar sună frumos dar nu uita că tot inelar e şi unul din deştele mîinii. Deja e o declasare pentru mine, iar tu atentezi la libertatea mea… sentimentală pentru că abuzezi de emoţiile mele. În condiţiile în care ştii că mă emoţionez repede
)
Dragă Rontzikule, Inelar sună frumos dar nu uita că tot inelar e şi unul din deştele mîinii. Deja e o declasare pentru mine, iar tu atentezi la libertatea mea… sentimentală pentru că abuzezi de emoţiile mele. În condiţiile în care ştii că mă emoţionez repede
)
@Saturnianul: uof, cu emotiile astea
bine, dom'le, nu-ti mai zic Inelar, treaca de la mine… 
@Saturnianul: uof, cu emotiile astea
bine, dom'le, nu-ti mai zic Inelar, treaca de la mine… 
Eu am apreciat jocul natural. Dar subiectul nu mi-a plăcut şi filmul e prea static.
În fine, filmul nici n-a fost făcut avînd românii ca public ţintă, ci occidentalii. Românii au trăit pe pielea lor chestiile alea ca să vrea să le mai vadă şi în filme. E o lecţie de istorie, asta da. Filmul ăsta şi altele ar trebui să li se pună ălora de zic azi că "vai ce bine era atunci". Mai ales tineri care n-au habar cum era.
Concluzie: pentru mine e un one time see movie.
Eu am apreciat jocul natural. Dar subiectul nu mi-a plăcut şi filmul e prea static.
În fine, filmul nici n-a fost făcut avînd românii ca public ţintă, ci occidentalii. Românii au trăit pe pielea lor chestiile alea ca să vrea să le mai vadă şi în filme. E o lecţie de istorie, asta da. Filmul ăsta şi altele ar trebui să li se pună ălora de zic azi că "vai ce bine era atunci". Mai ales tineri care n-au habar cum era.
Concluzie: pentru mine e un one time see movie.
@omul de pe inele: ca sa ma pot gandi la tine, tre sa nu fiu stresat, deci linistit la burta
@rontzy: mai lasa draga emotiile
@omul de pe inele: ca sa ma pot gandi la tine, tre sa nu fiu stresat, deci linistit la burta
@rontzy: mai lasa draga emotiile
De acord şi cu ce spui tu (despre jocul actorilor), dar şi cu ce spune Saturnianul (un pic static, de impact-şoc la străini). L-am văzut o dată şi a fost de ajuns.
De acord şi cu ce spui tu (despre jocul actorilor), dar şi cu ce spune Saturnianul (un pic static, de impact-şoc la străini). L-am văzut o dată şi a fost de ajuns.
Si eu l-am vazut o singura data,si nu mi-ar mai trebui….e un tragic/comic al situatiilor expus cu o lentoare exasperanta…imi venea sa trag de film si sa spun"gataaaaaaa,mai am un pic si fac infarct!!!!"
Vremurile alea le-au inteles doar cei ce le-au trait,restul e film….
Si eu l-am vazut o singura data,si nu mi-ar mai trebui….e un tragic/comic al situatiilor expus cu o lentoare exasperanta…imi venea sa trag de film si sa spun"gataaaaaaa,mai am un pic si fac infarct!!!!"
Vremurile alea le-au inteles doar cei ce le-au trait,restul e film….
Intr-adevar, filmul a fost mai mult pentru straini, eu l-am vazut cand am fost la Viena, impreuna cu niste prieteni romani si austrieci (cu o enervanta subtitrare in engleza
si austriecii erau foarte impresionati, s-au declarat pro filme romanesti…
Faptul ca e static chiar mi-a placut, in general, ma atrage genul acesta de film care se petrece lent si insista pe un cadru mult si in detaliu
Oricum de acord ca e un film de vazut o singura data…
Intr-adevar, filmul a fost mai mult pentru straini, eu l-am vazut cand am fost la Viena, impreuna cu niste prieteni romani si austrieci (cu o enervanta subtitrare in engleza
si austriecii erau foarte impresionati, s-au declarat pro filme romanesti…
Faptul ca e static chiar mi-a placut, in general, ma atrage genul acesta de film care se petrece lent si insista pe un cadru mult si in detaliu
Oricum de acord ca e un film de vazut o singura data…
ai un cadou la mine pe blog
ai un cadou la mine pe blog
Eu unu nu as fi dat atatea premii acestui film dintr-un singur motiv; sacrificiul prietenei e dus la extrem si nu poate fi real. A fost premiat pentru impactul pe care l-a avut asupra lumii civilizate, generatia care a trait in acele timpuri nu cred ca a fost prea miscata de minunatul scenariu. Jocul a fost OK. Finalul a fost precum partea 1 de la Fratia Inelului de JKK Tolken. In rest e bine
Eu unu nu as fi dat atatea premii acestui film dintr-un singur motiv; sacrificiul prietenei e dus la extrem si nu poate fi real. A fost premiat pentru impactul pe care l-a avut asupra lumii civilizate, generatia care a trait in acele timpuri nu cred ca a fost prea miscata de minunatul scenariu. Jocul a fost OK. Finalul a fost precum partea 1 de la Fratia Inelului de JKK Tolken. In rest e bine
@cdmitroi: pe sacrificiul prietenei m-am enervat si eu, intr-adevat nerealist…tocmai de-aia l-am considerat esential pentru film…
@cdmitroi: pe sacrificiul prietenei m-am enervat si eu, intr-adevat nerealist…tocmai de-aia l-am considerat esential pentru film…
@Lolita: Multumesc frumos pentru cadou!
L-am citit pe nerasuflate 
@Lolita: Multumesc frumos pentru cadou!
L-am citit pe nerasuflate 
Uite c-ai ştiut cu ce să-ncepi
A, şi gîndeşte-te în ce epocă ai fi vrut să te naşti. Şi de ce. Sau mă laşi pe mine să te plasez într-una de-mi vine mie? Nu de alta dar mi-ai dat idei. Iar…
@Saturnianul: pai de gandit m-am tot gandit, dar n-am reusit sa ma decid…Unde m-ai plasa?
Oare ce idei ti-or mai fi venit de data asta?
Probleme… temporale văd eu. Mi-au plăcut mereu oamenii care n-au trăit exclusiv într-o singură zonă temporală: prezent (cei mai mulţi), trecut sau viitor. Oamenii care manipulează timpul, chiar dacă la nivel conceptual. Ar fi frumos şi perceptual. Oricum, timplu este o chestie de percepţie.
Îmi place că trăieşti prezentul şi ţi-e dor de el contemplîndu-l din viitor. La urma urmelor, ce este prezentul dacă nu un fost viitor?
Eu mă conjug la viitor. Dar un viitor atît de îndepărtat pe care biologic ştiu că nu voi mai apuca să-l trăiesc. De fapt, mă conjug la mai mult ca viitor…
Totuşi, dacă-ţi contempli prezentul din viitor, cum de te conjugi la trecut? Cred că ştiu în ce epocă te-ai potrivi
Probleme… temporale văd eu. Mi-au plăcut mereu oamenii care n-au trăit exclusiv într-o singură zonă temporală: prezent (cei mai mulţi), trecut sau viitor. Oamenii care manipulează timpul, chiar dacă la nivel conceptual. Ar fi frumos şi perceptual. Oricum, timplu este o chestie de percepţie.
Îmi place că trăieşti prezentul şi ţi-e dor de el contemplîndu-l din viitor. La urma urmelor, ce este prezentul dacă nu un fost viitor?
Eu mă conjug la viitor. Dar un viitor atît de îndepărtat pe care biologic ştiu că nu voi mai apuca să-l trăiesc. De fapt, mă conjug la mai mult ca viitor…
Totuşi, dacă-ţi contempli prezentul din viitor, cum de te conjugi la trecut? Cred că ştiu în ce epocă te-ai potrivi
@Saturnianul: As zice mai degraba ca ce e prezentul daca nu un viitor trecut
Ma conjug in principal la trecut pentru ca in prezent vad trecutul, iar prezentul il vad din viitor, adica devenit deja trecut…si ma conjug la trecutul simplu
Abia astept sa-mi spui epoca in care crezi tu ca m-as potrivi
@Saturnianul: As zice mai degraba ca ce e prezentul daca nu un viitor trecut
Ma conjug in principal la trecut pentru ca in prezent vad trecutul, iar prezentul il vad din viitor, adica devenit deja trecut…si ma conjug la trecutul simplu
Abia astept sa-mi spui epoca in care crezi tu ca m-as potrivi
Tuturor ne este uneori dor de trecut…trecutul de multe ori este mai bun decat este prezentul sau va fii viitorul…Este doar o perioada mai grea prin care treci…
Tuturor ne este uneori dor de trecut…trecutul de multe ori este mai bun decat este prezentul sau va fii viitorul…Este doar o perioada mai grea prin care treci…
@Child: surprinzator nu, sunt intr-o perioada, as putea spune, chiar buna
De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine 
Poate e vorba doar de schimbarile firesti prin care trecem si adaptarea la ele
@Child: surprinzator nu, sunt intr-o perioada, as putea spune, chiar buna
De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine 
Poate e vorba doar de schimbarile firesti prin care trecem si adaptarea la ele
Se pare că e un dor cu iz de epidemie…
Se pare că e un dor cu iz de epidemie…
@Delf: aoleu, nu cred ca imi doresc sa contagiez pe cineva…desi, ca sa fiu sincera, e placut dorul asta…te pune in legatura cu tine, cu viata si iti da asa un zambet nostalgic
@Delf: aoleu, nu cred ca imi doresc sa contagiez pe cineva…desi, ca sa fiu sincera, e placut dorul asta…te pune in legatura cu tine, cu viata si iti da asa un zambet nostalgic
@Rontziki
Problema 1
De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Măi, e în natura omului să îşi dorească ceva (în cazul de faţă binele) iar atunci cînd îl are să zică că e totuşi prea mult. Iar tu mai eşti şi balanţă, aşa că… na
Problema 2
Ghici cine a spus: Viaţa nu înseamnă doar clipa, ci o înşiruire de clipe. În timp ce trăieşti această clipă, ia în seamă clipa care a fost dar, mai ales, pe cea care urmează. Asta dacă vrei ca ea să mai vină.
Dacă nu ghiceşti, mai aşteaptă
@Rontziki
Problema 1
De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Măi, e în natura omului să îşi dorească ceva (în cazul de faţă binele) iar atunci cînd îl are să zică că e totuşi prea mult. Iar tu mai eşti şi balanţă, aşa că… na
Problema 2
Ghici cine a spus: Viaţa nu înseamnă doar clipa, ci o înşiruire de clipe. În timp ce trăieşti această clipă, ia în seamă clipa care a fost dar, mai ales, pe cea care urmează. Asta dacă vrei ca ea să mai vină.
Dacă nu ghiceşti, mai aşteaptă
Multumesc pentru ca l-ai adaugat pe Smilley.
O duminica frumoasa,
Sergiu
Multumesc pentru ca l-ai adaugat pe Smilley.
O duminica frumoasa,
Sergiu
@Saturnianul: aha, incepi sa intelegi si tu cum e talerele
Prea mult nu, poate neobisnuit 
Uof, acum imi dai ghicitori
Am o vaga idee, dar te las sa ma surprinzi 
, ca si cu epoca 
@Saturnianul: aha, incepi sa intelegi si tu cum e talerele
Prea mult nu, poate neobisnuit 
Uof, acum imi dai ghicitori
Am o vaga idee, dar te las sa ma surprinzi 
, ca si cu epoca 
@Sergiu: eu multumesc! Duminica frumoasa si tie!
@Sergiu: eu multumesc! Duminica frumoasa si tie!
Cat de fidel ma regasesc in cuvintele tale. Si eu "ma conjug la trecut" deseori. Si mi-e dor de el. Traiesc prezentul, privesc cu incredere in viitor, dar sunt constient ca nu as fi nimic fara trecut.
Imi place mult incheierea ta: "Sunt in prezent si mi-e dor de trecut, traiesc prezentul si mi-e dor de el, contemplandu-l din viitor."
O seara frumoasa!
Cat de fidel ma regasesc in cuvintele tale. Si eu "ma conjug la trecut" deseori. Si mi-e dor de el. Traiesc prezentul, privesc cu incredere in viitor, dar sunt constient ca nu as fi nimic fara trecut.
Imi place mult incheierea ta: "Sunt in prezent si mi-e dor de trecut, traiesc prezentul si mi-e dor de el, contemplandu-l din viitor."
O seara frumoasa!
@Ioan: multumesc pentru vizita si pentru aprecieri!
Cum eu sunt de parere ca nimic nu se intampla degeaba, chiar daca uneori motivele ne scapa sau sunt altele decat par, sunt de acord cu tine ca nu am fi…poate nu nimic, dar in mod cert nu cum suntem azi, fara trecut
Seara placuta si tie!
@Ioan: multumesc pentru vizita si pentru aprecieri!
Cum eu sunt de parere ca nimic nu se intampla degeaba, chiar daca uneori motivele ne scapa sau sunt altele decat par, sunt de acord cu tine ca nu am fi…poate nu nimic, dar in mod cert nu cum suntem azi, fara trecut
Seara placuta si tie!
Offf! Oare poate iesi ceva? Se poate crea un dialog? Se pot infrana orgolii?
Trebuie facuta diferenta intre cei care spun "ce trebuie facut" si cei care spun "cum trebuie …". In fata ultimilor ma voi inclina cu respect.
"Se elaboreaza mesajul media"?Sper ca-i o gluma!!!O gluma de prea multa disperare…Educatia nu se face asa…se naste greu,dupa un travaliu de generatii…Si,din pacate,"da",aceasta e Romania in care traim,cu toate ca nu dorim sa acceptam…si vin cu o continuare:Asta e Romania,tara in care blogul lui Cabral e pe primul loc la"cititori",altceva ce ne mai trebuie?Avem de toate….
Sa-mi fie cu iertare,dar e doar o utopie frumoasa,si atat!
Rodica, vorbeam de "ganditori"; de oameni cu un anumit nivel de educatie. Acestia vor transmite mesajul.
Sustin si eu initiativa si voi incerca sa o promovez si la mine pe blog! Vrem inapoi ce ni se cuvine si nu trebuie sa ne para rau ca avem constiinta si dorim binele tarii noastre!
Si totusi,Pheideas,suna a"platforma program"si a nevoie de"specialisti in toate ramurile de activitate",nu crezi?Scuza-mi scepticismul,dar salvarea nu cred sa vina asa…nu zic ca e rea initiativa,dar e utopica(cum am mai spus).Pe cine vezi inrolandu-se aici?Ce"ganditori"devin dintr-o data "vedete"si scot carti-manifest?
E ca si cum asteptam salvatori,sau asteptam intrunirea unei comisii de crizaasta ma duce cu gandul la FSN si la intrunirile lor de a slava Romania)-scuza-mi asocierea,nu se vrea batjocoritoare…
@bogdanic: deocamdata nu stim mai mult decat ce putem citi pe linkurile respective, dar ma gandesc ca nu este vorba ca exact aceasta initiativa sa duca undeva…ideea in sine este foarte buna si de la ea se poate porni.
Cat despre orgolii, depinde…daca intr-adevar vorbim de oameni integri si pregatiti care sa vrea sa se implice, poate vorbim si de anumite mentalitati in care orgoliul este mai putin important…sper si eu, ce pot sa fac?!
@pheideas: si cei care spun "ce trebuie facut" si cei care spun "cum trebuie facut", ca si cei care sustin si dau mai departe ideea, sunt de fapt niste teoreticieni
Eu ma voi inclina cu respect in fata celor care vor trece la practica
@Rodica: Cu totii suntem sceptici, este firesc si de inteles, avand in vedere ce vedem in fiecare zi in jurul nostru, dar sa fim realisti: acest scepticism perpetuat la infinit nu o sa duca nicaieri, din contra va genera si mai mult scepticism…
Pana la urma si istoria ne invata ca din cand in cand trebuie sa ne re-inventam si pentru asta este nevoie de niste creiere, de oameni cu un anumit nivel de educatie, de "ganditori", cum spunea pheideas…
Daca cineva ar putea face o lista de astfel de oameni, ar insemna ca au fost promovati si atunci ne-am afla in situatia in care nu am fi avut nevoie de toate astea
@Lolita: poate ca sunt naiva, dar chiar cred ca sunt milioane de romani educati, muncitori si seriosi si ca nici macar ponderea numerica, ci puterea unor astfel de oameni merita mai mult.
Ma bucur ca sustii ideea
Hai sa trecem la practica ! Cine mai vine ?
Rodica, ganditori sunt ! Si sunt convins ca daca ii va chema cineva, vor veni. Numai ca sunt extrem de putini. Ei, aici e buba – cine sa-i adune ? Si cum o sa faca asta ? Nu mai sunt vremurile FSN-ului. Nici atunci nu cred ca au fost cu adevarat ale lui.
…Ma uit la blogul meu. De anul trecut ma chinui sa adun ganditori. Am 10.000 de vizite. In afara de doi, trei, cu care poti schimba o impresie, avea o dezbatere, ceilalti sunt spectatori. Cred ca la roman e o virtute sa fii spectator. Toata tare e un spectacol, in care se joaca o piesa proasta, iar actorii buni n-au fost lasati sa intre. Dar sunt optimist. Astept huiduielile 
))))))))))
Uitasem sa intreb … oare e cineva la specatcol ?
))))))))))))
@pheideas: cam ai dreptate in ce priveste spectatorii…nu ma refer la blog, ci la viata in general…de fapt cam toti suntem oarecum spectatori, toti avem bilete in fata, platite scump la spectacolul asta care se desfasoara zilnic…
) pentru ca eu nu cred ca "ganditori" sunt asa putini cum crezi tu, cu siguranta insa putini temerari…
Trebuie totusi sa te contrazic (nu se poate altfel
Filmul a fost absolut fabuloas….mi-a placut mai ales finalul!!!Si cica relatiile sentimentale sunt mai profunde decat cele financiare…
Filmul a fost absolut fabuloas….mi-a placut mai ales finalul!!!Si cica relatiile sentimentale sunt mai profunde decat cele financiare…
Am vazut emisiunea de la A3 cu ea invitata. Nu m-apuc sa spun cum mi s-a parut, desi nu pot sa nu remarc faptul ca ii place sa fie la tv. Poate ca e un inceput pentru ea, iar atentia media care i s-a acordat (nejustificata, dupa mine) e botezul. Vom vedea.
Dupa aceea am citit o parte din "manifest". Desi nu-s fana Rogozanu, trebuie sa fiu de acord cu el in ceea ce priveste avantul liceean si infantilitatea din spatele paragrafelor care abunda de termeni organizationalo-multinationali.
Pe mine nu m-a convins, dar respect alegera altora de a veni in intampinarea mesajului ei.
M-ai făcut curioasă. O să-l descarc şi eu. Mulţumesc.
M-ai făcut curioasă. O să-l descarc şi eu. Mulţumesc.
Fain de tot filmul. L-am văzut de vreo 2-3 ori. Îl dădeau ăştia pe Cinemax.
Precizare: l-am văzut cu mult înaintea ta. Na, te-am luat şi eu odată la ceva
Mamă, ce bine mă simt 
Fain de tot filmul. L-am văzut de vreo 2-3 ori. Îl dădeau ăştia pe Cinemax.
Precizare: l-am văzut cu mult înaintea ta. Na, te-am luat şi eu odată la ceva
Mamă, ce bine mă simt 
@feeria: am vazut-o si eu intr-o emisiune in money channel si, pe langa ca ea ca persoana nu m-a convins deloc, singura concluzie pe care am tras-o este ca motorul nu este ea, ci este cineva in spate, cu atat mai mult cu cat, daca era intrebata ceva pe langa manifest, se pierdea si nu stia ce sa raspunda…
Nici forma in care este scris si nici persoana ei nu m-au convins, in schimb mi-a placut ideea de a incerca sa facem ceva cu capitalul de inteligenta de care totusi dispune tara asta si de a se gasi o solutie pentru a gestiona statul ca pe o societate, urmarind scopuri clare si cautand solutii pertinente…aceste idei fiind motivul pentru care am promovat manifestul
@Rodica: finalul este unul destul de cinic, dupa parerea mea…chiar si asa, nu il vad in sensul prioritatii relatiilor "financiare"…cum ziceam si in postare, am avut impresia ca oamenii lupta mai degraba de dragul luptei si al demonstratiei decat pentru indeplinirea scopului in sine
, nu ca ar fi mai laudabil…
@Rodica: finalul este unul destul de cinic, dupa parerea mea…chiar si asa, nu il vad in sensul prioritatii relatiilor "financiare"…cum ziceam si in postare, am avut impresia ca oamenii lupta mai degraba de dragul luptei si al demonstratiei decat pentru indeplinirea scopului in sine
, nu ca ar fi mai laudabil…
@Delf: sunt tare curioasa cum o sa ti se para
astept impresii 
@Delf: sunt tare curioasa cum o sa ti se para
astept impresii 
@Saturnianul: na ca nu stiam ca suntem intr-o competitie
pai de ce n-ai zis asa, ca imi puneam si eu toate motorasele in functiune 
))
@Saturnianul: na ca nu stiam ca suntem intr-o competitie
pai de ce n-ai zis asa, ca imi puneam si eu toate motorasele in functiune 
))
Imi place finalul,tocmai pt ca e cinic…(deci)neasteptat…se joaca regizorul/scenaristul tot timpul cu absurdul…
Imi place finalul,tocmai pt ca e cinic…(deci)neasteptat…se joaca regizorul/scenaristul tot timpul cu absurdul…
Nu stiam ce film sa vad in seara asta! multumesc pentru recomandare!
Nu stiam ce film sa vad in seara asta! multumesc pentru recomandare!
@Rodica: inseamna ca oi fi eu deja prea cinica
nu de alta, dar la un astfel de final ma asteptam, poate chiar mai clar in cinism…
@Rodica: inseamna ca oi fi eu deja prea cinica
nu de alta, dar la un astfel de final ma asteptam, poate chiar mai clar in cinism…
@iguana: cu multa placere! abia astept impresiile
@iguana: cu multa placere! abia astept impresiile
Toti simt dor de trecut. Eu, daca miros un parfum cu care ma dadeam intr-o anumita perioada, imi aduc aminte instant de cum era, cu bune si rele… Chestia e ca, tu, spre deosebire de mine, nu pari omul care sa lase timpul sa treaca peste el, asadar sunt sigura ca ai amintiri frumoase, frumoase.
Toti simt dor de trecut. Eu, daca miros un parfum cu care ma dadeam intr-o anumita perioada, imi aduc aminte instant de cum era, cu bune si rele… Chestia e ca, tu, spre deosebire de mine, nu pari omul care sa lase timpul sa treaca peste el, asadar sunt sigura ca ai amintiri frumoase, frumoase.
@HubbaBubba: a, stiu cum e cu parfumul
si mie mi se intampla, nu doar sa-mi amintesc, dar uneori chiar sa ma simt ca atunci cand ma dadeam cu respectivul parfum…
si, din fericire, reusesc sa retraiesc amintiri si sa le gust doar frumusetea 
Am intr-adevar multe amintiri, unele atat de frumoase ca ma intreb uneori daca sunt ale mele
@HubbaBubba: a, stiu cum e cu parfumul
si mie mi se intampla, nu doar sa-mi amintesc, dar uneori chiar sa ma simt ca atunci cand ma dadeam cu respectivul parfum…
si, din fericire, reusesc sa retraiesc amintiri si sa le gust doar frumusetea 
Am intr-adevar multe amintiri, unele atat de frumoase ca ma intreb uneori daca sunt ale mele
Multi au scris tomuri incercand sa separe conventionalul de neconventional.
Poate ca multi isi doresc sa fie neconventionali. Statutul de neconventional ti-l da cei din jurul tau, nu ti-l atribui tu, pentru ca asa crezi. Poate doar daca suferi de narcisism, sau masochism
Cei ce-si doresc sa fie neconventionali, sunt in realitate cat se poate de conventionali, pentru ca neconventionalul este o stare nativa si spontana. Cine se straduieste sa devina neconventional, va sfarsi prin a deveni ridicol.
De ce iti pui problema ca nu ti-ai dorit niciodata sa fii sau sa nu fii neconventionala ? Nenonventionalul nu are legatura cu ce-ti doresti tu, ci cum te vad ceilalti.
Multi au scris tomuri incercand sa separe conventionalul de neconventional.
Poate ca multi isi doresc sa fie neconventionali. Statutul de neconventional ti-l da cei din jurul tau, nu ti-l atribui tu, pentru ca asa crezi. Poate doar daca suferi de narcisism, sau masochism
Cei ce-si doresc sa fie neconventionali, sunt in realitate cat se poate de conventionali, pentru ca neconventionalul este o stare nativa si spontana. Cine se straduieste sa devina neconventional, va sfarsi prin a deveni ridicol.
De ce iti pui problema ca nu ti-ai dorit niciodata sa fii sau sa nu fii neconventionala ? Nenonventionalul nu are legatura cu ce-ti doresti tu, ci cum te vad ceilalti.
@pheideas: Pai eu mi-am pus problema?! Vii cu lepse si idei de-astea si mai intrebi de ce imi pun problema?!
Daca mi-ai dat tema pentru acasa am analizat si eu tema, cum m-am priceput…si raportand la experienta personala ca, pana una-alta, de asta dispun 
Cred ca cei care isi pun problema conventionalului si a neconventionalului sunt de fapt cei care, mai mult sau mai putin constient, se vor neconventionali si cauta oameni neconventionali.
Statutul de neconventional dat de cei din jurul tau este relativ, cum spuneam, si poti fii de fapt un conventional aflat intre niste neconventionali
In privinta asta, imi doresc ca oamenii pe care ii apreciez si care imi sunt dragi sa ma vada conventionala, dupa criteriile lor
@pheideas: Pai eu mi-am pus problema?! Vii cu lepse si idei de-astea si mai intrebi de ce imi pun problema?!
Daca mi-ai dat tema pentru acasa am analizat si eu tema, cum m-am priceput…si raportand la experienta personala ca, pana una-alta, de asta dispun 
Cred ca cei care isi pun problema conventionalului si a neconventionalului sunt de fapt cei care, mai mult sau mai putin constient, se vor neconventionali si cauta oameni neconventionali.
Statutul de neconventional dat de cei din jurul tau este relativ, cum spuneam, si poti fii de fapt un conventional aflat intre niste neconventionali
In privinta asta, imi doresc ca oamenii pe care ii apreciez si care imi sunt dragi sa ma vada conventionala, dupa criteriile lor
Am sa scriu punctual:
-a fi conventional sau ne-…nu tine de dorinta…ci de alegere,de potriviri.Nu daca iti alegi sa fi intr-un fel sau altul,inseamna ca si reusesti,daca nu simti asta;
-conventiile umane au fost cele care au dus pana la urma omenirea mai departe,asa ca ne-conventionalismul nu poate fi decat minoritar;
-sa nu incurcam ne-conventionalismul cu"a fi altfel/neinteles";
-si as mai avea altele de spus,dar putin timp….
Am sa scriu punctual:
-a fi conventional sau ne-…nu tine de dorinta…ci de alegere,de potriviri.Nu daca iti alegi sa fi intr-un fel sau altul,inseamna ca si reusesti,daca nu simti asta;
-conventiile umane au fost cele care au dus pana la urma omenirea mai departe,asa ca ne-conventionalismul nu poate fi decat minoritar;
-sa nu incurcam ne-conventionalismul cu"a fi altfel/neinteles";
-si as mai avea altele de spus,dar putin timp….
"nevoia de a ne incadra in "neconventional" vine din nevoia de justificare a existentei proprii printr-o conduita unica, "altfel", eventual generatoare de realizari marcante." Sunt perfect de-acord. Vad in nonconformism o chestie de fatada, o dorinta tainuita de epatare si iesire din vulg.
In fine, trebuie sa abordez si eu subiectul…
"nevoia de a ne incadra in "neconventional" vine din nevoia de justificare a existentei proprii printr-o conduita unica, "altfel", eventual generatoare de realizari marcante." Sunt perfect de-acord. Vad in nonconformism o chestie de fatada, o dorinta tainuita de epatare si iesire din vulg.
In fine, trebuie sa abordez si eu subiectul…
@Rodica: neconventional, ca si concept, inseamna care nu se supune conventiilor si, extrapoland, care nu face ceea ce fac toti…in acest sens am folosit "altfel", nu in sensul de "neinteles", pentru ca poti fi altfel, dar nu neinteles.
Si eu sunt de parere ca in primul rand conventiile umane au fost cele care au dus omenirea mai departe, nu contest ca au fost oameni care au procedat altfel decat restul, dar nu sunt de acord cu generalizarea ca "altfel" inseamna neaparat bine si progres.
Mi-ar placea sa spui mai multe, poate vei avea timp la un moment dat si vei scrie pe tema asta
@Rodica: neconventional, ca si concept, inseamna care nu se supune conventiilor si, extrapoland, care nu face ceea ce fac toti…in acest sens am folosit "altfel", nu in sensul de "neinteles", pentru ca poti fi altfel, dar nu neinteles.
Si eu sunt de parere ca in primul rand conventiile umane au fost cele care au dus omenirea mai departe, nu contest ca au fost oameni care au procedat altfel decat restul, dar nu sunt de acord cu generalizarea ca "altfel" inseamna neaparat bine si progres.
Mi-ar placea sa spui mai multe, poate vei avea timp la un moment dat si vei scrie pe tema asta
@Delf: dorinta care din pacate nu este insotita neaparat de idei, atitudine sau comportament care sa insemne ceva, sa duca undeva si sa aiba niste consecinte minunate
Abia astept sa scrii!!!
@Delf: dorinta care din pacate nu este insotita neaparat de idei, atitudine sau comportament care sa insemne ceva, sa duca undeva si sa aiba niste consecinte minunate
Abia astept sa scrii!!!
"Ne-convetional"inseamna ca nu se supune unei parti a conventiilor umane(ca nu poti sa le ignori pe toate,ca te excluzi…sociopat e greu sa fii,mai ales voit!).
In legatura cu"altfel"/"neinteles"/etc…Poti fi "altfel"decat ceilalti,deci exista un risc sa nu fi inteles…poate ca ti-l asumi,poate ca nu-l constientizezi,asta poate conta mai putin.
Eu cred ca tine de alegere,si de felul de a fi,in mod natural.
Educatia,mediul,genetica se pliaza cat de cat diferit pe fiecare dintre noi,dar cu tente de comun.Acolo unde nu ne intalnim s-ar putea sa nu ne intelegem.
Ce te faci cand ne-conventionalul din cineva…face rau,vatama,distruge,atenteaza la morala,calca libertatea celuilalt?
Daca diferentiem ne-conventionalul boem(artistic,vestimentar,poetic,etc) de cel social….avem destul de multe nuante….si de aici si neintelegerile.
"Ne-convetional"inseamna ca nu se supune unei parti a conventiilor umane(ca nu poti sa le ignori pe toate,ca te excluzi…sociopat e greu sa fii,mai ales voit!).
In legatura cu"altfel"/"neinteles"/etc…Poti fi "altfel"decat ceilalti,deci exista un risc sa nu fi inteles…poate ca ti-l asumi,poate ca nu-l constientizezi,asta poate conta mai putin.
Eu cred ca tine de alegere,si de felul de a fi,in mod natural.
Educatia,mediul,genetica se pliaza cat de cat diferit pe fiecare dintre noi,dar cu tente de comun.Acolo unde nu ne intalnim s-ar putea sa nu ne intelegem.
Ce te faci cand ne-conventionalul din cineva…face rau,vatama,distruge,atenteaza la morala,calca libertatea celuilalt?
Daca diferentiem ne-conventionalul boem(artistic,vestimentar,poetic,etc) de cel social….avem destul de multe nuante….si de aici si neintelegerile.
…pt satisfacerea soldatilor…
Sunt de acord cu tine, ca nu este asa de relevant daca suntem sau nu nonconformisti -desi tentatia exista de cand cu marul- mai important mi s-a parut intotdeauna cum priveste fiecare o anumita problema. De fapt, dezbaterile interesante pe care le-am descoperit in blogosfra mi-au deschis un orizont nou si m-au indemnat sa cuget la diverse aspecte. Nici mie nu-mi place sa ies in evidenta, dar cand observ o nedreptate pot spune ca ma transform.
Geniile si nebunii ar fi cred nonconformistii tip pentru ca lor ni li se imputa de ce sunt asa, la ei este normala starea respectiva, pe cand oamenii obisnuiti se simt stingheri incercand sa epateze.
Si eu sunt adepta caii de mijloc: un pic din fiecare.
Sunt de acord cu tine, ca nu este asa de relevant daca suntem sau nu nonconformisti -desi tentatia exista de cand cu marul- mai important mi s-a parut intotdeauna cum priveste fiecare o anumita problema. De fapt, dezbaterile interesante pe care le-am descoperit in blogosfra mi-au deschis un orizont nou si m-au indemnat sa cuget la diverse aspecte. Nici mie nu-mi place sa ies in evidenta, dar cand observ o nedreptate pot spune ca ma transform.
Geniile si nebunii ar fi cred nonconformistii tip pentru ca lor ni li se imputa de ce sunt asa, la ei este normala starea respectiva, pe cand oamenii obisnuiti se simt stingheri incercand sa epateze.
Si eu sunt adepta caii de mijloc: un pic din fiecare.
@Rodica: exact, pot fi foarte multe nuante de neconventional, tocmai de-asta cred ca oamenii sunt si conventionali si neconventionali, fiecare din ei si atunci imi pare nerelevanta incadrarea
Pe de alta parte si neconventionalul are doua taisuri, pot fi bune sau rele, in functie de latura in care se manifesta…eu personal, asa cum am spus, inclin spre conventional
@Rodica: exact, pot fi foarte multe nuante de neconventional, tocmai de-asta cred ca oamenii sunt si conventionali si neconventionali, fiecare din ei si atunci imi pare nerelevanta incadrarea
Pe de alta parte si neconventionalul are doua taisuri, pot fi bune sau rele, in functie de latura in care se manifesta…eu personal, asa cum am spus, inclin spre conventional
Am mai spus ceva si la mine pe blog la raspunsuri…
Am mai spus ceva si la mine pe blog la raspunsuri…
@Lolita: da, din fericire, dezbaterile din blogosfera ne provoaca sa ne punem intrebari pe care poate nu ni le-am pus niciodata, practic ne dezvolta viziunea personala cu cea a celorlalti si ne imbogatesc pentru ca suntem oameni diferiti, cu experiente de viata diferite, care invatam unii de la altii
Faptul ca geniile si nebunii sunt neconventionali, este ceva firesc deci cumva conventional raportat la ei
@Lolita: da, din fericire, dezbaterile din blogosfera ne provoaca sa ne punem intrebari pe care poate nu ni le-am pus niciodata, practic ne dezvolta viziunea personala cu cea a celorlalti si ne imbogatesc pentru ca suntem oameni diferiti, cu experiente de viata diferite, care invatam unii de la altii
Faptul ca geniile si nebunii sunt neconventionali, este ceva firesc deci cumva conventional raportat la ei
Corect! Multumesc!
Interesant Valkyrie- sigur am sa-l vad!
@feeria: merita vazut
Cand revii, sa nu uiti de momentul Nana Mouskuri pe care ti l-am promis si este in ultima cafea de duminica
Tocmai sa arunc cu rosii in tine ma gindeam. Nu de alta, dar sa fim un pic nonconformisti. Ma rog, eu sa fiu. Nu stiu cit de nonconformista te-ai putea simti tu ca primitor
Desi si asta ar putea fi nonconformism. La urma urmelor nu sunt prea multi cei care sa primeasca rosiile senin si cu zimbetul pe buze
Deci, iti suride propunerea mea de nonconformism experimental?
Tocmai sa arunc cu rosii in tine ma gindeam. Nu de alta, dar sa fim un pic nonconformisti. Ma rog, eu sa fiu. Nu stiu cit de nonconformista te-ai putea simti tu ca primitor
Desi si asta ar putea fi nonconformism. La urma urmelor nu sunt prea multi cei care sa primeasca rosiile senin si cu zimbetul pe buze
Deci, iti suride propunerea mea de nonconformism experimental?
@Saturnianul: cum sa nu?! alta idee n-ai mai gasit decat sa arunci cu rosii in mine?!
)
Si ai grija ca eu m-am declarat conventionala, deci s-ar putea sa nu le primesc senin si cu zambetul pe buze…risti?!
@Saturnianul: cum sa nu?! alta idee n-ai mai gasit decat sa arunci cu rosii in mine?!
)
Si ai grija ca eu m-am declarat conventionala, deci s-ar putea sa nu le primesc senin si cu zambetul pe buze…risti?!
@Rontz-Rontz: Risc dom'le risc. De la fete simpatice primesc cu plăcere chiar şi palme
Apropo de conformismul tău, cînd ai timp să-ţi faci "aere" cu propriul evantai, bagă un ochi la comentariile de la articolul lui Pheideas despre duelul minţilor. Ţi-am făcut o propunere (neindecentă) indirectă.
@Rontz-Rontz: Risc dom'le risc. De la fete simpatice primesc cu plăcere chiar şi palme
Apropo de conformismul tău, cînd ai timp să-ţi faci "aere" cu propriul evantai, bagă un ochi la comentariile de la articolul lui Pheideas despre duelul minţilor. Ţi-am făcut o propunere (neindecentă) indirectă.
Se vede ca nu-ti place rutina.
Totusi tu stai bine. La sor-mea parca e fabrica. Sculat, pregatit familia, scoala, servici, scoala, afterschool, supermarket, acasa, spalat, calcat, nani. I-am spus-o ca si-a facut-o cu mana ei. 
…
Exista o solutie, aceea de a inversa timpul. Acum ai perceptia ca jobul iti ocupa cea mai mare parte din viata. Incearca sa-ti umpli timpul liber cu activitati care prin puterea emotiilor, sa-ti expandeze timpul. Alta solutie e sa renunti la sef si sa devii propriul tau sef. Nu ti-ar recomanda in situatie de criza.
@pheideas: sa stii ca, de fapt, chiar imi place rutina
, in niste limite, evident, si recunosc ca nu as reusi sa traiesc intr-o totala lipsa de rutine 
Mi-ar placea doar ca rutina mea sa implice mai mult din activitatile care imi plac si pentru care am impresia ca nu am destul timp…si sa mai insemne si "nimic de facut"
Cu siguranta la un moment dat voi fi propriul meu sef, dar, in meseria mea, la care nu as renunta ever, sa fiu propriul meu sef ar implica muuult mai mult timp dedicat muncii si nu neaparat in alte intervale orare, ca sa am impresia de lipsa de rutina
Neah, te contrazic! Nu prea-ţi place rutina.Tu ai spus-o mai încolo în comentariul tău chiar dacă la început că îţi place. Mi-ar placea doar ca rutina mea sa implice mai mult din activitatile care imi plac[..] Asta înseamnă că de fapt nu-ţi place rutina. Ajungi să percepi ca rutină lucrurile care le faci de nevoie. Cînd faci ceva ceţi place şi îţi doreşti să faci, oricît de regulat ai face, nu ai mai percepe ca pe o rutină.
Cît despre treaba cu timpul, pe care şi eu o am, există două soluţii. Dar nu ţi le spun că te amărăsc şi mai tare
Saturnianule, las-o sa zica, ca noi o citiram ! Ii place rutina, conventionalul, e aaabsoooluuut normala si nu iese in evidenta prin nimic. Doar pe noi reuseste sa ne uimeasca de fiecare data.
))) Nu ne pacalesti !
), faptul ca trebuia sa ma scol la 3 noaptea, iarna, imi era indiferent. Ei bine, cu doi ani inainte, in loc sa fi plecat in delegatie la Constanta pe ger, mai bine m-ai fi taiat. E chestie psihologica. 
Lasan gluma, desi la prima vedere, a-ti fi propriul sef presupune un stres enorm, in realitate faptul ca faci ce vrei, te face sa crezi ca esti liber si nu simti efortul suplimentar.
Uite eu … prin 95, cand printre altele am carat canistre de benzina cu trenul
Alta … faptul ca sunt propriul stapan, mi-a format un alt mod de gandire. Creierul meu e setat pe non-stop
. Nu-i pot intelege pe cei care termina programul si pleaca acasa. Adica cum, apasa pe power off ? ? 
)
@Saturnianul: uof, ce m-as face eu fara cativa care ma determina sa verific DEX-ul din cand in cand
Eu percep rutina asa cum e definita, adica obicei, operație repetată zilnic sau periodic. Nu zice cum ca ar fi ceva de nevoie sau neplacut…si nici nu o percep asa…
Imi place activitatea pe care o fac la munca, imi place chiar si traficul spre si de la munca, cand ascult muzica, fumez, ma gandesc la o gramada de chestii care poate nu-mi trec prin cap in alte contexte si imi plac si celelalte chestii despre care am scris in postare…deci te contrazic: imi place rutina si as vrea sa le includ pe toate in rutina, poate chiar zilnic si eventual sa mai am si niste timp pentru "nimic"…de aici si revoltarea mea: timpul nu-mi permite sa le fac pe toate, sa si dorm destul, mai ales ca-mi place sa dooorm…vreau zile de 50 de ore, cel putin!
@pheideas: puteti sa ziceti voi ce vreti, dar asta e structura mea, chiar daca nu ma credeti
Cu multi prieteni in domeniu, mi s-a intamplat si sa zic : gata, nu mai vreau sa aud de asta! 
Cat despre asta cu propriul sef si a apasa off cand pleci, depinde de activitate…Daca activitatea prestata este genul care isi intinde mult ramurile si in viata privata, probabil ca nu ii dai niciodata off, dar, daca activitatea are, sa zicem, o aplicabilitate mai restransa si e poate mai specializata, atunci e nevoie sa-i dai off, pentru ca nu ai mai reusi sa-ti traiesti viata
Bine, nici eu nu ii dau mereu off, pentru ca activitatea m-a si format si ma formeaza in continuare ca om, asa incat multe din principii si abordari isi extind aplicarea si in viata privata
A, si am uitat sa va repet ca sunt pentru linia de mijloc si ca orice impins spre extreme nu ma coafeaza pe mine, ca sa zic asa
asa ca se mai cere si shut down 
))
Oricat mi-ar placea munca mea, nici pe-asta nu intentionez s-o duc vreodata pe culmi
@pheideas: ajungi si tu la concluzia mea: normalul suprinde
Pe mine m-ai surprins de multa vreme. De-ar fi toti normalii ca tine, cred ca am desfiinta centralele electrice si am trece pe energia neconventionala …
))))
Trebuia sa te exprimi aşa de la început: că vrei ziua de 50 de ore. Îţi recomand Polul Nord unde ziua are cam 6 luni. Sau roagă Terra să se rotească mai încet ca să ai ziua de 50 de ore
Te uiţi prea des în dicţionar
N-avea grijă că m-am uitat şi eu înainte să comentez. Da' ştii că noi am mai avut o discuţie pe tema unei definiiţii din dicţionar 
@pheideas: Da, da cunoaştem. E o tradiţionalistă şi o conformistă prin definiţie. Dar prin felul de a spune lucrurile are nonconformismul ei
Revenind la ce ai zis tu, totul ţine de psihologie, se rezumă la ea. Simplul fapt că nu îţi mai spune altcineva ce să faci, ci îţi spui tu însuţi e de-ajuns să-ţi dea un confort chiar dacă efortul e poate mai mare.
Vad ca adeptii se inteleg intre ei,Rontziki….foarte bine,foarte bine…!
@Saturnianul: nu ma convinge Polul Nord, zi mai bine cate ore are ziua pe Saturn
)
@Rontziki: Păi o zi saturniană e echivalentă cam cu 30 de zile pămîntene. Te coafează?
Ce piese frumoase ai ales! Acum ascultam "Adieu Angeline". Nu ma pot hotara in interpretarea cui imi place mai mult: Nana sau Joan Baez.
Nu timpul e de vina, ci tu nu stii ordinea prioritatilor. Am un prieten care m-a scos din minti 2 zile cu calmul lui. Va pun in legatura? Langa el s-a oprit timpul.
@Saturnianul: ei, asa da
@cdmitroi: eu stiu ordinea prioritatilor, cea care trebuie si cea pe care as vrea-o eu, si uneori se bat cap in cap
@feeria: mda, greu de decis
dar parca mai mult imi place Nana
Ziceai că vrei să aibă ziua 50 de ore? Eu tocmai am constatat că vreau săptămîna de 14 zile
a fi tu insuti e o chestiune de onestitate personala si nu in ultimul rind de curaj. trebuie sa ai curajul de-a vedea ce e bun in tine. dar asta e partea usoara. trebuie sa ai curajul de-a recunoaste ca ai si parti rele, defecte, si lipsuri. sa infrunti asta. si sa vrei sa devii mai bun. sau nu. si sa preferi, ca majoritatea oamenilor, un trai pitit bine dupa aparente, intr-o contiuna goana de-a iti ascunde micile porcarioare facute cu intentie, din distractie, sau pur si simplu din lenea de a face lucrurile bine.
in general, societatea nu agreeaza oamenii care sint prea "ei". deranjeaza turma care compune asa-zisa societate. care se uita cu frica in oglinda, doarme agitat, si niciodata, dar niciodata nu se uita peste umar, cind trece prin intuneric. iar scopul ei in viata este trecerea de la o magarie la alta, gindind in mod perpetuu "oare scap si de data asta?".
a fi tu insuti e o chestiune de onestitate personala si nu in ultimul rind de curaj. trebuie sa ai curajul de-a vedea ce e bun in tine. dar asta e partea usoara. trebuie sa ai curajul de-a recunoaste ca ai si parti rele, defecte, si lipsuri. sa infrunti asta. si sa vrei sa devii mai bun. sau nu. si sa preferi, ca majoritatea oamenilor, un trai pitit bine dupa aparente, intr-o contiuna goana de-a iti ascunde micile porcarioare facute cu intentie, din distractie, sau pur si simplu din lenea de a face lucrurile bine.
in general, societatea nu agreeaza oamenii care sint prea "ei". deranjeaza turma care compune asa-zisa societate. care se uita cu frica in oglinda, doarme agitat, si niciodata, dar niciodata nu se uita peste umar, cind trece prin intuneric. iar scopul ei in viata este trecerea de la o magarie la alta, gindind in mod perpetuu "oare scap si de data asta?".
A fi noi insine ! Din mesaj razbate o nemultumire fata de falsitatea oamenilor care copiaza gesturi, cunostinte, atitudini, destine. Dar te-ai intrebat, cati din cei ce-ti vor citi randurile, vor si intelege ce vrei tu sa spui ? Punem pariu ca nimeni ? Ma rog, aproape … Pentru ca nu au sesizat niciodata diferenta intre a fi si a nu fi ei insisi. Multi te vor privi ironic si vor exclama: "Ce vrea si asta ?! Eu sunt unic in felul meu si fac ce trebuie !". Au si dreptate, pentru ca ei nu urmeaza decat poteca vieti, trasata de altii si ignora faptul ca la zece metri se intinde un drum asfaltat. Sau daca nu il ignora, prefera poteca batatorita si privesc cu teama la drum, pentru ca nu-l cunosc. Asta e natura umana, sa cuteze mai putin si sa priveasca mai aproape.
…
Intreb: tu esti ? Oare cat din ceea ce faci iti apartine ? Ia gandeste-te, priveste-te cu ochii altuia. Iei decizii, dar oare in sprijinul lor, nu tii cont de deciziile altora ? In realitate, nu faci altceva decat sa le combini, exact ca un genetician care lucreaza cu genomul animal si inventeaza mutanti. Sau un croitor. Nu inventezi nimic, decat combinatii ale unor elemente consacrate. Eu o numesc originalitate. Ti-am povestit candva ca m-am incapatanat sa inventez o pompa, in loc sa copiez alt proiect. Am lucrat doi ani la ea. De ce am facut-o ? Pentru multumirea mea. Am fost eu si atat !
A fi noi insine ! Din mesaj razbate o nemultumire fata de falsitatea oamenilor care copiaza gesturi, cunostinte, atitudini, destine. Dar te-ai intrebat, cati din cei ce-ti vor citi randurile, vor si intelege ce vrei tu sa spui ? Punem pariu ca nimeni ? Ma rog, aproape … Pentru ca nu au sesizat niciodata diferenta intre a fi si a nu fi ei insisi. Multi te vor privi ironic si vor exclama: "Ce vrea si asta ?! Eu sunt unic in felul meu si fac ce trebuie !". Au si dreptate, pentru ca ei nu urmeaza decat poteca vieti, trasata de altii si ignora faptul ca la zece metri se intinde un drum asfaltat. Sau daca nu il ignora, prefera poteca batatorita si privesc cu teama la drum, pentru ca nu-l cunosc. Asta e natura umana, sa cuteze mai putin si sa priveasca mai aproape.
…
Intreb: tu esti ? Oare cat din ceea ce faci iti apartine ? Ia gandeste-te, priveste-te cu ochii altuia. Iei decizii, dar oare in sprijinul lor, nu tii cont de deciziile altora ? In realitate, nu faci altceva decat sa le combini, exact ca un genetician care lucreaza cu genomul animal si inventeaza mutanti. Sau un croitor. Nu inventezi nimic, decat combinatii ale unor elemente consacrate. Eu o numesc originalitate. Ti-am povestit candva ca m-am incapatanat sa inventez o pompa, in loc sa copiez alt proiect. Am lucrat doi ani la ea. De ce am facut-o ? Pentru multumirea mea. Am fost eu si atat !
@LaMargineaNoptii: da, foarte bine spus "o chestiune de onestitate personala"
si de a nu-ti fura caciula singur, ca sa zic asa 
Complacerea in aparente, neasumarea propriei persoane si nesiguranta perpetua duce de multe ori si la cautarea de vinovati in exterior…
N-as zice ca societatea nu agreeaza oamenii care sunt prea "ei", daca isi gandesc actiunile astfel incat sa nu ii afecteze pe ceilalti si daca isi asuma consecintele propriilor actiuni, fara a cauta falsi vinovati decat propria persoana, atunci cand este cazul
@LaMargineaNoptii: da, foarte bine spus "o chestiune de onestitate personala"
si de a nu-ti fura caciula singur, ca sa zic asa 
Complacerea in aparente, neasumarea propriei persoane si nesiguranta perpetua duce de multe ori si la cautarea de vinovati in exterior…
N-as zice ca societatea nu agreeaza oamenii care sunt prea "ei", daca isi gandesc actiunile astfel incat sa nu ii afecteze pe ceilalti si daca isi asuma consecintele propriilor actiuni, fara a cauta falsi vinovati decat propria persoana, atunci cand este cazul
Rontz, ideile lansare de tine sunt in asentimentul meu! Si eu cred cu tarie ca este primordial sa fim noi insine, autentici, fara zorzoane si pelicule protectoare pentru ca numai astfel putem atinge esenta vietii ce se gaseste chiar in interiorul nostru. Din pacate de rutina nu avem cum scapa, in anumite momente e chiar necesara: spalatul, mancatul, imbracatul etc. Sunt de acord ca narcisistii, egocentricii, misoginii, rasistii si multi altii nu vor intelege de ce tot vorbim noi despre autenticitatea trairii. Stima de sine sau increderea in fortele proprii cum spuneai si tu este oglinda in care ar trebui sa ne uitam zilnic si fara teama. Acceptarea diversitatii este un pas important care ne ajuta sa ne cladim edificiul personalitatiii si secretul de a fi umani, zic eu. Niciodata nu vom putea fi placuti de toata lumea pentru ca fiecare priveste din punctul lui subiectiv de vedere, plua ca unii o pot lua prea personal si nu merita efortul. sa afci din asat un scop in sine mi se pare un consum inutil de energie care ar putea fi caanlizat pentru indeplinirea unor teluri mai nobile. Unii se ascund dupa pojghita snobismului si aleg sa fie parveniti, vanitosi ranindu-i pe ceilalti prin atitudinea lor superficiala. Dar sunt ei constienti de asta? Tin minte o vorba a bunicului meu: atat poate duce! E adevarat! Fiecare ar trebui sa-si stabileasca niste limite daca nu ale stiintei macar ale bunului simt. Care e iarasi relativ
si astfel revin la ce am scris despre politete… E un cerc vicios 
Rontz, ideile lansare de tine sunt in asentimentul meu! Si eu cred cu tarie ca este primordial sa fim noi insine, autentici, fara zorzoane si pelicule protectoare pentru ca numai astfel putem atinge esenta vietii ce se gaseste chiar in interiorul nostru. Din pacate de rutina nu avem cum scapa, in anumite momente e chiar necesara: spalatul, mancatul, imbracatul etc. Sunt de acord ca narcisistii, egocentricii, misoginii, rasistii si multi altii nu vor intelege de ce tot vorbim noi despre autenticitatea trairii. Stima de sine sau increderea in fortele proprii cum spuneai si tu este oglinda in care ar trebui sa ne uitam zilnic si fara teama. Acceptarea diversitatii este un pas important care ne ajuta sa ne cladim edificiul personalitatiii si secretul de a fi umani, zic eu. Niciodata nu vom putea fi placuti de toata lumea pentru ca fiecare priveste din punctul lui subiectiv de vedere, plua ca unii o pot lua prea personal si nu merita efortul. sa afci din asat un scop in sine mi se pare un consum inutil de energie care ar putea fi caanlizat pentru indeplinirea unor teluri mai nobile. Unii se ascund dupa pojghita snobismului si aleg sa fie parveniti, vanitosi ranindu-i pe ceilalti prin atitudinea lor superficiala. Dar sunt ei constienti de asta? Tin minte o vorba a bunicului meu: atat poate duce! E adevarat! Fiecare ar trebui sa-si stabileasca niste limite daca nu ale stiintei macar ale bunului simt. Care e iarasi relativ
si astfel revin la ce am scris despre politete… E un cerc vicios 
nu vei reusi niciodata, pentru ca nici eu nu voi reusi niciodata, pentru ca nimeni nu va reusi niciodata sa fie el insusi in societatea de azi. poate doar asa, la dus, singur in casa.
nu vei reusi niciodata, pentru ca nici eu nu voi reusi niciodata, pentru ca nimeni nu va reusi niciodata sa fie el insusi in societatea de azi. poate doar asa, la dus, singur in casa.
@pheideas: simpla actiune de a copia nu ma deranjeaza neaparat…o fac si eu, atunci cand vreau…ma intreb acum, daca ai inteles tu
nemultumire, daca vrei sa-i spunem asa, as avea referitor la faptul ca oamenii nu au suficienta incredere in ei, asa cum am tot zis si prin postare, si nesiguranta are f multe consecinte negative la nivel de viata de la a nu avea curajul de a fi ei insisi pana la acumulare de frustrari pe diferite planuri ale vietii, frustrari care duc chiar si la schimbari de personalitate, de esenta proprie si care, direct sau indirect, ii afecteaza si pe ceilalti…cel putin asa am observat eu…
Pui pariu ca nimeni sau aproape nimeni nu va intelege si inteleg ca o faci pentru ca esti de parere ca nu multi isi pun problema sa fie ei insisi si sa sesizeze diferenta intre a fi sau nu ei insisi. In naivitatea si optimismul meu, imi place sa cred ca nu ai dreptate si asta nu pentru ca randurile mele ar fi, vai, revelatoare, ci pentru ca sunt sigura ca sunt muuuulti care nu numai ca isi pun problema, dar stiu cu mult mai multe decat mine pe tema asta
Asa cum am scris in postare, a fi eu insami inseamna atat sa merg pe cai batatorite, daca mi se potrivesc si ma reprezinta, cat si sa actionez in feluri in care altii nu au facut-o sau cu care unii sau toti nu ar fi de acord. Tin cont de deciziile celorlalti atata timp cat ar putea fi afectati de ale mele, evident, si, indiferent ca iau decizii sfatuita, influentata de cei care conteaza pentru mine sau le iau fara nici un aport exterior, important este sa mi le asum, asa cum imi asum si actiunile si inactiunile nedecise expres sau, mai bine spun, negandite
Atata timp cat mie imi e bine cu alegerile si deciziile mele, cat imi asum si le suport consecintele, ma intereseaza mai putin daca sunt "invechite" sau "inovatoare". Am alte criterii dupa care imi traiesc viata
@pheideas: simpla actiune de a copia nu ma deranjeaza neaparat…o fac si eu, atunci cand vreau…ma intreb acum, daca ai inteles tu
nemultumire, daca vrei sa-i spunem asa, as avea referitor la faptul ca oamenii nu au suficienta incredere in ei, asa cum am tot zis si prin postare, si nesiguranta are f multe consecinte negative la nivel de viata de la a nu avea curajul de a fi ei insisi pana la acumulare de frustrari pe diferite planuri ale vietii, frustrari care duc chiar si la schimbari de personalitate, de esenta proprie si care, direct sau indirect, ii afecteaza si pe ceilalti…cel putin asa am observat eu…
Pui pariu ca nimeni sau aproape nimeni nu va intelege si inteleg ca o faci pentru ca esti de parere ca nu multi isi pun problema sa fie ei insisi si sa sesizeze diferenta intre a fi sau nu ei insisi. In naivitatea si optimismul meu, imi place sa cred ca nu ai dreptate si asta nu pentru ca randurile mele ar fi, vai, revelatoare, ci pentru ca sunt sigura ca sunt muuuulti care nu numai ca isi pun problema, dar stiu cu mult mai multe decat mine pe tema asta
Asa cum am scris in postare, a fi eu insami inseamna atat sa merg pe cai batatorite, daca mi se potrivesc si ma reprezinta, cat si sa actionez in feluri in care altii nu au facut-o sau cu care unii sau toti nu ar fi de acord. Tin cont de deciziile celorlalti atata timp cat ar putea fi afectati de ale mele, evident, si, indiferent ca iau decizii sfatuita, influentata de cei care conteaza pentru mine sau le iau fara nici un aport exterior, important este sa mi le asum, asa cum imi asum si actiunile si inactiunile nedecise expres sau, mai bine spun, negandite
Atata timp cat mie imi e bine cu alegerile si deciziile mele, cat imi asum si le suport consecintele, ma intereseaza mai putin daca sunt "invechite" sau "inovatoare". Am alte criterii dupa care imi traiesc viata
@Lolita: ma bucur ca ai regasit idei in asentimentul tau
si poate ca uneori din pacate, alteori din fericire, in viata noastra zilnica exista si activitati de rutina, dar si alea fac parte din noi si insasi modalitatea in care le "indeplinim" inseamna "a fi noi insine" 
, probabil ca asta este de fapt aspectul dureros care are consecintele pe care le-ai mentionat tu, in final, ranindu-i pe ceilalti…
si mama are una pe tema asta : "fiecare face exact atat cat poate, nici mai mult, nici mai putin" 
)
Discutia cu rutina am mai avut-o la o postare anterioara
Da, increderea in sine si respectul fata de propria persoana sunt oglinzi in care ar trebui sa ne uitam zilnic, dar important este sa ne uitam, cum spunea LaMargineaNoptii mai sus, cu onestitate
Imi place vorba bunicului tau
@Lolita: ma bucur ca ai regasit idei in asentimentul tau
si poate ca uneori din pacate, alteori din fericire, in viata noastra zilnica exista si activitati de rutina, dar si alea fac parte din noi si insasi modalitatea in care le "indeplinim" inseamna "a fi noi insine" 
, probabil ca asta este de fapt aspectul dureros care are consecintele pe care le-ai mentionat tu, in final, ranindu-i pe ceilalti…
si mama are una pe tema asta : "fiecare face exact atat cat poate, nici mai mult, nici mai putin" 
)
Discutia cu rutina am mai avut-o la o postare anterioara
Da, increderea in sine si respectul fata de propria persoana sunt oglinzi in care ar trebui sa ne uitam zilnic, dar important este sa ne uitam, cum spunea LaMargineaNoptii mai sus, cu onestitate
Imi place vorba bunicului tau
@cdmitroi: da, intr-o varianta absoluta nu vom reusi niciodata… din cauza societatii de azi, din cauza societatii dintotdeauna, care ne "obliga", in caz ca nu suntem de acord, sa tinem cont si de ceilalti
Dar, zic eu, cu cat incercam sa fim mai aproape de a fi noi insine, in limitele posibilului, cu atat avem mai mult de castigat
@cdmitroi: da, intr-o varianta absoluta nu vom reusi niciodata… din cauza societatii de azi, din cauza societatii dintotdeauna, care ne "obliga", in caz ca nu suntem de acord, sa tinem cont si de ceilalti
Dar, zic eu, cu cat incercam sa fim mai aproape de a fi noi insine, in limitele posibilului, cu atat avem mai mult de castigat
si vrei sa spui ca nu incarcam? incerca, incercam, cum sa nu incercam!!
si vrei sa spui ca nu incarcam? incerca, incercam, cum sa nu incercam!!
cartea are o minunatie de scriitura, de maestru. evident, nu e capodopera lui grass – ci toba.
dar ce vroiai, doar nu e roman de aventuri, e noraml sa lancezeasca, grass are multe de spus…
@dragos: intr-adevar minunatie de scriitura…stilul mi-a placut f mult si o sa citesc si toba de tinichea
Nu sunt adepta romanelor de aventuri, din contra
N-am citit cartea, dar m-ai făcut curioasă… Mulţumesc de recomandare.
@Delf: cu multa placere
Fain! De la premoniţii, liber arbitru şi decizii la Edith Piaf. Noroc că eşti balanţă şi înţelegem
Ce aduseşi tu în discuţie acilea e materie primă pentru muuulte discuţii, controverse şi păreri. Am să mă leg doar de chestia cu premoniţiile, (pre)sentimentele sau cum vrei să le numeşti. Informaţiile de care zici tu şi în baza cărora luăm anumite decizii nu se rezumă doar la cele obţinute pe căi clasice.
Există o sumă de informaţii care se pot obţine prin ceea ce unii numesc "căi paranormale" sau, ceea ce tu numeşti, inexplicabile. Creierele noastre sunt nişte emiţătoare-receptoare complexe, care emit şi pot recepta undele emise de alte creiere, captînd informaţiile codate în acele unde. Un fel de "reţea wireless" dacă vrei
.
Cînd simţi ceva anume despre o persoană, nu faci altceva decît să captezi nişte informaţii emise de persoana respectivă. De ce ni se pare ciudat şi ne îndoim de veridicitatea unor astfel de informaţii? Pentru că suntem obişnuiţi să le obţinem pe căile ce utilizează simţurile palpabile: văz, auz, atingere.
Cu siguranţă ai auzit de telepatie şi s-a dovedit ştiinţific că este reală. De asemnea, este dovedit ştiinţific: creierul uman emite anumite tipuri de unde. Ştii care e una din explicaţiile fenomenului "deja-vu"? Recunoaşterea unor locuri pe care nu le-ai mai văzut niciodată se întîmplă pentru că… de fapt le-ai mai văzut
Mai exact, la un moment dat le-ai captat, sau ţi-au fost transmise, de la o persoană care a fost acolo. 
E o variantă. Nu pot spune cu certitudine că aşa este sau nu. Dar ţinînd cont de alte variante – de exemplu, viaţă anterioară (care şi asta poate avea o explicaţie mai palpabilpă decît cea cu minunea divină) – şi de certitudinea că telepatia există, o găseasc cea credibilă şi susceptibilă de a fi reală.
Cît priveşte liberul-arbitru, am auzit o chestie tare interesantă într-un serial cu multe subtilităţi: singurul lucru pe care îl controlăm cu adevărat e acela dacă suntem buni sau răi
Filosofie ieftină, realitate, cine ştie. Partea interesantă e că putem vedea dacă e aşa sau nu fiecare dintre noi, empiric 
Am comentat o tonă dar, avînd în vedere că nu te-am mai stresat demult, ştiu c-o să-mi treci cu vederea
Rontziki, in scurta mea peregrinare prin viata, am avut ocazia sa observ cateva fenomene interesante, carora empiric, le spunem: legate de destin.
Fiind un subiect de avantgarda, mentionez ca maine s-ar putea sa am o alta parere.
Cred a in drumul nostru apar doua feluri de influente. Unele usoare si alte dure. Cele usoare, cum spuneai, sunt asemeni crengilor unui arbore. Deciziile pe care le luam sunt legate de anterior, oarecum previzibile, si ce e mai important, le luam intr-o unanimitate interioara. Adica ratiunea si simturile noastre le acceptam ca pe ceva cunoscut sau pe-aproape. Influentele dure sunt asemeni unuei tamponari, in care o alta masina vine si ne scoate de pe drumul nostru firesc. Aceste influente avem obiceiul sa le respingem, pentru ca sunt altfel decat ce am vazut, cunoscut, suntem obisnuiti. Dar ele, interesant, vin in viata noastra. Si nu e vorba de pesoane pe care le cunoastem intamplator, ci si evenimente tragice. Am spus mai devreme, avem tendinta sa le respingem. Ce e interesant, acum urmeaza. Uneori gresim, incadrandu-le la "rele", dar ingnoram un aspect, si anume acela ca spre deosebire de majoritatea influentelor "rele" acestea au reusit sa patrunda destul de adanc incat sa ne afecteze. Cum au reusit ? Ceva din natura lor s-a potrivit cu ceva din natura noastra. De ce le respingem, pentru ca ele aduc ceva nou, cu care nu suntem obisnuiti. In realitate, se opune ratiunea noastra, pe principiul: "Nu se poate, cum sa fac eu asta ?! Eu niciodata nu am facut !". E un fel de conflict intre simt si ratiune.
Din pacate, pentru foarte multi dintre noi, ratiunea este mult mai puternica, si nu atat ratiunea cognitiva, ci acea patternala, sablonara.
…
Iti dau un exemplu. In ianuarie 2007 mi s-a intamplat sa cunosc un psiholog, care mi-a devenit prieten. L-am cunoscut intr-un moment al vietii destul de dificil. La inceput nu am dat importanta, apoi, cu timpul, mi-am dat seama ca omul acela nu aparuse intamplator. Ceva in mentalul meu "l-a ales", l-a chemat si el a venit. Acel prieten, la un moment dat, s-a uitat in ochii mei si mi-a intins o carte pentru copii – Alchimistul de Coelho. Am zambit. Mi-a spus: 'Ia-o, citeste-o !" Si am citit-o intr-o ora. … Din cartea aceea am invatat ca pe drumul vietii apar aceste influente dure. La inceput le ignoram. Apoi apar din nou, la inceput mai des, si daca le ignoram in continuare, ele apar din ce in ce mai rar, pana se sting. Ele nu vin intamplator, ci sunt menite sa ne atraga atentia, fie ca drumul pe care mergem e un drum infundat, fie ca ceva din submentalul nostru este crtoit sa aleaga alt drum, pe care nu-l vedem, si care ne va schimba viata in bine. Dar aceste influente nu vin intamplator, ci sunt atrase. Noi le atragem, uneori constient, alteori inconstient.
Si am mai invatat ceva: sa nu resping din prima, ci sa astept si un al doilea semn, eventual si un al treilea.
Mi s-a intamplat, tot in 2007 sa stau de vorba cu un monah intelept, la Frasinei – templul spiritualitatii romanesti, tocmai despre astfel de influente. Ma rog, plaja era mai extinsa, la vise si premonitii. Si el mi-a spus acelasi lucru: "tine seama, numai daca se repeta !".
@Saturnianul: pai chiar voiam sa-ti atrag atentia ca ma neglijezi
Sunt convinsa ca telepatia este cat se poate de reala si mi s-a intamplat, mai ales cu persoane foarte apropiate.
Pun informatiile primite pe seama telepatiei de multe ori, dar in postare m-am referit la informatii care nu ne sunt tranmise prin telepatie pentru ca asta ar insemna ca cel putin o persoana le cunoaste…ma refer la intamplari viitoare, pe care nu le cunoaste nimeni, dar despre care simti uneori ca vor avea loc…si atunci m-am gandit ca poate intr-adevar anumite chestii sunt "scrise", iar receptarea senzatiilor respective arata chiar existenta unei eventuale presetari pe care o denumim "destin"
@Pheideas: da, atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul lucreaza la ideplinirea dorintei tale, cum se spunea in cartea amintita de tine
Asa este, avem puterea de a atrage atat binele, cat si raul, de a transmite si recepta fel si fel de informatii si chiar de a atrage sau respinge persoane, situatii, intamplari…
Si totusi, inclin sa cred ca nu este doar asta…anumite lucruri se intampla fara ca noi sa ni le dorim sau chiar fara sa ne fie teama ca se vor intampla, atragandu-le astfel prin teama…Unele lucruri pur si simplu se intampla din ratiuni pe care nu le intelegem sau le intelegem ulterior si faptul ca uneori simtim dinainte incotro, nu inseamna ca am transmis ceva, ci poate inseamna ca am receptat informatii cu privire la ce ne-o fi "scris"
Din comentariul tau inteleg ca esti mai degraba inclinat sa crezi ca noi determinam si ca, daca am controla aceasta putere de a determina, am avea de fapt un control mai puternic asupra vietii noastre. Sunt de acord cu ideea, dar numai pornind de la un punct incolo, adica inca sunt de parere ca sunt linii pre-trasate si noi putem determina pe care mergem…avem libertatea de a alege, dar consecintele atasate alegerii sunt deja "scrise", precum si urmatoarele alegeri generate de ultima.
@Pheideas: referitor la "semne" si la intuitie, da, si eu ma ghidez dupa ideea repetarii acestora, dar am observat ca uneori nu repetarea este importanta, ci intensitatea