Mai Rontziki, velcome pe meleagurile lumii digitale si la mai mare. Enterasant ce scrii mataluta pe acile. Cu ocazia asta poate imi mai faci pofta de cate ceva de cetit. Bafta.
Mai Rontziki, velcome pe meleagurile lumii digitale si la mai mare. Enterasant ce scrii mataluta pe acile. Cu ocazia asta poate imi mai faci pofta de cate ceva de cetit. Bafta.
Care e diferenta cred ca e de fapt evident…ideea este ce face in tine diferenta sau, altfel spus, ce-ti doresti mai mult: sa iubesti sau sa fii iubit? si nu-mi spune ca le vrei pe ambele ca asta e general valabil Deci, daca ar fi musai sa alegi intre ele…
Intrebarea era, ipotetic vorbind, ce ai fi ales daca trebuia sa alegi doar una din variante Ce e mai simplu?! Depinde…unora le e mai simplu sa se faca iubiti, dar le e mai greu sa iubeasca, iar altora le e mai simplu sa iubeasca si reusesc mai greu sa se faca iubiti…Si de-aici dilema
Am invocat dilema la care te-am provocat sa raspunzi pentru o situatie ipotetica de ori-ori. Sa-ti stabilesti ca faci ce e mai simplu inseamna sa te eschivezi de la alegere
E un punct de vedere ca m-as eschiva. Dar nu o fac. E evident ce imi doresc. Intradevar sunt oameni care asteapta iubirea pentru a lua din ea ce le convine si altii care pur si simplu o dau. Chestia asta seamana cu negocierile guvernului cu sindicatele din invatamant. Oricum, un iti voi raspunde la provocare supunadu-ti alba sau neagra, pentru ca stii raspunsul.
AAAAAAAAAAA si nu mai ma lua cu ioptezele ca nu mi-au placut niciodata. Presupunerile nu fac altceva decat sa duca la conspiratii Hai sa vorbim "derect si la obect"
m-ai facut sa zambesc cu postarea asta. Mi-ai trezit nostalgia dupa 'epoca' sandy belle. Si eu ma uitam cu multa pasiunie la desenele astea, radeam si plangeam alaturi de ea. Mersi frumos
m-ai facut sa zambesc cu postarea asta. Mi-ai trezit nostalgia dupa 'epoca' sandy belle. Si eu ma uitam cu multa pasiunie la desenele astea, radeam si plangeam alaturi de ea. Mersi frumos
Si eu am vazut filmul, si intentionez sa imi iau si cartea. Am auzit ca descrierile de mirosuri in carte sunt atat de plastice incat multi nu suporta lectura. Sunt foarte curioasa in privinta cartii, mai ales ca umbla vorba in targ ca e mult mai buna decat filmul. Dar nici cu filmul nu mi-e rusine. Marturisesc ca nu ma asteptam la finalul ala in care parfumatul nostru sa fie devorat din dragoste de multime. Foarte psihanalitic
Nici in materie de filme si nici in materie de carti nu sunt chiar adepta thriller-elor sau a celor greu de digerat, la propriu si nu pot spune ca am avut senzatia de greu de suportat cu Parfumul. Analiza e mult mai buna decat in film si e mai concentrata pe personaj, deci trebuie citita
Din pacate nu s-a publicat, cel putin eu nu l-am vazut… Commentul tau s-a afisat mai tarziu, desi nu am moderare la comentarii, si de-asta te intrebam despre ce carte e vorba Ne tinem la curent daca apare si la noi
Din pacate nu s-a publicat, cel putin eu nu l-am vazut… Commentul tau s-a afisat mai tarziu, desi nu am moderare la comentarii, si de-asta te intrebam despre ce carte e vorba Ne tinem la curent daca apare si la noi
Da, am vazut si eu filmul asta, acum vre-un an jumate, si mi-a placut foarte foarte mult. Este printre preferatele mele. Cred ca am sa-l descarc sa-l vad din nou, ca mi-ai facut pofta
Chiar daca nu ia specificat unde ai facut pozele, eu am recunoscut peisajele. Nu e treaba mea sa dezvelesc misterul care nu isi are rostul aici. Intradevar, sunt locuri in care timpul se opreste, linistea te invaluie, viata isi ia cursul normal. Nicaieri nu se potrivesc mai bine versurile: "Pe verdea margine de santz, Crestea macesul singuratic, Iar vantul serii nebunatic, Pofti-ntr-o zi pe flori la dantz. Apoi, decoperim ca "normal" e un program la masina de spalat si ne trezim.
Peisajul din pozele de mai sus ar putea deveni normalitatea de zi cu zi… numai ca pentru asta ar trebui sa avem curajul sa ne schimbam mediul de viata…
@colega care ti-a descoperit blogu: parca ma si vad peste 2-3 luni pe la unirii cu caruta trasa de 2 animale. Nu, nu sunt de parere ca ar trebui sa ne intoarcem in evul mediu timputiu( cu toate ca omenirea are toate sansele) dar cred cu tarie ca tre sa mergem sa traim in aceste locuri pentru linistea noastra. Imi plac locurile unde s-a oprit timpul. Unde e facute pozili nu s-a oprit, ci doar a ramas in urma si inca nu s-a descoperit contopirea noului cu frumosul Vechi. Inca o remarca. Normal e un program la masina de spalt
Ziceai ca te cheama Cristina…anonim? @rontziki: unde ai facut pozele?
…schimbarea mediului de viata presupune eliminarea peisajului actual (respectiv unirii cu indienii cantereti)fara insa a ne intoarce in "evul mediu" sau alte epoci trecute… consider ca modernismul poate fi asociat naturalului si frumosului, nu se exclud…
@cdmitroi:le-am facut acolo unde banuiesti tu, unde a ramas timpul in urma…pentru mine timpul ramane in urma acolo si in mod subiectiv, cu niste ani in urma… @anonim & cdmitroi : oare daca ne-am schimba permanent viata si mediul, am mai pretui atat de mult peisajele astea si momentele pe care le traim din cand in cand?
Oooof, imi e dor de peisajele de la bunicii mei. In fiecare an merg acolo sa le revad, si sa le simt, dar, din pacate, in afara de un fost mormant, nu mai am unde sa 'trag'…
este frumos sa ai un astfel de loc de suflet la care sa te raportezi si chiar daca tinzi sa idealizezi spatiul respectiv iti poate oferi o "gura de oxigen" in jungla in care traim. Ce ne facem cu cei care care nu pot face lucrul asta si raman cu caii si trasurile de la Unirii. Bine asta este o alta problema, un alt film
@claudiu: le ofer sursa mea de oxigen sau le aduc imbuteliat )
Sunt multe "guri de oxigen" in viata, totul e sa le percepem ca atare si sa le idealizam pentru ca, oricat de irealist ar suna, fara putina idealizare chiar nu putem supravietui in jungla inconjuratoare…
auzi, ce carte de Murakami ai citit de te-a dezamagit? ca as vrea sa o evit. mie-mi place autorul, dar am experienta unei singure carti, si anume Kafka la malul marii. Si ma gandeam sa-mi mai cumpar, dar nu prea vreau sa-mi iau teapa.
M-a dezamagit "In noapte", dar iti recomand Padurea norvegiana, La sud de granita la vest de soare si In cautarea oii fantastice. Astea chiar merita/ trebuie citite
Ma bucur ca ai raspuns la leapsa, rontziki! Astept sa raspunzi si la aia cu "daca…". Din experienta mea micuta cu lepsele, aia mi s-a parut cea mai frumoasa.
Fan club "Cei trei muschetari!"?
Trebuie sa recuperez cu Murakami, macar cu un roman, ca s-au publicat o groaza la noi (sau asa mi se pare mie pentru ca toata lumea vorbeste despre el) ca l-am ocolit de laudat ce e.
Apropo de Kundera, mie-mi place mult de tot Kadare (rezonanta numelui m-a dus cu gandul la el. Si am uitat sa-l trec printre preferati). O lectura fascinanta: Palatul Viselor.
Ah ah! Sa stii ca am sa citesc ce-ai scris despre carte dupa ce o voi citi si eu! Nu obisnuiesc sa citesc despre cartile pe care stiu sigur ca le voi citi.
Eu il iubesc pe Yalom. Este un scriitor bun, un psihoterapeut valoros. Daca nu ai citit, sa citesti si "Calaul dragostei. 10 povesti de psihoterapie". Socant si fascinant in acelasi timp. De curand am luat o carte in care, alaturi de o pacienta a lui, impartaseste demersul terapeutic.
Ah ah! Sa stii ca am sa citesc ce-ai scris despre carte dupa ce o voi citi si eu! Nu obisnuiesc sa citesc despre cartile pe care stiu sigur ca le voi citi.
Eu il iubesc pe Yalom. Este un scriitor bun, un psihoterapeut valoros. Daca nu ai citit, sa citesti si "Calaul dragostei. 10 povesti de psihoterapie". Socant si fascinant in acelasi timp. De curand am luat o carte in care, alaturi de o pacienta a lui, impartaseste demersul terapeutic.
Am auzit ca e cam din octombrie anul trecut in Bucuresti, dar, sincer, eu abia recent am aflat de ea…La National se mai juca piesa, avand in distributie pe Dan Puric, Mihai Calin s.a., dar nu stiu daca era sau nu o abordare clasica.
Am auzit ca e cam din octombrie anul trecut in Bucuresti, dar, sincer, eu abia recent am aflat de ea…La National se mai juca piesa, avand in distributie pe Dan Puric, Mihai Calin s.a., dar nu stiu daca era sau nu o abordare clasica.
Ma bucur ca ai scris despre piesa! Eu nu am ajuns la ea, chiar daca, intr-adevar, se joaca de mult tim.
Ultimul remake, cum l-ai denumit tu, in varianta moderna, pe care l-am vazut a fost Eduard al III-lea. Jazz, proiectii pe un ecran cinematografic, animatie digitala a secventelor de lupte (in timp ce conducatoii ostirilor stateau in fata scenei si urmareau si ei fascinati "batalia"). Ciudate combinatii. Nici macar ca experiment nu pot sa spun ca am gustat piesa. Au fost cateva secvente foarte faine (in special cele comice, chiar foarte reusite) insa in rest, pentru a crede in piesa (pentru ca de-asta mergem la cinema, la teatru, sa credem, timp de o ora-doua, intr-o alta realitate)mi-ar fi trebuit ceva mai putin dichis, si mai multa simplitate.
Ma bucur ca ai scris despre piesa! Eu nu am ajuns la ea, chiar daca, intr-adevar, se joaca de mult tim.
Ultimul remake, cum l-ai denumit tu, in varianta moderna, pe care l-am vazut a fost Eduard al III-lea. Jazz, proiectii pe un ecran cinematografic, animatie digitala a secventelor de lupte (in timp ce conducatoii ostirilor stateau in fata scenei si urmareau si ei fascinati "batalia"). Ciudate combinatii. Nici macar ca experiment nu pot sa spun ca am gustat piesa. Au fost cateva secvente foarte faine (in special cele comice, chiar foarte reusite) insa in rest, pentru a crede in piesa (pentru ca de-asta mergem la cinema, la teatru, sa credem, timp de o ora-doua, intr-o alta realitate)mi-ar fi trebuit ceva mai putin dichis, si mai multa simplitate.
Trebuie să te contrazic. De fapt nu pe tine, ci stereotipul ăsta filosofic: totul e relativ, moartea e o certitudine. Nimic mai fals înce mă priveşte. Moartea este la fel de relativă. Nimeni nu ştie cînd o să moară şi din ce cauză.
Şi atunci ce face moartea o certitudine faţă de altele?
@feeria: te inteleg perfect ca asta este si "pretentia" mea de la o piesa de teatru…Nu am vazut Eduard al IIIlea, dar tot o preluare in stil modern a fost Burghezul gentilom si, oricat de mult mi-ar placea Rebengiuc, varianta aceea a piesei nu m-a impresionat…
@feeria: te inteleg perfect ca asta este si "pretentia" mea de la o piesa de teatru…Nu am vazut Eduard al IIIlea, dar tot o preluare in stil modern a fost Burghezul gentilom si, oricat de mult mi-ar placea Rebengiuc, varianta aceea a piesei nu m-a impresionat…
Nimeni nu stie cand o sa moara si din ce cauza, dar avem certitudinea ca vom muri…fiecare din noi si cei din jurul nostru…la un moment dat. Despre alte lucruri in viata, nu stim nici macar daca se vor intampla sau nu, iar cand si cum, nici atat.
Mda, păi atîta vreme cît nu ştiu cînd şi de ce o să mor, nu mă încălzeşte cu nimic că ştiu că o să mor. Şi nici măcar asta nu ştiu cu certitudine. Nimeni n-are dovezi că moartea este un sfîrşit cert şi nu o continuare a existenţiei sub o altă formă.
Deci, în ce mă priveşte, moartea este tot o incertitudine
Nu stim ce inseamna moartea, daca e un sfarsit sau un inceput in altceva, dar este o constanta a vietii…o certitudine in sens general, nu particular pentru ca intr-adevar habar nu am cand o sa mor (si nici n-as vrea sa stiu , dar mi-e clar ca suntem muritori (raportandu-ne la viata asta, pe care o cunoastem), iar in contextul cartii lui Saramago, este importanta si necesara existenta mortii.
Bine te-am regasit! An mai tras cu ochiul pe plaurile blogicesti si cat am fost plecata (uof, dependenta asta de internet Multumesc! M-am simtit f bine, dar reintrata in valtoarea zilnica, aproape ca incep sa uit…noroc cu pozele
Maaaai, dar ce se mai sparg aia in figuri geometrice p-acolo! cred ca mi-ar placea sa-l vad, sa confruntam impresii. Daca ti-a amintit de Valul pictat inseamna ca e ceva de capul lui. kuss
Maaaai, dar ce se mai sparg aia in figuri geometrice p-acolo! cred ca mi-ar placea sa-l vad, sa confruntam impresii. Daca ti-a amintit de Valul pictat inseamna ca e ceva de capul lui. kuss
chiar daca la prima vedere istoria pare cusuta cu ata alba, nu m-as mira in avantul liric al trairii senzatiilor ciudate sa fie posibil un astfel de triunghi; muzica m-a lasat si pe mine intr-un univers paralel, am tot ascultat prima piesa vreo cateva zile dupa ce am vazut filmul
chiar daca la prima vedere istoria pare cusuta cu ata alba, nu m-as mira in avantul liric al trairii senzatiilor ciudate sa fie posibil un astfel de triunghi; muzica m-a lasat si pe mine intr-un univers paralel, am tot ascultat prima piesa vreo cateva zile dupa ce am vazut filmul
@afreuda: mi-a amintit de Valul pictat prin ideea pe care am vazut-o eu in final, dar nu se compara totusi…Valul pictat mi-a placut mult mai mult! Oricum vizionarea e placuta si in cazul The edge of love si, daca te atrag personalitatile non-conformiste, iti va placea
@lemondegala: de acord cu tine, mai ales ca filmul e si biografic si in lumea boema in care traiesc personajele cu preocupari literare si muzicale, nu este nimic neobisnuit in astfel de trairi…
@afreuda: mi-a amintit de Valul pictat prin ideea pe care am vazut-o eu in final, dar nu se compara totusi…Valul pictat mi-a placut mult mai mult! Oricum vizionarea e placuta si in cazul The edge of love si, daca te atrag personalitatile non-conformiste, iti va placea
@lemondegala: de acord cu tine, mai ales ca filmul e si biografic si in lumea boema in care traiesc personajele cu preocupari literare si muzicale, nu este nimic neobisnuit in astfel de trairi…
Mărturisesc că nu m-au atras deloc scriitorii ruşi. Dostoievski nici atît. Am încercat să citesc "Crimă şi pedeapsă". Mi-a fost imposibil. Pe la jumatea cărţii am cedat. Scrie prea static pentru gustul meu.
Însă tu te pricepi la recenzie de carte. Felicitări! Lucrezi în domeniu?
@Saturnianul: din pacate, nu…mi-ar fi placut, literatura si jurnalistica fiind printre primele pe lista cand incercam sa ma decid de ce sa ma apuc si eu in viata Multam de aprecieri! Pe mine chiar m-au impresionat rusii in materie de literatura. Ai inceput cam nefericit cu Crima si pedeapsa…si mie imi venea uneori s-o arunc, dar aveam deja parere buna de Dostoievski de la altele.
Măi, ştii care e faza tare? Că io de formaţie îs jurnalist. Aşa scrie pe diploma mea. Dar meseria pe care o practic e cu totul alta. E o poveste mai ciudată, nu de spus aici, oricum. În mare, sunt un fel de hibrid
Poate că am început nefericit cu cartea aia. Dar la vremea cînd am citit-o, pe ea se bătea monedă, era cea mai… celebră
Cu ce carte a lui Dostoievski mi-ai recomanda să încep
PS: Dacă nu te deranjează, mi-ar plăcea să discutăm mai mult pe mess despre cărţi şi orice altceva. Îmi poţi trimite id-ul tău pe una din adresele de la pagina de contact de pe blog.
Dacă te deranjează, îmi cer scuze pentru îndrăzneală.
Ti-as recomanda Fratii Karamazov, mie mi-a placut cel mai mult, dar tre' sa reusesti sa treci de primele 90-100 de pagini…dupa care se devoreaza. O sa-ti trimit id-ul de mess (un id si mai straniu decat cel de aici
@lemondegala: ma bcuur ca te-am facut curioasa eu trebuie sa recuperez cu Demonii ca nu am citit-o in perioada dostoievski
@afreuda: sper sa-ti placa si iti recomand bookfest pentru urmatoarea sesiunea de book shopping, intre 17 si 21 iunie. Tocmai am inceput Yalom-ul cu terapia pe doua voci
In primul rand vreau sa te felicit ca ai avut bunatatea de a impartasi si altora din indoielile tale. Si poate pe viitor, si din raspunsuri Ai "inceput" cu un subiect extrem de delicat si amplu cat sfanta scriptura. Vreau sa spun doar atat: cel mai mult rau se savarseste din nestiinta. Nestiinta insemna sa faci rau fara sa cuprinzi intregul, dar si de frica, din instinct.
Mama cat ai scris Bunatatea e bunatate. Nu stiu ce interes ar avea cineva sa imi zambeasca tocmai mine ssau ce interes as avea eu sa zambesc unei persoane asa de amoru arte sau de vanitate. Nu inteleg. Cand am boala pe cineva stie de la prima vedere. Cand mi-e drag cineva, stie de la prima vedere. Am tinut mortis sa ma dau exemplu pentru ca nu imi plac oamenii falsi, care isi sacrifica zambete pentru habar-n-am-ce o sa primeasca ceva de la mine. Cat despre sacrificarea in scopuri de bunatate nu tine. Sacrificiu e una, bunatatea e alt (parerea mea). Daca cineva se sacrifica cineva pe o perioada mai indelungata, da, devine frustrat, complexat, incepe sa isi planga soarta, poate ca astea sunt reactiile adverse la sacrificiu. Nu cred ca faci un sacrificiu altfel decat dezinteresat. Mila??? Crezi tu ca un om e capabil de mila??? Nu o sa cred asta niciodata. Nu din mila se sacrifica, nu din mila e alturist, nu din mila ci din dragoste.
@pheideas: Multumesc! Nu promit sa se intample prea des Cat despre raspunsuri…din punctul meu de vedere, sunt mai putin interesante decat intrebarile Acord mai multa gravitate raului savarsit cu stiinta decat celui din nestiinta
@cdmitroi: nici mie nu-mi plac oamenii falsi si cei care fac totul pentru a-si asigura parerea buna a celorlalti, asta fiind ceea ce se vrea intai sa se dobandeasca. Da-mi voie sa cred ca oamenii sunt capabili de mila, iar referitor la sacrificiu, vorbeam tocmai de cele interesate, daca nu concret, macar in perspectiva imaginii de "ce bun sunt eu, ma sacrific". De aici mai trag si o alta concluzie, asa ca un update la postare : oamenii care isi fac o preocupare si o imagine din a se victimiza sunt de fapt foarte vanitosi.
@pheideas: Prin stiinta, inteleg cunoastere si a fi constient de raul pe care il provoci. Si nu pot sub sa consider niste sefi de state, care au la dispozitie o multime de informatii, niste oameni care au facut rau cu nestiinta. Ca poate n-au inteles cu exactitate si in detaliu dimensiunea raului sau nu au vrut sa faca efortul sa inteleaga, poate fi o alta poveste, care si asta tine de intentie si de a face ceva cu stiinta. Refuzul de a cunoaste efectele si impactul unor comportamente de asa anvergura, cand ai toate conditiile sa le afli, e constient.
@Escu: din pacate, cam asta am observat, dar tot sper ca cineva sa aiba argumente si sa-mi demonstreze ca nu e asa Nu-mi place sa ne stiu niste masinarii care functionam atat de fara exceptie pe principiul asta al contraprestatiei si chiar de ne-am propune sa facem altfel, insasi propunerea devine scopul si interesul…un cerc vicios
Într-adevăr, un subiect sensibil ai atins pe marginea căruia se poate discuta o grămadă şi părerile vor fi totdeauna împărţite.
Omul este construit a fi o fiinţă socială. Energia vitală, interioară şi-o ia, în mare parte, din interacţiunile cu ceilalţi. Interacţiunea umană este unul din "motoarele" noastre ca specie. Nu discut aspectul benefic sau nu al interacţiunii.
Aşadar, chiar dacă noi spunem că nu aşteptăm nimic în schimb pentru ceea ce facem, tot ceea ce se întîmplă e ca rezultat la ceea ce noi sau alţii au făcut, este feedback-ul cu care esenţa fiinţei noastre se hrăneşte, chiar dacă inconştient.
Să aştepţi ceva, orice (de la un zîmbet, la o strîngere de mînă sau o îmbrăţişare) nu cred că este ceva rău atîta vreme cît aceste aşteptări nu devin patologice, bolnăvicioase şi nu reproşezi celuilat că el nu-ţi răspunde la gest cu unul similar iar tu nu-ţi schimbi atitudinea doar pentru că nu ai primit ceva ce aşteptai.
A dărui şi a primi sunt lucruri complementare. După mine, a dărui dezinteresat nu înseamnă să nu aştepţi nimic, ci să nu pretinzi nimic. Iar dacă nu primeşti ce aşteptai să te porţi cu persoana aceea la fel ca şi înainte de a oferi.
Pentru că la urma urmelor, asta înseamnă să-ţi pese de cineva, să ţii la cineva: să fii capabil să dărui acelei persoane chiar şi atunci cînd persoana poate nu se simte prea bine şi nu-ţi poate răspunde similar. a M-am întins mult cu comentariul. ştiu. Mă opresc aici totuşi
Sa stii ca dictatorii respectivi au facut rau din nestiinta. Ce spui tu legat de posibilitatea de cuprindere si luarea unor decizii in cunostinta de cauza, se refera la oameni normali si integri. Am cunoscut dictatori. Poate ai sa fii surprinsa, dar dictatorii sunt persoane absolut normale in aparenta, si care la un anumit nivel, devin depasiti de situatie. N-o mai pot gestiona si atunci actioneaza instinctual, paranoic. Vezi cazul cu vacarul satului (cizmarului), pus peste noapte secretar de partid la judet. A fost depasit de situatie si s-a speriat. In loc sa extrapoleze cunostintele sale la un nivel superior si sa invete, a incercat sa indese un elefant in butoiul cu care el era obisnuit si pe care putea sa-l controleze. Stii ce fac ? Comit greseli din nestiinta, care apoi asemeni unui domino prind amploare. Apoi actioneaza stupid incercand sa compenseze, sa repare. O fac printr-o alta greseala. Samdp. Priveste politicienii nostri. Sunt oameni care nu au urcat prin stiinta si valoare, ci prin frauda. De 20 de ani sunt in functii care-i depasesc si nu renunta, pentru ca vor sa obtina bani.
@pheideas: Faptul că sunt depăşiţi de situaţie şi comit greşeli să zicem că e o scuză. Dar atunci cînd persişti în greşeli, continui să vezi că nu stăpîneşti situaţia şi nu renunţi, nu mai ai nici o scuză
Extraterestrule, asa e, n-au nicio scuza. Dar ma crucesc uitandu-ma in istorie si constatand ca nimeni n-a renuntat la putere de voie. Cred ca e vorba de caracterul celui care a acces la putere. Daca a urcat sus trisand, a renunta pare un gest imposibil.
@Saturnianul: ma bucur sa citesc o abordare optimista si care lasa loc de implinire dorintei mele de a gasi bunatate oarecum nealterata Da, sunt de acord ca nevoia de feed-back vine din nevoia de interactiune si ca, atata timp cat e vorba doar de asteptari, nu si de pretentii, ne incadram la bunatate si nu la egoism. Sa daruiesti inseamna intr-adevar sa nu pretinzi nimic, cu atat mai mult cand persoana nu e in postura de a raspunde. Dar ce te faci cand persoana nu raspunde, desi sau poate tocmai pentru ca se simte bine…si cand ai impresia ca a darui a functionat sau functioneaza doar intr-un sens?
@pheideas si saturnianul : daca vorbim de a diferentia bunatatea de vanitate si de egoism, cred ca din start cautam in oamenii normali si integri unde este posibil sa gasim si bunatate, pentru ca in cei care triseaza pentru a ajunge undeva, care persista in greseala doar pentru a nu renunta si a admite ca au gresit, avem toate sansele sa gasim doar vanitate si egoism. Sunt de acord ca dictatorii sunt la baza niste oameni normali si poate ca la inceput chiar pornesc de la o ideologie frumoasa, dar si ei, la fel ca toti oamenii, trebuie sa-si asume ce intervine pe parcurs, greselile pe care le fac si efectele generate. Sunt de parere ca toti avem in noi germeni cam pentru orice (bunatate, egoism, vanitate, in tema), depinde de noi pe care si cum ii dezvoltam cu ajutorul si mai ales in ciuda experientelor
M-am intins si eu o gramada cu comentariul, dar la asa provocari de la voi, se scuza
Eu cred ca nu ar trebui sa ne cramponam de provenientele de esenta egoista ale bunatatii, ci sa ne bucuram de bunatatea in sine. E mai putin important de unde provine, sursa ei nu o 'strica', nu o 'pangareste'. Bunatatea ramane bunatate, chiar daca are la baza elemente de narcisism si aseteptari inconstiente sau constiente de rasplata. Ideea in sine nu mi se pare asa de odioasa, avand in vedere, ca nu, instinctul primar al omului este sa se conserve mai intai pe sine. Exceptand, desigur, cazul mamei care isi protejeaza mai intai bebelusul. Cred ca aici isi are bunatatea forma suprema, care se desprinde de egoismul care ne caracterizeaza pe toti. In relatia mama-bebelus. Pentru ca actul de hranire, spre exemplu, desi este in esenta foarte placut si satisfacator, este un act facut din bunatate pura, instinctuala, din iubire neconditionata. Practic nu astepti nimic de la copil in schimbul laptelui pe care i-l oferi, in schimbul corpului tau cu care-i permiti sa fuzioneze.
@afreuda: asa cum spuneam si eu, importante sunt efectele bunatatii si nu din ce izvoraste ea, desi uneori, mai ales atunci cand observi anumite chestii nu tocmai placute in spatele unui gest frumos, parca iti strica putin din bucurie…Dar da, suntem cu totii mai mult sau mai putin egoisti, narcisisti si dominati de instincte
Bine te-am gasit, Rontziki Imi fac debutul aici pentru ca la rubrica "Despre mine" nu e posibil. Te felicit (anticipat) pentru ca stiu ca esti pe punctul de a deveni "deosebita" Te voi adauga asadar la blogroll si sper sa ne citim cu placere de acum incolo. Eu voi reveni in mod sigur.
"A avea" nu înseamnă nimic fără "a fi". Am constat asta pe pielea mea, într-o vreme cînd, mare amator de gadget-uri electronice fiind, credeam că a avea ultimul model mă face fericit. Pînă am constatat că nu mă face fericit să am dacă nu şi sunt. Şi acum ştiu că a fi nu însemnă doar să mă gîndesc la mine, ci că mai trebuie să existe o persoană, acea persoană specială, la care să mă gîndesc şi pentru care să simt…
"A avea" nu înseamnă nimic fără "a fi". Am constat asta pe pielea mea, într-o vreme cînd, mare amator de gadget-uri electronice fiind, credeam că a avea ultimul model mă face fericit. Pînă am constatat că nu mă face fericit să am dacă nu şi sunt. Şi acum ştiu că a fi nu însemnă doar să mă gîndesc la mine, ci că mai trebuie să existe o persoană, acea persoană specială, la care să mă gîndesc şi pentru care să simt…
Dumnezeule, nu ştiu de ce dar cînd am dat drumul la Joe Dolan am avut pe moment senzaţia că ascult Tom Jones. Doar că timbrul e diferit. Ia de vezi ca să-nţelegi ce zic: http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/b5522e299c61b6
@Saturnianul: A fi inseamna multe si, pentru fiecare, altceva , dar daca reusim sa fim mai atenti si sa ne preocupe mai mult ce suntem decat ce avem si daca nu devenim sclavii acestui "a avea", cum se intampla din pacate foarte frecvent in lumea asta in care traim, am putea fi si fericiti
@Saturnianul: A fi inseamna multe si, pentru fiecare, altceva , dar daca reusim sa fim mai atenti si sa ne preocupe mai mult ce suntem decat ce avem si daca nu devenim sclavii acestui "a avea", cum se intampla din pacate foarte frecvent in lumea asta in care traim, am putea fi si fericiti
Văzuuuuut! Superb! Mi-ai readus un zâmbet anume pe faţă Minunat playlist-ul tău de duminică, dar pentru Joe Dolan îţi mulţumesc şi te pupez în mod special!
@Escu: aseara a fost la Sala Mica a Palatului, dar in ultimul an s-a jucat saptamanal la Opera Nationala. Nu am idee unde se va relua din toamna, dar sper sa se reia La Opera biletele erau de la 22 la 53 ron.
The lonely shepard e sfasietoare… Anul trecut au pus-o in difuzoare, la metrou; mi se pare melodia perfecta care sa te acompanieze in timp ce te arunci in fata trenului.
probabil au considerat ca daca ne povestec cum a inceput totul o sa devenim mai responsabili. poate ca pentru unii a avut un impact mai mare..n-ai de unde sa stii.
probabil au considerat ca daca ne povestec cum a inceput totul o sa devenim mai responsabili. poate ca pentru unii a avut un impact mai mare..n-ai de unde sa stii.
Nu stiu daca ai observat altceva, si anume antagonismul intre ideea de sus si jos. Filmarile sunt din balon. Frumusetea e sus. Jos e cotidianul, uratul, grija pentru ziua de maine, taranul care isi lucreza peticul de pamant. Pentru el acesta este universul. Frumusetea lui este la alta scara. Cel din balon, implicit noi cei care vizionam, vedem Pamantul altfel. Aceasta este esenta filmului. Omul obisnuit, mic, nu percepe amploarea evenimentului dacat cand e prea tarziu. Si mai exista un mesaj. Nivelul de degradare al pamantului este atat de avansat, incat numai unirea intr-un gand comun ar putea determina ceva important. Omul este o fiinta gregara numai in aparenta. Numai la nivel colectiv ar putea constientiza consecintele faptelor sale de la nivel individual.
Nu stiu daca ai observat altceva, si anume antagonismul intre ideea de sus si jos. Filmarile sunt din balon. Frumusetea e sus. Jos e cotidianul, uratul, grija pentru ziua de maine, taranul care isi lucreza peticul de pamant. Pentru el acesta este universul. Frumusetea lui este la alta scara. Cel din balon, implicit noi cei care vizionam, vedem Pamantul altfel. Aceasta este esenta filmului. Omul obisnuit, mic, nu percepe amploarea evenimentului dacat cand e prea tarziu. Si mai exista un mesaj. Nivelul de degradare al pamantului este atat de avansat, incat numai unirea intr-un gand comun ar putea determina ceva important. Omul este o fiinta gregara numai in aparenta. Numai la nivel colectiv ar putea constientiza consecintele faptelor sale de la nivel individual.
@Escu: a avut impact si asupra mea, nu zic nu, doar ca speram sa fie ceva mai educativ, nu doar pentru mine
@Pheideas: degradarea este atat de avansata incat mai avem doar 10 ani sa schimbam ceva, dar inca mai avem ce recupera…am observat contrastul si am inteles mesajele Dar ma tem ca nu-si va atinge scopul si nu va genera o mobilizare reala…oricum astept sa mai citesc despre film si despre impact
@Escu: a avut impact si asupra mea, nu zic nu, doar ca speram sa fie ceva mai educativ, nu doar pentru mine
@Pheideas: degradarea este atat de avansata incat mai avem doar 10 ani sa schimbam ceva, dar inca mai avem ce recupera…am observat contrastul si am inteles mesajele Dar ma tem ca nu-si va atinge scopul si nu va genera o mobilizare reala…oricum astept sa mai citesc despre film si despre impact
Prima mobilizare este reducerea consumului. Am impresia ca … criza asta e mai mult decat pare. La nivel macroeconomic cineva a apasat pe switch. De ce ? ) Nu cumva asta sa fie motivul real ? Mi-e tare greu sa cred ca mecanismele finaciare n-au putut regla automat criza subprime mortgage-urilor. Atata vreme ca sunt bani pe piata – vezi fondurile FMI si BM, e clar ca ei au fost opriti sa-si reia cursul firesc. De ce ? ….
Prima mobilizare este reducerea consumului. Am impresia ca … criza asta e mai mult decat pare. La nivel macroeconomic cineva a apasat pe switch. De ce ? ) Nu cumva asta sa fie motivul real ? Mi-e tare greu sa cred ca mecanismele finaciare n-au putut regla automat criza subprime mortgage-urilor. Atata vreme ca sunt bani pe piata – vezi fondurile FMI si BM, e clar ca ei au fost opriti sa-si reia cursul firesc. De ce ? ….
@pheideas: citesc intre randurile tale un raspuns optimist dar mi-e greu fiu atat de increzatoare ca cineva aici jos a luat decizii care sa vizeze binele omenirii..ar fi intr-adevar o schimbare de optica miraculoasa si extrem de bine venita Dar si daca cineva acolo sus ar fi zis : mai potoliti-va, ia luati putin criza sa reusiti sa mai vedeti si ansamblu, tot e bine, daca efectul va fi aceeasi schimbare de optica si de atitudine si fata de planeta
@pheideas: citesc intre randurile tale un raspuns optimist dar mi-e greu fiu atat de increzatoare ca cineva aici jos a luat decizii care sa vizeze binele omenirii..ar fi intr-adevar o schimbare de optica miraculoasa si extrem de bine venita Dar si daca cineva acolo sus ar fi zis : mai potoliti-va, ia luati putin criza sa reusiti sa mai vedeti si ansamblu, tot e bine, daca efectul va fi aceeasi schimbare de optica si de atitudine si fata de planeta
…vorbind de puterea fiecarui individ si de abordarea de jos in sus si nu din "balon" a ceea ce doreste si reuseste sa transmita filmul, astept o solutie/ exemplu "banal" pentru o problema foaaarte greu de rezolvat pentru mine: cum reciclez dozele de la bere sau staniolul de la ciocolata, ca nu prea gasesc "cosul" potrivit, cu celelalte ma descurc, si ma intreb cati o fac in Bucuresti, de exemplu, unde au posibilitatea sa aleaga intre tomberonul de langa scara si cel pentru reciclare din capatul strazii…
…vorbind de puterea fiecarui individ si de abordarea de jos in sus si nu din "balon" a ceea ce doreste si reuseste sa transmita filmul, astept o solutie/ exemplu "banal" pentru o problema foaaarte greu de rezolvat pentru mine: cum reciclez dozele de la bere sau staniolul de la ciocolata, ca nu prea gasesc "cosul" potrivit, cu celelalte ma descurc, si ma intreb cati o fac in Bucuresti, de exemplu, unde au posibilitatea sa aleaga intre tomberonul de langa scara si cel pentru reciclare din capatul strazii…
@Sasha: ce pot sa-ti spun cert este ca la mine pe strada nu exista tomberoane pentru reciclare…cat despre cutiile de bere, suc sau alte de-astea, stiu ca se recicleaza la diferite centre, unele asigura transportul daca e vorba de cantitati mari. Uite niste site-uri: http://www.ecolifestyle.ro/http://www.reciclaredoze.ro/
@afreuda: nu am vazut baraka…o sa-l caut si il pun pe lista
@Sasha: ce pot sa-ti spun cert este ca la mine pe strada nu exista tomberoane pentru reciclare…cat despre cutiile de bere, suc sau alte de-astea, stiu ca se recicleaza la diferite centre, unele asigura transportul daca e vorba de cantitati mari. Uite niste site-uri: http://www.ecolifestyle.ro/http://www.reciclaredoze.ro/
@afreuda: nu am vazut baraka…o sa-l caut si il pun pe lista
Nu-mi fac griji. Natura umana va recicla totul. Daca ati vedea pe groapa de gunoi cum stau amaratii si cauta tot ce se poate recicla, v-ar reveni optimismul. Chiar daca e mai putin organizat la nivel oficial, sistemul funcioneaza de ani buni, si va functiona din ce in ce mai eficient, pe masura ce banul se va apropia de valoarea lui reala.
Nu-mi fac griji. Natura umana va recicla totul. Daca ati vedea pe groapa de gunoi cum stau amaratii si cauta tot ce se poate recicla, v-ar reveni optimismul. Chiar daca e mai putin organizat la nivel oficial, sistemul funcioneaza de ani buni, si va functiona din ce in ce mai eficient, pe masura ce banul se va apropia de valoarea lui reala.
dragilor, ca veni vorba de reciclare, tocmai m-am uitat la un episod cu captain planet, in care un om de stiinta concepuse niste organisme care papau gunoiul. Si organismele astea devenisera asa de lacome, si crescusera de la atata hrana incat incepusera sa manance si non-gunoiul. Morala era: nu va lasati pe mana stiintei, reciclati voi insiva.
Asa si noi. Mai bine-i ajutam pe cei care cauta-n gunoaie sa traiasca mai bine, sa-si castige traiul cumva, sa aiba o paine, iar reciclarea sa se faca inainte ca gunoiul sa ajunga la ghena, respectiv groapande gunoi, nu dupa.
dragilor, ca veni vorba de reciclare, tocmai m-am uitat la un episod cu captain planet, in care un om de stiinta concepuse niste organisme care papau gunoiul. Si organismele astea devenisera asa de lacome, si crescusera de la atata hrana incat incepusera sa manance si non-gunoiul. Morala era: nu va lasati pe mana stiintei, reciclati voi insiva.
Asa si noi. Mai bine-i ajutam pe cei care cauta-n gunoaie sa traiasca mai bine, sa-si castige traiul cumva, sa aiba o paine, iar reciclarea sa se faca inainte ca gunoiul sa ajunga la ghena, respectiv groapande gunoi, nu dupa.
@afreuda: perfect de acord! din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce
@afreuda: perfect de acord! din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce
@afreuda: perfect de acord! din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce
@afreuda: perfect de acord! din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce
Acum doua saptamani, in timp ce afara ploua, ploua, ploua, m-a palit dorul de piesa "Intr-un colt de cafenea" cantata de Marina Voica: http://www.youtube.com/watch?v=LrOOIUKMV24
Imi place foarte mult Mihaela Mihai.. Frumoasa duminica, rontziki. Multumesc pentru cafeaua cu nostgalgie.
Daaa, superb filmul! Îl am pe dvd şi cînd şi cînd îl mai pun să-l văd. Şi apropo de amintiri. Mai e un film mişto pe tema asta: The Final Cut cu Robin Williams
Cît priveşte iubirea pentru o femeie, cam are dreptate Ibrăileanu. Cînd îţi place şi iubeşti o persoană pur şi simplu, fără să cauţi motive anume, atunci se cheamă că iubeşti cu adevărat.
si eu l-am vazut si l-as mai revedea tema e geniala, actorii intra perfect in pielea personajelor dragostea chiar nu se poate sterge asa usor, dincolo de memorieramane undeva ascunsa in interior si rabufneste uneori si da sentimentele sunt cele care creioneaza calitatile mi-a venit in minte acum modul in care clementine isi schimba culoarea parului in functie de etapele relatiei
Nu știu dacă am văzut sau nu filmul. Nu prea am răbdare să urmăresc filme sau trebuie să extrem de interesante (din pctul meu de vedere, normal) ca să le urmăresc. În schimb sunt total de acord cu tot ce-ai scris și mă bucur că mai sunt persoane care care gândesc așa, pentru că am fost de multe ori întrebată, contrazisă și criticată: ˝cum poți să spui că simți, pur și simplu, nu se poate așa, trebuie să existe un motiv..˝ Unii nu înțeleg că nu poți alege ce, cum și pentru cine simți. Că-s bune sau ˝rele˝, sentimentele intervin fără să te întrebe dacă vrei sau nu. Uitarea pentru că așa ai vrea.. nu există. Trebuie parcurse toate etapele până ajungi într-un final, nu la uitare, ci la acceptarea a ceea ce trăiești sau ai trăit.
@Saturnianul: Nu l-am vazut pe cel de care zici, dar o sa-l caut Nu numai ca nu cauti motive, dar, fara sa le constientizezi neaparat, esti convins ca ai toate motivele s-o iubesti )
@lemondegala: interesanta remarca referitoare la culoarea parului am fost intrigata de schimbarile astea, dar nu am cautat semnificatia. Cu siguranta am sa revad acest film si atunci o sa fiu atenta la culori
@feeria: am vazut filmul, se numeste 50 first dates si, intr-un stil mai funny, reda aceeasi idee ca dragostea depaseste limitele concrete pe care ni le impunem noi sau ceilalti
@rose: sper ca e ok sa-ti spun asa ca e prea lung tot numele Atunci cand simti, pur si simplu, simti…si ma enerveaza si pe mine oamenii care ii judeca pe altii pentru ceea ce simt. Exista insa, dupa parerea mea, niste limite in a actiona bazat pe ceea ce simti, astfel incat sa nu-i ranim pe altii doar pentru ca…simtim… Dar nici n-o sa reusim vreodata sa nu mai simtim doar pentru ca altcineva ne spune "vai, dar cum poti sa simti asa ceva" sau pentru ca ne impunem sa nu mai simtim. Cat despre uitare, perfect de acord: nu uitarea este solutia, ci acceptarea, atunci cand poti sa te uiti in urma si sa zambesti, inseamna ca ai acceptat
Vreau sa iubesc, sa sufar ! E cel mai terapeutic sentiment. Vreau sa iubesc … cum scriam candva pe la inceputul anului … acea Floare de Colt din stancariile muntilor, pe care stiind ca n-o pot lua acasa, sa fiu mistuit de dorinta de a o revedea anul urmator. Aceasta este iubirea adevarata, dupa parerea mea. Cei care rup floarea, n-o iubesc cu adevarat. Acestia se iubesc mai mult pe ei.
@pheideas: vrei asta numai pana cand esti devorat de o astfel de iubire Dar ai dreptate: asta e iubirea adevarata Poate e impropriu spus adevarata…poate e doar singura forma de iubire in stare pura si singura care are sansa sa dureze cat tine…din fericire sau din pacate…
Cand am inceput sa-ti citesc postarea chiar ma gandeam la filmul ala. Si banuiam eu ca despre el vrei sa scrii, desi, cand ai ajuns la Ibraleanu, recunosc, am inceput sa am indoieli.
Si 50 first dates e misto, l-am vazut de vreo 2 ori, si cred ca l-as mai vedea. Imi place de amandoi
@afreuda: banuiai tu, dar brodarea mea pe diverse teme nu se mai termina asa cum spuneam si in postare, filmul mi-a dat de gandit nu doar mult, ci la multe
Filmul nu l-am văzut încă, dar e pe listă Despre uitare … Hmmm. Mi-am pus şi eu uneori întrebarea cum ar fi să funcţioneze şi creierul nostru precum computerul "Delete" apoi "Empty recycle bin". La nervi, furie şi durere maximă, spunem că ne dorim asta. Dar tocmai pentru că nu am putea şterge doar anumite momente şi amintiri (alea rele şi dureroase), ci am şterge tot, eu prefer să nu fiu computer. După o relaţie ciudată, finalizată urât şi mitocănesc, mi-a zis o prietenă "nu-i aşa că ai vrea să uiţi ultimul an jumate?". E, bine, NU! Pentru că eu în ce s-a întâmplat am fost sinceră, am iubit că aşa am simţit, dacă l-aş şterge pe el din memorie pentru mizerii şi durere, nu m-aş anula şi pe mine în acelaşi timp? Cine îşi permite să-şi anuleze chiar şi o zi din viaţă? Eu nu
Mie mi s-a intamplat odata sa iubesc atat de tare incat cand a survenit despartirea am uitat complet aceea persoana.Cred ca instinctul meu de auto-aparare a lucrat perfect.Dupa aproape o saptamana in care am suferit exact ca un caine incoltit de hinghieri, m-am trezit si am constatat ca nici macar cum il cheama nu mai stiu.Ar trebui sa ma crezi ca fac eforturi mari de tot sa imi aduc aminte, dar habar nu am de ce nu pot.Tot ce imi aduc aminte este suferinta… dar si ea s-a estompat in timp.Cred ca a fost prima si ultima oara cand am iubit atat de tare. O sa incerc sa caut si eu filmul… se pare ca este bunicel daca ti-a sugerat ideea acestui post.
@LiaLia: orice moment pe care l-am trait face cumva parte din noi si are un aport la noi, asa incat iti dau dreptate: nu mi-as dori si nu mi-as permite sa-mi anulez nici o zi din viata, oricat de greu ar fi uneori
@sufletica: interesanta experienta…am trait experiente similare de autoaparare prin "uitarea" sentimentelor si a senzatiilor, dar nu chiar la modul la care spui tu…si oricum, la mine n-a functionat decat, asa cum spuneam in postare, in sensul ca sentimentele si-au luat revansa dupa ce au fiert la foc mocnit, neconstientizat de mine
interesant paragragul, dar nu-i ceva nou. de constientizat constientizam, dar ceva mai greu cu pusul in practica. sa-mi spui peste 3 luni daca esti aceeasi cu cea de acum. cat de mult te influenteaza o carte? am citit si eu cateva carti in genul acesteia, m-au impresionat pe moment, dar nu m-au schimbat semnificativ…sau nu-mi dau eu seama?
@Escu: am citit carti care m-au influentat, dar aceasta nu va fi una din ele Mi-a placut, am gasit chestii interesante in ea, dar nu mi-a dat peste cap filosofia de viata Nu prea cred in influenta decisiva a unei carti…imi dau seama in ce sens m-au influentat cartile pe care le-am citit, mai ales ca am uneori perioade in care citesc genuri similare, dar influenta se manifesta in timp si vine din mai multe, nu doar din una. Iar daca se intampla ca una sa aiba un impact incat sa schimbe ceva, e pentru ca fondul era deja pregatit
Chiar ma intrebam cand o sa postezi despre cartea asta, ca te tot laudai ca o vei citi.
sunt de acord cu tine in ce priveste discrepanta intre notele pacientei si cele ale lui Yalom. Pe mine ma cam iritau notele ei, stilul ei un pic naiv, infantil… daca stau bine sa ma gandesc, ma enerva ea insasi ca personalitate. Chiar ca avea nevoie de terapie. o fiinta abulica, incapabila sa comunice, un pic masochista, cu o stima de sine extrem de scazuta…
Oricum, cartea asta este mai degraba material pentru psihoterapeuti decat lectura menita sa te schimbe pe tine ca cititor. Daca vrei sa te schimbi, nu citi o carte de psihoterapie, ci urmeaza o psihoterapie in vivo
@afreuda: chiar te asteptam sa zici ceva , da, mi-a luat vreo 3 sapt cartea asta, dar m-am explicat deja ) Si pe mine m-a cam iritat pacienta, oscilam intre a zice: da, chiar are nevoie de terapie si a zice, ceva mai cu prejudecati: n-a dat de greu, ca-i treceau gargaunii din cap N-am intentia sa ma schimb , dar ma tenteaza ideea unei terapii de mult, nu ca sa vad metode, doar sa-mi lamuresc diverse chestii
@rontziki: sa stii ca iti poate lamuri multe, o terapie, dar facuta cu cine trebuie. E foarte important terapeutul. Asa ca, daca te decizi sa incerci, sa te informezi bine inainte sa incepi, si sa casti bine ochii la terapeut si la cum te simti in conversatia cu el/ea la interviul preliminar. Eu fac psihanaliza cam de un an si jumatate, si sunt foarte incantata. M-a ajutat foarte mult, si sa depasesc anumite obstacole (gen depresii & stuff), si sa-mi lamuresc anumite aspecte care tin de funtionarea mea psihica intima.
Terapia iti apartine. Terapeutul este doar un catalizator. El va determina aparitia resorturilor care-ti sunt necesare pentru a te face sa depasesti singura blocajele psihice. Cam asta e mesajul lui Yalom.
servus… interesant… dincolo de toate astea insa nu mai sunt oare si "terapii" care sa tina totusi de noi, de resursele si izvoarele noastre si atit? toate cele bune!
Frumoase curcubeele. N-am mai vazut demult unul. Bine că măcar îl văd în poză,
Şi zi aşa, tu stai la 10. Nu ai rău de înălţime? Nu de alta dar eu am. La mine tre' să fie ori de la la etajul 20 în sus, ori de la 5 în jos ca să mă simt bine
Toate dorinţele nu ni se vor împlini niciodată pentru simplul fapt că o dorinţă o dată împlinită îi va lua locul imediat alteia. Şi vorbesc aici de orice dorinţă, oricît de mare sau de mică.
Şi am o singură dorinţă principală: heliul pe care-l respir să-l pot împărţi la un moment dat cu cineva
Pîn-atunci mă bucur de orice lucru frumos pe care mi-l oferă viaţa. Uneori ca un copil
Ma intreb, daca n-ar fi bine, uneori, sa vina cineva cu un par si sa ne pocneasca in zona occipitala. De ce ? Asa, sa nu mai visam la avioane pe cer, ci sa coboram privirea catre nimicuri, uneori mult mai frumoase si mai apropiate. Va uitati vreodata cu atentie in ochii celor pe care ii intalniti ? Se spune ca ochii sunt porti ale sufletului si ale mintii. Daca ai cheia potrivita, poti vedea multe lucruri interesante. Sunt fel si fel de porti … Am patruns de multe ori priviri ce seamana cu o camera pustie, cenusie si stramta. Proprietarii acestor priviri sunt goi interior si incearca cu disperare sa compenseze goliciunea spirituala prin zgomot si epatare. I-am intalnit pe strada, uneori chiar printre cunostinte apropiate. Alteori, rar intr-adevar, mi s-a intamplat sa cunosc si altfel de priviri. Un fel de nestemate rasarind din noroi, apartinand unor oameni extem de modesti material, si a caror bogatie se afla in interiorul lor. Ca s-o descoperi ai nevoie de cheie si uneori e nevoie sa sapi adanc cu unelte potrivite. Contraste … Despre un astfel de contrast, vreau sa va povestesc in continuare. In fiecare zi, prin fata blocului in care stau, trece o fata. De fapt trec mai multe, insa fata despre care vreau sa va povestesc, are ceva special. Are un handicap locomotor, provenit cred, dintr-o boala a copilariei. In fiecare dimineata se duce la piata. Un om normal parcurge distanta in aproximativ 5 minute. Ei ii ia o ora. Un cadru metalic ii foloseste drept sprijin, si cu perseverenta, se lupta sa-si parcurga suta de metri. Uneori se aseaza pe o bordura in fata blocului, si rezemata de cadru, priveste oamenii cu ochi mari si expresivi. Mi-am propus sa ma opresc si sa o intreb ceva. Habar nu am ce, ce carti ii plac, ce muzica, nu conteaza. Ceva inlauntrul meu imi spune ca trebuie s-o ajut intr-un fel. Pare usor, dar nu e. De fiecare data cand vreau sa ma opresc, mi se pune un nod in gat. Data viitoare am s-o fac cu siguranta. Privind-o, imi dau seama ca ea vede viata intr-o alta dimensiune. O dimensiune de care noi, cei normali, ne aducem rar aminte, si atunci, pentru o scurta perioada de timp. Fata cu pricina mai are ceva special: privirea. Ochii sai sunt senini, luminosi, si degaja profunzime si bucurie interioara. Am enuntat mai demult un proverb: Frumusetea se naste din noroi si bunatatea din suferinta. In cazul ei, frumusetea si bunatatea au erupt in interior. In afara nu aveau unde. A fost condamnata de Univers sa traiasca in putin, si atunci, prin forta sa interioara a intors Universul in favoarea ei, dand un alt sens vietii, strain noua, celor obisnuiti. Dan Puric spunea intr-un interviu, despre o baba care l-a oprit pe strada, sa-l intrebe ce inseamna "Fast Food". Iar el, grabit, i-a raspuns: "Sa mananci repede !". Iar baba, senina: "De ce, maica ?". Baba traia intr-un alt timp, o alta dimensiune. Va spuneam in introducere de lucruri marunte. Ei bine, pentru noi, cei sanatosi, multe aspecte ale cotidianului au devenit atat de insignifiante, ca mersul la piata sau suitul in avion, incat suntem vesnic nemultumiti. Vrem mai mult. In privirea noastra se citeste aspiratia la lucruri uneori imposibile. Dar uitam ca fericirea se afla in spatele portilor, nu in afara lor. Ati observat ca avem tendinta sa ne concentram pe obiective indepartate, si sa le ignoram pe cele apropiate ? Apoi ne plangem ca timpul trece mai repede. Nu trece, perceptia noastra asupra timpului este diferita.
@Saturnianul: Si atunci cu siguranta vor mai aparea si alte dorinte Da, ai dreptate, o dorinta indeplinita lasa loc unei alte dorinte, daca nu cumva o si genereaza Ma bucur ca reusesti sa faci asta si ca imi infirmi teoria nemultumirii ca stare perpetua
@pheideas: intamplator in seara asta chiar as vrea sa ma pocneasca cineva cu un par in capatana Lasand asta la o parte, in timp ce scriam, exact la genul de oameni ca cei descrisi de tine ma gandeam, aceia care, desi traiesc poate adevarate drame sau cel putin noi, cei care nu le traim, asa le vedem, si totusi ei reusesc sa vada minunea fiecarei zile In draftul initial, scrisesem si ceva de genul asta, dar si-asa postarea e cam lunga, asa ca am redus la "Ma intreb insa daca este necesar sa trecem prin primele doua categorii ca sa incepem putin cate putin sa nu le mai dam atata importanta celorlalte?!" si sa reusim sa ne bucuram de momentele frumoasa pe care le traim Si da, fericirea se afla in noi si nu trebuie decat sa o percepem si sa-i dam atentie
@Strelnikov: stiu si eu?! poate in ideea de natura, de puritate bla bla, ca omul nu s-a nascut imbracat…sau poate doar polonezilor le placea sa umble goi prin ploaie si isi cautau justificari )
Tulai-Doamne. Supararile, necazurile, nenorocirile…toate cred ca sunt parte din viata noastra. Precum in Tache, Ianke si Cadar, descrierea nenorocirii mi se pare geniala: "Cica nenorocirea, este o persoana foarte delicata si foarte pretentioasa… Cand da de-un om suparat si incruntat, inda zice, "poftim! aici e! m-asteapta" si cand da de unu vesel, zice: Pardon, am gresit si se duce la altu….
curcubeul ca curcubeul, sta cumintel la locul lui si ne incata privirile ori de cate ori il vedem, dar…mmmm mmmmm mmmmmm ce oras frumos! Fabrici si uzine…..
Frumos surprinse curcubeele, faine si informatiile! Uite niciodata nu m-am intrebat ce simbolizeaza curcubeul in diferite culturi. Eu credeam cand eram mica ca este un tobogan maaaaare si pufoooos, si-mi imaginam deseori cum ar fi sa te avanti de sus, dintre nori.
@feeria: multumesc! nici eu nu m-am intrebat ce simbolizeaza si tot ca un tobogan mare il vedeam si eu sa-mi dai drumul de acolo de sus si sa alunec pe curcubeu Odata cu schimbarea de look, am pierdut adresele din blogroll si inca reconstitui din ele, scuze pentru omisiune, se remediaza imediat
O poveste ca multe altele, pilde pentru urechi surde. Pe blogul meu am pus o gramada de proverbe si aforisme, cuvinte de bun simt, cele mai multe, vechi. Priveste in jur si daca vei vedea unul singur repetandu-se, iti voi da ce vrei tu.
Din păcate, sunt anumite lucruri pe care le construim în vieţile noastre ce ne schimbă total "casa". Şi chiar dacă dărîmăm şi reconstruim, casa nu va mai arăta niciodată la fel. Şi va trebui să trăim cu asta mereu.
@Saturnianul: mda, sunt lucruri care odata construite sau daramate, fac ca nimic sa nu mai arate la fel, dar imi place sa cred ca, desi casa nu va mai arata la fel, asta ar putea sa insemne si ca puteam reconstrui una si mai frumoasa!
In ce sens sa privesti ? Pai iti dau cateva exemple: "Prietenia si banul sunt ca uleiul si apa" – Cati prieteni cunosti care se cearta pe bani ?, "Adevaratul prieten iti doreste binele de dragul tau " – Aproape toti prietenii imi doresc binele de dragul lor, "Nu te duce dupa multime" – Anul trecut era creditul era sport national. "A hrăni fără a instrui este cel mai mare păcat al părintelui" – No comment …, si am sa inchei cu Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie: "Pentru aceia, iubitu mieu, suntem datori şi ni se cade să ne ferim de toate pizmele, de toate răutăţile; ca să ştii, cu adevărat tot omul, măcar bogat, măcar sărac, măcar înţelept, măcar neştiut, orice va sămăna, aceia va şi secera, şi cine cum îşi va lega sarcina, aşa o va şi duce. Că tot omul din lucrurile sale se va îndrepta, asa din lucrurile sale se va osîndi. De-aceia fii cu mare bucurie la lucrurile lumii şi socoteşte la cele ce vor să fie, nu numai în pohtele trupului, ci şi în cele ale nevoiaşului suflet, topit de căldura pămîntului, de cele ce răsar şi cresc din el, pentru tine."
Ar fi atat de multe de spus incat nu ti-ar ajunge probabil un weekend… dar l-ai "risipi" degeaba. Este foarte greu sa selectezi fara a da, cel putin pentru cateva secunde peste cate o "bomba" antieducationala. Eu, spre exemplu am incercat sa folosesc doar anumite canale ale televizorului – AXN, Discovery (oricare dintre ele), National Geographic, VH1, Mezzo, uneori TVR Cultural. Dar, gasesc in program un film pe care imi doresc sa il vad, pe un alt post tv – si, atunci, fara sa vreau, in timpul publicitatii (care uneori dureaza cu promo cu tot si 15 minute)ma "umplu" de "Schimb de mame", "Teste de fidelitate" si "Talente fara numar"… este imposibil sa nu ma "atac"… Si, daca ai observat, chiar si pe bloguri, de foarte multe ori, postarile sunt legate tot de aceste asa-numite "vedete"…
Ar fi atat de multe de spus incat nu ti-ar ajunge probabil un weekend… dar l-ai "risipi" degeaba. Este foarte greu sa selectezi fara a da, cel putin pentru cateva secunde peste cate o "bomba" antieducationala. Eu, spre exemplu am incercat sa folosesc doar anumite canale ale televizorului – AXN, Discovery (oricare dintre ele), National Geographic, VH1, Mezzo, uneori TVR Cultural. Dar, gasesc in program un film pe care imi doresc sa il vad, pe un alt post tv – si, atunci, fara sa vreau, in timpul publicitatii (care uneori dureaza cu promo cu tot si 15 minute)ma "umplu" de "Schimb de mame", "Teste de fidelitate" si "Talente fara numar"… este imposibil sa nu ma "atac"… Si, daca ai observat, chiar si pe bloguri, de foarte multe ori, postarile sunt legate tot de aceste asa-numite "vedete"…
@noapteaiguanei: da, e destul de dificil sa facem noi selectiile atat de stricte, dar mi-as dori sa le faca cei care fac programele, scornesc si promoveaza toate "minunile"…probabil ca e timp risipit, desi eu mai sper
@noapteaiguanei: da, e destul de dificil sa facem noi selectiile atat de stricte, dar mi-as dori sa le faca cei care fac programele, scornesc si promoveaza toate "minunile"…probabil ca e timp risipit, desi eu mai sper
cu cat vor primi mai multe, cu atat vor intelege ca targetul lor de audienta se limiteaza din ce in ce mai mult…
Problema e că nu se limitează. O emisiune care nu are audienţă dispare, ăsta e mersul lucrurilor în media.
Ale idei în afară de a sparge televizoarele? Sabotarea releelor de emisie, de exemplu. Sau bruierea semnalului.
Revenind, nu ştiu dacă asta este o soluţie. Asta au încercat comuniştii: să impună nişte standarde prin limitări şi restricţii. Şi iată unde am ajuns acum. Atîta vreme cît se vor accepta nişte standarde de frică, iar nu pentru că au fost înţelese şi valorizate, atunci cînd factorul frică dispare (pentru că la un moment dat dispare) derapajele sunt colosale şi cu implicaţii adînci în sînul societăţii.
Românii au fost multă vreme o societate guvernată de frică şi nu de valori. Iar ca să impui nişte valori care să guverneze societatea acum, trebuie întâi să existe acele valori şi să se manifeste la locul şi timpul potrivit. Apoi mai trebuie răbdare şi tenacitate.
Iar în materie de educaţie, aş băga în programa şcolară, ca lectură obligatorie pe latura socială (nu ştiu ce ore se mai fac acum, ştiu că exista la un moment dat educaţia civică sau ceva de genul) Psihologia mulţimilor a lui Gustave Le Bon şi Tratat de dezinformare a lui Vladimir Volkoff. Sunt din cărţile care ar învăţa copiii cum să recunoască manupilarea, dezinformarea şi să se ferească de ele, să pună şi să-şi pună întrebări fără să mai ia de bun tot ce li se serveşte maturi fiind.
Dar cine are nevoie de oameni nemanipulabili sau care ştiu să se ferească de manipulări şi dezinformări?
cu cat vor primi mai multe, cu atat vor intelege ca targetul lor de audienta se limiteaza din ce in ce mai mult…
Problema e că nu se limitează. O emisiune care nu are audienţă dispare, ăsta e mersul lucrurilor în media.
Ale idei în afară de a sparge televizoarele? Sabotarea releelor de emisie, de exemplu. Sau bruierea semnalului.
Revenind, nu ştiu dacă asta este o soluţie. Asta au încercat comuniştii: să impună nişte standarde prin limitări şi restricţii. Şi iată unde am ajuns acum. Atîta vreme cît se vor accepta nişte standarde de frică, iar nu pentru că au fost înţelese şi valorizate, atunci cînd factorul frică dispare (pentru că la un moment dat dispare) derapajele sunt colosale şi cu implicaţii adînci în sînul societăţii.
Românii au fost multă vreme o societate guvernată de frică şi nu de valori. Iar ca să impui nişte valori care să guverneze societatea acum, trebuie întâi să existe acele valori şi să se manifeste la locul şi timpul potrivit. Apoi mai trebuie răbdare şi tenacitate.
Iar în materie de educaţie, aş băga în programa şcolară, ca lectură obligatorie pe latura socială (nu ştiu ce ore se mai fac acum, ştiu că exista la un moment dat educaţia civică sau ceva de genul) Psihologia mulţimilor a lui Gustave Le Bon şi Tratat de dezinformare a lui Vladimir Volkoff. Sunt din cărţile care ar învăţa copiii cum să recunoască manupilarea, dezinformarea şi să se ferească de ele, să pună şi să-şi pună întrebări fără să mai ia de bun tot ce li se serveşte maturi fiind.
Dar cine are nevoie de oameni nemanipulabili sau care ştiu să se ferească de manipulări şi dezinformări?
@Saturnianul: pai tocmai asta ar fi si ideea, ca emisiunile cu un grad mare de idiotenie sa nu mai aiba audienta si sa dispara…la un moment dat, daca se constata ca nu mai prind astfel de emisiuni, vor fi inlocuite cu ceva mai bun… Glumeam cu spartul geamurilor sau orice alte solutii extreme, tocmai pentru ca frica nu este o solutie. Selectia facuta de oameni ar fi un semnal de alarma pentru televiziuni, dar nu stiu cat este de posibil… De-abia se face in facultati sociologie si nu in toate , iar Volkoff poate nici in facultati, decat in cele de profil…Educatia prin scoala a fost f importanta pana acum niste ani, acum insa, indiferent ce se face in scoli, media are o putere mult mai mare asupra copiilor decat orice invata la scoala.
@Saturnianul: pai tocmai asta ar fi si ideea, ca emisiunile cu un grad mare de idiotenie sa nu mai aiba audienta si sa dispara…la un moment dat, daca se constata ca nu mai prind astfel de emisiuni, vor fi inlocuite cu ceva mai bun… Glumeam cu spartul geamurilor sau orice alte solutii extreme, tocmai pentru ca frica nu este o solutie. Selectia facuta de oameni ar fi un semnal de alarma pentru televiziuni, dar nu stiu cat este de posibil… De-abia se face in facultati sociologie si nu in toate , iar Volkoff poate nici in facultati, decat in cele de profil…Educatia prin scoala a fost f importanta pana acum niste ani, acum insa, indiferent ce se face in scoli, media are o putere mult mai mare asupra copiilor decat orice invata la scoala.
Chestia cu audienta stabileste prioritatile. Programele se fac in functie de asta. Asa a ajuns "Parte de carte" dupa miezul noptii (??? sau la ore aiurea), iar orele de audienta maxima sunt pline de stiri despre ce masina si-a mai luat Mutu sau cum vorbeste Becali cu ziaristii. Personal nu sunt deranjat intr-atat de prezenta high-life-ului in media, cat de prezenta under-low-life-ului. Nuntile tiganesti, reality show-urile cu manelisti sau scandalurile interlopilor cu sabii si topoare ma dezgusta mai mult decat inmormantarea sau nunta cine-stie carei vedete. Nu sustin ca privesc asa ceva, dar parca sunt mai usor de suportat. Dar totul este o falsa problema. Nu media a stricat criteriile de selectie, ci este rezultatul acestor criterii existente in firea noastra ca narav. Nici macar nu e datoare sa modeleze aceste criterii. Scoala, in schimb, ar trebui sa fie un factor puternic. Si familia. Cerem, cred, prea mult. Atat timp cat nu ne putem alege decat conducatori bezmetici sau infumurati si meschini nu vom putea face un pas catre mai bine. Atat timp cat nu vom avea respectul legii nu vom iesi din mocirla. Cum poti sa-ti educi copilul intru respectul legii cand te vede ca dai spaga la poarta spitalului sa poti intra in afara orelor de vizita? Te plangi ca politistii sunt spagari, dar le dai cu usurinta spaga sa uite ca ai trecut pe rosu. Vreau sa vad si eu pe ala care accepta sa i se ia carnetul si refuza sa dea spaga politistului. Ii voi strange mana si il voi respecta.
Chestia cu audienta stabileste prioritatile. Programele se fac in functie de asta. Asa a ajuns "Parte de carte" dupa miezul noptii (??? sau la ore aiurea), iar orele de audienta maxima sunt pline de stiri despre ce masina si-a mai luat Mutu sau cum vorbeste Becali cu ziaristii. Personal nu sunt deranjat intr-atat de prezenta high-life-ului in media, cat de prezenta under-low-life-ului. Nuntile tiganesti, reality show-urile cu manelisti sau scandalurile interlopilor cu sabii si topoare ma dezgusta mai mult decat inmormantarea sau nunta cine-stie carei vedete. Nu sustin ca privesc asa ceva, dar parca sunt mai usor de suportat. Dar totul este o falsa problema. Nu media a stricat criteriile de selectie, ci este rezultatul acestor criterii existente in firea noastra ca narav. Nici macar nu e datoare sa modeleze aceste criterii. Scoala, in schimb, ar trebui sa fie un factor puternic. Si familia. Cerem, cred, prea mult. Atat timp cat nu ne putem alege decat conducatori bezmetici sau infumurati si meschini nu vom putea face un pas catre mai bine. Atat timp cat nu vom avea respectul legii nu vom iesi din mocirla. Cum poti sa-ti educi copilul intru respectul legii cand te vede ca dai spaga la poarta spitalului sa poti intra in afara orelor de vizita? Te plangi ca politistii sunt spagari, dar le dai cu usurinta spaga sa uite ca ai trecut pe rosu. Vreau sa vad si eu pe ala care accepta sa i se ia carnetul si refuza sa dea spaga politistului. Ii voi strange mana si il voi respecta.
am niste spume pe maniipularea asta cu ajutorul massmediei de nu iti inchipui. E adevarat ca e o unealta de educatie. Foarte mare grija. Mi se pare foarte periculoasa aceasta educatie pentru ca are unui interes individual sau de grup. Renuntati la televizor. Eu am rezolvat-o in parte.
am niste spume pe maniipularea asta cu ajutorul massmediei de nu iti inchipui. E adevarat ca e o unealta de educatie. Foarte mare grija. Mi se pare foarte periculoasa aceasta educatie pentru ca are unui interes individual sau de grup. Renuntati la televizor. Eu am rezolvat-o in parte.
Da, foarte misto pilda intradevar. Cat despre ce spune saturnianul, cu reconstruirea, se intampla, nu e nici o nenorocire. Trebuie doar sa iti pastrezi speranta cand te gasesti printre daramaturi, si sa ai incredere ca vei construi o casa care sa te adaposteasca la fel de bine, chiar daca in alta forma.
Stii ce se mai intampla, pe langa faptul ca programele tv sunt sub orice critica? Daca se intampla ca un om de cultura sa apara la televizor, devine bagatelizat de colegii de breasla. Cine, obraznicul ala care s-a compromis si a aparut la televizor… Exista, la noi in tara, o parere conform careia, daca apari la televizor, esti de teapa celor care impanzezc canalele. Si-aici intervine o piedica in calea ridicarii nivelului de educatie prin intermediul televizorului, pentru ca oamenii valorosi se feresc de asta ca dracu de tamaie. Si e mare mare pacat.
Stii ce se mai intampla, pe langa faptul ca programele tv sunt sub orice critica? Daca se intampla ca un om de cultura sa apara la televizor, devine bagatelizat de colegii de breasla. Cine, obraznicul ala care s-a compromis si a aparut la televizor… Exista, la noi in tara, o parere conform careia, daca apari la televizor, esti de teapa celor care impanzezc canalele. Si-aici intervine o piedica in calea ridicarii nivelului de educatie prin intermediul televizorului, pentru ca oamenii valorosi se feresc de asta ca dracu de tamaie. Si e mare mare pacat.
@bogdanic: ai dreptate, ceea ce invata acasa si la scoala este sau ar trebui sa fie baza, dar avand in vedere ca oamenii si mai ales copiii sunt influentabili si vor crede mai degraba ce se spune la tv decat ce le spune un parinte sau un profesor, din pacate conteaza enorm ceea ce se promoveaza prin media. In plus, nu cred ca populatia a determinat proportia mare de aberatii in media, daca ne gandim ca, dupa decenii de comunism si de lipsa de informare, atunci cand am avut n canale si informare la liber, toata lumea era avida de orice se transmitea, fara sa aiba educatia sau cultura necesara pentru a selecta, lucru pe care il consider firesc si de care cei din media au profitat si inca profita. Refuz sa cred ca noi ca popor ne nastem mai redusi decat altii sub aceste aspecte si este chiar datoria mass-mediei sa contribuie la educare in acest sens. Iar, daca familia si scoala conteaza, cu ce ne ajuta daca si familia si mediul scolar este influentat de aceeasi mass-medie?!
@bogdanic: ai dreptate, ceea ce invata acasa si la scoala este sau ar trebui sa fie baza, dar avand in vedere ca oamenii si mai ales copiii sunt influentabili si vor crede mai degraba ce se spune la tv decat ce le spune un parinte sau un profesor, din pacate conteaza enorm ceea ce se promoveaza prin media. In plus, nu cred ca populatia a determinat proportia mare de aberatii in media, daca ne gandim ca, dupa decenii de comunism si de lipsa de informare, atunci cand am avut n canale si informare la liber, toata lumea era avida de orice se transmitea, fara sa aiba educatia sau cultura necesara pentru a selecta, lucru pe care il consider firesc si de care cei din media au profitat si inca profita. Refuz sa cred ca noi ca popor ne nastem mai redusi decat altii sub aceste aspecte si este chiar datoria mass-mediei sa contribuie la educare in acest sens. Iar, daca familia si scoala conteaza, cu ce ne ajuta daca si familia si mediul scolar este influentat de aceeasi mass-medie?!
@cdmitroi: Si eu am renuntat in parte, dar imi pare rau ca in loc sa folosim evolutia omenirii si a tehnicii in scop constructiv, o folosim foarte prost sau incercam sa renuntam la a o mai folosi. Daca tot exista asa o forta de manipulare prin media, ar insemna foarte mult daca ar fi utilizata pentru a manipula in sensul cunoasterii, al educarii, al formarii gusturilor…
@cdmitroi: Si eu am renuntat in parte, dar imi pare rau ca in loc sa folosim evolutia omenirii si a tehnicii in scop constructiv, o folosim foarte prost sau incercam sa renuntam la a o mai folosi. Daca tot exista asa o forta de manipulare prin media, ar insemna foarte mult daca ar fi utilizata pentru a manipula in sensul cunoasterii, al educarii, al formarii gusturilor…
@afreuda: la asta nu m-am gandit si cred ca ai dreptate…cumva e de inteles si reactia oamenilor de cultura in acest sens pentru ca emisiunile sunt asa cum sunt si mai rar un format de emisiune care sa suporte si astfel de invitati, iar un om, care are o anumita valoare, sa se duca la o emisiune in finalul careia mai canta o manea sau in care mai sunt si invitati de calitate indoielnica…ar insemna sa nu se respecte pe sine si, in plus, targetul de spectatori nu merita aparitia, ca sa zic asa…
@afreuda: la asta nu m-am gandit si cred ca ai dreptate…cumva e de inteles si reactia oamenilor de cultura in acest sens pentru ca emisiunile sunt asa cum sunt si mai rar un format de emisiune care sa suporte si astfel de invitati, iar un om, care are o anumita valoare, sa se duca la o emisiune in finalul careia mai canta o manea sau in care mai sunt si invitati de calitate indoielnica…ar insemna sa nu se respecte pe sine si, in plus, targetul de spectatori nu merita aparitia, ca sa zic asa…
ce m-a cutremurat si pe mine filmul, intr-adevar de o senzualitate debordanta, hipnotica bine zici iar melodia poate sa ramana o obsesie , de cate ori o aud parca revad filmul
ce m-a cutremurat si pe mine filmul, intr-adevar de o senzualitate debordanta, hipnotica bine zici iar melodia poate sa ramana o obsesie , de cate ori o aud parca revad filmul
Dar si tamplarul a avut. A avut posibilitatea de a invata sa fie corect si un bun profesionist, de a alege sa faca fiecare casa de parca ar fi a lui, sa isi puna sufletul si pasiunea in ceea ce face.
Si la viata noastra vine o vreme cand e prea tarziu sa mai facem modificari. Si daca pana atunci nu am invatat sa ne cladim bine casa, vom trai intr-o viata facuta de mantuiala.
@copiiiubirii: daca ne gandim strict la poveste, tamplarul era unul priceput si care invatase sa fie corect si sa profesionist, dar a fost suficient un moment de delasare care l-a costat… Imi place sa cred ca putin lucruri sunt cu adevarat ireversibile in viata…dar e adevarata ca uneori e cam prea tarziu sa mai schimbi ceva…poti insa sa inveti si sa construiesti mai bine in continuare
Draga mea, eu am făcut o facultate de jurnalism, am zeci de cunoştinţe printre ziarişti, citesc zilnic presa pt că aşa trebe la job. Despre părerea mea, cât de obiectivă am putut fi, despre presă îmi permit să-ţi dau link la postare, sunt fff interesante comentariile (http://liarebelyell.blogspot.com/2009/04/de-data-asta-despre-presa.html). Ca un mic rezumat la ce ai scris tu, cred că e un îngrozitor lanţ al slăbiciunilor. Părinţii nu mai au timp de educat copiii (eu dau şi meditaţii de 12 ani şi pot scrie romane despre copii, şcoală, profesori, etc), profesorii sunt slab pregătiţi şi nu au nici vocaţie, nici interes să mai pună un minim de pasiune în ceea ce fac. Facultate poate face oricine acum, fără măcar să treacă o zi pe la cursuri. Pe google găseşti rezumate la orice, aşa că de ce să mai citeşti o carte? Sunt f de acord cu ce spune Afreuda, am auzit oameni culţi, intelectuali, spunând că nu au de ce să se ducă la dezbateri, că până la urmă tot la desuet, vulgar şi non-valori se ajunge. Şi ei se fac de rahat şi nu merită efortul.
Draga mea, eu am făcut o facultate de jurnalism, am zeci de cunoştinţe printre ziarişti, citesc zilnic presa pt că aşa trebe la job. Despre părerea mea, cât de obiectivă am putut fi, despre presă îmi permit să-ţi dau link la postare, sunt fff interesante comentariile (http://liarebelyell.blogspot.com/2009/04/de-data-asta-despre-presa.html). Ca un mic rezumat la ce ai scris tu, cred că e un îngrozitor lanţ al slăbiciunilor. Părinţii nu mai au timp de educat copiii (eu dau şi meditaţii de 12 ani şi pot scrie romane despre copii, şcoală, profesori, etc), profesorii sunt slab pregătiţi şi nu au nici vocaţie, nici interes să mai pună un minim de pasiune în ceea ce fac. Facultate poate face oricine acum, fără măcar să treacă o zi pe la cursuri. Pe google găseşti rezumate la orice, aşa că de ce să mai citeşti o carte? Sunt f de acord cu ce spune Afreuda, am auzit oameni culţi, intelectuali, spunând că nu au de ce să se ducă la dezbateri, că până la urmă tot la desuet, vulgar şi non-valori se ajunge. Şi ei se fac de rahat şi nu merită efortul.
@LiaLia: multumesc pentru comentariu si pentru recomandarea postarii tale, am citit-o cu mare placere si am regasit viziunea unui profesionist . Intr-adevar, este vorba de un cerc vicios in ce priveste educatia, care din pacate are efecte dezastruoase…tocmai datorita acestui cerc, ma gandeam ca, avand in vedere forta mediei de a impune, ar putea fi un punct de plecare, daca aceasta forta ar folosita constructiv…dar am inteles si mai bine din postarea ta ca probabil va mai curge multa apa pe Dambovita…
@LiaLia: multumesc pentru comentariu si pentru recomandarea postarii tale, am citit-o cu mare placere si am regasit viziunea unui profesionist . Intr-adevar, este vorba de un cerc vicios in ce priveste educatia, care din pacate are efecte dezastruoase…tocmai datorita acestui cerc, ma gandeam ca, avand in vedere forta mediei de a impune, ar putea fi un punct de plecare, daca aceasta forta ar folosita constructiv…dar am inteles si mai bine din postarea ta ca probabil va mai curge multa apa pe Dambovita…
Eu sunt disperat dupa filmele romanesti. Am gasit, totusi, ca toate filmele romanesti stau cam prost cu sonorul. Daca dai mai incet nu mai auzi vorbele, daca dai mai tare te surzeste coloana sonora Si ca tot veni vorba de filme….dar ai timp, ai timp nu gluma off topic: eu sunt anonimul din postul Relatiile in deriva…
Eu sunt disperat dupa filmele romanesti. Am gasit, totusi, ca toate filmele romanesti stau cam prost cu sonorul. Daca dai mai incet nu mai auzi vorbele, daca dai mai tare te surzeste coloana sonora Si ca tot veni vorba de filme….dar ai timp, ai timp nu gluma off topic: eu sunt anonimul din postul Relatiile in deriva…
@cdmitroi: sunt vazute in cateva saptamani si au fost chiar putine pentru o perioada asa lunga Off topic: sper ca ai aflat indirect ca ti-am recunoscut stilul
@cdmitroi: sunt vazute in cateva saptamani si au fost chiar putine pentru o perioada asa lunga Off topic: sper ca ai aflat indirect ca ti-am recunoscut stilul
Mie si celelalte ice age-uri mi s-au parut dedicate tot adultilor. Felul in care sunt construite personajele trimite la tipologia adulta. Copii mai putin pot intelege ce se ascunde in spatele lor.
Oricum, multe filme de animatie mi se par a fi pentru adulti si nu datorita continutului violent sau erotic, ci datorita substratului.
Mie si celelalte ice age-uri mi s-au parut dedicate tot adultilor. Felul in care sunt construite personajele trimite la tipologia adulta. Copii mai putin pot intelege ce se ascunde in spatele lor.
Oricum, multe filme de animatie mi se par a fi pentru adulti si nu datorita continutului violent sau erotic, ci datorita substratului.
@afreuda: da, si celelalte ice-age-uri si shrek de exemplu se adreseaza mai mult adultilor, prin substrat…dar plac si copiilor Ice Age 3 mi s-a parut pe alocuri cam agresiv pentru a-l vedea un copil…
@afreuda: da, si celelalte ice-age-uri si shrek de exemplu se adreseaza mai mult adultilor, prin substrat…dar plac si copiilor Ice Age 3 mi s-a parut pe alocuri cam agresiv pentru a-l vedea un copil…
te intreb si pe tine: ce faci cand cunosti raspunsurile deja, esti o fiinta rationala, dar sentimentele te fac vulnerabil… stii ca va trece timpul si intesitatea durerii de a accepta situatii care nu pot fi schimbate se va atenua…dar pana trece "acel" (nu se stie cat)timp cum induri? lectiile de parapanta or fi bune? ha, ha, tu ce parere ai?
@sasha: de obicei cand stii raspunsurile, e putin mai usor…e adevarat, durerea nu trece imediat, dar e mai usor de indurat…Incercam sa-mi amintesc cum am indurat, dar nu imi amintesc ceva concret, pur si simplu oscilam intre a ignora durerea uneori si a o accepta alteori…nu cred ca exista o reteta general valabila, insa cred ca exista o mare legatura intre durere si raspunsuri…atunci cand am avut toate raspunsurile si le-am acceptat cu adevarat, durerea s-a estompat pana la a disparea… Parapanta?! La ce bun?! Nu te simti deja ca si cu parapanta traind si mai ales suferind?
Daaa, Merele Rosii, un film superb despre vremuri in care noi, cei ajunsi acum la jumatatea vietii, visam la binele tuturor, la o lume utopica fara intrigi si cai ocolite. Bine ca ne-am desteptat pe urma …
Daaa, Merele Rosii, un film superb despre vremuri in care noi, cei ajunsi acum la jumatatea vietii, visam la binele tuturor, la o lume utopica fara intrigi si cai ocolite. Bine ca ne-am desteptat pe urma …
Daca ai fost la Stephansdom sper ca te-ai oprit sa mananci la Figlmuller. Cel mai bun snitel vienez pe care l-am mancat. Salata de cartofi este dumnezeiasca…
Faina rau partea cu concertele… Parca si in Bucurestiu la Opera sunt concerte in aer liber, vara. A fost unul chiar duminica asta, dar n-am ajuns la el.
@feeria: nu am stiut de Promenada Operei, am cautat acum pe net dupa ce-am citit comentariul tau si ma bucur ca macar se pare ca scaunele puse la dispozitie de organizatori nu au fost suficiente http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-6024263-seara-magica-promenada-operei.htm Mi-a placea sa se proiecteze si in Bucuresti undeva concerte in fiecare seara
Mi-a placut o chestie. Yalom a adus in discutie si posibilitatea ca psihoterapeutii sa fie victime ale comploturilor si manipularilor, in pofida inteligentei si capacitatii de a sesiza adevaratele motivatii ale clientilor lor. Si asta doar pentru ca, in cautarea acelei relatii autentice si profunde, care sa produca transformari sufletesti, uita ca pacientul poate avea "a hidden agenda". Ma gandesc la renumitii "therapist killers".
Mi-a placut o chestie. Yalom a adus in discutie si posibilitatea ca psihoterapeutii sa fie victime ale comploturilor si manipularilor, in pofida inteligentei si capacitatii de a sesiza adevaratele motivatii ale clientilor lor. Si asta doar pentru ca, in cautarea acelei relatii autentice si profunde, care sa produca transformari sufletesti, uita ca pacientul poate avea "a hidden agenda". Ma gandesc la renumitii "therapist killers".
@feeria: si mie mi-a placut chestia asta…te astepti ca, in cadrul unei terapii, teoretic in interesul pacientului, acesta sa fie sincer si evident terapeutul porneste de la aceasta premisa. Dar uite ca se poate intampla si altfel…
@feeria: si mie mi-a placut chestia asta…te astepti ca, in cadrul unei terapii, teoretic in interesul pacientului, acesta sa fie sincer si evident terapeutul porneste de la aceasta premisa. Dar uite ca se poate intampla si altfel…
@bogdanic: uof, nu-l mai ratez cand ma mai duc, ca intentionez sa ma mai duc Multam!Odihnit?! Hm…adormeam numai pe la 5-6 dimineata , dar in mod cert ameritat excursia
Mersi pentru imboldul de a o citi! Self e un nebun si jumatate. Am citit de el "Cucul si Pupaza" (despre care-am scris aici: http://feeria.wordpress.com/2009/01/14/revoltator-de-interesant-despre-cuc-si-pupaza/). Acuma, nu stiu despre ce ritualuri de puricat e vorba si nici nu stiu in ce masura scenele de sex cimpanzeic in grup sunt socante, dar in cartea de-am citi-o eu e vorba de un barbat care se trezeste peste noapte cu un vagin in zona din spate a genunchiului si de o femeie careia ii creste un penis… Beat that! ) Am inteles ca tema hermafroditismului n-a prea fost "tratata" ca sa zic asa in literatura fictionala, deci Self e unul dintre putinii curajosi.
Sunt fainute experimentele lui. Are o imaginatie morbida cu care nu-i e rusine sa iasa in public.
Mersi pentru imboldul de a o citi! Self e un nebun si jumatate. Am citit de el "Cucul si Pupaza" (despre care-am scris aici: http://feeria.wordpress.com/2009/01/14/revoltator-de-interesant-despre-cuc-si-pupaza/). Acuma, nu stiu despre ce ritualuri de puricat e vorba si nici nu stiu in ce masura scenele de sex cimpanzeic in grup sunt socante, dar in cartea de-am citi-o eu e vorba de un barbat care se trezeste peste noapte cu un vagin in zona din spate a genunchiului si de o femeie careia ii creste un penis… Beat that! ) Am inteles ca tema hermafroditismului n-a prea fost "tratata" ca sa zic asa in literatura fictionala, deci Self e unul dintre putinii curajosi.
Sunt fainute experimentele lui. Are o imaginatie morbida cu care nu-i e rusine sa iasa in public.
@feeria: daca iti place deja Self, sigur vei aprecia cartea asta…am citit despre Cucul si pupaza si am gasit chiar pareri ca Maretele maimute ar fi mai buna, deci purcede cu toata increderea! Putin socante sunt alte scene, precum cele legate de coprofilie, dar una peste alta, cartea chiar mi-a placut. Trebuie sa imi iau si eu Cucul si pupaza, dar de Self urmeaza la apel Cum traiesc mortii
@feeria: daca iti place deja Self, sigur vei aprecia cartea asta…am citit despre Cucul si pupaza si am gasit chiar pareri ca Maretele maimute ar fi mai buna, deci purcede cu toata increderea! Putin socante sunt alte scene, precum cele legate de coprofilie, dar una peste alta, cartea chiar mi-a placut. Trebuie sa imi iau si eu Cucul si pupaza, dar de Self urmeaza la apel Cum traiesc mortii
Da, tocmai am postat si eu despre Cucul si Pupaza. Mi-a placut foarte mult, am citit-o pe nerasuflate, pentru ca ma preocupa foarte mult problematica asta a insertiei elementelor sexului opus in interiorul fiecaruia dintre noi. Iar Will Self e absolut delicios. Mi-ar placea sa fiu internata in acelasi salon cu el
Da, tocmai am postat si eu despre Cucul si Pupaza. Mi-a placut foarte mult, am citit-o pe nerasuflate, pentru ca ma preocupa foarte mult problematica asta a insertiei elementelor sexului opus in interiorul fiecaruia dintre noi. Iar Will Self e absolut delicios. Mi-ar placea sa fiu internata in acelasi salon cu el
Dumnezeu s-o ierte! Cîntă frumos şi are o voce superbă. Dar e multă tristeţe în melodiile ei. Mă deprimă iar io mai cad în butoaie d-astea şi fără să mă ajute cineva .
Aşadar, cu greu am putut asculta două melodii deşi al fi vrut să le ascult pe toate
@Saturnianul: da, este o muzica destul de trista, pe care nu poti s-o asculti in orice dispozitie…dar exista momente si dispozitii, in care astfel de melodii nu iti adancesc tristetea sau deprimarea, din contra, reusesc sa ti-o aline…E o muzica de care avem nevoie
M-a intristat moartea ei. Imi placea/place mult piesa "Copaci fara padure". Vocea Tatianei, linia melodica, versurile, toate sunt sfasietoare. Multa, multa tristete. Sper doar ca n-a fost la fel de multa in viata ei personala, pe cat a aratat in muzica ei. Dumnezeu s-o odihneasca.
@feeria: si pentru mine tot melodia aceea a fost "obsesia", de la ea s-a declansat si apoi mi-au placut si altele…Nu stiu ce sa zic referitor la viata ei personala, dar oamenii care vadesc asa o sensibilitate au, in general, parte de mai multa suferinta decat altii…dar si de momente inaltatoare, pe masura…zic eu…
Felicitari pentru blog si pentru post! Oglinda in care ne privim zilnic ar trebui sa ne dezvaluie si bumerangul de care pomenesti.Ar fi o autoevaluare inainte de a pleca pe usa si pentru a da un refresh vietii noastre care ne ofera la tot pasul ocazii pentru a fi noi insine.Intamplarea face sa fi abordat aceste teme pe blogul meu pe care nu stiu daca l-ai descoperit sau nu.Ce pot spune e ca nu am vrut sa fiu nici critica, nici sa dau impresia ca mi se cuvine totul.Chiar m-am adaptat cu brio in toate colectivele in care am fost,am dezvoltat si relatii de prietenie dar asta nu i-a impiedicat pe unii sa "calce pe cadavre".La ei te refereai? Asistam zilnic daca nu la serviciu, in mass media la lupta pentru renume care este mai acerba decat lupta pentru paine.Unde vom ajunge daca respectul de sine nu mai are valoare, greu de spus…
Felicitari pentru blog si pentru post! Oglinda in care ne privim zilnic ar trebui sa ne dezvaluie si bumerangul de care pomenesti.Ar fi o autoevaluare inainte de a pleca pe usa si pentru a da un refresh vietii noastre care ne ofera la tot pasul ocazii pentru a fi noi insine.Intamplarea face sa fi abordat aceste teme pe blogul meu pe care nu stiu daca l-ai descoperit sau nu.Ce pot spune e ca nu am vrut sa fiu nici critica, nici sa dau impresia ca mi se cuvine totul.Chiar m-am adaptat cu brio in toate colectivele in care am fost,am dezvoltat si relatii de prietenie dar asta nu i-a impiedicat pe unii sa "calce pe cadavre".La ei te refereai? Asistam zilnic daca nu la serviciu, in mass media la lupta pentru renume care este mai acerba decat lupta pentru paine.Unde vom ajunge daca respectul de sine nu mai are valoare, greu de spus…
@Lolita: Multumesc! Bine ai venit pe la mine Am descoperit blogul tau, temele mi-au atras atentia si urmeaza sa-l aprofundez Ma refer in special la acei oameni care lasa acasa respectul si o oarecare modestie, raportandu-se la ceilalti doar prin prisma pretentiilor pe care le au de la ei…uitand de eventuale "va rog", "multumesc" sau de un ton mai putin "de sus", ca doar…orice solicita "li se cuvine"…aceiasi oameni care nu inceteaza sa critice constant tot ce misca si sa se planga de orice reactie la fel de "respectuoasa" a celorlalti.
@Lolita: Multumesc! Bine ai venit pe la mine Am descoperit blogul tau, temele mi-au atras atentia si urmeaza sa-l aprofundez Ma refer in special la acei oameni care lasa acasa respectul si o oarecare modestie, raportandu-se la ceilalti doar prin prisma pretentiilor pe care le au de la ei…uitand de eventuale "va rog", "multumesc" sau de un ton mai putin "de sus", ca doar…orice solicita "li se cuvine"…aceiasi oameni care nu inceteaza sa critice constant tot ce misca si sa se planga de orice reactie la fel de "respectuoasa" a celorlalti.
rontz, ce spui tu, inginerii au descoperit primii. se numeste teoria surubului. Adica daca un surub nu se potriveste la trei piulite, de vina e surubul. Bine, teoria poti s-o extinzi la alte suruburi si piulite. Ref. la parabola cu mosu', morala e ca pretutindeni oamenii sunt la fel de buni, la fel de rai. La alegere, pentru fiecare drumet. .. Nu stiai ca la noi bocitul e sport national ? Daca te duci la biserica si stai la urma, o sa auzi: "vai ce mi s-a intamplat !" repetat in 7000 de forme. Iar faptul ca le auzi la biserica, arata ca poporensisul crede in minuni, adica sa le dea cineva gratis. Daca te duci intr-un sat si sapi ceva din care incepi sa scoti bani, rumanu' vine si se uita, sa vada daca poate sa fure, nu sa faca si el groapa le fel. Cu criza la fel. Sa vezi ce pline or sa fie bisericile, si mai putin "adunarile oamenilor muncii".
rontz, ce spui tu, inginerii au descoperit primii. se numeste teoria surubului. Adica daca un surub nu se potriveste la trei piulite, de vina e surubul. Bine, teoria poti s-o extinzi la alte suruburi si piulite. Ref. la parabola cu mosu', morala e ca pretutindeni oamenii sunt la fel de buni, la fel de rai. La alegere, pentru fiecare drumet. .. Nu stiai ca la noi bocitul e sport national ? Daca te duci la biserica si stai la urma, o sa auzi: "vai ce mi s-a intamplat !" repetat in 7000 de forme. Iar faptul ca le auzi la biserica, arata ca poporensisul crede in minuni, adica sa le dea cineva gratis. Daca te duci intr-un sat si sapi ceva din care incepi sa scoti bani, rumanu' vine si se uita, sa vada daca poate sa fure, nu sa faca si el groapa le fel. Cu criza la fel. Sa vezi ce pline or sa fie bisericile, si mai putin "adunarile oamenilor muncii".
@pheideas: tocmai asta e problema…am precizat ca nu spun lucruri noi, ca cei mai multi stiu toate astea…si desi stim asa de multe, nu aplicam… Stii cum e…teoria e buna, practica ne omoara Cautam o solutie practica, aceea de a initia fiecare, la nivel individual, o conduita bazata pe respect fata de oricine, fara sa conteze functia, pozitia de prestator sau client, chiar daca poate ne vom lovi de aceleasi "maniere"…un fel de a lasa de la noi in relatiile cu altii si de a ne concentra mai mult asupra noastra si asupra propriilor greseli decat pe ale altora
@pheideas: tocmai asta e problema…am precizat ca nu spun lucruri noi, ca cei mai multi stiu toate astea…si desi stim asa de multe, nu aplicam… Stii cum e…teoria e buna, practica ne omoara Cautam o solutie practica, aceea de a initia fiecare, la nivel individual, o conduita bazata pe respect fata de oricine, fara sa conteze functia, pozitia de prestator sau client, chiar daca poate ne vom lovi de aceleasi "maniere"…un fel de a lasa de la noi in relatiile cu altii si de a ne concentra mai mult asupra noastra si asupra propriilor greseli decat pe ale altora
Draga mea, eu îmi permit să-ţi spun din experienţele mel (unele aş putea să le numesc experimente). Cu multă vreme mi-am impus, şi între timp a devenit gest firesc, să zâmbesc şi să mă uit în ochii casieriţei de la Taxe şi impozite, tantilor de la Poştă, vânzătoarelor, etc. Prima lor reacţie e de uimire! Pentru că nu sunt obişnuite. Şi crede-mă pe cuvânt, cu foarte mici excepţii, toate mi-au zâmbit înapoi, au fost drăguţe. La plecare spun Mulţumesc întotdeauna şi mai zâmbesc o dată. Experimentul meu funcţionează de mai bine de 7-8 ani. Am învăţat să am răbdare cu oamenii, să ofer respect şi politeţe la orice nivel înainte de a aştepta să primesc. Recunosc, abaterile le taxez. Nu cu mâinile în şold, dar le taxez. La fel cu făcutul, cu apucatul de ceva. Energia pozitivă se întoarce la mine cu exact aceeaşi putere cu care se întorcea roata când făcea răutăţi
Draga mea, eu îmi permit să-ţi spun din experienţele mel (unele aş putea să le numesc experimente). Cu multă vreme mi-am impus, şi între timp a devenit gest firesc, să zâmbesc şi să mă uit în ochii casieriţei de la Taxe şi impozite, tantilor de la Poştă, vânzătoarelor, etc. Prima lor reacţie e de uimire! Pentru că nu sunt obişnuite. Şi crede-mă pe cuvânt, cu foarte mici excepţii, toate mi-au zâmbit înapoi, au fost drăguţe. La plecare spun Mulţumesc întotdeauna şi mai zâmbesc o dată. Experimentul meu funcţionează de mai bine de 7-8 ani. Am învăţat să am răbdare cu oamenii, să ofer respect şi politeţe la orice nivel înainte de a aştepta să primesc. Recunosc, abaterile le taxez. Nu cu mâinile în şold, dar le taxez. La fel cu făcutul, cu apucatul de ceva. Energia pozitivă se întoarce la mine cu exact aceeaşi putere cu care se întorcea roata când făcea răutăţi
Urmaresc de ceva timp blogul tau si pot spune ca sunt fan.Vei avea de altfel si o surpriza sper eu placuta in cursul zilei de azi.Ma bucur ca ai descoperit si blogul meu.In ce priveste postul tau as mai adauga ca omul intr-adevar sfinteste locul, vis a vis de ce zice LiaLia cu zambetul sau in exemplul tau cu batranul, dar la mentalitate mai e de lucru…
Urmaresc de ceva timp blogul tau si pot spune ca sunt fan.Vei avea de altfel si o surpriza sper eu placuta in cursul zilei de azi.Ma bucur ca ai descoperit si blogul meu.In ce priveste postul tau as mai adauga ca omul intr-adevar sfinteste locul, vis a vis de ce zice LiaLia cu zambetul sau in exemplul tau cu batranul, dar la mentalitate mai e de lucru…
LiaLia, asa procedez si eu. Am invatat asta de la mentorul meu, un om simplu, inginer silvic, cum spuneam intr-o postare, coborat din panzele lui Velasques. Acel om vorbea cu dumneavoastra si ciobanului din strunga, dar si profesorului universitar. Si de ce sa nu recunosc, sharmul meu deschide multe usi.
rontz, ca sa fundamnentam bunul simt, va trebui sa treaca timp. Timp in care sa invatam sa pretuim: bobul de grau muncit cu truda si banul numarat seara, leu cu leu. Pana ce romanul nu-si va da seama de legatura intre plecatul capului si rodul muncii sale, nu vom vedea bun simt.
LiaLia, asa procedez si eu. Am invatat asta de la mentorul meu, un om simplu, inginer silvic, cum spuneam intr-o postare, coborat din panzele lui Velasques. Acel om vorbea cu dumneavoastra si ciobanului din strunga, dar si profesorului universitar. Si de ce sa nu recunosc, sharmul meu deschide multe usi.
rontz, ca sa fundamnentam bunul simt, va trebui sa treaca timp. Timp in care sa invatam sa pretuim: bobul de grau muncit cu truda si banul numarat seara, leu cu leu. Pana ce romanul nu-si va da seama de legatura intre plecatul capului si rodul muncii sale, nu vom vedea bun simt.
@LiaLia: Ce ma bucur ca ai adus in discutie un exemplu personal real Eu doar am invitat la exemplu personal, fara a preciza expres ca solutia este verificata de mine…exact asa cum spui, si eu am avut de-a face cu n functionari si la fel de multe vanzatoare, chelneri etc. si, in ultimii ani, de cand am venit in contact cu teoria asta, am constatat ca acumulasem deja de-a lungul timpului n experiente reusite de aplicare a ei, fara s-o fi cunoscut, doar pentru ca am fost invatata si am simtit ca toti oamenii merita un comportament respectuos si binevoitor, pana la proba contrarie a unor cazuri – exceptii. Recunosc ca si eu le taxez pe acestea din urma
@LiaLia: Ce ma bucur ca ai adus in discutie un exemplu personal real Eu doar am invitat la exemplu personal, fara a preciza expres ca solutia este verificata de mine…exact asa cum spui, si eu am avut de-a face cu n functionari si la fel de multe vanzatoare, chelneri etc. si, in ultimii ani, de cand am venit in contact cu teoria asta, am constatat ca acumulasem deja de-a lungul timpului n experiente reusite de aplicare a ei, fara s-o fi cunoscut, doar pentru ca am fost invatata si am simtit ca toti oamenii merita un comportament respectuos si binevoitor, pana la proba contrarie a unor cazuri – exceptii. Recunosc ca si eu le taxez pe acestea din urma
@Lolita: A, imi plac surprizele Si da, ai exprimat perfect esenta si concluzia postarii mele prin "omul sfinteste locul" E mai greu intr-adevar pentru ca o schimbare de mentalitate presupune ca o majoritate semnificativa de oameni sa gandeasca asa…dar poate ca strop cu strop se face balta si exemplul personal de care vorbeam va determina in timp o miscare de propagare a atitudinilor corecte…mai mult decat sa incercam si sa speram, nu prea stiu ce-am putea face…
@Lolita: A, imi plac surprizele Si da, ai exprimat perfect esenta si concluzia postarii mele prin "omul sfinteste locul" E mai greu intr-adevar pentru ca o schimbare de mentalitate presupune ca o majoritate semnificativa de oameni sa gandeasca asa…dar poate ca strop cu strop se face balta si exemplul personal de care vorbeam va determina in timp o miscare de propagare a atitudinilor corecte…mai mult decat sa incercam si sa speram, nu prea stiu ce-am putea face…
@pheideas: n-ai idee cat ma bucura sa vad ca suntem tot mai multi cei care procedam asa Ai perfecta dreptate: trebuie sa invatam sa pretuim ceea ce inseamna munca si seriozitate in munca, indiferent despre ce fel de munca e vorba, sa fim mai putin mai smeriti si sa aruncam acea atitudine de "buricul pamantului"…ce-as mai vrea eu ar fi sa invatam sa acordam un respect aprioric celorlalti doar pentru ca sunt oameni, inainte de a primi dovezi ca-l merita…stiu, e utopic, riscam sa fim dezamagiti, dar cred ca in timp…la cat castig,merita atata paguba
@pheideas: n-ai idee cat ma bucura sa vad ca suntem tot mai multi cei care procedam asa Ai perfecta dreptate: trebuie sa invatam sa pretuim ceea ce inseamna munca si seriozitate in munca, indiferent despre ce fel de munca e vorba, sa fim mai putin mai smeriti si sa aruncam acea atitudine de "buricul pamantului"…ce-as mai vrea eu ar fi sa invatam sa acordam un respect aprioric celorlalti doar pentru ca sunt oameni, inainte de a primi dovezi ca-l merita…stiu, e utopic, riscam sa fim dezamagiti, dar cred ca in timp…la cat castig,merita atata paguba
Îmi vine-n minte mitul eternei reîntoarceri… Dacă fiecare gest ar căra în spate doar povara propriei efemerităţi, atunci ne-am putea permite să acţionăm după cum ne taie capul. Dar dacă am avea conştiinţa efectelor succesive pe care acţiunile noastre le generează, atunci cu siguranţă am învăţa să ne respectăm pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru… Îmi place mult postarea…
Îmi vine-n minte mitul eternei reîntoarceri… Dacă fiecare gest ar căra în spate doar povara propriei efemerităţi, atunci ne-am putea permite să acţionăm după cum ne taie capul. Dar dacă am avea conştiinţa efectelor succesive pe care acţiunile noastre le generează, atunci cu siguranţă am învăţa să ne respectăm pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru… Îmi place mult postarea…
"Respectă dacă vrei să fi respectat". Cu toate astea respectul se merită şi se câştigă în timp. Iar a vorbi cu "dumneavoastră" mi se pare mai degrabă o dovadă de ipocrizie decât de respect. Oare de ce doar în România se foloseşte pluralul atunci când avem de a face cu o persoană mai în vârstă sau cu cineva situat pe o treaptă ierarhică superioară.
"Respectă dacă vrei să fi respectat". Cu toate astea respectul se merită şi se câştigă în timp. Iar a vorbi cu "dumneavoastră" mi se pare mai degrabă o dovadă de ipocrizie decât de respect. Oare de ce doar în România se foloseşte pluralul atunci când avem de a face cu o persoană mai în vârstă sau cu cineva situat pe o treaptă ierarhică superioară.
Io trebe să stabilesc cu tine ceva: Înălţimea Mea Divină, Multpreafericită şi Multiubită are dreptate şi cînd n-are dreptate iar de cuvenit, mi se cuvin toate cele cîte au fost, sunt şi vor fi. Şi nici măcar nu e nevoie să cer. Ceilalţi trebuie să simtă. Lumea de-asta există, pentru mine. Sper că ai reţinut şi apreciezi maxim modestia mea infinită )
Bon, să lăsm glumele şi pamfletăria la o parte şi să trecem la lucruri serioase. Şi vreau să mă leg în special de atitudinea faţă de ceilalţi văzută prin prisma concepţiei îl plătesc, e obligat să presteze, oricum m-aş comporta. Îmi pare un concept de sorginte sclavagistă bine camuflat sub democratica şi interpretabila pojghiţă a unei alte vocabule: clientul nostru, stăpînul nostru. Vocabulă care e luată literal de mulţi şi în care se topeşte cu succes diferenţa subtilă dar crucială, dintre faptul că ceea ce se cumpără sunt serviiciile unei persoane, nu persoana. E o scăpare conceptuală de care se folosesc, conştient sau nu, destui lipsiţi de simţul subtilităţii. Şi-atunci fie îi facem p-ăştia să simtă pojghiţa şi diferenţele, fie schimbăm conceptul şi vocabula. Nu mă bag să zic ce-o fi mai uşor, că intrăm deja în psihologie, un alt teren "alunecos".
in timp, exceptia va deveni regula. Negreşit! Sunt convins de asta! Însă întrebarea mea rămîne, o pun şi aici: ÎN CÎT TIMP? Suntem de vreo două mii de ani p-aci, zic istoricii. Şi în tot timpul ăsta am avut doar excepţii la capitolul civilizaţie şi responsabilitate. Dintr-o dată, estimarea mea că pe cale naturală am avea nevoie de la cinci secole în sus nu-mi mai pare atît de fantasmagorică
De la astfel de oameni nu as avea decat pretentia sa-si asume efectul de bumerang si sa nu se mai planga atata. Nu îmi vine acum termenul pentru chestia aia cînd două condiţii se anulează reciproc, dar cam asta e pretenţia ta Cineva care se comportă aşa înseamnă că nici măcar nu se gîndeşte la efectul de bumerang. Prin urmare, n-are cum să şi-l asume.
Hai c-am "patinat" destul, am obosit. Te mai las şi pe tine
Io trebe să stabilesc cu tine ceva: Înălţimea Mea Divină, Multpreafericită şi Multiubită are dreptate şi cînd n-are dreptate iar de cuvenit, mi se cuvin toate cele cîte au fost, sunt şi vor fi. Şi nici măcar nu e nevoie să cer. Ceilalţi trebuie să simtă. Lumea de-asta există, pentru mine. Sper că ai reţinut şi apreciezi maxim modestia mea infinită )
Bon, să lăsm glumele şi pamfletăria la o parte şi să trecem la lucruri serioase. Şi vreau să mă leg în special de atitudinea faţă de ceilalţi văzută prin prisma concepţiei îl plătesc, e obligat să presteze, oricum m-aş comporta. Îmi pare un concept de sorginte sclavagistă bine camuflat sub democratica şi interpretabila pojghiţă a unei alte vocabule: clientul nostru, stăpînul nostru. Vocabulă care e luată literal de mulţi şi în care se topeşte cu succes diferenţa subtilă dar crucială, dintre faptul că ceea ce se cumpără sunt serviiciile unei persoane, nu persoana. E o scăpare conceptuală de care se folosesc, conştient sau nu, destui lipsiţi de simţul subtilităţii. Şi-atunci fie îi facem p-ăştia să simtă pojghiţa şi diferenţele, fie schimbăm conceptul şi vocabula. Nu mă bag să zic ce-o fi mai uşor, că intrăm deja în psihologie, un alt teren "alunecos".
in timp, exceptia va deveni regula. Negreşit! Sunt convins de asta! Însă întrebarea mea rămîne, o pun şi aici: ÎN CÎT TIMP? Suntem de vreo două mii de ani p-aci, zic istoricii. Şi în tot timpul ăsta am avut doar excepţii la capitolul civilizaţie şi responsabilitate. Dintr-o dată, estimarea mea că pe cale naturală am avea nevoie de la cinci secole în sus nu-mi mai pare atît de fantasmagorică
De la astfel de oameni nu as avea decat pretentia sa-si asume efectul de bumerang si sa nu se mai planga atata. Nu îmi vine acum termenul pentru chestia aia cînd două condiţii se anulează reciproc, dar cam asta e pretenţia ta Cineva care se comportă aşa înseamnă că nici măcar nu se gîndeşte la efectul de bumerang. Prin urmare, n-are cum să şi-l asume.
Hai c-am "patinat" destul, am obosit. Te mai las şi pe tine
@Vlad: A vorbi cu "dumneavoastră" nu este o ipocrizie decît atunci cînd te adresezi aşa şefului iar femeii de servici îi spui "tu" chiar dacă are de 2 ori vîrsta ta. Sau cînd respectul se rezumă la modul de adresare. Şi atunci vorbim de condiţii anormale.
@Vlad: A vorbi cu "dumneavoastră" nu este o ipocrizie decît atunci cînd te adresezi aşa şefului iar femeii de servici îi spui "tu" chiar dacă are de 2 ori vîrsta ta. Sau cînd respectul se rezumă la modul de adresare. Şi atunci vorbim de condiţii anormale.
@Delf: constientizarea si analizarea (in timp util, zic eu) a consecintelor e o intreaga poveste pe care chiar intentionez sa o abordez intr-o postare viitoare, pentru ca intr-adevar de la asta pornesc muuuulte… Intre respectul de sine si respectarea celorlalti e o legatura mult mai stransa decat ar parea, dar cei care pretind respect fara a respecta n-au timp sa realizeze ca, in realitate, ei insisi nu se respecta…
@Delf: constientizarea si analizarea (in timp util, zic eu) a consecintelor e o intreaga poveste pe care chiar intentionez sa o abordez intr-o postare viitoare, pentru ca intr-adevar de la asta pornesc muuuulte… Intre respectul de sine si respectarea celorlalti e o legatura mult mai stransa decat ar parea, dar cei care pretind respect fara a respecta n-au timp sa realizeze ca, in realitate, ei insisi nu se respecta…
@Vlad: sunt de acord ca respectul se merita si se castiga, dar asta cand respect pe cineva pentru anumite calitati, pentru un fel de a fi, dar daca vorbim de a trata pe cineva cu respect pentru simplu motiv ca este un om, aleg sa-l ofer aprioric, cu riscul de a fi dezamagita ulterior. Aplic prezumtia de "nevinovatie" si pornesc de la premisa ca-l merita In ce priveste pluralul, surprinzator, limba romana nu este singura limba care contine formule de respect (vezi spaniola, franceza, germana), unele limbi avand forme de persoana a III-a singular, iar altele avand forme de persoana a II-a plural si toate cateva forme de pronume de politete. Ca la noi este folosit doar cand ne adresam cuiva mai in varsta sau pe o treapta superioara, este intr-adevar o ipocrizie.
@Vlad: sunt de acord ca respectul se merita si se castiga, dar asta cand respect pe cineva pentru anumite calitati, pentru un fel de a fi, dar daca vorbim de a trata pe cineva cu respect pentru simplu motiv ca este un om, aleg sa-l ofer aprioric, cu riscul de a fi dezamagita ulterior. Aplic prezumtia de "nevinovatie" si pornesc de la premisa ca-l merita In ce priveste pluralul, surprinzator, limba romana nu este singura limba care contine formule de respect (vezi spaniola, franceza, germana), unele limbi avand forme de persoana a III-a singular, iar altele avand forme de persoana a II-a plural si toate cateva forme de pronume de politete. Ca la noi este folosit doar cand ne adresam cuiva mai in varsta sau pe o treapta superioara, este intr-adevar o ipocrizie.
@Lolita: am vazut de cand eram inca la birou, dar nu prea am putut sa-mi manifest incantarea Multumesc frumos si o sa-mi indeplinesc cat de curand "obligatiile"
@Lolita: am vazut de cand eram inca la birou, dar nu prea am putut sa-mi manifest incantarea Multumesc frumos si o sa-mi indeplinesc cat de curand "obligatiile"
@Saturnianul: O, Doamne! Sa ne intelegem de la inceput ca sa nu fac scurta la degete raspunzand pe masura : la ce nu contrazic achiesez Ei, asta cu "in cat timp" as vrea si eu sa o stiu si as face o postare cu litere maaaari sa anunt pe toata lumea Totusi nu cred ca in doua mii de ani, am avut doar carente la capitolul civilizatie si responsabilitate, dar si asa daca ar fi, cinci secole este mai mult decat pesimist si demoralizator…acum un secol, de exemplu, omenirea nu zbura pe luna si nici nu avea atatea elemente de confort in viata si uite cate se pot face intr-un singur secol… Daca tot mai multi oameni ar constientiza si aplica, efectul se va extinde si vom deveni cea mai civilizata natie de pe planeta Daca, in loc sa purcedem, ne intrebam "cat dureaza" pana la rezultatul major, n-o sa demaram niciodata si o sa pierdem inclusiv niste rezultate mai marunte, dar semnificative Multi au auzit de efectul de bumerang, dar nu i-au dat atentie, multi chiar il cunosc, dar nu-l aplica…Oricum touchee , rationamentul tau e corect
@Saturnianul: O, Doamne! Sa ne intelegem de la inceput ca sa nu fac scurta la degete raspunzand pe masura : la ce nu contrazic achiesez Ei, asta cu "in cat timp" as vrea si eu sa o stiu si as face o postare cu litere maaaari sa anunt pe toata lumea Totusi nu cred ca in doua mii de ani, am avut doar carente la capitolul civilizatie si responsabilitate, dar si asa daca ar fi, cinci secole este mai mult decat pesimist si demoralizator…acum un secol, de exemplu, omenirea nu zbura pe luna si nici nu avea atatea elemente de confort in viata si uite cate se pot face intr-un singur secol… Daca tot mai multi oameni ar constientiza si aplica, efectul se va extinde si vom deveni cea mai civilizata natie de pe planeta Daca, in loc sa purcedem, ne intrebam "cat dureaza" pana la rezultatul major, n-o sa demaram niciodata si o sa pierdem inclusiv niste rezultate mai marunte, dar semnificative Multi au auzit de efectul de bumerang, dar nu i-au dat atentie, multi chiar il cunosc, dar nu-l aplica…Oricum touchee , rationamentul tau e corect
Păi asta încercam sa zic io, că am purces de 2000 de ani iar azi suntem tot cam acolo unde eram cînd am purces Şi nu mă refer la rachete şi tehnologie
Acum îţi dai şi eu dreptate la ce-ai zis, nu tre' să cugetăm prea mult la cît durează. Tu ai purces, io am purces, noi de pe-aici am purces. Cum îi facem şi pe restul să purceadă?
Păi asta încercam sa zic io, că am purces de 2000 de ani iar azi suntem tot cam acolo unde eram cînd am purces Şi nu mă refer la rachete şi tehnologie
Acum îţi dai şi eu dreptate la ce-ai zis, nu tre' să cugetăm prea mult la cît durează. Tu ai purces, io am purces, noi de pe-aici am purces. Cum îi facem şi pe restul să purceadă?
@Saturnianul: pai uite-asa: intai prin exemplul personal, face minuni, zau, pe cuvant de parolist …daca nu ma crezi, ai citit ce scria si Lia Si apoi prin raspandire de indemnuri de-astea la respect si la atitudini civilizate Atatea indemnuri sa cumparam toate prostiile functioneaza, desi e criza si indemnuri la respect sa nu functioneze?! Mai ales ca nu costa
@Saturnianul: pai uite-asa: intai prin exemplul personal, face minuni, zau, pe cuvant de parolist …daca nu ma crezi, ai citit ce scria si Lia Si apoi prin raspandire de indemnuri de-astea la respect si la atitudini civilizate Atatea indemnuri sa cumparam toate prostiile functioneaza, desi e criza si indemnuri la respect sa nu functioneze?! Mai ales ca nu costa
prin urmare, sa fim pozitivi. vis a vis de comentul liei, mai de una zi eram atat de pornit inpotriva alaora de la taxe, incat, duduia de la ghiseu m-a intrebat cu zambetul pe buze " va simtiti rau?" "linistiti-va"…pe acolo trecuse Lia rebela
prin urmare, sa fim pozitivi. vis a vis de comentul liei, mai de una zi eram atat de pornit inpotriva alaora de la taxe, incat, duduia de la ghiseu m-a intrebat cu zambetul pe buze " va simtiti rau?" "linistiti-va"…pe acolo trecuse Lia rebela
@cdmitroi: ca erai suparat pe aia de la taxe, imi pare rau si sunt convinsa ca aveai si de ce…dar ma bucura ca duduia a reactionat omeneste, deci se poate Misiune partial indeplinita caci fie nu se poate in blogspot, fie sunt eu toanta…mai posibil a doua varianta
@cdmitroi: ca erai suparat pe aia de la taxe, imi pare rau si sunt convinsa ca aveai si de ce…dar ma bucura ca duduia a reactionat omeneste, deci se poate Misiune partial indeplinita caci fie nu se poate in blogspot, fie sunt eu toanta…mai posibil a doua varianta
A meritat asteptarea! Leapsa ta este super! Mi-a placut cum te vezi tu in cuvinte! E o provocare si as incerca si eu intr-o postare ulterioara sa ma imaginez in cuvinte…Sublim!
A meritat asteptarea! Leapsa ta este super! Mi-a placut cum te vezi tu in cuvinte! E o provocare si as incerca si eu intr-o postare ulterioara sa ma imaginez in cuvinte…Sublim!
@afreuda: se pare ca s-a redeschis sezonul la lepse Am aruncat rapid un ochi si imi plaaaace leapsa de la tine , o sa o citesc atent cand ajung pe-acasa
@afreuda: se pare ca s-a redeschis sezonul la lepse Am aruncat rapid un ochi si imi plaaaace leapsa de la tine , o sa o citesc atent cand ajung pe-acasa
Doua intrebari … 1. Detaseaza-te de fenomen si imagineaza-ti ca ai fi fost abandonata de mica pe o insula in Pacific. Ai fi supravietuit. In ce ai fi crezut ?
2. Crezi ca exista si alte cai de a ajunge la Dumnezeu, decat cele vechi si anacronice ?
Dumnezeu, Credinta si Biserica sunt separate. Dar toate îmi dau de multe ori, mai ales în momentele grele, speranţă, sunt un "placebo" al curajului meu.
Dumnezeu – Pentru mine Dumnezeu este CEL în care cred. Aşa m-am născut şi nu am căutat niciodată să îi "cercetez" existenţa. Nu din ignoranţă. Pur şi simplu îmi place să ştiu că pot să cred în ceva, în cineva! Este o "sursă" de optimism.
Credinta – este “orice” crede omul pentru a reusi ceva. Credinta poate fi si credinta in Dumnezeu, Cristos, Budha, dar si credinta simpla ca daca mi se intampla ceva rau voi depasi momentul.
Biserica – o instituţie aflată între mintea omului şi credinţă.
@iguana: Dumnezeu, credinta si biserica ar trebui clar separate, dar multi le confunda…in postare eu am abordat "credinta" ca fiind vorba de credinta mea in Dumnezeu, dar da, credinta inseamna foarte multe, inclusiv credinta in alte forme de divinitate. Biserica este o o institutie, cu privire la care, cel putin in varianta romana, prefer sa nu ma exprim , dar este si un simbol, un lacas, care are semnificatia pe care i-o dau eu
@pheideas: 1. raspunsul la un astfel de experiment il gasesti in cultele din preistorie…un om abandonat pe o insula, traind complet rupt de civilizatie, nu va avea nici macar constiinta umanitatii din el si cu atat mai putin o raportare similara cu ce avem noi, la lumea inconjuratoare. Sa ne "aruncam" in preistorie sau sa ma intreb in ce-as fi crezut daca…nu iti va da raspunsuri la intrebarile tale 2. caile prin care mi s-a format viziunea asupra credintei in Dumnezeu nu imi par anacronice…poate vechi, dar nu anacronice. N-as putea sa-ti raspund la intrebare pentru ca nu stiu ce intelegi prin "a ajunge la Dumnezeu".
1. Si noi avem constiinta umanitatii ? ) Nu vreau raspunsuri, ci sa te gandesti la intrebari. Retine un aspect: in afara de tehnologie, nu avem nimic in plus. 2. Cand vei accepta, vei intelege. Dar mai intai e musai sa cunosti.
Felicitari pentru post!Lasand la o parte cultele din istorie, sa ne gandim la mai apropiatul de noi, Robinson Crusoe care a naufragiat pe o insula din cauza propriei vanitati ce l-a manat departe de ai lui – unde era bine si putea duce o viata comoda – doar pentru a cuceri lumea, impins de un dor nestapanit de necunoscut si de renume poate. Alte cai de a ajunge la Dumnezeu sunt prin cunoastere, dar nu cea palpabila, ci cea a spiritului universal.( cum a reusit altfel sa se adapteze si sa reziste la toate intemperiile?) A redescoperit focul, jurnalul etc si a rezistat pana la 62 de ani pe insula…Ar putea fi ceea ce noi numim minune?
Ideea cu minunile personale îmi apare ca o observaţie extrem de pertinentă. Într-adevăr, multe minuni ne străbat existenţa, fără să le conştientizăm întotdeauna ca atare. Suntem păliţi, la propriu, de miracolul vieţii căruia nu-i putem face faţă prin forţe proprii… Pe de altă parte, înţeleg unde bate Pheideas. Citisem mai demult „Împăratul muştelor” şi acolo am întâlnit aceeaşi idee: valorile umane nu sunt înnăscute, ci mai degrabă inculcate pe cale comunitară. Mă rog, s-ar putea isca o întreagă discuţie plecând de la ideea aceasta. Personal, n-o văd ca pe-o obiecţie fundamentală la adresa credinţei, dar e destul de puternică şi, tocmai de aceea, necesită o aprofundare. Am de gând să scriu şi eu ceva pe tema asta.
Prin intrebarea mea, nu am facut decat sa izolez fenomenul de orice alta intruziune, din social in cazul acesta. In esenta lui, omul este un cautator. El nu accepta minunile. Minunea ii poate inchide orizontul cunoasterii. Minunea seamana cu a inchide o carte dupa ce ai citit jumatate.
@pheideas: nu mi-as dori sa retin aspectul mentionat de tine, intrucat fata de perioada mentionata, in afara de tehnologie, mai vad si o evolutie culturala, conceptuala etc de care nu pot face abstractie… Prin constiinta umanitatii voiam sa spun constiinta umanului sau a omenescului, diferentiind de alte forme de viata Asa cum am spus in finalul postarii, care este redarea experientei personale, absenta unor raspunsuri nu inseamna inexistenta unei realitati…dar asta se aplica la mine si sper ca postarea a generat si adresate tie, experientelor tale personale
@Lolita: Multumesc! Interesant exemplul tau cu Robinson Crusoe e adevarat ca nu-l putem considera abandonat de mic pe o insula, pentru ca el era deja "alterat" de societate cand a plecat si probabil avea deja o viziune in ce priveste credinta. Nu-mi amintesc referiri la credinta in ce-l priveste pe el, dar eu, daca as fi trecut prin ceva similar, in mod cert as fi considerat-o si o minune, cu toata stradania mea de a supravietui.
@Delf: Nu contest ideea inculcarii inclusiv a credintei, dar fiecare este liber ca, atunci cand se indoieste, sa caute propriile raspunsuri si sa accepte credinta inculcata sau sa renunte la ea… In ce priveste limita intre ce este innascut si ce este dobandit din comunitate, da, ar putea fi o intreaga dezbatere…Parerea mea este ca omul poarta in el germene cam pentru orice, conteaza ce anume isi dezvolta si cultiva, individual si influentat de societate…intr-adevar, tema merita o postare distincta
@pheideas: imi place ideea de a inchide o carte dupa ce ai citit jumatate, suna interesant si omenesc poate am sa incerc Lasand gluma la o parte, sunt de acord ca omul este un cautator, ca doar "dubito ergo cogito" dar asta nu ar trebui sa vina in absoluta contradictie cu a accepta minunile, atata timp cat nici una din ele nu este impinsa la extrem.
Să mă leg de răspunsul tău la întrebarea lui @pheideas: un om abandonat pe o insula, traind complet rupt de civilizatie, nu va avea nici macar constiinta umanitatii. La asta îţi răspund cu o recomandare: vizionează Cast Away şi pe urmă mai discutăm vizavi de a nu avea conştiinţa umanităţii.
Un om abandonat pe o insulă a trăit, înainte de asta, între oameni. Cum naiba să n-aibă conştiinţa umanităţii? Mai mult, în afara unor grave erori de "programare", oamenii au înscris în codul genetic conştiinţa speciei din care fac parte. Şi cred că nu numai oamenii.
Exact, biserica şi preoţii reprezintă nişte simboluri. Şi asta ar trebui să rămînă. Din păcate, pentru mulţi, simbolurile lui Dumnezeu au devenit mai importante şi sfinte decît Dumnezeu însuşi.
rontziki, extremul e relativ. si apoi fiecare are dreptul de a crede intr-un ideal personal sau colectiv. … Si raspunsul … cel parasit pe o insula isi va construi propriul univers, cunoscut si necunoscut. Se va inchina la necunoscut si prin cunoastere va incerca sa-l stapaneasca, sa-l controleze, sa-l foloseasca. … saturnianule, acel ceva, dupa mine, se numeste inteligenta. Si tot inteligenta se va numi si cand stra-stra-nepotul meu va fi chief engineer pe Enterprise si va spune "engage !". ))))
@Saturnianul: pai da, un om abandonat pe insula a trait printre oameni, vezi si raspunsul meu la exemplul cu Robinison Crusoe de mai sus…ipoteza la care raspundeam era sa fi fost abandonata de mica pe o insula, ceea ce poate insemna si cand aveam vreo 2-3 zile si n-apucasem sa traiesc printre oameni… Oricat ar fi inscris in codul genetic, tot cred ca, daca un om traieste singur pe o insula de cand e f mic, in cazul in care sunt si animale pe-acolo, va percepe diferenta fata de ele, asa cum si animalele percep diferenta dintre ele, dar cum isi percepe umanitatea…si mai departe daca si cum ar aborda o posibila credinta, ma depaseste…
@pheideas: cum iti ziceam in comentariul anterior, raspunsul in gasesti in preistorie si seamana cu ceea ce ai scris. Analogia subtila am inteles-o , doar ca nu sunt de acord cu ea…sa crezi in Dumnezeu nu inseamna sa crezi in necunoscut, inseamna, printre altele, sa crezi in a face bine, in a-ti iubi aproapele, inseamna sa inveti smerenia…
Cat despre diferentele fata de epoca preistorica, in afara de tehnologie, evolutia si-a spus cuvantul pe mai multe planuri si nu putem spune totusi ca singura diferenta intre preistorie si acum o reprezinta tehnologia, la fel cum cred ca singura diferenta intre momentul "engage" si acum o va face tehnologia
@Lolita: nu e chiar original ideea asta cu cautarile google prin care se ajunge la blog am vazut-o pe cateva bloguri si de fiecare data m-a amuzat…probabil o sa o reiau din cand in cand
@Lolita: nu e chiar original ideea asta cu cautarile google prin care se ajunge la blog am vazut-o pe cateva bloguri si de fiecare data m-a amuzat…probabil o sa o reiau din cand in cand
Barbati,femei,ea creste copii,el conduce lumea,ei se urasc,ei sunt barfiti,lumea se duce de rapa…Nu stiu cine e de vina,nu stiu cine continua…chestia e ca nu ne cunoastem pe noi(foarte bine)si ne dam cu presupusul despre ceilalti…Barbatii zic ca stiu cum sunt femeile si invers,dar pusi fata-n fata esueaza. Parerea mea e ca,cu toate ca avem aceleasi drepturi,avem posibilitati diferite(nu bazate pe relatii de subordonare)de a le duce la indeplinire,si asta tine"putin"si de saua turceasca…
Barbati,femei,ea creste copii,el conduce lumea,ei se urasc,ei sunt barfiti,lumea se duce de rapa…Nu stiu cine e de vina,nu stiu cine continua…chestia e ca nu ne cunoastem pe noi(foarte bine)si ne dam cu presupusul despre ceilalti…Barbatii zic ca stiu cum sunt femeile si invers,dar pusi fata-n fata esueaza. Parerea mea e ca,cu toate ca avem aceleasi drepturi,avem posibilitati diferite(nu bazate pe relatii de subordonare)de a le duce la indeplinire,si asta tine"putin"si de saua turceasca…
Eu am trăit chestia cu himera aleasă în defavoarea unei realităţi. Şi acum ştiu un lucru: cînd ceva care nu este himeră va apărea iar sentimentul va fi reciproc, n-am să mai pierd trenul pentru nimic în lume.
Eu am trăit chestia cu himera aleasă în defavoarea unei realităţi. Şi acum ştiu un lucru: cînd ceva care nu este himeră va apărea iar sentimentul va fi reciproc, n-am să mai pierd trenul pentru nimic în lume.
@Rodica: in primul rand, bine ai venit pe la mine! Nu am intentionat sa caut vinovati si, avand in vedere ca, pentru a merge, e nevoie de doi, de obicei cand nu merge, intr-o forma sau alta sunt "de vina" amandoi…Si da, ai foarte mare dreptate: intai de toate trebuie sa ne cunoastem pe noi insine si apoi e mai simplu sa ii cunostem si pe ceilalti. Suntem diferiti de la natura si asta face sa avem forme diferite de actiune si de reactie…parerea mea e ca asa si trebuie sa fie
@Rodica: in primul rand, bine ai venit pe la mine! Nu am intentionat sa caut vinovati si, avand in vedere ca, pentru a merge, e nevoie de doi, de obicei cand nu merge, intr-o forma sau alta sunt "de vina" amandoi…Si da, ai foarte mare dreptate: intai de toate trebuie sa ne cunoastem pe noi insine si apoi e mai simplu sa ii cunostem si pe ceilalti. Suntem diferiti de la natura si asta face sa avem forme diferite de actiune si de reactie…parerea mea e ca asa si trebuie sa fie
@Rodica: si eu am avut, vazand filmul, flashback-uri si, as putea spune, niste revelatii din acelea de te fac sa te lovesti peste frunte si sa zici : da, exact, cum de nu m-am gandit la asta?!
@Rodica: si eu am avut, vazand filmul, flashback-uri si, as putea spune, niste revelatii din acelea de te fac sa te lovesti peste frunte si sa zici : da, exact, cum de nu m-am gandit la asta?!
@Saturnianul: pai cam asta ar fi ideea: sa invatam din ceea ce am trait si macar sa nu mai repetam…asta cel putin raportat la himera, dar astept cuminte sa dai peste varianta aceea posibila, simpla si reala si sa-mi spui daca ai stiut sa profiti de ea sau ai avut macar impulsul sa fugi Cred ca inca nu e pe dvd sau cel putin nu la noi…
@Saturnianul: pai cam asta ar fi ideea: sa invatam din ceea ce am trait si macar sa nu mai repetam…asta cel putin raportat la himera, dar astept cuminte sa dai peste varianta aceea posibila, simpla si reala si sa-mi spui daca ai stiut sa profiti de ea sau ai avut macar impulsul sa fugi Cred ca inca nu e pe dvd sau cel putin nu la noi…
Ştii ce e mai trist? Că trebuie să te îndepărtezi ca să uiţi, că trebuie să uiţi ca să redevii o persoană demnă, că trebuie să-ţi ignori trecutul ca să te poţi apleca asupra prezentului. Trist.
Ştii ce e mai trist? Că trebuie să te îndepărtezi ca să uiţi, că trebuie să uiţi ca să redevii o persoană demnă, că trebuie să-ţi ignori trecutul ca să te poţi apleca asupra prezentului. Trist.
@Delf: trist, mda…n-as sti sa zic ce anume e trist, dar sunt de parere ca nu trebuie sa uiti trecutul ca sa fii redevii demn sau ca sa traiesti prezentul…trebuie in primul rand sa-l accepti si mai ales sa nu-l uiti Asta ca sa redevii demn si sa fii impacat cu tine…mai departe, depinde de multe…poate fi trist sau nu…
@Delf: trist, mda…n-as sti sa zic ce anume e trist, dar sunt de parere ca nu trebuie sa uiti trecutul ca sa fii redevii demn sau ca sa traiesti prezentul…trebuie in primul rand sa-l accepti si mai ales sa nu-l uiti Asta ca sa redevii demn si sa fii impacat cu tine…mai departe, depinde de multe…poate fi trist sau nu…
Rândurile tale, grăitoare ca de obicei, se axează pe libertate în postura ei ontologică, de definire a propriei persoane. E un subiect colosal. Am senzaţia, din ce în ce mai acută, că oamenii îşi ratează sensul existenţei tocmai pentru că nu l-au deprins, în prealabil, pe cel al libertăţii. A fi liber înseamnă, la limită, a şti să trăieşti. Cealaltă latură a libertăţii se regăseşte în ceea ce se cheamă liber-arbitru, în posibilitatea de a alege ceea ce îţi doreşti. Se vădeşte aici conexiunea cu voinţa. Dincolo de registrul signaletic, libertatea presupune luciditate, autocunoaştere şi-un teribil curaj. Hmmm… îmi vin în minte prea multe lucruri deodată pentru a le expune simultan. Mai vreau doar să-ţi mulţumesc. Atât.
Rândurile tale, grăitoare ca de obicei, se axează pe libertate în postura ei ontologică, de definire a propriei persoane. E un subiect colosal. Am senzaţia, din ce în ce mai acută, că oamenii îşi ratează sensul existenţei tocmai pentru că nu l-au deprins, în prealabil, pe cel al libertăţii. A fi liber înseamnă, la limită, a şti să trăieşti. Cealaltă latură a libertăţii se regăseşte în ceea ce se cheamă liber-arbitru, în posibilitatea de a alege ceea ce îţi doreşti. Se vădeşte aici conexiunea cu voinţa. Dincolo de registrul signaletic, libertatea presupune luciditate, autocunoaştere şi-un teribil curaj. Hmmm… îmi vin în minte prea multe lucruri deodată pentru a le expune simultan. Mai vreau doar să-ţi mulţumesc. Atât.
Nemultumirea noastra cronica s-ar putea pune in legatura cu arhetipul pe care nu mai reusim sa-l urmam,ii pierdem coordonatele pe drum. Asteptam minuni?Poate doar niste ochi mai limpezi ca ai nostri,sau propria limpezire,care uneori pp o noua perspectiva asupra situatiei. Toate ni se par extrem de greu de dus,deoarece nu ne putem proiecta sperantele dincolo de"ziua de maine",iar temporalul(acolo unde se afla toate problemele noastre)se transforma in"atemporal",si de aici si disperarea noastra. Avem nevoie de atat de putin pt a fi fericiti,numai ca alergam acolo unde nu trebuie,dupa ce nu trebuie,la momentul nepotrivit,restul e de trait,de aflat,de cunoscut si de rezolvat.
@Delf: Perfect spus ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii…E suficient ca uneori ne simtim ca frunze in vant datorita "destinului" si neputintei liberului arbitru, ca sa ne mai simtim asa si pentru ca ignoram ce e in puterea noastra… Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda Mi-a fost greu sa scriu postarea tocmai pentru ca imi veneau mai multe in minte si riscam sa ating doar tangential si subiecte precum liberul arbitru Dar ma roade si tema asta de cativa ani si urmeaza
@Delf: Perfect spus ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii…E suficient ca uneori ne simtim ca frunze in vant datorita "destinului" si neputintei liberului arbitru, ca sa ne mai simtim asa si pentru ca ignoram ce e in puterea noastra… Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda Mi-a fost greu sa scriu postarea tocmai pentru ca imi veneau mai multe in minte si riscam sa ating doar tangential si subiecte precum liberul arbitru Dar ma roade si tema asta de cativa ani si urmeaza
@Rodica: da, asa este, alergam dupa ce avem impresia ca ne trebuie…si, indiferent, dupa ce alergam, ne setam atat de mult pe ce ne dorim, incat uitam sa mai traim drumul pana acolo
Titlul e sugestiv si incitant in acelasi timp! M-am gandit si eu de multe ori care e libertatea reala… Undeva intr-un post spuneam ca noi nu suntem prizonierii destinului, ci doar ai propriei minti. Perceptia diferita pe care o avem fiecare despre viata ne ingradeste si libertatea. Cel mai greu e sa ne sondam interiorul, sa ne descoperim si cred ca atunci cand vom reusi cu adevarat acest lucru vom fi si liberi. Fiind perpetuu in schimbare, intr-o continua cautare si preocupati de autoanaliza si psihanaliza ne incorsetam mintea cu limite, ziduri ale propriilor prejudecati, dileme si experiente de viata. Bineinteles ca si ceilalti ne pot ingradi libertatea, dar lupta ce o avem de purtat e cu sinele. Asa vad eu cel putin! O saptamana usoara!
Titlul e sugestiv si incitant in acelasi timp! M-am gandit si eu de multe ori care e libertatea reala… Undeva intr-un post spuneam ca noi nu suntem prizonierii destinului, ci doar ai propriei minti. Perceptia diferita pe care o avem fiecare despre viata ne ingradeste si libertatea. Cel mai greu e sa ne sondam interiorul, sa ne descoperim si cred ca atunci cand vom reusi cu adevarat acest lucru vom fi si liberi. Fiind perpetuu in schimbare, intr-o continua cautare si preocupati de autoanaliza si psihanaliza ne incorsetam mintea cu limite, ziduri ale propriilor prejudecati, dileme si experiente de viata. Bineinteles ca si ceilalti ne pot ingradi libertatea, dar lupta ce o avem de purtat e cu sinele. Asa vad eu cel putin! O saptamana usoara!
Hmmm,libertatea!!!!Pai cum sa fi liber cand esti legat cu atatea lanturi(nu neaparat fizice),si altii sunt legati de tine?Cum sa fi liber,fara sa te gandesti ca extinderea aripilor tale poate incalca teritorii ce nu le posezi? Cu toate ca trebuie sa fi liber ca sa faci si binele si raul;dar insa care-ti foloseste? Cred ca ar fi cazul sa nu mai feliem libertatea in categorii si s-o privim in ansamblu,iar pe noi in interiorul ei. Cum ne raportam la libertate?Ca pana sa dezlegam celelalte taine,trebuie sa aflam care e raportul nostru personal cu Totul. Poti fi liber si daca esti ascultator(nu obedient),si daca respecti ceva(fara obligatii),si daca iti impui limitari tocmai pt.a ti le testa.Disciplina poate fi libertate,precum si haosul. Ce alegem noi sa fim? Conceptele aristoteliene ne-au ajutat sa clarificam situatia,dar atat,drumul e lung si ochii trebuie tinuti deschisi si inima calda! Ne lipseste raportarea la Arhetip,eu cred ca"Adevarul ne face liberi"!(dar aici e o intreaga discutie) P.S:iar omul nu cred ca poate fi considerat liber doar pt ca se exprima deschis,nu se ascunde…etc
Hmmm,libertatea!!!!Pai cum sa fi liber cand esti legat cu atatea lanturi(nu neaparat fizice),si altii sunt legati de tine?Cum sa fi liber,fara sa te gandesti ca extinderea aripilor tale poate incalca teritorii ce nu le posezi? Cu toate ca trebuie sa fi liber ca sa faci si binele si raul;dar insa care-ti foloseste? Cred ca ar fi cazul sa nu mai feliem libertatea in categorii si s-o privim in ansamblu,iar pe noi in interiorul ei. Cum ne raportam la libertate?Ca pana sa dezlegam celelalte taine,trebuie sa aflam care e raportul nostru personal cu Totul. Poti fi liber si daca esti ascultator(nu obedient),si daca respecti ceva(fara obligatii),si daca iti impui limitari tocmai pt.a ti le testa.Disciplina poate fi libertate,precum si haosul. Ce alegem noi sa fim? Conceptele aristoteliene ne-au ajutat sa clarificam situatia,dar atat,drumul e lung si ochii trebuie tinuti deschisi si inima calda! Ne lipseste raportarea la Arhetip,eu cred ca"Adevarul ne face liberi"!(dar aici e o intreaga discutie) P.S:iar omul nu cred ca poate fi considerat liber doar pt ca se exprima deschis,nu se ascunde…etc
Felicitari, ai surprins esenta. Exista doua feluri de libertate – cea interioara, adica cum vede fiecare, in functie de valori, repere, educatie si libertatea exterioara – cea de grup, societate, conjuncturi. Cele doua sunt strans legate. Iti marturisesc cu mana pe buric ca pe vremea lui ceausescu ma simteam mai liber decat acum. Un alt exemplu … o prietena a plecat cu sotul ei la Riyad pentru mai multi ani. Acolo nu avea voie sa faca nimic. Am intrebat-o: te-ai dus sa vizitezi Iordania, Bagdadul ? S-a uitat la mine patrat. Habar nu avea despre ce vorbeam. Fiecare om are notiunile sale despre libertate. Sunt oameni care se simt liberi intre patru pereti, iar altii care si pe Pamant se simt inchisi. Ma refer la cei care cred in teoriile conspirationiste. Libertatea nu tine de spatiu, materie, ci de spirit. La om cel putin. Nu cred ca exista libertate exerioara. Mai binezis, libertatea exerioara este o extensie a celei interioare. Am sa dau un alt exemplu. Un alb naufragiza pe o insula in Pacific. Acolo intalneste un bastinas caruia ii povesteste despre cat de mare e pamantul. Si ce trist e ca nu poate sa plece de pe insula. Bastinasul, care in viata lui nu vazuse alte lumi era fericit. Omul este fericit, atata vreme cat libertatea interioara este mai mica decat cea exterioara.
Felicitari, ai surprins esenta. Exista doua feluri de libertate – cea interioara, adica cum vede fiecare, in functie de valori, repere, educatie si libertatea exterioara – cea de grup, societate, conjuncturi. Cele doua sunt strans legate. Iti marturisesc cu mana pe buric ca pe vremea lui ceausescu ma simteam mai liber decat acum. Un alt exemplu … o prietena a plecat cu sotul ei la Riyad pentru mai multi ani. Acolo nu avea voie sa faca nimic. Am intrebat-o: te-ai dus sa vizitezi Iordania, Bagdadul ? S-a uitat la mine patrat. Habar nu avea despre ce vorbeam. Fiecare om are notiunile sale despre libertate. Sunt oameni care se simt liberi intre patru pereti, iar altii care si pe Pamant se simt inchisi. Ma refer la cei care cred in teoriile conspirationiste. Libertatea nu tine de spatiu, materie, ci de spirit. La om cel putin. Nu cred ca exista libertate exerioara. Mai binezis, libertatea exerioara este o extensie a celei interioare. Am sa dau un alt exemplu. Un alb naufragiza pe o insula in Pacific. Acolo intalneste un bastinas caruia ii povesteste despre cat de mare e pamantul. Si ce trist e ca nu poate sa plece de pe insula. Bastinasul, care in viata lui nu vazuse alte lumi era fericit. Omul este fericit, atata vreme cat libertatea interioara este mai mica decat cea exterioara.
@Lolita: asa este, ne incorsetam de cele mai multe ori singuri tocmai pentru ca realitatea este subiectiva si depinde de perceptia fiecaruia , dar daca incercam macar sa impacam propria conceptie cu sinele, avem ceva mai multe sanse…eu cred ca cei mai multi ignora sa-si sondeze de fapt interiorul si, nestiind de unde pornesti, e cam greu sa stii incotro te indrepti
@Lolita: asa este, ne incorsetam de cele mai multe ori singuri tocmai pentru ca realitatea este subiectiva si depinde de perceptia fiecaruia , dar daca incercam macar sa impacam propria conceptie cu sinele, avem ceva mai multe sanse…eu cred ca cei mai multi ignora sa-si sondeze de fapt interiorul si, nestiind de unde pornesti, e cam greu sa stii incotro te indrepti
@Rodica: sunt de acord cu tine ca insasi disciplina poate insemna libertate, daca este asumata, nu acceptata ca pe ceva impus…Si libertatea exterioara este de fapt doar o aparenta fortata atunci cand nu este de fapt rezultatul unei libertati interioare, adica exact cunoasterea, acceptarea si asumarea propriei persoane, evident, asa cum spuneam, in forma care sa nu ameninta in nici un fel libertatea sau binele celorlalti. Nu a face ceva doar pentru ca trebuie sau pentru ca asa se face inseamna sa urmezi o linie cu adevarat corecta, ci doar acceptand si asumandu-ti in forul interior ceea ce faci, urmezi linia fara sa risti deraierea.
@Rodica: sunt de acord cu tine ca insasi disciplina poate insemna libertate, daca este asumata, nu acceptata ca pe ceva impus…Si libertatea exterioara este de fapt doar o aparenta fortata atunci cand nu este de fapt rezultatul unei libertati interioare, adica exact cunoasterea, acceptarea si asumarea propriei persoane, evident, asa cum spuneam, in forma care sa nu ameninta in nici un fel libertatea sau binele celorlalti. Nu a face ceva doar pentru ca trebuie sau pentru ca asa se face inseamna sa urmezi o linie cu adevarat corecta, ci doar acceptand si asumandu-ti in forul interior ceea ce faci, urmezi linia fara sa risti deraierea.
@pheideas: Multumesc! Exact, libertatea este foarte subiectiva si tine intr-adevar de spirit Libertatea exterioara reala este o extensie a celei interioare, libertatea exterioara, doar ca manifestare, poate fi o aparenta nebazata pe nimic in interior, din contra, bazata pe un haos Si crezi ca bastinasul nu era cu adevarat liber? Eu il consider poate mai liber decat cineva care dispune doar de o libertate inconjuratoare (nu-i zic exterioara, ca e alt concept), dar nu dispune de cea interioara.
@pheideas: Multumesc! Exact, libertatea este foarte subiectiva si tine intr-adevar de spirit Libertatea exterioara reala este o extensie a celei interioare, libertatea exterioara, doar ca manifestare, poate fi o aparenta nebazata pe nimic in interior, din contra, bazata pe un haos Si crezi ca bastinasul nu era cu adevarat liber? Eu il consider poate mai liber decat cineva care dispune doar de o libertate inconjuratoare (nu-i zic exterioara, ca e alt concept), dar nu dispune de cea interioara.
"Libertatea e un concept total depasit". (Parazitii) Libetate=fericire=iubire=dragoste=ura Oamenii asa i-au zis sentimentului pe care, un filozof l-a lansat printr-o idee. Daca tu est fericita ca ai fost la coafor si ti-ai vopsit peru, iubitul-sotul e trist ca ti-ai schimbat culoarea parului, se supara, te superi… rezulta nu mai esti fericita, deci, esti sau nu fericita cand iti vopsesti peru. Pai nici tu nu stii . Mai vrei detalii???
"Libertatea e un concept total depasit". (Parazitii) Libetate=fericire=iubire=dragoste=ura Oamenii asa i-au zis sentimentului pe care, un filozof l-a lansat printr-o idee. Daca tu est fericita ca ai fost la coafor si ti-ai vopsit peru, iubitul-sotul e trist ca ti-ai schimbat culoarea parului, se supara, te superi… rezulta nu mai esti fericita, deci, esti sau nu fericita cand iti vopsesti peru. Pai nici tu nu stii . Mai vrei detalii???
Ce frumoooos! Tocmai am descoperit că ai pe blog unul din tablourile mele preferate. Klimt e unul din pictorii mei preferaţi, am văzut Sărutul în original şi am stat vrăjită în faţa lui jumătate de oră. Din păcate nu am văzut tabloul preferat, Copacul vieţii
@cdmitroi: foarte tare! Lasand la o parte ca de obicei barbatii nu observa amanunte de-astea precum culoarea parului, daca tot e vorba de parul meu, ar trebui sa se bucure ca am facut o schimbare care ma face fericita si nu ma mai aude plangandu-ma intruna de par…deci pot trece la garderoba ) Sunt sau nu fericita ca mi-am vopsit parul…hm, am fost toate culorile (mai putin negru) si n-a comentat nici unul , ori sunt eu destul de libera, ori au avut ei alte criterii sau alte motive de comentarii
@cdmitroi: foarte tare! Lasand la o parte ca de obicei barbatii nu observa amanunte de-astea precum culoarea parului, daca tot e vorba de parul meu, ar trebui sa se bucure ca am facut o schimbare care ma face fericita si nu ma mai aude plangandu-ma intruna de par…deci pot trece la garderoba ) Sunt sau nu fericita ca mi-am vopsit parul…hm, am fost toate culorile (mai putin negru) si n-a comentat nici unul , ori sunt eu destul de libera, ori au avut ei alte criterii sau alte motive de comentarii
@LiaLia: e si printre preferatele mele , am vazut originalul in vara asta si mi-am luat si eu o mica reproducere s-o vad dimineata Nu era Copacul vietii la Belvedere, dar am un semn de carte…daca stiam ca-ti place iti luam si tie
Ca nu au observat nu credn cred in schimb in atitudinea sociala de a nu ii zice unui sau alteia ce crede sau ce simte despre anumire schimbari. Dar, revenind la postul tau, mi se pare atat de relativa starea de libaeraten incat nu o mai bag in seama. Incerc sa ignor sensul si pastrez starea. Si, ce culoare avem acu?(Cdmitroi)
Ca nu au observat nu credn cred in schimb in atitudinea sociala de a nu ii zice unui sau alteia ce crede sau ce simte despre anumire schimbari. Dar, revenind la postul tau, mi se pare atat de relativa starea de libaeraten incat nu o mai bag in seama. Incerc sa ignor sensul si pastrez starea. Si, ce culoare avem acu?(Cdmitroi)
Am tot stat să mă gîndesc ce aş putea comenta. Prin faptul că, privit din punctul fiecăruia de vedere, atît libertatea exterioară, cît şi cea interioară au valenţe diferite, şi prin acela că există atîtea tipuri de libertăţi, arată cît de fluid este acest concept care ne cam scapă printre "degetele" conştiinţei. Ne cam place să complicăm lucrurile.
Am multiplicat fără rost entitatea conceptuală numită "libertate". Ar trebui să aplicăm principiul lamei lui Occam: libertatea este ceea ce face fiecare fără să încalce libertatea celorlaţi.
Celelalte libertăţi nu sunt decît nişte concepte plămădite din aluatul esenţei, din nevoia omului pentru varietate. Un fel de creaţii care-l depăşesc pe creator: complicăm noi înşine lucrurile şi pe urmă ne mirăm cît de complicate sunt, nemaiputînd să le stăpînim.
Am tot stat să mă gîndesc ce aş putea comenta. Prin faptul că, privit din punctul fiecăruia de vedere, atît libertatea exterioară, cît şi cea interioară au valenţe diferite, şi prin acela că există atîtea tipuri de libertăţi, arată cît de fluid este acest concept care ne cam scapă printre "degetele" conştiinţei. Ne cam place să complicăm lucrurile.
Am multiplicat fără rost entitatea conceptuală numită "libertate". Ar trebui să aplicăm principiul lamei lui Occam: libertatea este ceea ce face fiecare fără să încalce libertatea celorlaţi.
Celelalte libertăţi nu sunt decît nişte concepte plămădite din aluatul esenţei, din nevoia omului pentru varietate. Un fel de creaţii care-l depăşesc pe creator: complicăm noi înşine lucrurile şi pe urmă ne mirăm cît de complicate sunt, nemaiputînd să le stăpînim.
@Saturnianul: sunt de acord cu tine ca a complica lucrurile si a le diseca poate crea mai multa confuzie decat lamurire, dar asta nu inseamna totusi sa ne limitam la a nu analiza deloc si aici reiau ce a spus Delf mai sus si anume ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii. Uneori este necesar nu sa complicam lucrurile, ci doar sa le cunoastem pentru a sti cum ne raportam la ele si pentru a ne face viata mai frumoasa
@Saturnianul: sunt de acord cu tine ca a complica lucrurile si a le diseca poate crea mai multa confuzie decat lamurire, dar asta nu inseamna totusi sa ne limitam la a nu analiza deloc si aici reiau ce a spus Delf mai sus si anume ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii. Uneori este necesar nu sa complicam lucrurile, ci doar sa le cunoastem pentru a sti cum ne raportam la ele si pentru a ne face viata mai frumoasa
@Rontziki: De acord cu tine, trebuie să cunoaştem lucrurile. Dar de ce nu le putem cunoaşte exact aşa cum sunt şi simţim nevoia să le complicăm.
Iar în ce priveşte libertatea nu ştiu ce ar putea fi cunoscut, legat de ea, în afara noastră. Ne cunoaştem pe noi, cunoaştem şi libertatea. În exterior ea e simplă, noi am complicat-o "feliind-o" în mai multe, cîte o felie pentru fiecare grup adept al unei concepţii legate de ea.
@Rontziki: De acord cu tine, trebuie să cunoaştem lucrurile. Dar de ce nu le putem cunoaşte exact aşa cum sunt şi simţim nevoia să le complicăm.
Iar în ce priveşte libertatea nu ştiu ce ar putea fi cunoscut, legat de ea, în afara noastră. Ne cunoaştem pe noi, cunoaştem şi libertatea. În exterior ea e simplă, noi am complicat-o "feliind-o" în mai multe, cîte o felie pentru fiecare grup adept al unei concepţii legate de ea.
@Saturnianul: pai exact despre cunoastere vorbeam si in postare, mai exact de cunoasterea de sine… Asa cum ai spus si tu, sunt mai multe tipuri de libertate, una e libertatea unui individ si alta e libertatea unui popor de ex si apoi, raportat la indivizi, conceptul e subiectiv, fiecare intelegand libertatea in felul propriu… Cred ca nu inteleg la ce te referi cand vorbesti de complicat lucrurile
@Saturnianul: pai exact despre cunoastere vorbeam si in postare, mai exact de cunoasterea de sine… Asa cum ai spus si tu, sunt mai multe tipuri de libertate, una e libertatea unui individ si alta e libertatea unui popor de ex si apoi, raportat la indivizi, conceptul e subiectiv, fiecare intelegand libertatea in felul propriu… Cred ca nu inteleg la ce te referi cand vorbesti de complicat lucrurile
@Rontziki: Bon, cred că am complicat şi eu lucrurile încercînd să explic de trebuie să fie simple
O s-o fac mai simplu: libertatea e una, aia care se discerne din interacţiunile umane. Ce face fiecare în el însuşi nu prea interesează libertatea decît în momentul cînd persoana reacţionează în afara ei.
De ce trebuie s-o facem mai multe? Interioară, exterioară, religioasă, fizică, spirituală etc. Prea complicat. Cînd am putea face hai să zic cel mult două: exterioară şi interioară. Celelalte sunt create în mod artificial pentru că, de fapt, sunt incluse în astea două.
@Rontziki: Bon, cred că am complicat şi eu lucrurile încercînd să explic de trebuie să fie simple
O s-o fac mai simplu: libertatea e una, aia care se discerne din interacţiunile umane. Ce face fiecare în el însuşi nu prea interesează libertatea decît în momentul cînd persoana reacţionează în afara ei.
De ce trebuie s-o facem mai multe? Interioară, exterioară, religioasă, fizică, spirituală etc. Prea complicat. Cînd am putea face hai să zic cel mult două: exterioară şi interioară. Celelalte sunt create în mod artificial pentru că, de fapt, sunt incluse în astea două.
@inelaru si rontzy: eu vreau sa fiu liber sa nu mai fiu constrans de o societate cu ochelari de cal, cu principii si valori care nu au de a face cu fiinta umana. in zilele noastre nimic nu e liber, nimeni nu e liber, nici macar cainele comunitar, totul e constras de legi si canoane din cele mai bizare. ex. neamtu are voie si e sanatos sa ragaie si sa faca partz cand ii vine, noi nu…unde e libertatea? (vai ce exemplu mirositor, scuze)
@inelaru si rontzy: eu vreau sa fiu liber sa nu mai fiu constrans de o societate cu ochelari de cal, cu principii si valori care nu au de a face cu fiinta umana. in zilele noastre nimic nu e liber, nimeni nu e liber, nici macar cainele comunitar, totul e constras de legi si canoane din cele mai bizare. ex. neamtu are voie si e sanatos sa ragaie si sa faca partz cand ii vine, noi nu…unde e libertatea? (vai ce exemplu mirositor, scuze)
Draga Inelarule (mi-a placut formularea, parerea mea e ca are importanta si ce se petrece in fiecare, pentru ca interactionam unii cu altii Eu sunt de acord cu tine ca de-asta am dezbatut libertatea interioara si libertarea exterioara, nu si altele Uf, ma bucur ca suntem de acord
Draga Inelarule (mi-a placut formularea, parerea mea e ca are importanta si ce se petrece in fiecare, pentru ca interactionam unii cu altii Eu sunt de acord cu tine ca de-asta am dezbatut libertatea interioara si libertarea exterioara, nu si altele Uf, ma bucur ca suntem de acord
@cdmitroi: ehe, si eu as vrea acelasi lucru, dar nu depinde doar de noi…intram deja in povestea mentalitatii si putem sa scrie despre ea oricat ca tot nu se schimba asa cu una, cu doua…
@cdmitroi: ehe, si eu as vrea acelasi lucru, dar nu depinde doar de noi…intram deja in povestea mentalitatii si putem sa scrie despre ea oricat ca tot nu se schimba asa cu una, cu doua…
@cdmitroi: Matale uiţi un lucru. Dacă tragi un pîrţ atentezi la libertatea mea… olfactivă (na, că am mai inventat una ) că poate pe mine mă deranjează mirosul
@cdmitroi: Matale uiţi un lucru. Dacă tragi un pîrţ atentezi la libertatea mea… olfactivă (na, că am mai inventat una ) că poate pe mine mă deranjează mirosul
Dragă Rontzikule, Inelar sună frumos dar nu uita că tot inelar e şi unul din deştele mîinii. Deja e o declasare pentru mine, iar tu atentezi la libertatea mea… sentimentală pentru că abuzezi de emoţiile mele. În condiţiile în care ştii că mă emoţionez repede )
Dragă Rontzikule, Inelar sună frumos dar nu uita că tot inelar e şi unul din deştele mîinii. Deja e o declasare pentru mine, iar tu atentezi la libertatea mea… sentimentală pentru că abuzezi de emoţiile mele. În condiţiile în care ştii că mă emoţionez repede )
Eu am apreciat jocul natural. Dar subiectul nu mi-a plăcut şi filmul e prea static.
În fine, filmul nici n-a fost făcut avînd românii ca public ţintă, ci occidentalii. Românii au trăit pe pielea lor chestiile alea ca să vrea să le mai vadă şi în filme. E o lecţie de istorie, asta da. Filmul ăsta şi altele ar trebui să li se pună ălora de zic azi că "vai ce bine era atunci". Mai ales tineri care n-au habar cum era.
Eu am apreciat jocul natural. Dar subiectul nu mi-a plăcut şi filmul e prea static.
În fine, filmul nici n-a fost făcut avînd românii ca public ţintă, ci occidentalii. Românii au trăit pe pielea lor chestiile alea ca să vrea să le mai vadă şi în filme. E o lecţie de istorie, asta da. Filmul ăsta şi altele ar trebui să li se pună ălora de zic azi că "vai ce bine era atunci". Mai ales tineri care n-au habar cum era.
De acord şi cu ce spui tu (despre jocul actorilor), dar şi cu ce spune Saturnianul (un pic static, de impact-şoc la străini). L-am văzut o dată şi a fost de ajuns.
De acord şi cu ce spui tu (despre jocul actorilor), dar şi cu ce spune Saturnianul (un pic static, de impact-şoc la străini). L-am văzut o dată şi a fost de ajuns.
Si eu l-am vazut o singura data,si nu mi-ar mai trebui….e un tragic/comic al situatiilor expus cu o lentoare exasperanta…imi venea sa trag de film si sa spun"gataaaaaaa,mai am un pic si fac infarct!!!!" Vremurile alea le-au inteles doar cei ce le-au trait,restul e film….
Si eu l-am vazut o singura data,si nu mi-ar mai trebui….e un tragic/comic al situatiilor expus cu o lentoare exasperanta…imi venea sa trag de film si sa spun"gataaaaaaa,mai am un pic si fac infarct!!!!" Vremurile alea le-au inteles doar cei ce le-au trait,restul e film….
Intr-adevar, filmul a fost mai mult pentru straini, eu l-am vazut cand am fost la Viena, impreuna cu niste prieteni romani si austrieci (cu o enervanta subtitrare in engleza si austriecii erau foarte impresionati, s-au declarat pro filme romanesti… Faptul ca e static chiar mi-a placut, in general, ma atrage genul acesta de film care se petrece lent si insista pe un cadru mult si in detaliu Oricum de acord ca e un film de vazut o singura data…
Intr-adevar, filmul a fost mai mult pentru straini, eu l-am vazut cand am fost la Viena, impreuna cu niste prieteni romani si austrieci (cu o enervanta subtitrare in engleza si austriecii erau foarte impresionati, s-au declarat pro filme romanesti… Faptul ca e static chiar mi-a placut, in general, ma atrage genul acesta de film care se petrece lent si insista pe un cadru mult si in detaliu Oricum de acord ca e un film de vazut o singura data…
Eu unu nu as fi dat atatea premii acestui film dintr-un singur motiv; sacrificiul prietenei e dus la extrem si nu poate fi real. A fost premiat pentru impactul pe care l-a avut asupra lumii civilizate, generatia care a trait in acele timpuri nu cred ca a fost prea miscata de minunatul scenariu. Jocul a fost OK. Finalul a fost precum partea 1 de la Fratia Inelului de JKK Tolken. In rest e bine
Eu unu nu as fi dat atatea premii acestui film dintr-un singur motiv; sacrificiul prietenei e dus la extrem si nu poate fi real. A fost premiat pentru impactul pe care l-a avut asupra lumii civilizate, generatia care a trait in acele timpuri nu cred ca a fost prea miscata de minunatul scenariu. Jocul a fost OK. Finalul a fost precum partea 1 de la Fratia Inelului de JKK Tolken. In rest e bine
A, şi gîndeşte-te în ce epocă ai fi vrut să te naşti. Şi de ce. Sau mă laşi pe mine să te plasez într-una de-mi vine mie? Nu de alta dar mi-ai dat idei. Iar…
Probleme… temporale văd eu. Mi-au plăcut mereu oamenii care n-au trăit exclusiv într-o singură zonă temporală: prezent (cei mai mulţi), trecut sau viitor. Oamenii care manipulează timpul, chiar dacă la nivel conceptual. Ar fi frumos şi perceptual. Oricum, timplu este o chestie de percepţie.
Îmi place că trăieşti prezentul şi ţi-e dor de el contemplîndu-l din viitor. La urma urmelor, ce este prezentul dacă nu un fost viitor?
Eu mă conjug la viitor. Dar un viitor atît de îndepărtat pe care biologic ştiu că nu voi mai apuca să-l trăiesc. De fapt, mă conjug la mai mult ca viitor…
Totuşi, dacă-ţi contempli prezentul din viitor, cum de te conjugi la trecut? Cred că ştiu în ce epocă te-ai potrivi
Probleme… temporale văd eu. Mi-au plăcut mereu oamenii care n-au trăit exclusiv într-o singură zonă temporală: prezent (cei mai mulţi), trecut sau viitor. Oamenii care manipulează timpul, chiar dacă la nivel conceptual. Ar fi frumos şi perceptual. Oricum, timplu este o chestie de percepţie.
Îmi place că trăieşti prezentul şi ţi-e dor de el contemplîndu-l din viitor. La urma urmelor, ce este prezentul dacă nu un fost viitor?
Eu mă conjug la viitor. Dar un viitor atît de îndepărtat pe care biologic ştiu că nu voi mai apuca să-l trăiesc. De fapt, mă conjug la mai mult ca viitor…
Totuşi, dacă-ţi contempli prezentul din viitor, cum de te conjugi la trecut? Cred că ştiu în ce epocă te-ai potrivi
@Saturnianul: As zice mai degraba ca ce e prezentul daca nu un viitor trecut
Ma conjug in principal la trecut pentru ca in prezent vad trecutul, iar prezentul il vad din viitor, adica devenit deja trecut…si ma conjug la trecutul simplu
Abia astept sa-mi spui epoca in care crezi tu ca m-as potrivi
@Saturnianul: As zice mai degraba ca ce e prezentul daca nu un viitor trecut
Ma conjug in principal la trecut pentru ca in prezent vad trecutul, iar prezentul il vad din viitor, adica devenit deja trecut…si ma conjug la trecutul simplu
Abia astept sa-mi spui epoca in care crezi tu ca m-as potrivi
Tuturor ne este uneori dor de trecut…trecutul de multe ori este mai bun decat este prezentul sau va fii viitorul…Este doar o perioada mai grea prin care treci…
Tuturor ne este uneori dor de trecut…trecutul de multe ori este mai bun decat este prezentul sau va fii viitorul…Este doar o perioada mai grea prin care treci…
@Child: surprinzator nu, sunt intr-o perioada, as putea spune, chiar buna De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Poate e vorba doar de schimbarile firesti prin care trecem si adaptarea la ele
@Child: surprinzator nu, sunt intr-o perioada, as putea spune, chiar buna De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Poate e vorba doar de schimbarile firesti prin care trecem si adaptarea la ele
@Delf: aoleu, nu cred ca imi doresc sa contagiez pe cineva…desi, ca sa fiu sincera, e placut dorul asta…te pune in legatura cu tine, cu viata si iti da asa un zambet nostalgic
@Delf: aoleu, nu cred ca imi doresc sa contagiez pe cineva…desi, ca sa fiu sincera, e placut dorul asta…te pune in legatura cu tine, cu viata si iti da asa un zambet nostalgic
Problema 1 De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Măi, e în natura omului să îşi dorească ceva (în cazul de faţă binele) iar atunci cînd îl are să zică că e totuşi prea mult. Iar tu mai eşti şi balanţă, aşa că… na
Problema 2 Ghici cine a spus: Viaţa nu înseamnă doar clipa, ci o înşiruire de clipe. În timp ce trăieşti această clipă, ia în seamă clipa care a fost dar, mai ales, pe cea care urmează. Asta dacă vrei ca ea să mai vină.
Problema 1 De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Măi, e în natura omului să îşi dorească ceva (în cazul de faţă binele) iar atunci cînd îl are să zică că e totuşi prea mult. Iar tu mai eşti şi balanţă, aşa că… na
Problema 2 Ghici cine a spus: Viaţa nu înseamnă doar clipa, ci o înşiruire de clipe. În timp ce trăieşti această clipă, ia în seamă clipa care a fost dar, mai ales, pe cea care urmează. Asta dacă vrei ca ea să mai vină.
Cat de fidel ma regasesc in cuvintele tale. Si eu "ma conjug la trecut" deseori. Si mi-e dor de el. Traiesc prezentul, privesc cu incredere in viitor, dar sunt constient ca nu as fi nimic fara trecut.
Imi place mult incheierea ta: "Sunt in prezent si mi-e dor de trecut, traiesc prezentul si mi-e dor de el, contemplandu-l din viitor."
Cat de fidel ma regasesc in cuvintele tale. Si eu "ma conjug la trecut" deseori. Si mi-e dor de el. Traiesc prezentul, privesc cu incredere in viitor, dar sunt constient ca nu as fi nimic fara trecut.
Imi place mult incheierea ta: "Sunt in prezent si mi-e dor de trecut, traiesc prezentul si mi-e dor de el, contemplandu-l din viitor."
@Ioan: multumesc pentru vizita si pentru aprecieri! Cum eu sunt de parere ca nimic nu se intampla degeaba, chiar daca uneori motivele ne scapa sau sunt altele decat par, sunt de acord cu tine ca nu am fi…poate nu nimic, dar in mod cert nu cum suntem azi, fara trecut Seara placuta si tie!
@Ioan: multumesc pentru vizita si pentru aprecieri! Cum eu sunt de parere ca nimic nu se intampla degeaba, chiar daca uneori motivele ne scapa sau sunt altele decat par, sunt de acord cu tine ca nu am fi…poate nu nimic, dar in mod cert nu cum suntem azi, fara trecut Seara placuta si tie!
"Se elaboreaza mesajul media"?Sper ca-i o gluma!!!O gluma de prea multa disperare…Educatia nu se face asa…se naste greu,dupa un travaliu de generatii…Si,din pacate,"da",aceasta e Romania in care traim,cu toate ca nu dorim sa acceptam…si vin cu o continuare:Asta e Romania,tara in care blogul lui Cabral e pe primul loc la"cititori",altceva ce ne mai trebuie?Avem de toate…. Sa-mi fie cu iertare,dar e doar o utopie frumoasa,si atat!
Sustin si eu initiativa si voi incerca sa o promovez si la mine pe blog! Vrem inapoi ce ni se cuvine si nu trebuie sa ne para rau ca avem constiinta si dorim binele tarii noastre!
Si totusi,Pheideas,suna a"platforma program"si a nevoie de"specialisti in toate ramurile de activitate",nu crezi?Scuza-mi scepticismul,dar salvarea nu cred sa vina asa…nu zic ca e rea initiativa,dar e utopica(cum am mai spus).Pe cine vezi inrolandu-se aici?Ce"ganditori"devin dintr-o data "vedete"si scot carti-manifest? E ca si cum asteptam salvatori,sau asteptam intrunirea unei comisii de crizaasta ma duce cu gandul la FSN si la intrunirile lor de a slava Romania)-scuza-mi asocierea,nu se vrea batjocoritoare…
@bogdanic: deocamdata nu stim mai mult decat ce putem citi pe linkurile respective, dar ma gandesc ca nu este vorba ca exact aceasta initiativa sa duca undeva…ideea in sine este foarte buna si de la ea se poate porni. Cat despre orgolii, depinde…daca intr-adevar vorbim de oameni integri si pregatiti care sa vrea sa se implice, poate vorbim si de anumite mentalitati in care orgoliul este mai putin important…sper si eu, ce pot sa fac?!
@pheideas: si cei care spun "ce trebuie facut" si cei care spun "cum trebuie facut", ca si cei care sustin si dau mai departe ideea, sunt de fapt niste teoreticieni Eu ma voi inclina cu respect in fata celor care vor trece la practica
@Rodica: Cu totii suntem sceptici, este firesc si de inteles, avand in vedere ce vedem in fiecare zi in jurul nostru, dar sa fim realisti: acest scepticism perpetuat la infinit nu o sa duca nicaieri, din contra va genera si mai mult scepticism…
Pana la urma si istoria ne invata ca din cand in cand trebuie sa ne re-inventam si pentru asta este nevoie de niste creiere, de oameni cu un anumit nivel de educatie, de "ganditori", cum spunea pheideas… Daca cineva ar putea face o lista de astfel de oameni, ar insemna ca au fost promovati si atunci ne-am afla in situatia in care nu am fi avut nevoie de toate astea
@Lolita: poate ca sunt naiva, dar chiar cred ca sunt milioane de romani educati, muncitori si seriosi si ca nici macar ponderea numerica, ci puterea unor astfel de oameni merita mai mult. Ma bucur ca sustii ideea
Rodica, ganditori sunt ! Si sunt convins ca daca ii va chema cineva, vor veni. Numai ca sunt extrem de putini. Ei, aici e buba – cine sa-i adune ? Si cum o sa faca asta ? Nu mai sunt vremurile FSN-ului. Nici atunci nu cred ca au fost cu adevarat ale lui. …Ma uit la blogul meu. De anul trecut ma chinui sa adun ganditori. Am 10.000 de vizite. In afara de doi, trei, cu care poti schimba o impresie, avea o dezbatere, ceilalti sunt spectatori. Cred ca la roman e o virtute sa fii spectator. Toata tare e un spectacol, in care se joaca o piesa proasta, iar actorii buni n-au fost lasati sa intre. Dar sunt optimist. Astept huiduielile ))))))))))
@pheideas: cam ai dreptate in ce priveste spectatorii…nu ma refer la blog, ci la viata in general…de fapt cam toti suntem oarecum spectatori, toti avem bilete in fata, platite scump la spectacolul asta care se desfasoara zilnic… Trebuie totusi sa te contrazic (nu se poate altfel ) pentru ca eu nu cred ca "ganditori" sunt asa putini cum crezi tu, cu siguranta insa putini temerari…
Am vazut emisiunea de la A3 cu ea invitata. Nu m-apuc sa spun cum mi s-a parut, desi nu pot sa nu remarc faptul ca ii place sa fie la tv. Poate ca e un inceput pentru ea, iar atentia media care i s-a acordat (nejustificata, dupa mine) e botezul. Vom vedea. Dupa aceea am citit o parte din "manifest". Desi nu-s fana Rogozanu, trebuie sa fiu de acord cu el in ceea ce priveste avantul liceean si infantilitatea din spatele paragrafelor care abunda de termeni organizationalo-multinationali. Pe mine nu m-a convins, dar respect alegera altora de a veni in intampinarea mesajului ei.
@feeria: am vazut-o si eu intr-o emisiune in money channel si, pe langa ca ea ca persoana nu m-a convins deloc, singura concluzie pe care am tras-o este ca motorul nu este ea, ci este cineva in spate, cu atat mai mult cu cat, daca era intrebata ceva pe langa manifest, se pierdea si nu stia ce sa raspunda… Nici forma in care este scris si nici persoana ei nu m-au convins, in schimb mi-a placut ideea de a incerca sa facem ceva cu capitalul de inteligenta de care totusi dispune tara asta si de a se gasi o solutie pentru a gestiona statul ca pe o societate, urmarind scopuri clare si cautand solutii pertinente…aceste idei fiind motivul pentru care am promovat manifestul
@Rodica: finalul este unul destul de cinic, dupa parerea mea…chiar si asa, nu il vad in sensul prioritatii relatiilor "financiare"…cum ziceam si in postare, am avut impresia ca oamenii lupta mai degraba de dragul luptei si al demonstratiei decat pentru indeplinirea scopului in sine , nu ca ar fi mai laudabil…
@Rodica: finalul este unul destul de cinic, dupa parerea mea…chiar si asa, nu il vad in sensul prioritatii relatiilor "financiare"…cum ziceam si in postare, am avut impresia ca oamenii lupta mai degraba de dragul luptei si al demonstratiei decat pentru indeplinirea scopului in sine , nu ca ar fi mai laudabil…
Toti simt dor de trecut. Eu, daca miros un parfum cu care ma dadeam intr-o anumita perioada, imi aduc aminte instant de cum era, cu bune si rele… Chestia e ca, tu, spre deosebire de mine, nu pari omul care sa lase timpul sa treaca peste el, asadar sunt sigura ca ai amintiri frumoase, frumoase.
Toti simt dor de trecut. Eu, daca miros un parfum cu care ma dadeam intr-o anumita perioada, imi aduc aminte instant de cum era, cu bune si rele… Chestia e ca, tu, spre deosebire de mine, nu pari omul care sa lase timpul sa treaca peste el, asadar sunt sigura ca ai amintiri frumoase, frumoase.
@HubbaBubba: a, stiu cum e cu parfumul si mie mi se intampla, nu doar sa-mi amintesc, dar uneori chiar sa ma simt ca atunci cand ma dadeam cu respectivul parfum… Am intr-adevar multe amintiri, unele atat de frumoase ca ma intreb uneori daca sunt ale mele si, din fericire, reusesc sa retraiesc amintiri si sa le gust doar frumusetea
@HubbaBubba: a, stiu cum e cu parfumul si mie mi se intampla, nu doar sa-mi amintesc, dar uneori chiar sa ma simt ca atunci cand ma dadeam cu respectivul parfum… Am intr-adevar multe amintiri, unele atat de frumoase ca ma intreb uneori daca sunt ale mele si, din fericire, reusesc sa retraiesc amintiri si sa le gust doar frumusetea
Multi au scris tomuri incercand sa separe conventionalul de neconventional. Poate ca multi isi doresc sa fie neconventionali. Statutul de neconventional ti-l da cei din jurul tau, nu ti-l atribui tu, pentru ca asa crezi. Poate doar daca suferi de narcisism, sau masochism Cei ce-si doresc sa fie neconventionali, sunt in realitate cat se poate de conventionali, pentru ca neconventionalul este o stare nativa si spontana. Cine se straduieste sa devina neconventional, va sfarsi prin a deveni ridicol. De ce iti pui problema ca nu ti-ai dorit niciodata sa fii sau sa nu fii neconventionala ? Nenonventionalul nu are legatura cu ce-ti doresti tu, ci cum te vad ceilalti.
Multi au scris tomuri incercand sa separe conventionalul de neconventional. Poate ca multi isi doresc sa fie neconventionali. Statutul de neconventional ti-l da cei din jurul tau, nu ti-l atribui tu, pentru ca asa crezi. Poate doar daca suferi de narcisism, sau masochism Cei ce-si doresc sa fie neconventionali, sunt in realitate cat se poate de conventionali, pentru ca neconventionalul este o stare nativa si spontana. Cine se straduieste sa devina neconventional, va sfarsi prin a deveni ridicol. De ce iti pui problema ca nu ti-ai dorit niciodata sa fii sau sa nu fii neconventionala ? Nenonventionalul nu are legatura cu ce-ti doresti tu, ci cum te vad ceilalti.
@pheideas: Pai eu mi-am pus problema?! Vii cu lepse si idei de-astea si mai intrebi de ce imi pun problema?! Daca mi-ai dat tema pentru acasa am analizat si eu tema, cum m-am priceput…si raportand la experienta personala ca, pana una-alta, de asta dispun Cred ca cei care isi pun problema conventionalului si a neconventionalului sunt de fapt cei care, mai mult sau mai putin constient, se vor neconventionali si cauta oameni neconventionali. Statutul de neconventional dat de cei din jurul tau este relativ, cum spuneam, si poti fii de fapt un conventional aflat intre niste neconventionali In privinta asta, imi doresc ca oamenii pe care ii apreciez si care imi sunt dragi sa ma vada conventionala, dupa criteriile lor
@pheideas: Pai eu mi-am pus problema?! Vii cu lepse si idei de-astea si mai intrebi de ce imi pun problema?! Daca mi-ai dat tema pentru acasa am analizat si eu tema, cum m-am priceput…si raportand la experienta personala ca, pana una-alta, de asta dispun Cred ca cei care isi pun problema conventionalului si a neconventionalului sunt de fapt cei care, mai mult sau mai putin constient, se vor neconventionali si cauta oameni neconventionali. Statutul de neconventional dat de cei din jurul tau este relativ, cum spuneam, si poti fii de fapt un conventional aflat intre niste neconventionali In privinta asta, imi doresc ca oamenii pe care ii apreciez si care imi sunt dragi sa ma vada conventionala, dupa criteriile lor
Am sa scriu punctual: -a fi conventional sau ne-…nu tine de dorinta…ci de alegere,de potriviri.Nu daca iti alegi sa fi intr-un fel sau altul,inseamna ca si reusesti,daca nu simti asta; -conventiile umane au fost cele care au dus pana la urma omenirea mai departe,asa ca ne-conventionalismul nu poate fi decat minoritar; -sa nu incurcam ne-conventionalismul cu"a fi altfel/neinteles"; -si as mai avea altele de spus,dar putin timp….
Am sa scriu punctual: -a fi conventional sau ne-…nu tine de dorinta…ci de alegere,de potriviri.Nu daca iti alegi sa fi intr-un fel sau altul,inseamna ca si reusesti,daca nu simti asta; -conventiile umane au fost cele care au dus pana la urma omenirea mai departe,asa ca ne-conventionalismul nu poate fi decat minoritar; -sa nu incurcam ne-conventionalismul cu"a fi altfel/neinteles"; -si as mai avea altele de spus,dar putin timp….
"nevoia de a ne incadra in "neconventional" vine din nevoia de justificare a existentei proprii printr-o conduita unica, "altfel", eventual generatoare de realizari marcante." Sunt perfect de-acord. Vad in nonconformism o chestie de fatada, o dorinta tainuita de epatare si iesire din vulg. In fine, trebuie sa abordez si eu subiectul…
"nevoia de a ne incadra in "neconventional" vine din nevoia de justificare a existentei proprii printr-o conduita unica, "altfel", eventual generatoare de realizari marcante." Sunt perfect de-acord. Vad in nonconformism o chestie de fatada, o dorinta tainuita de epatare si iesire din vulg. In fine, trebuie sa abordez si eu subiectul…
@Rodica: neconventional, ca si concept, inseamna care nu se supune conventiilor si, extrapoland, care nu face ceea ce fac toti…in acest sens am folosit "altfel", nu in sensul de "neinteles", pentru ca poti fi altfel, dar nu neinteles. Si eu sunt de parere ca in primul rand conventiile umane au fost cele care au dus omenirea mai departe, nu contest ca au fost oameni care au procedat altfel decat restul, dar nu sunt de acord cu generalizarea ca "altfel" inseamna neaparat bine si progres. Mi-ar placea sa spui mai multe, poate vei avea timp la un moment dat si vei scrie pe tema asta
@Rodica: neconventional, ca si concept, inseamna care nu se supune conventiilor si, extrapoland, care nu face ceea ce fac toti…in acest sens am folosit "altfel", nu in sensul de "neinteles", pentru ca poti fi altfel, dar nu neinteles. Si eu sunt de parere ca in primul rand conventiile umane au fost cele care au dus omenirea mai departe, nu contest ca au fost oameni care au procedat altfel decat restul, dar nu sunt de acord cu generalizarea ca "altfel" inseamna neaparat bine si progres. Mi-ar placea sa spui mai multe, poate vei avea timp la un moment dat si vei scrie pe tema asta
@Delf: dorinta care din pacate nu este insotita neaparat de idei, atitudine sau comportament care sa insemne ceva, sa duca undeva si sa aiba niste consecinte minunate Abia astept sa scrii!!!
@Delf: dorinta care din pacate nu este insotita neaparat de idei, atitudine sau comportament care sa insemne ceva, sa duca undeva si sa aiba niste consecinte minunate Abia astept sa scrii!!!
"Ne-convetional"inseamna ca nu se supune unei parti a conventiilor umane(ca nu poti sa le ignori pe toate,ca te excluzi…sociopat e greu sa fii,mai ales voit!). In legatura cu"altfel"/"neinteles"/etc…Poti fi "altfel"decat ceilalti,deci exista un risc sa nu fi inteles…poate ca ti-l asumi,poate ca nu-l constientizezi,asta poate conta mai putin. Eu cred ca tine de alegere,si de felul de a fi,in mod natural. Educatia,mediul,genetica se pliaza cat de cat diferit pe fiecare dintre noi,dar cu tente de comun.Acolo unde nu ne intalnim s-ar putea sa nu ne intelegem. Ce te faci cand ne-conventionalul din cineva…face rau,vatama,distruge,atenteaza la morala,calca libertatea celuilalt? Daca diferentiem ne-conventionalul boem(artistic,vestimentar,poetic,etc) de cel social….avem destul de multe nuante….si de aici si neintelegerile.
"Ne-convetional"inseamna ca nu se supune unei parti a conventiilor umane(ca nu poti sa le ignori pe toate,ca te excluzi…sociopat e greu sa fii,mai ales voit!). In legatura cu"altfel"/"neinteles"/etc…Poti fi "altfel"decat ceilalti,deci exista un risc sa nu fi inteles…poate ca ti-l asumi,poate ca nu-l constientizezi,asta poate conta mai putin. Eu cred ca tine de alegere,si de felul de a fi,in mod natural. Educatia,mediul,genetica se pliaza cat de cat diferit pe fiecare dintre noi,dar cu tente de comun.Acolo unde nu ne intalnim s-ar putea sa nu ne intelegem. Ce te faci cand ne-conventionalul din cineva…face rau,vatama,distruge,atenteaza la morala,calca libertatea celuilalt? Daca diferentiem ne-conventionalul boem(artistic,vestimentar,poetic,etc) de cel social….avem destul de multe nuante….si de aici si neintelegerile.
Sunt de acord cu tine, ca nu este asa de relevant daca suntem sau nu nonconformisti -desi tentatia exista de cand cu marul- mai important mi s-a parut intotdeauna cum priveste fiecare o anumita problema. De fapt, dezbaterile interesante pe care le-am descoperit in blogosfra mi-au deschis un orizont nou si m-au indemnat sa cuget la diverse aspecte. Nici mie nu-mi place sa ies in evidenta, dar cand observ o nedreptate pot spune ca ma transform. Geniile si nebunii ar fi cred nonconformistii tip pentru ca lor ni li se imputa de ce sunt asa, la ei este normala starea respectiva, pe cand oamenii obisnuiti se simt stingheri incercand sa epateze. Si eu sunt adepta caii de mijloc: un pic din fiecare.
Sunt de acord cu tine, ca nu este asa de relevant daca suntem sau nu nonconformisti -desi tentatia exista de cand cu marul- mai important mi s-a parut intotdeauna cum priveste fiecare o anumita problema. De fapt, dezbaterile interesante pe care le-am descoperit in blogosfra mi-au deschis un orizont nou si m-au indemnat sa cuget la diverse aspecte. Nici mie nu-mi place sa ies in evidenta, dar cand observ o nedreptate pot spune ca ma transform. Geniile si nebunii ar fi cred nonconformistii tip pentru ca lor ni li se imputa de ce sunt asa, la ei este normala starea respectiva, pe cand oamenii obisnuiti se simt stingheri incercand sa epateze. Si eu sunt adepta caii de mijloc: un pic din fiecare.
@Rodica: exact, pot fi foarte multe nuante de neconventional, tocmai de-asta cred ca oamenii sunt si conventionali si neconventionali, fiecare din ei si atunci imi pare nerelevanta incadrarea Pe de alta parte si neconventionalul are doua taisuri, pot fi bune sau rele, in functie de latura in care se manifesta…eu personal, asa cum am spus, inclin spre conventional
@Rodica: exact, pot fi foarte multe nuante de neconventional, tocmai de-asta cred ca oamenii sunt si conventionali si neconventionali, fiecare din ei si atunci imi pare nerelevanta incadrarea Pe de alta parte si neconventionalul are doua taisuri, pot fi bune sau rele, in functie de latura in care se manifesta…eu personal, asa cum am spus, inclin spre conventional
@Lolita: da, din fericire, dezbaterile din blogosfera ne provoaca sa ne punem intrebari pe care poate nu ni le-am pus niciodata, practic ne dezvolta viziunea personala cu cea a celorlalti si ne imbogatesc pentru ca suntem oameni diferiti, cu experiente de viata diferite, care invatam unii de la altii Faptul ca geniile si nebunii sunt neconventionali, este ceva firesc deci cumva conventional raportat la ei
@Lolita: da, din fericire, dezbaterile din blogosfera ne provoaca sa ne punem intrebari pe care poate nu ni le-am pus niciodata, practic ne dezvolta viziunea personala cu cea a celorlalti si ne imbogatesc pentru ca suntem oameni diferiti, cu experiente de viata diferite, care invatam unii de la altii Faptul ca geniile si nebunii sunt neconventionali, este ceva firesc deci cumva conventional raportat la ei
Tocmai sa arunc cu rosii in tine ma gindeam. Nu de alta, dar sa fim un pic nonconformisti. Ma rog, eu sa fiu. Nu stiu cit de nonconformista te-ai putea simti tu ca primitor
Desi si asta ar putea fi nonconformism. La urma urmelor nu sunt prea multi cei care sa primeasca rosiile senin si cu zimbetul pe buze
Deci, iti suride propunerea mea de nonconformism experimental?
Tocmai sa arunc cu rosii in tine ma gindeam. Nu de alta, dar sa fim un pic nonconformisti. Ma rog, eu sa fiu. Nu stiu cit de nonconformista te-ai putea simti tu ca primitor
Desi si asta ar putea fi nonconformism. La urma urmelor nu sunt prea multi cei care sa primeasca rosiile senin si cu zimbetul pe buze
Deci, iti suride propunerea mea de nonconformism experimental?
@Saturnianul: cum sa nu?! alta idee n-ai mai gasit decat sa arunci cu rosii in mine?! Si ai grija ca eu m-am declarat conventionala, deci s-ar putea sa nu le primesc senin si cu zambetul pe buze…risti?! )
@Saturnianul: cum sa nu?! alta idee n-ai mai gasit decat sa arunci cu rosii in mine?! Si ai grija ca eu m-am declarat conventionala, deci s-ar putea sa nu le primesc senin si cu zambetul pe buze…risti?! )
@Rontz-Rontz: Risc dom'le risc. De la fete simpatice primesc cu plăcere chiar şi palme
Apropo de conformismul tău, cînd ai timp să-ţi faci "aere" cu propriul evantai, bagă un ochi la comentariile de la articolul lui Pheideas despre duelul minţilor. Ţi-am făcut o propunere (neindecentă) indirectă.
@Rontz-Rontz: Risc dom'le risc. De la fete simpatice primesc cu plăcere chiar şi palme
Apropo de conformismul tău, cînd ai timp să-ţi faci "aere" cu propriul evantai, bagă un ochi la comentariile de la articolul lui Pheideas despre duelul minţilor. Ţi-am făcut o propunere (neindecentă) indirectă.
Se vede ca nu-ti place rutina. Totusi tu stai bine. La sor-mea parca e fabrica. Sculat, pregatit familia, scoala, servici, scoala, afterschool, supermarket, acasa, spalat, calcat, nani. I-am spus-o ca si-a facut-o cu mana ei. … Exista o solutie, aceea de a inversa timpul. Acum ai perceptia ca jobul iti ocupa cea mai mare parte din viata. Incearca sa-ti umpli timpul liber cu activitati care prin puterea emotiilor, sa-ti expandeze timpul. Alta solutie e sa renunti la sef si sa devii propriul tau sef. Nu ti-ar recomanda in situatie de criza.
@pheideas: sa stii ca, de fapt, chiar imi place rutina , in niste limite, evident, si recunosc ca nu as reusi sa traiesc intr-o totala lipsa de rutine Mi-ar placea doar ca rutina mea sa implice mai mult din activitatile care imi plac si pentru care am impresia ca nu am destul timp…si sa mai insemne si "nimic de facut" Cu siguranta la un moment dat voi fi propriul meu sef, dar, in meseria mea, la care nu as renunta ever, sa fiu propriul meu sef ar implica muuult mai mult timp dedicat muncii si nu neaparat in alte intervale orare, ca sa am impresia de lipsa de rutina
Neah, te contrazic! Nu prea-ţi place rutina.Tu ai spus-o mai încolo în comentariul tău chiar dacă la început că îţi place. Mi-ar placea doar ca rutina mea sa implice mai mult din activitatile care imi plac[..] Asta înseamnă că de fapt nu-ţi place rutina. Ajungi să percepi ca rutină lucrurile care le faci de nevoie. Cînd faci ceva ceţi place şi îţi doreşti să faci, oricît de regulat ai face, nu ai mai percepe ca pe o rutină.
Cît despre treaba cu timpul, pe care şi eu o am, există două soluţii. Dar nu ţi le spun că te amărăsc şi mai tare
Saturnianule, las-o sa zica, ca noi o citiram ! Ii place rutina, conventionalul, e aaabsoooluuut normala si nu iese in evidenta prin nimic. Doar pe noi reuseste sa ne uimeasca de fiecare data. ))) Nu ne pacalesti ! Lasan gluma, desi la prima vedere, a-ti fi propriul sef presupune un stres enorm, in realitate faptul ca faci ce vrei, te face sa crezi ca esti liber si nu simti efortul suplimentar. Uite eu … prin 95, cand printre altele am carat canistre de benzina cu trenul ), faptul ca trebuia sa ma scol la 3 noaptea, iarna, imi era indiferent. Ei bine, cu doi ani inainte, in loc sa fi plecat in delegatie la Constanta pe ger, mai bine m-ai fi taiat. E chestie psihologica.
Alta … faptul ca sunt propriul stapan, mi-a format un alt mod de gandire. Creierul meu e setat pe non-stop . Nu-i pot intelege pe cei care termina programul si pleaca acasa. Adica cum, apasa pe power off ? ? )
@Saturnianul: uof, ce m-as face eu fara cativa care ma determina sa verific DEX-ul din cand in cand Eu percep rutina asa cum e definita, adica obicei, operație repetată zilnic sau periodic. Nu zice cum ca ar fi ceva de nevoie sau neplacut…si nici nu o percep asa… Imi place activitatea pe care o fac la munca, imi place chiar si traficul spre si de la munca, cand ascult muzica, fumez, ma gandesc la o gramada de chestii care poate nu-mi trec prin cap in alte contexte si imi plac si celelalte chestii despre care am scris in postare…deci te contrazic: imi place rutina si as vrea sa le includ pe toate in rutina, poate chiar zilnic si eventual sa mai am si niste timp pentru "nimic"…de aici si revoltarea mea: timpul nu-mi permite sa le fac pe toate, sa si dorm destul, mai ales ca-mi place sa dooorm…vreau zile de 50 de ore, cel putin!
@pheideas: puteti sa ziceti voi ce vreti, dar asta e structura mea, chiar daca nu ma credeti Cat despre asta cu propriul sef si a apasa off cand pleci, depinde de activitate…Daca activitatea prestata este genul care isi intinde mult ramurile si in viata privata, probabil ca nu ii dai niciodata off, dar, daca activitatea are, sa zicem, o aplicabilitate mai restransa si e poate mai specializata, atunci e nevoie sa-i dai off, pentru ca nu ai mai reusi sa-ti traiesti viata Bine, nici eu nu ii dau mereu off, pentru ca activitatea m-a si format si ma formeaza in continuare ca om, asa incat multe din principii si abordari isi extind aplicarea si in viata privata Cu multi prieteni in domeniu, mi s-a intamplat si sa zic : gata, nu mai vreau sa aud de asta!
A, si am uitat sa va repet ca sunt pentru linia de mijloc si ca orice impins spre extreme nu ma coafeaza pe mine, ca sa zic asa Oricat mi-ar placea munca mea, nici pe-asta nu intentionez s-o duc vreodata pe culmi asa ca se mai cere si shut down @pheideas: ajungi si tu la concluzia mea: normalul suprinde ))
Pe mine m-ai surprins de multa vreme. De-ar fi toti normalii ca tine, cred ca am desfiinta centralele electrice si am trece pe energia neconventionala … ))))
Trebuia sa te exprimi aşa de la început: că vrei ziua de 50 de ore. Îţi recomand Polul Nord unde ziua are cam 6 luni. Sau roagă Terra să se rotească mai încet ca să ai ziua de 50 de ore
Te uiţi prea des în dicţionar N-avea grijă că m-am uitat şi eu înainte să comentez. Da' ştii că noi am mai avut o discuţie pe tema unei definiiţii din dicţionar
@pheideas: Da, da cunoaştem. E o tradiţionalistă şi o conformistă prin definiţie. Dar prin felul de a spune lucrurile are nonconformismul ei
Revenind la ce ai zis tu, totul ţine de psihologie, se rezumă la ea. Simplul fapt că nu îţi mai spune altcineva ce să faci, ci îţi spui tu însuţi e de-ajuns să-ţi dea un confort chiar dacă efortul e poate mai mare.
Nu timpul e de vina, ci tu nu stii ordinea prioritatilor. Am un prieten care m-a scos din minti 2 zile cu calmul lui. Va pun in legatura? Langa el s-a oprit timpul.
a fi tu insuti e o chestiune de onestitate personala si nu in ultimul rind de curaj. trebuie sa ai curajul de-a vedea ce e bun in tine. dar asta e partea usoara. trebuie sa ai curajul de-a recunoaste ca ai si parti rele, defecte, si lipsuri. sa infrunti asta. si sa vrei sa devii mai bun. sau nu. si sa preferi, ca majoritatea oamenilor, un trai pitit bine dupa aparente, intr-o contiuna goana de-a iti ascunde micile porcarioare facute cu intentie, din distractie, sau pur si simplu din lenea de a face lucrurile bine. in general, societatea nu agreeaza oamenii care sint prea "ei". deranjeaza turma care compune asa-zisa societate. care se uita cu frica in oglinda, doarme agitat, si niciodata, dar niciodata nu se uita peste umar, cind trece prin intuneric. iar scopul ei in viata este trecerea de la o magarie la alta, gindind in mod perpetuu "oare scap si de data asta?".
a fi tu insuti e o chestiune de onestitate personala si nu in ultimul rind de curaj. trebuie sa ai curajul de-a vedea ce e bun in tine. dar asta e partea usoara. trebuie sa ai curajul de-a recunoaste ca ai si parti rele, defecte, si lipsuri. sa infrunti asta. si sa vrei sa devii mai bun. sau nu. si sa preferi, ca majoritatea oamenilor, un trai pitit bine dupa aparente, intr-o contiuna goana de-a iti ascunde micile porcarioare facute cu intentie, din distractie, sau pur si simplu din lenea de a face lucrurile bine. in general, societatea nu agreeaza oamenii care sint prea "ei". deranjeaza turma care compune asa-zisa societate. care se uita cu frica in oglinda, doarme agitat, si niciodata, dar niciodata nu se uita peste umar, cind trece prin intuneric. iar scopul ei in viata este trecerea de la o magarie la alta, gindind in mod perpetuu "oare scap si de data asta?".
A fi noi insine ! Din mesaj razbate o nemultumire fata de falsitatea oamenilor care copiaza gesturi, cunostinte, atitudini, destine. Dar te-ai intrebat, cati din cei ce-ti vor citi randurile, vor si intelege ce vrei tu sa spui ? Punem pariu ca nimeni ? Ma rog, aproape … Pentru ca nu au sesizat niciodata diferenta intre a fi si a nu fi ei insisi. Multi te vor privi ironic si vor exclama: "Ce vrea si asta ?! Eu sunt unic in felul meu si fac ce trebuie !". Au si dreptate, pentru ca ei nu urmeaza decat poteca vieti, trasata de altii si ignora faptul ca la zece metri se intinde un drum asfaltat. Sau daca nu il ignora, prefera poteca batatorita si privesc cu teama la drum, pentru ca nu-l cunosc. Asta e natura umana, sa cuteze mai putin si sa priveasca mai aproape. … Intreb: tu esti ? Oare cat din ceea ce faci iti apartine ? Ia gandeste-te, priveste-te cu ochii altuia. Iei decizii, dar oare in sprijinul lor, nu tii cont de deciziile altora ? In realitate, nu faci altceva decat sa le combini, exact ca un genetician care lucreaza cu genomul animal si inventeaza mutanti. Sau un croitor. Nu inventezi nimic, decat combinatii ale unor elemente consacrate. Eu o numesc originalitate. Ti-am povestit candva ca m-am incapatanat sa inventez o pompa, in loc sa copiez alt proiect. Am lucrat doi ani la ea. De ce am facut-o ? Pentru multumirea mea. Am fost eu si atat !
A fi noi insine ! Din mesaj razbate o nemultumire fata de falsitatea oamenilor care copiaza gesturi, cunostinte, atitudini, destine. Dar te-ai intrebat, cati din cei ce-ti vor citi randurile, vor si intelege ce vrei tu sa spui ? Punem pariu ca nimeni ? Ma rog, aproape … Pentru ca nu au sesizat niciodata diferenta intre a fi si a nu fi ei insisi. Multi te vor privi ironic si vor exclama: "Ce vrea si asta ?! Eu sunt unic in felul meu si fac ce trebuie !". Au si dreptate, pentru ca ei nu urmeaza decat poteca vieti, trasata de altii si ignora faptul ca la zece metri se intinde un drum asfaltat. Sau daca nu il ignora, prefera poteca batatorita si privesc cu teama la drum, pentru ca nu-l cunosc. Asta e natura umana, sa cuteze mai putin si sa priveasca mai aproape. … Intreb: tu esti ? Oare cat din ceea ce faci iti apartine ? Ia gandeste-te, priveste-te cu ochii altuia. Iei decizii, dar oare in sprijinul lor, nu tii cont de deciziile altora ? In realitate, nu faci altceva decat sa le combini, exact ca un genetician care lucreaza cu genomul animal si inventeaza mutanti. Sau un croitor. Nu inventezi nimic, decat combinatii ale unor elemente consacrate. Eu o numesc originalitate. Ti-am povestit candva ca m-am incapatanat sa inventez o pompa, in loc sa copiez alt proiect. Am lucrat doi ani la ea. De ce am facut-o ? Pentru multumirea mea. Am fost eu si atat !
@LaMargineaNoptii: da, foarte bine spus "o chestiune de onestitate personala" si de a nu-ti fura caciula singur, ca sa zic asa N-as zice ca societatea nu agreeaza oamenii care sunt prea "ei", daca isi gandesc actiunile astfel incat sa nu ii afecteze pe ceilalti si daca isi asuma consecintele propriilor actiuni, fara a cauta falsi vinovati decat propria persoana, atunci cand este cazul Complacerea in aparente, neasumarea propriei persoane si nesiguranta perpetua duce de multe ori si la cautarea de vinovati in exterior…
@LaMargineaNoptii: da, foarte bine spus "o chestiune de onestitate personala" si de a nu-ti fura caciula singur, ca sa zic asa N-as zice ca societatea nu agreeaza oamenii care sunt prea "ei", daca isi gandesc actiunile astfel incat sa nu ii afecteze pe ceilalti si daca isi asuma consecintele propriilor actiuni, fara a cauta falsi vinovati decat propria persoana, atunci cand este cazul Complacerea in aparente, neasumarea propriei persoane si nesiguranta perpetua duce de multe ori si la cautarea de vinovati in exterior…
Rontz, ideile lansare de tine sunt in asentimentul meu! Si eu cred cu tarie ca este primordial sa fim noi insine, autentici, fara zorzoane si pelicule protectoare pentru ca numai astfel putem atinge esenta vietii ce se gaseste chiar in interiorul nostru. Din pacate de rutina nu avem cum scapa, in anumite momente e chiar necesara: spalatul, mancatul, imbracatul etc. Sunt de acord ca narcisistii, egocentricii, misoginii, rasistii si multi altii nu vor intelege de ce tot vorbim noi despre autenticitatea trairii. Stima de sine sau increderea in fortele proprii cum spuneai si tu este oglinda in care ar trebui sa ne uitam zilnic si fara teama. Acceptarea diversitatii este un pas important care ne ajuta sa ne cladim edificiul personalitatiii si secretul de a fi umani, zic eu. Niciodata nu vom putea fi placuti de toata lumea pentru ca fiecare priveste din punctul lui subiectiv de vedere, plua ca unii o pot lua prea personal si nu merita efortul. sa afci din asat un scop in sine mi se pare un consum inutil de energie care ar putea fi caanlizat pentru indeplinirea unor teluri mai nobile. Unii se ascund dupa pojghita snobismului si aleg sa fie parveniti, vanitosi ranindu-i pe ceilalti prin atitudinea lor superficiala. Dar sunt ei constienti de asta? Tin minte o vorba a bunicului meu: atat poate duce! E adevarat! Fiecare ar trebui sa-si stabileasca niste limite daca nu ale stiintei macar ale bunului simt. Care e iarasi relativ si astfel revin la ce am scris despre politete… E un cerc vicios
Rontz, ideile lansare de tine sunt in asentimentul meu! Si eu cred cu tarie ca este primordial sa fim noi insine, autentici, fara zorzoane si pelicule protectoare pentru ca numai astfel putem atinge esenta vietii ce se gaseste chiar in interiorul nostru. Din pacate de rutina nu avem cum scapa, in anumite momente e chiar necesara: spalatul, mancatul, imbracatul etc. Sunt de acord ca narcisistii, egocentricii, misoginii, rasistii si multi altii nu vor intelege de ce tot vorbim noi despre autenticitatea trairii. Stima de sine sau increderea in fortele proprii cum spuneai si tu este oglinda in care ar trebui sa ne uitam zilnic si fara teama. Acceptarea diversitatii este un pas important care ne ajuta sa ne cladim edificiul personalitatiii si secretul de a fi umani, zic eu. Niciodata nu vom putea fi placuti de toata lumea pentru ca fiecare priveste din punctul lui subiectiv de vedere, plua ca unii o pot lua prea personal si nu merita efortul. sa afci din asat un scop in sine mi se pare un consum inutil de energie care ar putea fi caanlizat pentru indeplinirea unor teluri mai nobile. Unii se ascund dupa pojghita snobismului si aleg sa fie parveniti, vanitosi ranindu-i pe ceilalti prin atitudinea lor superficiala. Dar sunt ei constienti de asta? Tin minte o vorba a bunicului meu: atat poate duce! E adevarat! Fiecare ar trebui sa-si stabileasca niste limite daca nu ale stiintei macar ale bunului simt. Care e iarasi relativ si astfel revin la ce am scris despre politete… E un cerc vicios
nu vei reusi niciodata, pentru ca nici eu nu voi reusi niciodata, pentru ca nimeni nu va reusi niciodata sa fie el insusi in societatea de azi. poate doar asa, la dus, singur in casa.
nu vei reusi niciodata, pentru ca nici eu nu voi reusi niciodata, pentru ca nimeni nu va reusi niciodata sa fie el insusi in societatea de azi. poate doar asa, la dus, singur in casa.
@pheideas: simpla actiune de a copia nu ma deranjeaza neaparat…o fac si eu, atunci cand vreau…ma intreb acum, daca ai inteles tu nemultumire, daca vrei sa-i spunem asa, as avea referitor la faptul ca oamenii nu au suficienta incredere in ei, asa cum am tot zis si prin postare, si nesiguranta are f multe consecinte negative la nivel de viata de la a nu avea curajul de a fi ei insisi pana la acumulare de frustrari pe diferite planuri ale vietii, frustrari care duc chiar si la schimbari de personalitate, de esenta proprie si care, direct sau indirect, ii afecteaza si pe ceilalti…cel putin asa am observat eu…
Pui pariu ca nimeni sau aproape nimeni nu va intelege si inteleg ca o faci pentru ca esti de parere ca nu multi isi pun problema sa fie ei insisi si sa sesizeze diferenta intre a fi sau nu ei insisi. In naivitatea si optimismul meu, imi place sa cred ca nu ai dreptate si asta nu pentru ca randurile mele ar fi, vai, revelatoare, ci pentru ca sunt sigura ca sunt muuuulti care nu numai ca isi pun problema, dar stiu cu mult mai multe decat mine pe tema asta
Asa cum am scris in postare, a fi eu insami inseamna atat sa merg pe cai batatorite, daca mi se potrivesc si ma reprezinta, cat si sa actionez in feluri in care altii nu au facut-o sau cu care unii sau toti nu ar fi de acord. Tin cont de deciziile celorlalti atata timp cat ar putea fi afectati de ale mele, evident, si, indiferent ca iau decizii sfatuita, influentata de cei care conteaza pentru mine sau le iau fara nici un aport exterior, important este sa mi le asum, asa cum imi asum si actiunile si inactiunile nedecise expres sau, mai bine spun, negandite
Atata timp cat mie imi e bine cu alegerile si deciziile mele, cat imi asum si le suport consecintele, ma intereseaza mai putin daca sunt "invechite" sau "inovatoare". Am alte criterii dupa care imi traiesc viata
@pheideas: simpla actiune de a copia nu ma deranjeaza neaparat…o fac si eu, atunci cand vreau…ma intreb acum, daca ai inteles tu nemultumire, daca vrei sa-i spunem asa, as avea referitor la faptul ca oamenii nu au suficienta incredere in ei, asa cum am tot zis si prin postare, si nesiguranta are f multe consecinte negative la nivel de viata de la a nu avea curajul de a fi ei insisi pana la acumulare de frustrari pe diferite planuri ale vietii, frustrari care duc chiar si la schimbari de personalitate, de esenta proprie si care, direct sau indirect, ii afecteaza si pe ceilalti…cel putin asa am observat eu…
Pui pariu ca nimeni sau aproape nimeni nu va intelege si inteleg ca o faci pentru ca esti de parere ca nu multi isi pun problema sa fie ei insisi si sa sesizeze diferenta intre a fi sau nu ei insisi. In naivitatea si optimismul meu, imi place sa cred ca nu ai dreptate si asta nu pentru ca randurile mele ar fi, vai, revelatoare, ci pentru ca sunt sigura ca sunt muuuulti care nu numai ca isi pun problema, dar stiu cu mult mai multe decat mine pe tema asta
Asa cum am scris in postare, a fi eu insami inseamna atat sa merg pe cai batatorite, daca mi se potrivesc si ma reprezinta, cat si sa actionez in feluri in care altii nu au facut-o sau cu care unii sau toti nu ar fi de acord. Tin cont de deciziile celorlalti atata timp cat ar putea fi afectati de ale mele, evident, si, indiferent ca iau decizii sfatuita, influentata de cei care conteaza pentru mine sau le iau fara nici un aport exterior, important este sa mi le asum, asa cum imi asum si actiunile si inactiunile nedecise expres sau, mai bine spun, negandite
Atata timp cat mie imi e bine cu alegerile si deciziile mele, cat imi asum si le suport consecintele, ma intereseaza mai putin daca sunt "invechite" sau "inovatoare". Am alte criterii dupa care imi traiesc viata
@Lolita: ma bucur ca ai regasit idei in asentimentul tau Discutia cu rutina am mai avut-o la o postare anterioara si poate ca uneori din pacate, alteori din fericire, in viata noastra zilnica exista si activitati de rutina, dar si alea fac parte din noi si insasi modalitatea in care le "indeplinim" inseamna "a fi noi insine" Da, increderea in sine si respectul fata de propria persoana sunt oglinzi in care ar trebui sa ne uitam zilnic, dar important este sa ne uitam, cum spunea LaMargineaNoptii mai sus, cu onestitate , probabil ca asta este de fapt aspectul dureros care are consecintele pe care le-ai mentionat tu, in final, ranindu-i pe ceilalti… Imi place vorba bunicului tau si mama are una pe tema asta : "fiecare face exact atat cat poate, nici mai mult, nici mai putin" )
@Lolita: ma bucur ca ai regasit idei in asentimentul tau Discutia cu rutina am mai avut-o la o postare anterioara si poate ca uneori din pacate, alteori din fericire, in viata noastra zilnica exista si activitati de rutina, dar si alea fac parte din noi si insasi modalitatea in care le "indeplinim" inseamna "a fi noi insine" Da, increderea in sine si respectul fata de propria persoana sunt oglinzi in care ar trebui sa ne uitam zilnic, dar important este sa ne uitam, cum spunea LaMargineaNoptii mai sus, cu onestitate , probabil ca asta este de fapt aspectul dureros care are consecintele pe care le-ai mentionat tu, in final, ranindu-i pe ceilalti… Imi place vorba bunicului tau si mama are una pe tema asta : "fiecare face exact atat cat poate, nici mai mult, nici mai putin" )
@cdmitroi: da, intr-o varianta absoluta nu vom reusi niciodata… din cauza societatii de azi, din cauza societatii dintotdeauna, care ne "obliga", in caz ca nu suntem de acord, sa tinem cont si de ceilalti Dar, zic eu, cu cat incercam sa fim mai aproape de a fi noi insine, in limitele posibilului, cu atat avem mai mult de castigat
@cdmitroi: da, intr-o varianta absoluta nu vom reusi niciodata… din cauza societatii de azi, din cauza societatii dintotdeauna, care ne "obliga", in caz ca nu suntem de acord, sa tinem cont si de ceilalti Dar, zic eu, cu cat incercam sa fim mai aproape de a fi noi insine, in limitele posibilului, cu atat avem mai mult de castigat
@dragos: intr-adevar minunatie de scriitura…stilul mi-a placut f mult si o sa citesc si toba de tinichea Nu sunt adepta romanelor de aventuri, din contra
Fain! De la premoniţii, liber arbitru şi decizii la Edith Piaf. Noroc că eşti balanţă şi înţelegem
Ce aduseşi tu în discuţie acilea e materie primă pentru muuulte discuţii, controverse şi păreri. Am să mă leg doar de chestia cu premoniţiile, (pre)sentimentele sau cum vrei să le numeşti. Informaţiile de care zici tu şi în baza cărora luăm anumite decizii nu se rezumă doar la cele obţinute pe căi clasice.
Există o sumă de informaţii care se pot obţine prin ceea ce unii numesc "căi paranormale" sau, ceea ce tu numeşti, inexplicabile. Creierele noastre sunt nişte emiţătoare-receptoare complexe, care emit şi pot recepta undele emise de alte creiere, captînd informaţiile codate în acele unde. Un fel de "reţea wireless" dacă vrei .
Cînd simţi ceva anume despre o persoană, nu faci altceva decît să captezi nişte informaţii emise de persoana respectivă. De ce ni se pare ciudat şi ne îndoim de veridicitatea unor astfel de informaţii? Pentru că suntem obişnuiţi să le obţinem pe căile ce utilizează simţurile palpabile: văz, auz, atingere.
Cu siguranţă ai auzit de telepatie şi s-a dovedit ştiinţific că este reală. De asemnea, este dovedit ştiinţific: creierul uman emite anumite tipuri de unde. Ştii care e una din explicaţiile fenomenului "deja-vu"? Recunoaşterea unor locuri pe care nu le-ai mai văzut niciodată se întîmplă pentru că… de fapt le-ai mai văzut Mai exact, la un moment dat le-ai captat, sau ţi-au fost transmise, de la o persoană care a fost acolo.
E o variantă. Nu pot spune cu certitudine că aşa este sau nu. Dar ţinînd cont de alte variante – de exemplu, viaţă anterioară (care şi asta poate avea o explicaţie mai palpabilpă decît cea cu minunea divină) – şi de certitudinea că telepatia există, o găseasc cea credibilă şi susceptibilă de a fi reală.
Cît priveşte liberul-arbitru, am auzit o chestie tare interesantă într-un serial cu multe subtilităţi: singurul lucru pe care îl controlăm cu adevărat e acela dacă suntem buni sau răi Filosofie ieftină, realitate, cine ştie. Partea interesantă e că putem vedea dacă e aşa sau nu fiecare dintre noi, empiric
Am comentat o tonă dar, avînd în vedere că nu te-am mai stresat demult, ştiu c-o să-mi treci cu vederea
Rontziki, in scurta mea peregrinare prin viata, am avut ocazia sa observ cateva fenomene interesante, carora empiric, le spunem: legate de destin. Fiind un subiect de avantgarda, mentionez ca maine s-ar putea sa am o alta parere. Cred a in drumul nostru apar doua feluri de influente. Unele usoare si alte dure. Cele usoare, cum spuneai, sunt asemeni crengilor unui arbore. Deciziile pe care le luam sunt legate de anterior, oarecum previzibile, si ce e mai important, le luam intr-o unanimitate interioara. Adica ratiunea si simturile noastre le acceptam ca pe ceva cunoscut sau pe-aproape. Influentele dure sunt asemeni unuei tamponari, in care o alta masina vine si ne scoate de pe drumul nostru firesc. Aceste influente avem obiceiul sa le respingem, pentru ca sunt altfel decat ce am vazut, cunoscut, suntem obisnuiti. Dar ele, interesant, vin in viata noastra. Si nu e vorba de pesoane pe care le cunoastem intamplator, ci si evenimente tragice. Am spus mai devreme, avem tendinta sa le respingem. Ce e interesant, acum urmeaza. Uneori gresim, incadrandu-le la "rele", dar ingnoram un aspect, si anume acela ca spre deosebire de majoritatea influentelor "rele" acestea au reusit sa patrunda destul de adanc incat sa ne afecteze. Cum au reusit ? Ceva din natura lor s-a potrivit cu ceva din natura noastra. De ce le respingem, pentru ca ele aduc ceva nou, cu care nu suntem obisnuiti. In realitate, se opune ratiunea noastra, pe principiul: "Nu se poate, cum sa fac eu asta ?! Eu niciodata nu am facut !". E un fel de conflict intre simt si ratiune. Din pacate, pentru foarte multi dintre noi, ratiunea este mult mai puternica, si nu atat ratiunea cognitiva, ci acea patternala, sablonara. … Iti dau un exemplu. In ianuarie 2007 mi s-a intamplat sa cunosc un psiholog, care mi-a devenit prieten. L-am cunoscut intr-un moment al vietii destul de dificil. La inceput nu am dat importanta, apoi, cu timpul, mi-am dat seama ca omul acela nu aparuse intamplator. Ceva in mentalul meu "l-a ales", l-a chemat si el a venit. Acel prieten, la un moment dat, s-a uitat in ochii mei si mi-a intins o carte pentru copii – Alchimistul de Coelho. Am zambit. Mi-a spus: 'Ia-o, citeste-o !" Si am citit-o intr-o ora. … Din cartea aceea am invatat ca pe drumul vietii apar aceste influente dure. La inceput le ignoram. Apoi apar din nou, la inceput mai des, si daca le ignoram in continuare, ele apar din ce in ce mai rar, pana se sting. Ele nu vin intamplator, ci sunt menite sa ne atraga atentia, fie ca drumul pe care mergem e un drum infundat, fie ca ceva din submentalul nostru este crtoit sa aleaga alt drum, pe care nu-l vedem, si care ne va schimba viata in bine. Dar aceste influente nu vin intamplator, ci sunt atrase. Noi le atragem, uneori constient, alteori inconstient. Si am mai invatat ceva: sa nu resping din prima, ci sa astept si un al doilea semn, eventual si un al treilea. Mi s-a intamplat, tot in 2007 sa stau de vorba cu un monah intelept, la Frasinei – templul spiritualitatii romanesti, tocmai despre astfel de influente. Ma rog, plaja era mai extinsa, la vise si premonitii. Si el mi-a spus acelasi lucru: "tine seama, numai daca se repeta !".
@Saturnianul: pai chiar voiam sa-ti atrag atentia ca ma neglijezi Sunt convinsa ca telepatia este cat se poate de reala si mi s-a intamplat, mai ales cu persoane foarte apropiate. Pun informatiile primite pe seama telepatiei de multe ori, dar in postare m-am referit la informatii care nu ne sunt tranmise prin telepatie pentru ca asta ar insemna ca cel putin o persoana le cunoaste…ma refer la intamplari viitoare, pe care nu le cunoaste nimeni, dar despre care simti uneori ca vor avea loc…si atunci m-am gandit ca poate intr-adevar anumite chestii sunt "scrise", iar receptarea senzatiilor respective arata chiar existenta unei eventuale presetari pe care o denumim "destin"
@Pheideas: da, atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul lucreaza la ideplinirea dorintei tale, cum se spunea in cartea amintita de tine Asa este, avem puterea de a atrage atat binele, cat si raul, de a transmite si recepta fel si fel de informatii si chiar de a atrage sau respinge persoane, situatii, intamplari… Si totusi, inclin sa cred ca nu este doar asta…anumite lucruri se intampla fara ca noi sa ni le dorim sau chiar fara sa ne fie teama ca se vor intampla, atragandu-le astfel prin teama…Unele lucruri pur si simplu se intampla din ratiuni pe care nu le intelegem sau le intelegem ulterior si faptul ca uneori simtim dinainte incotro, nu inseamna ca am transmis ceva, ci poate inseamna ca am receptat informatii cu privire la ce ne-o fi "scris" Din comentariul tau inteleg ca esti mai degraba inclinat sa crezi ca noi determinam si ca, daca am controla aceasta putere de a determina, am avea de fapt un control mai puternic asupra vietii noastre. Sunt de acord cu ideea, dar numai pornind de la un punct incolo, adica inca sunt de parere ca sunt linii pre-trasate si noi putem determina pe care mergem…avem libertatea de a alege, dar consecintele atasate alegerii sunt deja "scrise", precum si urmatoarele alegeri generate de ultima.
@Pheideas: referitor la "semne" si la intuitie, da, si eu ma ghidez dupa ideea repetarii acestora, dar am observat ca uneori nu repetarea este importanta, ci intensitatea
Inca studiez infuenta noastra asupra determinarii evenimentelor. Nu ma pot pronunta. Acum am o banuiala ca noi le determinam. Mai am banuiala ca sensul de "noi" e destul de empiric, in realitate, noi facand parte din ceva mult mai complex, precum celulele unui organism. E vorba si de baloanele energetice si altele … Pai frecventa e o masura a intensitatii. Ca si amplitudinea etc.
si eu inca mai analizez cum e cu determinarea, bineinteles pe alte cai pentru ca cercetarea stiintifica este, dupa parerea mea, limitata si sper ca, daca toate explicatiile se pot gasi acolo, sa se gaseasca atunci cand n-o sa mai fiu eu ) Atata timp cat pentru punctul de plecare, determinarea initiala, ca sa zic asa (radacinile si tulpina din postarea mea) nu se vor gasi raspunsuri la "de ce aici? de ce acum? de ce asa?", inseamna ca pot spera in explicatii de alta natura
Hei! Prea grele pentru neuronu' meu bagat de sefii lui in chestii obscure de o importanta major de indoielnica. Ce-as putea io sa emit la faza asta: – creierul femeii e o antena mai buna decat cel al barbatului in captarea informatiilor neevidente simturilor normale. – Io nu m-as duce catre telepatii si vieti anterioare. Las pe altii. As explica fenomenele astea prin reflexe ascunse in codul genetic si datorate unor experiente ce au avut darul de a lustrui si modela subconstientul uman intru supravietuire. – Reflexele sunt declansate de factori pe care nu-i percepem in mod constient, dar care impresioneaza creierul subliminal. Feromoni, culori, asocieri de imagini, sunete, mirosuri, senzatii termice, etc. ce fac instinctul de supravietuire ancestral sa iasa la iveala si sa ne ghideze comportamentul. – S-ar putea sa facem din tantar armasar. Nu cred ca aparitia fenomenelor despre care faci vorbire este chiar atat de semnificativa – statistic vorbind. Cred ca frecventa lor de aparitie este sub limita de credibilitate. Tocmai de aceea ni se par tulburatoare. Altfel spus, o dai gres de zece ori si nu tii minte. O nimeresti o data si te feliciti pentru intuitie.
@bogdanic: pana la vieti anterioare nu as merge nici eu Despre telepatie, cred ca exista si nu-mi pare chiar inexplicabila… Da, de-acord cu tine, foarte multe senzatii sunt date de informatiile subliminale pe care le primeste creierul nostru in diferite forme. Evident ca nu vorbeam despre a intui tot timpul sau despre a tine cont chiar de toate senzatiile de genul asta, pentru ca nu sunt toate reale, ca sa zic asa, intuitia ne mai joaca si feste si-apoi chiar nu ne putem ghida in orice dupa asta. Am observat insa ca, atunci cand e vorba de chestiuni importante, de decizii care conteaza si determina drumuri in viata, e bine sa ne bazam si pe ce simtim, sa alegem in directia in care simtim, cel putin mie mi s-a intamplat sa iau decizii aparent in neregula daca puneam in balanta avantaje si dezavantaje, dar in care a atarnat mult ce simteam eu sa fac, si s-au dovedit a fi bune
"Iubirea – în forma ei divina, în forma ei reală, reprezintă o putere pe care nu putem să ne-o imaginăm. Este puterea care ţine universul întreg într-o ordine firească. Este puterea care-i dă viaţă seminţei şi puterea fără de care niciunul dintre noi n-am putea respira nici măcar o secundă." – Octavian Paler Nu am vrut sa imi dau eu cu parerea despre acest sublim cuvant "iubire". Am ales acest pasaj scris de marele maestru. Bine te-am regasit, deosebito.
"Iubirea – în forma ei divina, în forma ei reală, reprezintă o putere pe care nu putem să ne-o imaginăm. Este puterea care ţine universul întreg într-o ordine firească. Este puterea care-i dă viaţă seminţei şi puterea fără de care niciunul dintre noi n-am putea respira nici măcar o secundă." – Octavian Paler Nu am vrut sa imi dau eu cu parerea despre acest sublim cuvant "iubire". Am ales acest pasaj scris de marele maestru. Bine te-am regasit, deosebito.
@sufletica: frumos a scris Paler despre iubire in mai multe randuri Pe-astea nu le stiam si iti multumesc! Tot el a zis: "Este ceva in orice iubire profunda care nu poate fi explicat" si mare dreptate are Bine ai revenit pe la mine!
@sufletica: frumos a scris Paler despre iubire in mai multe randuri Pe-astea nu le stiam si iti multumesc! Tot el a zis: "Este ceva in orice iubire profunda care nu poate fi explicat" si mare dreptate are Bine ai revenit pe la mine!
si eu am avut un week-end plin de filme. Eu m-am axat pe cele un pic mai romantice. Am bagat si unul un pic mai mult de groaza. De-abia astept week-end-ul viitor sa mai prestez cateva. O sa merg pe recomandarile tale de aici.
@sufletica: am citit ce-ai vazut si voiam sa-ti recomand cate ceva, dar am vazut ca aveai deja o lista luuunga de recomandari Cu alea mai de groaza nu ma impac…mi-ar placea, dar nu stiu cine mai doarme apoi
Ahhh, Rontzikoooo, îl ador pe Joe Dolan!!! E toată copilăria mea, e dans alături de tata, ce frumooooooos!!!! Te pupey tare tare tare și să mă ierți de absența prea lungă
@LiaLia: yupiiiiii!!! Mai e cineva care isi regaseste copilaria in melodiile lui Joe Dolan!!! Si eu dansam pe Joe Dolan in copilarie , l-am redescoperit prin facultate si apoi s-a infiltrat in multe amintiri frumoase
Am incercat sa citesc cartea anul trecut ca sa l bifez pe Saramago, dar dezamagire..dupa cateva pagini am abandonat o..nu m a prins absolut deloc..poate trebuia sa perseverez, dar mi s a parut o clona de 1984 asa ca nu..
@bogdanm: nu am citit 1984, dar am vazut filmul mai demult si nu cred sa aiba foarte multe in comun cu Toate numele Incearca altceva de Saramago…mie mi-a placut foarte mult Intermitentele mortii
hello, uite aici o melodie superba…care intristeaza si bucura deopotriva…care aduce amintiri si naste sperante…care iubeste si sufera,care determina la visare si la trairi intense…. Sa fi iubita! http://www.youtube.com/watch?v=ftZAZWLrWKo
Daca ti-a placut Chambao iti recomand sa mai sapi are cateva melodii superbe si pline de ritm. Ma bucur ca am putut sa iti trezesc un pic de nostalgie.
cât adevăr încape într-un ceas, câtă întrebare, câte braţe schiţează regăsiri, câte priviri sărutul, când trenuri se scriu între azi şi ieri, din întâmplare în întâmplare, şi staţii dispar, şi nu ştii care e fereastra prin care să priveşti, uşa la care să baţi? se adânceşte sacralul, se redefinesc împărăţii, soarele e un detaliu izbitor în nestatornicia eliptică a speranţei. fecioară, pruncului tău, pace, omului, înţelepciune, ţie, domnul meu, lumină. când culci tâmpla pe genunchii mei şi-ţi citesc în privire atâta poezie, cât mâine încape într-o inimă?
Vaaai, dar nu-mi pot lua ochii de la şuviţa aia rebelă. O mai ai şi azi?
O să mă strădui din răsputerile mele saturniene să rezolv această leapşă deosibit de grea. Asta numai pentru că mi-a plăcut cum arătai în poză. Eh, ce tînără erai!…
Vaaai, dar nu-mi pot lua ochii de la şuviţa aia rebelă. O mai ai şi azi?
O să mă strădui din răsputerile mele saturniene să rezolv această leapşă deosibit de grea. Asta numai pentru că mi-a plăcut cum arătai în poză. Eh, ce tînără erai!…
@Escu: Multam fain! Eu inca mai editam la postare, desi publicata, si am facut ochii mari intrebandu-ma cand ai avut timp sa citesti si sa comentezi ) Stai linistit ca, din atat cat scrii, eu ma inspir pentru lista de vazut
@Escu: Multam fain! Eu inca mai editam la postare, desi publicata, si am facut ochii mari intrebandu-ma cand ai avut timp sa citesti si sa comentezi ) Stai linistit ca, din atat cat scrii, eu ma inspir pentru lista de vazut
In programul de mailuri (Outlook) am si RSS feeds. Se updateaza la 5 minute automat..deci..te-am citit acolo si dupa aia am venit sa comentez. E bine daca te inspiri din filmele pe care le vad eu. Btw..ti-ai luat soundtrack-ul de la Public Enemies? Mie imi place la nebunie albumul.
In programul de mailuri (Outlook) am si RSS feeds. Se updateaza la 5 minute automat..deci..te-am citit acolo si dupa aia am venit sa comentez. E bine daca te inspiri din filmele pe care le vad eu. Btw..ti-ai luat soundtrack-ul de la Public Enemies? Mie imi place la nebunie albumul.
@Escu: eu functionez pe baza de google reader si de blogrol Deocamdata am ascultat doar pe youtube melodii din soundtrack, dar urmeaza sa-l procur pe tot, ca e geniala muzica filmului
@Escu: eu functionez pe baza de google reader si de blogrol Deocamdata am ascultat doar pe youtube melodii din soundtrack, dar urmeaza sa-l procur pe tot, ca e geniala muzica filmului
@Saturnianul: de fapt, ambele se adreseaza, teoretic, aceleiasi categorii de cititori, doar ca isi permite sa generalizeze in cadrul categoriei, ca sa zic asa…ridica inadaptarea la rang de cinste si ii condamna in bloc pe cei care se adapteaza societatii prin activitatea si preocuparile lor, iar eu nu sunt de acord cu generalizarile…in general
Asa m-am pacalit si eu , desi, cand am cumparat prima carte, nu era inca asa laudat, la noi, si chiar m-a atras titlul…
@Escu: aoleu, cum era sa o gatesc pe toata odata?! ) In ultimele vreo 2 luni am gatit toate felurile si de fiecare data am zis ca postez…asa ca am postat-o acum pe toata )
@hime: nici eu nu auzisem decat de supa de rosii cu galuste sau de crema de rosii, le-am combinat si a iesit chiar buna A, daca e dupa mine, se strica mancarea gatesc numai cand stiu ca mai mananca si altii
Sunt fix in aceeasi pozitie ca si a ta vis a vis de Public Enemie. De abia asteptam sa-l vad, speram sa ma lase masca, mai ales ca il ador pe J Depp (si nu, nu pentru cum arata). Insa… am fost dezamagita. Si e greu sa pun punctul pe i, sa imi dau seama fix ce anume m-a deranjat sau nu m-a prins. Poate a fost o idee prea fortat? Habar n-am…
Sunt fix in aceeasi pozitie ca si a ta vis a vis de Public Enemie. De abia asteptam sa-l vad, speram sa ma lase masca, mai ales ca il ador pe J Depp (si nu, nu pentru cum arata). Insa… am fost dezamagita. Si e greu sa pun punctul pe i, sa imi dau seama fix ce anume m-a deranjat sau nu m-a prins. Poate a fost o idee prea fortat? Habar n-am…
@Arana: cred ca ai dreptate…e posibil ca, din cauza ca intr-adevar a fost cam fortata ideea, sa fi avut senzatia ca ceva lipseste…Totusi, e un film fain care merita vazut
@Arana: cred ca ai dreptate…e posibil ca, din cauza ca intr-adevar a fost cam fortata ideea, sa fi avut senzatia ca ceva lipseste…Totusi, e un film fain care merita vazut
@Escu: nu am stat chiar 2 ore Nu cred că scrii mai repede ca mine (fără diacritice, evident). Până mă invăţ să scriu repede cu diacritice, toată lumea scrie mai repede ca mine, dar mă fac eu mare )
@Escu: nu am stat chiar 2 ore Nu cred că scrii mai repede ca mine (fără diacritice, evident). Până mă invăţ să scriu repede cu diacritice, toată lumea scrie mai repede ca mine, dar mă fac eu mare )
Vaaai! Poor, poor puttycat Vezi că poţi seta să interschimbi limbile tastaturii. Control Panel – Regional Settings – Keyboards and Language. Ca să nu te mai chinui să găseşti semnele de punctuaţie…
Vaaai! Poor, poor puttycat Vezi că poţi seta să interschimbi limbile tastaturii. Control Panel – Regional Settings – Keyboards and Language. Ca să nu te mai chinui să găseşti semnele de punctuaţie…
@Saturnianul: ştiu că le pot interschimba, dar, dacă le tot sucesc, n-o să invăţ niciodată pe unde se află ele…semnele Am mai aplicat procedeul ăsta când chiar nu găseam ceva cum a fost "@" pe care l-am găsit până la urm㪠AltGr + v…cine s-ar fi gândit???
@Saturnianul: ştiu că le pot interschimba, dar, dacă le tot sucesc, n-o să invăţ niciodată pe unde se află ele…semnele Am mai aplicat procedeul ăsta când chiar nu găseam ceva cum a fost "@" pe care l-am găsit până la urm㪠AltGr + v…cine s-ar fi gândit???
Presupun că ai Windows XP. Instalează maparea ("driverul") de tastatură de mai jos şi o să ai toate semnele la locul lor, inclusiv Z sau Y. Citeşte şi instrucţiunile din pagină:
Presupun că ai Windows XP. Instalează maparea ("driverul") de tastatură de mai jos şi o să ai toate semnele la locul lor, inclusiv Z sau Y. Citeşte şi instrucţiunile din pagină:
O continuare a discutiei despre destin. Nimic din ce ni se intampla nu e intamplator. Totul se datoreaza trecutului; e un lant interminabil ce se pierde in negura genealogiei. Multi au tendinta de a limita meritocratia la evenimente imediate, si ignora informatia dobandita, asimilata in trecut … studiu, educatie, legacy etc.
@pheideas: şi mulţi au tendinţa de a ignora importanta "întâmplării" din viaţa lor Nu totul se datorează trecutului…e drept că trecutul contează şi uneori descoperim că informaţii sau decizii cărora nu le-am dat prea multă importanţă au un cuvânt greu de spus şi poate chiar surprinzător, în viitor (vezi Slumdog millionare), dar oameni pornind de la backgound-uri similare pot avea drumuri foarte diferite, pentru că intervine si "întâmplarea", şansa sau neşansa… Aş zice că nimic nu e întâmplător pentru că poate duce undeva şi, totuşi, e şi multă întâmplare la mijloc
Şi eu ma chinui să scriu câteodată cu diacritice. Nu îmi iese mereu dar perseverez . cât despre viteza de scris, Escule, am referinţe foarte bune, scrie mai repede ca tine şi ca mine la un loc.
Şi eu ma chinui să scriu câteodată cu diacritice. Nu îmi iese mereu dar perseverez . cât despre viteza de scris, Escule, am referinţe foarte bune, scrie mai repede ca tine şi ca mine la un loc.
@pheideas: eu mai dau cu banul când tre' sa iau decizii Lăsând gluma la o parte, mie mi s-a întamplat să iau decizii pe bază de informaţii eronate şi să se dovedească a fi fost decizii foarte bune…dacă aveam informaţiile corecte, luam decizii proaste…în astfel de situaţii, care nu sunt neapărat puţine în viaţă, cred că întâmplarea a fost baza deciziei, întâmplarea de a nu avea la dispoziţie decât informaţiile eronate
Si cum ti-ai dat seama ca informatiile sunt eronate ? Ai fost constienta ? Adica simtirea si mintea iti spuneau s-o iei la dreapta si tu ai luat-o la stanga ? Recunosc, se mai intampla si de-astea. Dar iti trebuie mult curaj …
@cdmitroi: ah, ce bine le zici tu! Acum mai încetişor aşa, când mă strădui cu diacritice, dar dau semne că e spre bine Dacă ma provoacă Escu la vreun concurs, bag fără diacritice si l-am luat
@cdmitroi: ah, ce bine le zici tu! Acum mai încetişor aşa, când mă strădui cu diacritice, dar dau semne că e spre bine Dacă ma provoacă Escu la vreun concurs, bag fără diacritice si l-am luat
@pheideas: informaţiile s-au dovedit eronate repede după luarea deciziei, dar la suficient timp ca să nu mai pot reveni asupra ei Bineînteles, nu ştiam că sunt eronate, le-am crezut corecte si m-au determinat să zic de ex "nu" într-o chestiune care fusese "da" pâna la momentul aflării informaţiilor respective, moment în care şi mintea şi raţiunea s-au văzut oarecum nevoite să schimbe decizia…"Nu"-ul, decis fără o baza reală de fapt, pentru că informatiile nu erau corecte, s-a dovedit indiscutabil mai bun decât ar fi fost "da"-ul, la câteva luni de la decizie şi apoi a fost si mai evident la aproape un an… N-a fost nevoie de curaj, practic nu am avut de ales…şi încă mai mulţumesc (cuiva acolo sus, destinului…) că m-a oprit la timp, chiar şi cu informaţii neadevărate Cum am mai spus, cred în importanţa întâmplării şi, dacă eu pot găsi exemple multiple în viaţa mea, sunt convinsă că ele există în viaţa fiecăruia, dar nu toţi suntem dispuşi să le vedem , suntem poate mai preocupaţi să atribuim totul, în primul rând nouă, şi apoi unor factori bine definiţi…Probabil asta ne creează mai bine iluzia certitudinilor, dar cred că nu e nimic mai cert decât incertitudinea
@cdmitroi: din cele expuse, nu mai există, dovadă că au avut succes , dar, bineînţeles, întotdeauna se găseşte ceva pentru domniile voastre N-am apucat încă sa descarc pozele si să continuu Rontziki la cratiţa cu ultimele bunătăţi de zilele-astea, dar urmeaza
Ti-am inteles punctul de vedere. Daca ma uit in trecutul indepartat, am avut si eu astfel de experiente. E adevarat, cu timpul, din ce in ce mai putine, incat am ajuns sa cred ca ele nu exista. Daca te referi la "Bine ca nu m-am mutat in casa aia ! Peste un an s-a dovedit ca nu …". Sa fie hazard ? Poate … Daca m-as uita la mine, as spune ca … nu am avut suficiete informatii. … Un elocvent exemplu este: "I thought is a good guy ! Then I realised he's not. ". Cunoasterea omului este cea mai dificila. Se bazeaza pe experienta personala, care se imbogateste cu fiecare esec. Iar faptul ca ne implicam mai mult sau mai putin, e chestiune de detaliu.
@pheideas: nu mă refer la genul de decizii luate exclusiv de mine sau care s-au bazat pe informaţii insuficiente, ci la genul de decizii pe care le-am luat "forţată", poate chiar nemulţumită că nu aveam de ales şi care s-au dovedit, de fapt, bune pentru mine În ce priveşte oamenii, citind ce ai scris tu, mi-am dat seama că nu prea mi s-a întâmplat să mă inşel în aprecierea lor…când am gândit despre cineva că e "good guy" cam aşa a fost…Nu ştiu dacă a fost vorba de atitudinea mea sau chiar am avut norocul să dau numai peste oameni ok. Foarte rar am fost dezamăgită de oameni şi, în orice caz, nu în aspecte foarte importante, asta poate şi pentru că incerc să nu judec, ci să înţeleg chiar şi comportamentele sau atitudinile care nu-mi convin la ceilalţi.
pentru mine concediul inseamna exact ce ai descris mai sus tu… imi place sa si calatoresc, dar asa tanjesc dupa mine… of. Sa stau lenevind alaturi de motanul meu, sa citesc, sa am timp de sufletul meu. Ai descris la fix concediul.
pentru mine concediul inseamna exact ce ai descris mai sus tu… imi place sa si calatoresc, dar asa tanjesc dupa mine… of. Sa stau lenevind alaturi de motanul meu, sa citesc, sa am timp de sufletul meu. Ai descris la fix concediul.
@sufleţica: ca să le facem chiar pe toate, ar însemna să avem macar vreo 50 de zile de concediu pe an Cum nu avem, încerc şi eu să le folosesc în aşa fel încât să împac cât mai multe dorinţe
@sufleţica: ca să le facem chiar pe toate, ar însemna să avem macar vreo 50 de zile de concediu pe an Cum nu avem, încerc şi eu să le folosesc în aşa fel încât să împac cât mai multe dorinţe
Pentru mine concediul nu e concediu dacă nu am vreme să mă și odihnesc. Dacă am 2 săptămâni la dispozitie vara, una tre să fiu plecată și cealaltă tre să fiu acasă la mama să mă trezesc la prânz fără un țel anume, fără stres sau emoții, fără să mă gândesc ce fac azi de mâncare, fără să trebuiască să merg la cumpărarturi, fără să-mi verific mailul, fără să văd cine e online
Pe vremea vacanțelor mele în care nu plecam niciunde cea mai mare bucurie era să merg în grădină, să mă întind la soare și să citesc. Veri în tregi am făcut asta, dar atunci nu le apreciam la adevărata valoare
Pentru mine concediul nu e concediu dacă nu am vreme să mă și odihnesc. Dacă am 2 săptămâni la dispozitie vara, una tre să fiu plecată și cealaltă tre să fiu acasă la mama să mă trezesc la prânz fără un țel anume, fără stres sau emoții, fără să mă gândesc ce fac azi de mâncare, fără să trebuiască să merg la cumpărarturi, fără să-mi verific mailul, fără să văd cine e online
Pe vremea vacanțelor mele în care nu plecam niciunde cea mai mare bucurie era să merg în grădină, să mă întind la soare și să citesc. Veri în tregi am făcut asta, dar atunci nu le apreciam la adevărata valoare
@Bianca: şi eu îmi petreceam vacanţele stînd în gradină şi citind, pe iarbă sau aveam un pom în care stăteam foarte comod Ai dreptate, pe atunci nu apreciam momentele astea cum le-aş aprecia acum, poate pentru că erau foarte la îndemâna… Te-ai regăsit în fragmentul despre balanţă?
@Bianca: şi eu îmi petreceam vacanţele stînd în gradină şi citind, pe iarbă sau aveam un pom în care stăteam foarte comod Ai dreptate, pe atunci nu apreciam momentele astea cum le-aş aprecia acum, poate pentru că erau foarte la îndemâna… Te-ai regăsit în fragmentul despre balanţă?
pentru mine inseamna sa plec de acasa, departe daca se poate, si sa ma desprind ce ceea ce fac in fiecare zi. sa vad locuri noi, lucruri noi, sa ma simt bine…
pentru mine inseamna sa plec de acasa, departe daca se poate, si sa ma desprind ce ceea ce fac in fiecare zi. sa vad locuri noi, lucruri noi, sa ma simt bine…
@coyamor: şi pentru mine înseamnă, exact cum spui tu, să mă simt bine…uneori plecând şi desprinzându-mă de toate, alteori desprinzându-mă doar de muncă şi găsind astfel timpul să "evadez" doar la figurat, în ceea ce-mi place
@coyamor: şi pentru mine înseamnă, exact cum spui tu, să mă simt bine…uneori plecând şi desprinzându-mă de toate, alteori desprinzându-mă doar de muncă şi găsind astfel timpul să "evadez" doar la figurat, în ceea ce-mi place
Doamneee, concediul al care visez e ala in care sa-mi permit ca cel putin trei zile sa numar somnoroasa minutele din pat, si sa-mi spun "am tot timpul sa doooorm!" (si dupa alea trezi zile sa incep sa m-agit putin)
Doamneee, concediul al care visez e ala in care sa-mi permit ca cel putin trei zile sa numar somnoroasa minutele din pat, si sa-mi spun "am tot timpul sa doooorm!" (si dupa alea trezi zile sa incep sa m-agit putin)
@feeria: eh, da! Chiar şi atunci când avem concediu exact pentru odihnă şi leneveală, tot apare câte ceva…nu cred că o să reuşesc vreodata performanţa de trei zile de somnoreală…
@feeria: eh, da! Chiar şi atunci când avem concediu exact pentru odihnă şi leneveală, tot apare câte ceva…nu cred că o să reuşesc vreodata performanţa de trei zile de somnoreală…
Stiu ca sunt off-topic dar trebuie s te anunt ca mi-am schimbat adresa blogului . Te rog poti sa-mi modifici link'ul din blogroll ? Multumesc stiu ca e stresant . Noua adresa este : http://www.thefashiongirls.com
Stiu ca sunt off-topic dar trebuie s te anunt ca mi-am schimbat adresa blogului . Te rog poti sa-mi modifici link'ul din blogroll ? Multumesc stiu ca e stresant . Noua adresa este : http://www.thefashiongirls.com
Hmmm, interesant. Eu am citit Femeia care asteapta de Makine si am zis ca sa nu mai aud de scriitorul asta. Mi s-a parut siropos, cu un stil complet nedefinit, cu idei oricum dar nu originale, plictisitor reusind sa fie totusi aproape libidinos, deranjant. Si nu sunt eu vreo pudica sa ma deranjeze orice (doar mi-a placut la nebunie Sexus, Miller). Acum tu vii cu o perspectiva total diferita si am vazut oricum ca, in general, Makine este vazut diferit de cum l-am vazut eu. Ma gandesc poate sa ii mai dau o sansa?…
Hmmm, interesant. Eu am citit Femeia care asteapta de Makine si am zis ca sa nu mai aud de scriitorul asta. Mi s-a parut siropos, cu un stil complet nedefinit, cu idei oricum dar nu originale, plictisitor reusind sa fie totusi aproape libidinos, deranjant. Si nu sunt eu vreo pudica sa ma deranjeze orice (doar mi-a placut la nebunie Sexus, Miller). Acum tu vii cu o perspectiva total diferita si am vazut oricum ca, in general, Makine este vazut diferit de cum l-am vazut eu. Ma gandesc poate sa ii mai dau o sansa?…
@Arana: Nu am citit Femeia care aşteaptă, dar intenţionez şi probabil că am să revin cu păreri şi despre ea… Eu aş zice să-i mai dai o şansă cu Iubirea omenească
@Arana: Nu am citit Femeia care aşteaptă, dar intenţionez şi probabil că am să revin cu păreri şi despre ea… Eu aş zice să-i mai dai o şansă cu Iubirea omenească
cum ai facut? habar n-am cum se face. io pe gugle caut mereu cdmitroi si acu apar cu id-ul de twiter(care nu stiu la ce foloseste) si cam atat. …….nimic, nu gasesc nimic in primele pagini
cum ai facut? habar n-am cum se face. io pe gugle caut mereu cdmitroi si acu apar cu id-ul de twiter(care nu stiu la ce foloseste) si cam atat. …….nimic, nu gasesc nimic in primele pagini
"ce ar fi daca pasarile ne-ar citi gandurile – hait! că la asta nu m-am gândit! Oare ce-ar fi?! Ar zbura îngrozite din atmosfera lăsând o ploaie de găinaţi în urmă sau ba?!" / asta a fost cea mai reusita.
"ce ar fi daca pasarile ne-ar citi gandurile – hait! că la asta nu m-am gândit! Oare ce-ar fi?! Ar zbura îngrozite din atmosfera lăsând o ploaie de găinaţi în urmă sau ba?!" / asta a fost cea mai reusita.
Wooow ce de filme !!! Nu am văzut niciunul din ele că în ultima vreme am lăsat-o mai moale la acest capitol, dar rețin recomandările tale pe când mă voi întoarce acasă.
Vai-văleu-văleleu, ce de filme muicăăă!!! Dacă le-ai fi văzut pe toate într-o zi (sau măcar într-un weekend), te premiam cu 10 vizionări la cinema.
N-am văzut nici unul din alea, dar legat de primul cu intersectarea destinelor a 4 oameni, îţi recomand "21 Grams" dacă nu l-ai văzut. Îmi place Forest, l-am văzut în cîteva filme, dar în nici unul nu mi-a rămas pe retină ca în rolul din "Ultimul rege al Scoţiei". Joacă magistral acolo.
Felicitări pentru cooptarea în blogul celor 100 de comentatori de filme. Sunt cu geana pă tine, să te trag de mînecă dacă dai cu bîta-n baltă!
@Saturnianul: ei, şi dacă nu le-am văzut pe toate într-o zi, cu câte vizionări mă premiezi? Să ştii că mi-am mai propus la un moment dat să văd 21 Grams, că citisem ceva interesant despre el, şi am uitat, dar acum, dacă-mi zici şi tu să-l vad, nu mai uit Mulţam! Te rog să nu mă laşi să fac boacăne )
multumesc!!! asteptam cu nerabdare parerea ta! da, asa e, e o carte pe care o simti. pe mine una sfarsitul m-a terminat, m-a topit, mai exact mi-a pus capac, dupa ce citisem cu sufletul la gura minunatia de carte… una peste alta, ma bucur ca ti-a placut… uite, in premiera si pentru ca esti simpatica, iti las aici prima fraza din Cimitirul pianelor, cu dedicatie: "Când am inceput sa ma imbolnavesc, am stiu imediat ca aveam sa mor". multumesc!
multumesc!!! asteptam cu nerabdare parerea ta! da, asa e, e o carte pe care o simti. pe mine una sfarsitul m-a terminat, m-a topit, mai exact mi-a pus capac, dupa ce citisem cu sufletul la gura minunatia de carte… una peste alta, ma bucur ca ti-a placut… uite, in premiera si pentru ca esti simpatica, iti las aici prima fraza din Cimitirul pianelor, cu dedicatie: "Când am inceput sa ma imbolnavesc, am stiu imediat ca aveam sa mor". multumesc!
Dacă eu am trăit cartea asta citind-o, îmi dau seama cum ai trăit-o tu traducând-o şi recreând-o cumva în româneşte Mulţam mult, că m-ai făcut curioasă e puţin spus…m-au luat emoţiile şi de-abia o aştept!
Dacă eu am trăit cartea asta citind-o, îmi dau seama cum ai trăit-o tu traducând-o şi recreând-o cumva în româneşte Mulţam mult, că m-ai făcut curioasă e puţin spus…m-au luat emoţiile şi de-abia o aştept!
@coryamor: mai aştept, mai ales că lista de citit în aşteptare e lungă , iar acum mă chinui să mă decid dacă să incep Julio Cortazar sau Philip Roth…am eu un feeling că, pentru moment, câştigă Cortazar
@coryamor: mai aştept, mai ales că lista de citit în aşteptare e lungă , iar acum mă chinui să mă decid dacă să incep Julio Cortazar sau Philip Roth…am eu un feeling că, pentru moment, câştigă Cortazar
eu in ultimele zile am stat cu un picior in Lisabona (cea din cartea cu pianele) si cu altul in Bucuresci (Zilele regelui). @dragos, aseara abia am ajuns in carte la Turnul Coltei care cica era inalt daca eram mai iute la cititul cartii, poate m-as fi prins la concursul tau
eu in ultimele zile am stat cu un picior in Lisabona (cea din cartea cu pianele) si cu altul in Bucuresci (Zilele regelui). @dragos, aseara abia am ajuns in carte la Turnul Coltei care cica era inalt daca eram mai iute la cititul cartii, poate m-as fi prins la concursul tau
Excelent scris; si te admir ca ai rabdare sa analizezi, pe de o parte si pe de alta parte pentru nuanta de optimism. Eu din pacate nu mai pot, nu mai am chef, nu ma mai intereseaza. Eu stiu sa ma feresc de non-valori, caut oameni pe aceeasi lungime de unda cu mine si.. cam atat. Nu am – din pacate, probabil – inclinatii educative, sa zic asa.
Excelent scris; si te admir ca ai rabdare sa analizezi, pe de o parte si pe de alta parte pentru nuanta de optimism. Eu din pacate nu mai pot, nu mai am chef, nu ma mai intereseaza. Eu stiu sa ma feresc de non-valori, caut oameni pe aceeasi lungime de unda cu mine si.. cam atat. Nu am – din pacate, probabil – inclinatii educative, sa zic asa.
@Arana: mulţam de apreciere! Îţi dai seama că, pentru a "supravieţui" şi eu procedez la fel, caut oameni cu sisteme de valori similare cu al meu, dar încerc şi să-mi păstrez încrederea că se poate şi altfel…asta şi pentru că, aşa cum spuneai şi tu în ultima postare, vedem totuşi în jurul nostru şi oameni preocupaţi de literatură, de cultură, de valori…poate nu atât de mult cât ne-am dori, dar, ţinând cont de tendinţele societăţii şi mai ales de manipularea negativă prin intermediul media, e posibil ca în timp, să nu mai fie preocuparea asta nici cât e acum…
@Arana: mulţam de apreciere! Îţi dai seama că, pentru a "supravieţui" şi eu procedez la fel, caut oameni cu sisteme de valori similare cu al meu, dar încerc şi să-mi păstrez încrederea că se poate şi altfel…asta şi pentru că, aşa cum spuneai şi tu în ultima postare, vedem totuşi în jurul nostru şi oameni preocupaţi de literatură, de cultură, de valori…poate nu atât de mult cât ne-am dori, dar, ţinând cont de tendinţele societăţii şi mai ales de manipularea negativă prin intermediul media, e posibil ca în timp, să nu mai fie preocuparea asta nici cât e acum…
Ahh, mi-ai luat-o înainte! Deşi cu Peixoto m-am pupat, m-am apucat mai întâi de Ultimii eretici ai imperiului, a lui Vasile Ernu, despre care o să povestesc şi eu curând. Dar după aia nu mai scapă Peixoto! Abia aştept! Vezi că ai o lepşuţă cu papa la mine
Ahh, mi-ai luat-o înainte! Deşi cu Peixoto m-am pupat, m-am apucat mai întâi de Ultimii eretici ai imperiului, a lui Vasile Ernu, despre care o să povestesc şi eu curând. Dar după aia nu mai scapă Peixoto! Abia aştept! Vezi că ai o lepşuţă cu papa la mine
@LiaLia: De-abia aştept să-ţi aflu impresiile despre Nici o privire Ah, te ţii de lepşe cu papa şi eu mă strădui să nu mănânc seara ) parcă văd că dau iama prin frigider după ce o văd )
@LiaLia: De-abia aştept să-ţi aflu impresiile despre Nici o privire Ah, te ţii de lepşe cu papa şi eu mă strădui să nu mănânc seara ) parcă văd că dau iama prin frigider după ce o văd )
Mi s-a parut foarte trista cartea lui Peixoto. Am scris si pe blogul meu despre cum l-am vazut la Festivalul Literaturii, un tip zambitor si amabil… Nu credeam ca poate fi atat de trist in scris.
Mi s-a parut foarte trista cartea lui Peixoto. Am scris si pe blogul meu despre cum l-am vazut la Festivalul Literaturii, un tip zambitor si amabil… Nu credeam ca poate fi atat de trist in scris.
@Costi: poate puţin tristă, dar eu cred că am receptat-o ca şi optimistă prin acceptarea vieţii aşa cum este şi a o trăi cu toate greutăţile ei Mulţam de vizită şi te mai aştept pe la mine
@Costi: poate puţin tristă, dar eu cred că am receptat-o ca şi optimistă prin acceptarea vieţii aşa cum este şi a o trăi cu toate greutăţile ei Mulţam de vizită şi te mai aştept pe la mine
@coryamor: ce-am să mă mai laud cu complimentul ăsta de la tine!!! mai ales celor care mă ştiu de exact opusul unei gospodine Recent m-a apucat dragul de gătit şi, pentru că o fac cu şi din plăcere, îmi cam ies…nu ştiu ce-ar ieşi dacă ar trebui să fie o constantă obligatorie
Băi nene, şi mie nu mi-ai dat măcar o linguriţă din tortul ăla de bezea? Da' ce zic eu? Nici măcar nu mi-ai pomenit de el!!! Cîtă… cîtă… Ah, nici măcar nu mai am cuvinte să mă exprim!
Săptămîna viitoare nu te mai iert!!! Voi cerşi în zona unde locuieşti şi accept numai tort! De bezea! )
Daca vrei sa stii, Antonescu il are in spate pe Patriciu, un mare COMUNIST. Poate ca acum iti dai seama de ce s-a pupat PNL CU PSD. Oricum, aici nu e de stat, e tara lor, tara tuturor imposibilitatilor
@Escu: stai liniştit, ştiam pe cine are în spate Antonescu şi nu l-am votat neapărat din încredere în persoana lui sau a lui Patriciu…putea fi un început, altceva decât ce-a început după ultimele scrutine de pe la noi… Da, bine spus ţara tuturor imposibilităţilor
Stii,si eu invoc trecutul destul de des,(chiar daca uneori prezentul ma multumeste,a nu se intelege gresit)…sunt insa constienta de un lucru,ca nu voi mai avea niciodata parte de tot ce a insemnat frumos in viata mea,si mi-am setat mintea doar cu amintirile frumoase,pe cele urate le-am spanzurat si le-am inchis intr-o incapere in care stiu ca n-am voie sa revin…ca sa nu uit am pus si un post-it pe care am scris "pericol".
Stii,si eu invoc trecutul destul de des,(chiar daca uneori prezentul ma multumeste,a nu se intelege gresit)…sunt insa constienta de un lucru,ca nu voi mai avea niciodata parte de tot ce a insemnat frumos in viata mea,si mi-am setat mintea doar cu amintirile frumoase,pe cele urate le-am spanzurat si le-am inchis intr-o incapere in care stiu ca n-am voie sa revin…ca sa nu uit am pus si un post-it pe care am scris "pericol".
Acum nu se pune problema de PSD sau PDL, ci de Basescu. Asta in cinci ani e in stare sa ne distruga. Nu se va intelege cu nimeni. Tin minte o vorba a lui Voiculescu acum un an si ceva: "Traian Basescu daca nu are cu cine sa se certe, e un nimeni. Ca sa straluceasca, el isi cauta permanent rivali.". Si asa si e ! Nu l-am vazut sa "faca" ceva, ci mai degraba si-a castigat reputatia din a se razboi cu toti. Dar degeaba scriem noi, pentru ca poporeanul vrea circ, adrenalina.
@pheideas: sunt de acord că nu mai rezistăm încă 5 ani cu Băsescu! Şi tocmai de-asta, mă gândeam, la modul anarhist, ce-i drept, că, dacă ar ieşi din nou el, cât de curând va ieşi nebunie, conflict şi, deşi evident nu ar fi bine să se întâmple aşa, o situaţie conflictuală ar putea naşte o nouă şansă, ar duce poate spre o schimbare reală…dacă iese Geoană, o s-o mai ducem langa-talanga încă 5 ani, fără schimbări, fără evoluţie, ca în toţi anii pe care i-am avut cu Iliescu… În fine, nu susţin varianta unei stări conflictuale cu riscul de a pocni, e doar un exerciţiu teoretic… Deocamdată nu susţin nici una din variante şi e posibil să zic pas la turul II.
@tasha: bine ai venit pe la mine şi te mai aştept! Referitor la amintirile urâte, cred că puţine mi-au rămas în memorie, dar pe cele pe care le-am reţinut, le mai invoc uneori, probabil foarte rar, pentru a-mi aminti ce am învăţat din ele sau chiar pentru a le vedea cu alţi ochi, peste timp…
@tasha: bine ai venit pe la mine şi te mai aştept! Referitor la amintirile urâte, cred că puţine mi-au rămas în memorie, dar pe cele pe care le-am reţinut, le mai invoc uneori, probabil foarte rar, pentru a-mi aminti ce am învăţat din ele sau chiar pentru a le vedea cu alţi ochi, peste timp…
Mai, ce sa zic, e posibil sa ai dreptate. Dar ma intreb, daca s-ar declansa conflictul, nu cumva ne vom trezi cu Basescu pe tancuri, strigand ca el apara poporul ? Apoi zici de cinci ani cu Geoana. Dupa parerea mea, in momentul de fata Geoana e mai legat de maini, ca oricand, pentru ca are opozita puternica din parlament din partea celorlalte partide, in special PDL.
Gandeste in felul urmator: Basescu + opozita PSD+PNL, sau Geoana + opozitia PDL+PNL. In ambele e exclus ca presedintele sa faca ce vrea, in afara de ce face Basescu acum, adica cearta.
Ehh, dupa 20 de ani ne mai cramponam cine e mai comunist decat altul, care pe care, cine pe cine? Cum spun si altii, in PDL exista aceleasi caractere ca si in PSD, nu e nici o diferenta. Doctrina liberala e departe de caracterul romanului, fie el muncitor cu ziua ori mare politician. Aici e vorba doar de ciolanul "banii europeni". Noi nu am fost in stare sa absorbim nici un plan. Totul e o manea. Sa nu uitam trecutul PSL-ului care e o adunatura de äfaceristi"pusi pe supt banii bugetului. PSD a facut asta de 20 de ani incoace. Sa nu uitam experimentul CDR. Toti sunt o apa si un pamant. Ia sa vedem – Antonescu il are pe Patriciu in spate, Patriciu care a facut din petromidia o companie profitabila, a creat locuri de munca si a platit catre bugetul statului milioane si milioane. Geoana e sub casca lui Iliescu care in 1990 a reusit sa mute razboiul civil din Harghita-Covasna in Kosovo. Basescu… pai Basescu il tine in brate pe fratisu care face afaceri de miliarde de euro cu statul roman, o sustine pe Udrea sa faca ce vrea sfarcurile ei cu banii de la buget, Videanu vinde borduri, Pogea falimenteaza fabrici si uzine, Berceanu nu e in stare sa faca 1m de autostrada, tot el Basescu e contra constructiei de autostrazi (a se vedea descursurile lui de pe vremea cand era seful de la transporturi). Pe cine sa alergi? Periada 2000-2004 a fost ce mai linistita perioada din istoria de dupe opşnouă. Nu sunt un sustinator al PSD-ului dar nici nu vreau sa mai am scandal si incompetenta in 2010 care va fi cel mai nenorocit an economic din istoria Romaniei. Avem perdele la turism dar nu avem infrastructura, avem borduri in toata tara dar nu avem un sistem inteligent de dirijare a traficului rutier in orasele mari, avem incepute lucrarile la pasajul de la Basarab de 4 ani si au fost platiti multi bani de la buget pentru expropieri, avem o groapa acoperita la Baneasa la care se munceste de 2 ani (pentru un pasaj asemanator turci din Stambul au avut nevoie de 28 de ZILE) avem 42 de km de autostrada in Transilvania nefinalizati inca, nici nu stiu ce exemple sa mai dau. Pentru toate aceste exemple, mai merita sa pun stampila pe Basescu, care a facut tot posibilul sa dea "succesuri" in Parlamentul European. Nu, eu nu mai votez cu Basescu. Dupa ce am scris aici de mi-au trecut degetele prin tastatura m-am gandit chiar sa postez ca articol acest comment. rog iertate pentru greseli de tastare si exprimare d pen ca nu mai revizuiesc aici textul.
@pheideas: ai dreptate, Băsescu, indiferent de combinaţia în care se găseşte, oricum reuşeşte să işte scandaluri şi să provoace rupturi…Nu mi-e că iese cu tancuri, totuşi, dar climatul de scandal continuu afectează nu doar ce se face sau nu se face pe plan intern, dar o să afecteze şi mai tare acordurile cu FMI şi relaţiile prin Europa…
@cdmitroi: mda, astea nu sunt vremuri de analizat ideologii, mai ales că la noi ideologiile se mulează pe interese…E probabil momentul să fim practici, să nu ne raportăm la doctrine şi să votăm în sensul ăsta…până la urmă, dacă tot discutăm de Patriciu pe care, teoretic liberal, nu l-a împiedicat doctrina să dea mâna cu PSD-ul şi să-l mai susţină pe Geoană şi în alte ocazii, ar trebui să fim la fel de pragmatici
@Pheideas: Nu ştiu ce-ar putea face preşedintele, oricare ar fi el. Prin Constituţie, preşedintele este o marionetă care dă decoraţii şi se plimbă de colo-colo. Preşedintele nu are ce să facă şi nici nu se vrea asta.
Atunci unii s-or întreba de ce e mare bătaia pentru funcţie? Simplu: în funcţie de cine e la vîrf, sunt favorizate interesele unui grup clientelar sau altul. La asta se rezumă tot.
Comportamentul grupărilor noastre politice seamănă izbitor cu comportamentul grupărilor mafiote. Băsescu a devenit un mafiot incomod pentru că a vorbit prea mult şi ce nu trebuie, deranjînd afacerile celorlaţi mafioţi.
Toată mascarada asta nu e altceva decît un război pentru supremaţie al "gulerelor albe".
@Saturnianul: păi, până la urmă, "clica" din jurul potenţialului preşedinte o votăm Dacă ne luăm după Constituţie, referendumul organizat odată cu alegerile nu e tocmai constituţional, deşi Curtea Constituţională a decis că ar fi…Dar nu e prima situaţie nu tocmai constituţională, în care se modifică o lege organică printr-o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului…precedente de acest gen au mai existat tot în cursul ultimului an…aşa încât, nu e suficient că avem o Constituţie care stabileşte nişte reguli, dacă prin artificii legislative se acţionează pe lângă…mai depinde şi de cât înţelege preşedintele să respecte Constituţia şi de cât înţeleg alte instituţii să-i permită…
@saturnianule, incerngatura e mult mai deasa decat pare. Si dovada e Base. Ca nu a putut sa-si promoveze propriile interese, a blocat executivul si a amentintat ca dizolva parlamentul. Practic, si Geoana va fi in aceeasi pozitie. Eu totusi am incredere in Johannis. Daca era vorba de vreun mafiot PSD-ist, alta era povestea. E clar ca FMI vrea tehnocrati. Si mai retine un aspect – factorul extern. Exista o imensa presiune din afara. Orice gurvern ar veni, cu orice interese, nu prea mai au alternative laturalnice. Adica situatia e clara: e musai sa se apuce de treaba, ca altfel picam toti. Asta nu a inteles Base. Nu a stiut sa puna interesul national deasupra, si sa-i adune pe toti, mafioti si nemafioti, si sa le zica: fratilor, e neagra ! Adica cam ce-a facut Don Corleone in Chicago in '60. Ii trebuia si minte pentru asta.
Si va rog sa retineti un aspect. Cine mai crede ca lumea se imparte in hoti si cinstiti, e naiv. Cel putin in politica … Corect ar fi, inteligenti si prosti. Si cu asta am spus totul.
CDMitroi, o mică observație: 2000-2004 cu PSD a fost liniște pentru că erau SINGURI la guvernare, au pus batista pe țambal, au amuțit presa TOTAL (ce era în presa locală … Scânteia lui Ceaușescu era minciună), au vândut cam tot ce era de vândut (câteva exemple la întâmplare, Electrica Banat+Electrica Dobrogea=112 mil euro, Petrom=1 miliard euro – companie care fizic, nu în hârtii, valora cel puțin 5). Eu îl voi considera mereu pe Iliescu rădăcina tuturor relelor, tatăl spiritual al fiecăruia dintre cei care ne populează azi ecranele. Cu PSD-ul, Năstase, Vanghelie, Mitrea, Hrebe, baroni nu voi vota nici dacă ar depinde viața mea de asta. Din cauza PDL-ului cu jigodiile lui trăiesc personal niște momente umilitoare, eu, fără sechele din epoca de aur, ajung în 2009 să trăiesc scene de tip stalinist, abuz, teroare, amenințări. Deci, nici cu PDL-ul nu aș mai vota decât dacă s-ar pune problema ca prin votul meu să fie toți expulzați în deșert, fără apă. Atât de vesel si relaxat, atât de “de-al lor” mi-a părut Johannis între Crin și Geoană, atât de triumfalist s-a măritat de data asta prea pe față PNL-ul cu PSD-ul, această alianță care ar trebui să fie considerată anus contra naturii, încât am avut o halucinație: TOȚI, fără excepție, rânjeau colții ca niște hiene, cu bale curgând, veșnic înfometați, veșnic fără scrupule, cu intenții doar de îmbuibare și pe alocuri criminale, cu ochii la noi care arătam ca niște pui jumuliți de pene … Uitasem UDMR-ul, dar ei au dat întotdeauna așa un aer nobil și diplomat alianței lor cu toată lumea, că nici nu mai merită menționați, ie incluși de la sine. Nu depind de votul tău sau al meu, pe ei poate să-i voteze și 1% din români, ei tot se bat cu cărămida în piept că așa a decis poporul …
In momentul de fata sunt o mare parte de romani constransi sa faca o alegere intre 2 politicieni pe nu-i sustin ! e chiar aiurea ! unde o sa ajungem ? se poate mai jos de atat ???
@LiaLia: bună idee, să-i deportăm pe toţi în deşert, dar pe toţi în frunte cu Geoană şi cu Băsescu…oare am putea face un referendum pentru treaba asta?! Apropo de asta, am primit pe mail cel mai tare banc:
Basescu si Geoana zboara cu elicopterul. Basescu arunca o bancnota de 100 de lei si zice: − Vreau sa fac un roman fericit! Geoana arunca doua bancnote si zice: − Vreau sa fac doi romani fericiti! Pilotul îi întreaba: − De ce nu va aruncati amandoi, sa-i faceti fericiti pe toti romanii ?!?
@hime: am impresia că de mulţi ani ne întrebăm dacă se poate mai jos de atât sau mai rău de atât şi ni s-a demonstrat că da, se poate din ce în ce mai jos şi din ce în ce mai rău…
@pheideas, Johannis pare singurul lucru bun din urma alegerilor, insa e posibil sa fie doar praf in ochi. Mazare comenta ceva de genul: il tinem vreo 4 luni sa restructureze bugetarii apoi il dam jos. E opinia lui..dar ai vreo garantie ca nu va fi asa? Care sunt hotii mai inteligenti si care mai prosti? Geoana pare mai inofensiv ca Basescu…insa e mai influentabil. Tu pe care hot il alegi pe ala mai inteligent (care prin urmare ar fura mai mult) sau pe ala mai prost ??
Io tot am coşmaruri de doo zile că uit să te întreb ce cărţi ţi-ai luat de la tîrg După ce am citit postul ăsta s-a termintat coşmarul, gata. Merge şi Cărtureşti. Cărţi să fie
Cît despre a le începe pe toate odată, e o variantă mult mai faină: să le citeşti pe toate odată şi încă foarte repde. Da' mai ai de aşteptat ceva vreme. Hint: Matrix I
Io tot am coşmaruri de doo zile că uit să te întreb ce cărţi ţi-ai luat de la tîrg După ce am citit postul ăsta s-a termintat coşmarul, gata. Merge şi Cărtureşti. Cărţi să fie
Cît despre a le începe pe toate odată, e o variantă mult mai faină: să le citeşti pe toate odată şi încă foarte repde. Da' mai ai de aşteptat ceva vreme. Hint: Matrix I
@Saturnianul: păi mi-ai dat şi mie coşmaruri de fapt, când mă tot întrebai tu, mi-a venit ideea să fac o poză cu cărţile şi să ţi-o trimit Eh, lasă că merge şi fără metode gen Matrix, că aş pierde plăcerea lecturii
@Saturnianul: păi mi-ai dat şi mie coşmaruri de fapt, când mă tot întrebai tu, mi-a venit ideea să fac o poză cu cărţile şi să ţi-o trimit Eh, lasă că merge şi fără metode gen Matrix, că aş pierde plăcerea lecturii
Vaiii, "If Only" e unul din filmele alea la care nu am plâns de rușine nu că nu erau lacrimile acolo gata să cadă. Mă rog, mie una mi-a plăcut foarte tare, iar tu ai descris perfect prin "ne învaţă nu doar să iubim, ci şi să înţelegem că iubirea nu înseamnă doar a simţi, ci şi a trăi în concordanţă cu ceea ce simţim". Perfecte cuvinte :*
@Bianca: şi mie mi-a plăcut foarte tare, m-a revoltat puţin finalul şi, evident, nişte lacrimi acolo nu le-am putut reţine…mie asta mi s-a părut esenţa în film, pentru că sentimentele erau acolo, doar că, aşa cum ni se întâmplă tuturor uneori, nu li se dădea atenţia cuvenită, ca să zic aşa…l"asă că e şi mâine timp, azi am ceva mai important de făcut…"
Variante de denumiri pentru postări cu multe filme: nişte filme, multe filme, filme la grămadă, filme la calup, adunătură de filme, filme în serie, maraton filmografic. Sper că ţi-am fost de ajutor
hahaha… misto variantele oferite de Saturn, completez si eu cu "tot filme", "numai filme", "de ce filme" si tot asa. If only… hmmm, daca declar ca am plans, iar tipa lumea ca-s sentimentala. Deci, nu am plans, decat pret de un sul de servetele, de-ala gros. De Julia si Julia am auzit,insa nu m-am incumentat sa il vad. Acum dupa ce ai scris tu cronicutza pe scurt o sa il viizionez.
@Saturnianul & Sufleţica: dragilor, s-au reţinut sugestiile voastre E drept că o parte deja le-am utilizat…"maraton de filme" aş vrea eu in realitate , iar "de ce filme" – woops, deja devine problematică situaţia şi tre' să mai dau şi explicaţii
@Sufleţica: da, cunosc cum e cu şerveţelele, dar să nu mai spui la nimeni La If only, raportez doar 1-2 şerveţele, dar dacă vezi Waterloo Bridge (scrisei despre el acum câteva săpt), trebuie să te aprovizionezi bine, crede-mă )
@Sufletica & Rontziki: Dragele mele, mi-aţi dat o idee de afaceri – şerveţelele de plîns "Emoţia filmului". Rezistente la valuri de lacrimi pentru a nu se consuma repede. Vă închiriez filme gratuit şi vă iau 10 lei pe pachetul de "Emoţia filmului" )
Şi ca să nu vă simţiţi marginalizate, să ştiţi că şi Saturnul mai transipră pe la ochi vizionînd filme. Numai că la filme SF. Nu vă tăvăliţi pe jos, ce credeţi că acolo nu sunt sentimente? Bunăoară, serialul Stargate a avut destule episoade pe care le-am privit înceţoşat
@cdmitroi: nu-i devreme pentru scopul postării, din contră, numai bine să se mobilizeze cât mai multă lume Păi să ne mai gândim şi sărbători că destul ne-am amarât cu politica
Saturnule, buna idee cu servetelele. Cumpar si io vreo 10 cutii. Cred ca o sa am nevoie acum cand imi vandu rontziki pontul cu filmul ala. Iar pt tine iti recomand link-ul asta. N-am reusit sa il pun direct aici. Sa ne spui daca ai avut nevoie de servetele http://www.dailymotion.com/video/x1i409_star-wars-fun-striptease_fun
În sfîrşit! Că trecu atît de mult de cînd n-am mai văzut ceva p-acilea că nu mai ştiam dacă am uitat eu să citesc sau ai uitat tu să scrii
1. Am înţeles, purtaţi uniformă de noapte! Trăiţ' don'şoara colonelă
4. N-aş spune că e o suferinţă asta, ci mai degrabă de un… "tuning" destul de rar. Probabil eşti alimentată de un ZPM (Zero Point Module) = Generator de Energie Nulă Nu mă pune să-ţi explic acilea ce înseamnă. Ceva din Stargate Atlantis cu energie aproape inepuizabilă.
6. Traficul nu mă deranjează nici pe mine. Doar idioţii din el
7. Aha, deci eşti dintre persoanele care poate înţelege dialogurile pe care le am eu cu Celălalt Eu
9. Da, cică dulcele strică apetitul. Are Seinfeld o glumă. Nu existră nici o şansă să rămîi fără apetituri. Mereu se află unul care aşteaptă la rînd. Ai milioane, aşa că le poţi strica cînd vrei
10. Ok, mi-am notat în agendă: trebuie să te enervez )
Punctul 2 este cel mai tare. Singura fobie pe care o am si eu, este asta cu pupatul. Urasc… Urasc chestia asta. In afara de persoana draga mie, daca ar fi dupa mine, nu as pupa pe nimeni niciodata. Cand vine ziua de nastere sau anumite sarbatori, inebunesc pur si simplu. Ma zburlesc mai rau decat un arici si nu pot savura momentul din cauza gandului ca acu vine cineva sa se pupe cu mine.
@Saturnianul: ia te uită cine vorbea, domnul care ia pauze de scris cu săptămânile Nu te-aş sfătui să mă enervezi că trandafirul e doar partea simpatică atunci când mă enervez Aşa cică dulcele ar strica pofta de mâncare…mie îmi face poftă de mâncare, pentru că imediat după dulce, simt nevoia să mănânc
@Sufleţica: exact, nu înţeleg cine a inventat chestia asta cu pupatul aşa, hodoronc-tronc, cu toată lumea (francezii?). Şi pentru că a fost inventată şi e deja o oareşce regulă, dacă încerci să eviţi, se supără lumea şi o ia personal… Momentele în care pupi ce cineva, chiar la ocazii, pe obraz, ar trebui să fie unele în care să te simţi bine, ceea ce înseamnă că ar trebui să se producă atunci când simţi că vrei să pupi pe cineva…nu când "trebuie"
Vai cat imi place aia "stateam, eu cu mine"! Si eu fac asta si intr-adevara am observat ca e privita ca o ciudatenie, pentru ca majoritatea oamenilor simt mai tot timpul nevoia de compania altora sau sa iasa din casa. Dar mie imi place, e ca un tabiet
Din motive lesne de inteles, nu am putut merge la acest concert si imi pare extrem de rau Sunt convins ca a fost inaltator, mi s-a facut chelea de cocos cand am citit articolul tau. Voi asculta spre seara melodiile. Multumesc Cdmitroi
Din motive lesne de inteles, nu am putut merge la acest concert si imi pare extrem de rau Sunt convins ca a fost inaltator, mi s-a facut chelea de cocos cand am citit articolul tau. Voi asculta spre seara melodiile. Multumesc Cdmitroi
@cdmitroi: sper să îl reia şi anul viitor, e un spectacol care ar trebui să facă înconjurul ţării…probabil va apărea cât de curând pe cd şi o să ai ocazia să asculţi melodiile cu instrumentaţia absolut genială din concert Cu multă plăcere!
@cdmitroi: sper să îl reia şi anul viitor, e un spectacol care ar trebui să facă înconjurul ţării…probabil va apărea cât de curând pe cd şi o să ai ocazia să asculţi melodiile cu instrumentaţia absolut genială din concert Cu multă plăcere!
Emotionante versurile ultimei melodii..mai ales pentru cei plecati din tara..unele lucruri le apreciezi mai mult atunci cand nu le ai. Mi-ai facut pofta de asa un concert.
Emotionante versurile ultimei melodii..mai ales pentru cei plecati din tara..unele lucruri le apreciezi mai mult atunci cand nu le ai. Mi-ai facut pofta de asa un concert.
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul. Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul. Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
Nu "Degeaba" un om ca Tudor Gheorghe este atât de iubit. Felicitări, maestre şi la cât mai multe concerte. Îl ascult de fiecare dată şi vocea lui îmi unge sufletul.
Nu "Degeaba" un om ca Tudor Gheorghe este atât de iubit. Felicitări, maestre şi la cât mai multe concerte. Îl ascult de fiecare dată şi vocea lui îmi unge sufletul.
Paunescu asta,omul contradictiilor mai este…pe cat de grobian e ca om,ca poet e mare!E dureros Colindul celui fara de tara,iar Tudor Gheorghe e un sensibil!
Paunescu asta,omul contradictiilor mai este…pe cat de grobian e ca om,ca poet e mare!E dureros Colindul celui fara de tara,iar Tudor Gheorghe e un sensibil!
@Rodica: cred că în cazul lui Păunescu trebuie să facem abstracţie de activităţile lui politice…va rămâne în mod cert în istorie pentru cenaclu şi pentru poezie
@Rodica: cred că în cazul lui Păunescu trebuie să facem abstracţie de activităţile lui politice…va rămâne în mod cert în istorie pentru cenaclu şi pentru poezie
In drum spre munca (si in drum spre plimbari, in weekend) trec negresit prin Pasajul de la Piata Universitatii, acolo unde de o saptamana si ceva sau doua, cred, este o expozitie fotografica si video ce are ca tema re-amintirea Revolutiei din '89. Desi il ador pe Tudor Gheorghe- este printre singurii artisti romani care imi transmite o mare caldura si iubire de viata- ma bucur intr-un fel ca am ratat concertul. Ma ingreuneaza si intristeaza peste masura acest decembrie. Un decembrie uitat de foarte multi dintre noi… preocupati de scandaluri politice, barfulite mondene, adanciti in mici meschinarii lumesti. Voi asculta clar piesele.. dar dupa ce ma satur de Tombe la Niege. M-ai terminat psihic amintindu-mi de ea.
In drum spre munca (si in drum spre plimbari, in weekend) trec negresit prin Pasajul de la Piata Universitatii, acolo unde de o saptamana si ceva sau doua, cred, este o expozitie fotografica si video ce are ca tema re-amintirea Revolutiei din '89. Desi il ador pe Tudor Gheorghe- este printre singurii artisti romani care imi transmite o mare caldura si iubire de viata- ma bucur intr-un fel ca am ratat concertul. Ma ingreuneaza si intristeaza peste masura acest decembrie. Un decembrie uitat de foarte multi dintre noi… preocupati de scandaluri politice, barfulite mondene, adanciti in mici meschinarii lumesti. Voi asculta clar piesele.. dar dupa ce ma satur de Tombe la Niege. M-ai terminat psihic amintindu-mi de ea.
@feeria: am văzut şi eu expoziţia de la Universitate doar în trecere şi îmi doresc să ajung să o văd mai bine…Da, un decembrie trist, poate nu uitat, dar nici respectat aşa cum ar trebui şi nu doar în zilele acestea de comemorare, ci în general… Mă bucur că ai reascultat cu plăcere Adamo, pe mine mă tulbură de fiecare dată.
@feeria: am văzut şi eu expoziţia de la Universitate doar în trecere şi îmi doresc să ajung să o văd mai bine…Da, un decembrie trist, poate nu uitat, dar nici respectat aşa cum ar trebui şi nu doar în zilele acestea de comemorare, ci în general… Mă bucur că ai reascultat cu plăcere Adamo, pe mine mă tulbură de fiecare dată.
@corymor: îmi pare tare rău! îmi dau seama ce simţi, aşa cum spuneam, şi mie îmi dau lacrimile când ascult colindul scris de Paunescu şi îmi pare rău că nu ţi-am scris un comentariu de avertizare… Important este că eşti cu sufletul aici şi că ceea ce faci acolo înseamnă mult pentru noi! Trebuie să existe punţi între culturi şi tu eşti una dintre ele
@corymor: îmi pare tare rău! îmi dau seama ce simţi, aşa cum spuneam, şi mie îmi dau lacrimile când ascult colindul scris de Paunescu şi îmi pare rău că nu ţi-am scris un comentariu de avertizare… Important este că eşti cu sufletul aici şi că ceea ce faci acolo înseamnă mult pentru noi! Trebuie să existe punţi între culturi şi tu eşti una dintre ele
@Rodica: din păcate, printre comedioarele văzute în ultima vreme, nu a fost vreuna cine ştie ce, dar pentru perioada asta şi vremea de afară, merg O să mă mobilizez să scriu despre ele curând
n-ai idee ce surpriza placuta mi-ai facut! deci nu sunt singura nebuna sub 50 de ani careia ii place Tudor Gheorghe! Ce ma enervesza c-am ratat si concertul din mai si pe cel de acum…
n-ai idee ce surpriza placuta mi-ai facut! deci nu sunt singura nebuna sub 50 de ani careia ii place Tudor Gheorghe! Ce ma enervesza c-am ratat si concertul din mai si pe cel de acum…
@Saturnianul: le-am văzut pe amândouă Eternal sunshine of a spotless mind mi-a plăcut foarte mult şi am scris despre el aici: http://rontziki.blogspot.com/2009/07/dragostea-si-memoria.html Stranger than fiction l-am văzut acum mai mult timp, când a apărut. Nu pot spune că nu mi-a plăcut, dar nu m-a impresionat…
@caprikorn13: îmi pare bine că te-am bucurat poţi să fii cât se poate de liniştită că eu cunosc foarte multe persoane, mult sub 50 de ani, care îl adoră pe Tudor Gheorghe şi cu care am ascultat şi am mers la concerte
@caprikorn13: îmi pare bine că te-am bucurat poţi să fii cât se poate de liniştită că eu cunosc foarte multe persoane, mult sub 50 de ani, care îl adoră pe Tudor Gheorghe şi cu care am ascultat şi am mers la concerte
Acum cand timpul sta sa-si împarta trupul intre vechi si nou, cand colindul isi pregateste cu emotie armoniile, cand magii strabat distantele pentru clipa cea de taina,
Acum, dupa Sfanta porunca a datinii strabune, Iti incredintez gandurile frumoase de calde urari de fericire, sanatate, belsug şi impliniri. Un Craciun frumos alaturi de cei dragi.
Acum cand timpul sta sa-si împarta trupul intre vechi si nou, cand colindul isi pregateste cu emotie armoniile, cand magii strabat distantele pentru clipa cea de taina,
Acum, dupa Sfanta porunca a datinii strabune, Iti incredintez gandurile frumoase de calde urari de fericire, sanatate, belsug şi impliniri. Un Craciun frumos alaturi de cei dragi.
Cel mai mult de Craciun imi place sa impodobesc bradul. Frumoasa poveste…frumos gestul prietenului…si frumoasa ideea cu padurea, iti doresc sa fie plina cu brazi de suflet SARBATORI FERICITE!
Cel mai mult de Craciun imi place sa impodobesc bradul. Frumoasa poveste…frumos gestul prietenului…si frumoasa ideea cu padurea, iti doresc sa fie plina cu brazi de suflet SARBATORI FERICITE!
@fly2sky: Da, tare mi-ar plăcea să am pădurea plină cu brazi de suflet şi să-mi amintesc peste ani povestea fiecăruia Mulţam fain pentru urări! Sărbători Fericite alături de cei dragi şi ţie!
@fly2sky: Da, tare mi-ar plăcea să am pădurea plină cu brazi de suflet şi să-mi amintesc peste ani povestea fiecăruia Mulţam fain pentru urări! Sărbători Fericite alături de cei dragi şi ţie!
@Saturnianul: numai a navă spaţială nu seamănă casa mea, dar da, rafturile cu cărţi aruncate aşa pe pereţi reprezintă mândria căsuţei Şi nici brăduţul nu e extraterestru e doar cu mai multe eu-uri şi personalităţi, aşa ca mine )
@Saturnianul: numai a navă spaţială nu seamănă casa mea, dar da, rafturile cu cărţi aruncate aşa pe pereţi reprezintă mândria căsuţei Şi nici brăduţul nu e extraterestru e doar cu mai multe eu-uri şi personalităţi, aşa ca mine )
Hihihi, ce draguuuutz! Pt Sandy Belle veneam de la joaca doar ca sa mai vad un episod, iar imaginile de la Telecinemateca imi joaca si acum in ochi De Mary Hopkin ce sa mai spun Te pupez tare tare, sa fii fericita si iubita, bucuroasa si voioasa. La multi ani din tot sufletul!
Melodia This is my song a fost cântată prima dată de Petula Clark şi a fost compusă de Charlie Chaplin pentru filmul Contesa din Hong Kong, o comedie fff faină cu Marlon Brando şi Sophia Loren Tot Petula Clark o cântă şi în franceză "C'est ma chanson". Le-am descoperit de mult şi am ambele versiuni, dacă vrei, ţi le trimit pe mail
@LiaLia: Ştiam eu că ne amintim cu mare plăcere de melodiile astea Te pup şi eu, să ai nişte zile de sărbătoare frumoase şi să te odihneşti după munca depusă pentru a face şi altora sărbătorile fericite. Să-ţi aducă 2010 tot ce-ţi doreşti! La Mulţi Ani!
te inteleg perfect cu brazii, eu de cativa ani sunt budista, deci nici macar nu mai am craciun, si totusi in perioada asta a anului nu ma simt bine daca nu am un bradut in casa, daca nu miroase a rasina si a portocale. nu tin la sarbatoarea in sine, dar bradul ala schimba atmosfera, inveseleste, da speranta pentru mai bine mai mult ca o sa-l fac toata viata. P.S. Bradutul tau e foarte frumos si imi plac tare mult cele doua capete. Sa-ti traiasca multi ani! banuiesc ca, fiind in ghiveci, il ai si la anu'
te inteleg perfect cu brazii, eu de cativa ani sunt budista, deci nici macar nu mai am craciun, si totusi in perioada asta a anului nu ma simt bine daca nu am un bradut in casa, daca nu miroase a rasina si a portocale. nu tin la sarbatoarea in sine, dar bradul ala schimba atmosfera, inveseleste, da speranta pentru mai bine mai mult ca o sa-l fac toata viata. P.S. Bradutul tau e foarte frumos si imi plac tare mult cele doua capete. Sa-ti traiasca multi ani! banuiesc ca, fiind in ghiveci, il ai si la anu'
Te-ai cam dat în bărci cu Moş Crăciun văz eu. Mă bucur că ai ce vedea, iar la faza cu filmele să-mi zici cînd te închizi în casă că io vin să blochez uşa. Ca să nu mai ieşi de acolo pînă nu le vezi
Te-ai cam dat în bărci cu Moş Crăciun văz eu. Mă bucur că ai ce vedea, iar la faza cu filmele să-mi zici cînd te închizi în casă că io vin să blochez uşa. Ca să nu mai ieşi de acolo pînă nu le vezi
Sa ai parte de un 2010 plin de clipe frumoase, in care sa te poti dedica tie si hobby-urilor tale, sa ai liniste si impliniri, multa sanatate si multi oameni dragi alaturi. La multi ani!
@Afreuda: mare adevăr grăieşti!!! simt că mă urc pe pereţi când am de-a face cu oameni leeenţi…Şi aşa, ştiu ei ce ştiu Înţeleg că diagnosticul e gata pus )
Mulţam frumos de urări! Şi mulţumesc pentru vizite! Să dea Dumnezeu să avem un an fain şi liniştit sau măcar putere şi înţelegere să-i facem faţă! Şi să ne citim în continuare
Al naibii de prost moment am nimerit să intru pe blogul tău. Sau ai nimerit tu prost momentul să faci cozonaci Exact cînd mi se combină foamea cu pofta.
Arată al naibii de bine. Congtats! Dă şi tu de pomană la amărăşteni ca mine dacă tot nu mămînci
Şi ţie îţi servea mamaie poveste cu aluatul care se umflă în burtă? Uite de-aia îmi place mie să prepar. Pot să mănînc cît vreau din compoziţie.
Al naibii de prost moment am nimerit să intru pe blogul tău. Sau ai nimerit tu prost momentul să faci cozonaci Exact cînd mi se combină foamea cu pofta.
Arată al naibii de bine. Congtats! Dă şi tu de pomană la amărăşteni ca mine dacă tot nu mămînci
Şi ţie îţi servea mamaie poveste cu aluatul care se umflă în burtă? Uite de-aia îmi place mie să prepar. Pot să mănînc cît vreau din compoziţie.
Vin si eu cam tarzior, la tine in pridvor Sa-ti urez cu drag Un an nou minunat.
Sa ai parte numai de frumuseti sufletesti si de un an cat mai fructuos. La multi ani, fata draga. Scuze de intarziere, insa fusei un pic plecata. Revin cat de curand.
@Saturnianul: se gătară cam repede de data asta, dar de Paşte fac mai mulţi …evident, după atâta muncă, până la Paşte nu mai îndrăznesc Data viitoare, îţi păstrez şi nişte cocă dacă vrei
@Saturnianul: se gătară cam repede de data asta, dar de Paşte fac mai mulţi …evident, după atâta muncă, până la Paşte nu mai îndrăznesc Data viitoare, îţi păstrez şi nişte cocă dacă vrei
@sufleţica: La Mulţi Ani şi ţie şi Un An Nou plin cu tot ce-ţi doreşti! Se scuză întârzierea dacă ne confirmi că ne-ai distrat bine şi împărtăşeşti impresii
m-ai umplut de respekt, ce mai!!!!!!!! imi dau jos palaria pe care nu o am! n-as indrazni in veci sa ma apuc de facut cozonaci. dar imi dai curaj mii de felicitari! arata extraordinar!!! ps: cand o vedem pe mamaia mea cum se lupta cu coca, ma gandeam ca eu nu as face asa ceva nici sa ma bati. acum ma gandesc ca facea multi in acelasi timp si de aceea erau mai greu de framantat. BRAVOOOOO
m-ai umplut de respekt, ce mai!!!!!!!! imi dau jos palaria pe care nu o am! n-as indrazni in veci sa ma apuc de facut cozonaci. dar imi dai curaj mii de felicitari! arata extraordinar!!! ps: cand o vedem pe mamaia mea cum se lupta cu coca, ma gandeam ca eu nu as face asa ceva nici sa ma bati. acum ma gandesc ca facea multi in acelasi timp si de aceea erau mai greu de framantat. BRAVOOOOO
pe mine m-ai prins bine ca sunt mancat. si avand in vedere ca nu imi place cozonacul (poate doar coca) e totul ok. totusi am cumparat la un moment dat din supermarket cozonac cu mac si pot sa spun ca ala chiar a fost superb. asa ca la pasti iti recomand sa incerci si o astfel de reteta.
pe mine m-ai prins bine ca sunt mancat. si avand in vedere ca nu imi place cozonacul (poate doar coca) e totul ok. totusi am cumparat la un moment dat din supermarket cozonac cu mac si pot sa spun ca ala chiar a fost superb. asa ca la pasti iti recomand sa incerci si o astfel de reteta.
@coryamor: Mulţam frumos! Să ştii că eu am făcut 5 cozonaci, am frământat ceva la cocă, dar nu e chiar aşa greu cum pare…eu zic să-ţi iei inima în dinţi şi să încerci
@coryamor: Mulţam frumos! Să ştii că eu am făcut 5 cozonaci, am frământat ceva la cocă, dar nu e chiar aşa greu cum pare…eu zic să-ţi iei inima în dinţi şi să încerci
Dificil de explorat toate combinatiile posibile. Se poate citi în orice ordine, de fiecare data o alta poveste. Cortazar a inventat un fel de joc pre-electronic acum mai bine de 40 de ani. Mai exista ceva similar ca structura, tradus si în româneste – Milorad Pavic – Tarot. As spune ca Pavic este un Cortazar balcanic, fara nici-o aluzie rauvoitoare. Tot asa as putea spune : Cortazar este un Pavic latino-american. Lectura placuta si La Multi Ani.
Dificil de explorat toate combinatiile posibile. Se poate citi în orice ordine, de fiecare data o alta poveste. Cortazar a inventat un fel de joc pre-electronic acum mai bine de 40 de ani. Mai exista ceva similar ca structura, tradus si în româneste – Milorad Pavic – Tarot. As spune ca Pavic este un Cortazar balcanic, fara nici-o aluzie rauvoitoare. Tot asa as putea spune : Cortazar este un Pavic latino-american. Lectura placuta si La Multi Ani.
@B.de Comp: Bine ai venit pe la mine! Mulţam! La Mulţi Ani şi ţie! Da, Cortazar creează un joc incredibil, completează povestea ca pe un puzzle, o reinventează Mi-am luat şi eu Ultima iubire la Ţarigrad, îndreptar de ghicit, dar nu am apucat s-o citesc încă O s-o citesc şi revin cu impresii…
@B.de Comp: Bine ai venit pe la mine! Mulţam! La Mulţi Ani şi ţie! Da, Cortazar creează un joc incredibil, completează povestea ca pe un puzzle, o reinventează Mi-am luat şi eu Ultima iubire la Ţarigrad, îndreptar de ghicit, dar nu am apucat s-o citesc încă O s-o citesc şi revin cu impresii…
@Jovi: ar trebui să revăd filmul ca să te cert, că nu-mi mai amintesc mare lucru despre el…la momentul la care l-am văzut mi-a plăcut… Alte filme clasice am văzut recent, despre care urmează să scriu Mulţam de vizită, te mai aştept
Sa inteleg ca asta este leapsa plasata cu drag de catre tine? Of… nu iti este mila de batranetile mele O sa ma conformez, insa cu rabdare, trebuie sa imi intru in ritm.
@Rodica: cu multă plăcere! Nu mă pot hotărî care îmi place mai mult între cele două şi, chiar dacă azi nu mai savurez cafeluţa de duminică, ci una de luni , mă mai binedispun şi eu cu ele
Ma uit lung la cartea asta de fiecare data cand intru la Carturesti! M-ai cucerit cu prezentarea ei! Am citit de Ioana Parvulescu cartile despre Bucuresti… imi place cum scrie, elegant, sensibil. Acum a mai scos un roman, Viata incepe vineri: http://www.humanitas.ro/humanitas/viata-incepe-vineri. O sa mi-l iau.
@feeria: ai perfectă dreptate, nu găseşti la mine SF-uri, că nu citesc…cred că, totuşi, ar trebui să încerc, dar cu ceva care să nu mă bulverseze prea tare, pentru început La momentul la care mă apucase nebunia să scriu SF, eram fan Star Trek şi nu-ţi imagina că cine ştie ce scriam…o navă plecată nu mai ştiu ce să caute, scrisesem cam juma de caiet şi mare parte era descrierea echipajului îmi amintesc că îmi plăcea în mod deosebit să fac legături între trăsăturile fizice şi cele de caracter ale personajelor…e evident de ce am abandonat repede )
@feeria: e a doua oară în ultimele 2 săptămâni, când îmi spun "trebuie să văd Anger Management"! Îl am, aşa că am să-l văd curând, mulţam că mi-ai adus aminte
@feeria: e ceva…altceva cu poveştile astea şi merită chiar să le ai să le răsfoieşti când şi când… Trebuie neapărat să citesc ce-a scris, cred că am să încep cu Viaţa începe vineri…m-a cucerit cu povestea de dragoste şi, cât am putut să-mi dau seama din ea, scrie sensibil şi elegant, dar şi foarte punctual, în acelaşi timp.
no offense da cum reusiti voi, oameni buni, sa beti atata cafea? si mai ales sa trageti atata de ea? i mean – eu in max 5 min am terminat o cana, si nu beau mai mult de 2-3 cani/zi. deci max 15 min/zi [insa pot fi si doar 5 min/zi].
@strelnikov: nu e vorba de câtă cafea bem, ci de faptul că o savurăm pe îndelete eu beau o singură cafea pe zi şi, de obicei, o termin cam în 2 ore…în rest, o cană în câteva minute, beau apă
@coryamor: dacă te referi la Poveşti de dragoste, e suficient s-o deschizi şi n-o mai laşi din mână dacă te referi la Viaţa începe vineri, o iau şi eu şi schimbăm impresii după ce citim
Felicitari pentru perseverenta! Off, chiar imi faci pofta…tocmai cand ziceam ca nu mai vreau sa vad dulciuri in fata ochilor . Cand deschizi cofetaria sa ma anunti..musai vin in Bucuresti numai pentru asta
@pheideas: la un simplu google, am şi găsit reţeta dar numai după ce procur şi stingător de incendii Nu vreau să mă gândesc ce-ar fi fost dacă înşurubam eu )
maruntisurile ne macina pentru ca nu avem intelepciunea necesara sa privim lucrurile de la un nivel superior si sa le vedem adevarata insemnatate. de fapt in general suntem nemultumiti pentru ca nu percepem corect valoarea lucrurilor. cred ca e ceva care vine odata cu experienta de viata, sa intelegem ce conteaza. pentru ca suferinte si caderi vom mai avea, fac parte din viata, si niciodata nu le vom avea pe toate. imi place mult postul. bravo!
@Cami: Mulţam! Aşa este, multe din lucrurile astea le învăţăm odata cu vârsta, căpătând experienţă, dându-ne cu capul de sus…asta dacă avem mintea deschisă să le învăţăm şi nu vedem insuccesul doar ca pe un continuu ghinion şi dacă nu pornim de la ideea că totul ni se cuvine…din păcate, sunt şi oameni prin care timpul şi viaţa trec degeaba…
@Cami: aştept să împărtăşeşti experienţa Da, sunt în Bucureşti. Dacă vezi pe cineva care cumpără câteva bezele din alea mari o dată, la pachet, eu sunt )
@B.de Comp: Puşca de vânătoare am citit-o acum câţiva ani, dar ar fi momentul să o recitesc Mulţam că mi-ai amintit de ea şi mulţam pentru cealaltă sugestie, pe care nu o ştiam
te-ai descurcat, ce sa zic… socrella mea are un fier special de ars zaharul de pe crème brulée: e un patrat de fier, o placuta, care are o coada lunguta, perpendiculara pe suprafata placutei. placa se tine pe flacara aragazului cateva minute bune, apoi se arde cu ea zaharul fara pericol, doar cu putin fum.
Apetisanta rau de tot crema asta. Eu oricum sunt mare fun crema de zahar ars. Cred ca este singurul dulce pe care il doresc odata pe an. Io zic ca daca ai nevoie de un partener pentru cafeneaua ta, sa ma treci pe lista. Fac o negresa buna, de numa… numa…
Fain maraton! E drept ca-n filmele astea, asa alb-negru si vechi, regasesti mai multe culori si mai multa vioiciune decat in cele moderne? Mie asta mi se intampla sa simt de fiecare data cand mai scap un Double Indeminity say North by Nortwest in program, sau… recentul The strange love of Martha Ivers(despre care am uitat sa scriu, dar am s-o fac- Barbara Stanwyck este.. za oana atipica a lumii cinematografice din acele vremuri)
Fain maraton! E drept ca-n filmele astea, asa alb-negru si vechi, regasesti mai multe culori si mai multa vioiciune decat in cele moderne? Mie asta mi se intampla sa simt de fiecare data cand mai scap un Double Indeminity say North by Nortwest in program, sau… recentul The strange love of Martha Ivers(despre care am uitat sa scriu, dar am s-o fac- Barbara Stanwyck este.. za oana atipica a lumii cinematografice din acele vremuri)
@tetris: cam asta senzaţie am avut-o şi eu de la un punct încolo…mă cam străduiam s-o termin Mulţam de vizită şi de comentariu! Te mai aştept pe la mine
Slaba, foarte slaba. Sunt foarte interesante romanele sale din perioada "romaneasca" – mai ales prins – dar acesta, care ar fi fost marea revenire, e un mare fas. Mai lipseau niste robotei si alieni pentru un scenariu de categorie B.
@Cinabru: Trebuie să le încerc şi eu, mai ales că vreau să scap de gustul neplăcut pe care mi l-a lăsat Supleantul…Da, cel puţin spre final, deja nu m-ar fi mirat deloc dacă apăreau nişte aliens
Hehehe… frumos. Baby it's u – e preferata mea. Chiar mi-am pus-o si pe telefon, la o anumita persoana. Frumoasa muzica. Si uite n-am ascultat-o la cafeaua de duminica, ci la cea de marti si tot merge.
@capricornk13: aoleu, să ştii că nu te-am plagiat Ştiu că ai scris, dar eu încă nu citisem cartea şi nu am vrut să citesc postarea ta, iar între timp uitasem de ea. O s-o citesc acuşi să văd cât de pe aceeaşi lungime de undă am fost
@capricornk13: când am postat aseară, mă şi gândeam că, la câtă vâlvă cu cartea asta, o să am numai comentarii care să nu fie de acord cu dezamăgirea mea
@cdmitroi: dacă este, este! Pe facebook unde scrie că apare pe dvd pe 4 martie, erau o mulţime de comentarii de la francezi care l-au văzut şi sunt înnebuniţi după filmul ăsta
Cred ca o preiau eu ca mi-a venit pofta dupa ce am citit raspunsurile tale. Ma mir ca te plictisesc povestirile din calatorii, mie mereu mi-au placut. Si da, la treaba cu discutiile tehnice… te inteleg perfect, cred ca numai pe barbati nu-i plictisesc . Off-topic, ai o surpriza la mine pe blog ;
@Cami: te rog Povestirile de călătorii îmi plac şi mie atâta timp cât sunt povestiri în care se şi întâmplă ceva funny sau interesant, nu doar itinerarii… Mulţam frumos!
Da. Trecuse ceva timp de cand nu am mai avut lacrimi in ochi. Uite ca prin postul dedicat mamei tale ai reusit sa imi umezesti ochii. Ii doresc un calduros La multi ani. Stii vorba aia: la asa mama, asa fiica. Tare mi-as fi dorit sa simt si eu caldura mamei mele, numai ca mama este exact inversul mamei tale. Totusi eu o iubesc neconditionat, chiar daca au fost multe momente in care mi-am dorit imbratisarea ei, un cuvant bun. Tragic sau nu… si acum imi doresc asta, insa stiu ca nu le voi obtine niciodata. Sa-ti traiasca mamicuta. Pies: ai o mica leapsa… premiu de la mine.
Da. Trecuse ceva timp de cand nu am mai avut lacrimi in ochi. Uite ca prin postul dedicat mamei tale ai reusit sa imi umezesti ochii. Ii doresc un calduros La multi ani. Stii vorba aia: la asa mama, asa fiica. Tare mi-as fi dorit sa simt si eu caldura mamei mele, numai ca mama este exact inversul mamei tale. Totusi eu o iubesc neconditionat, chiar daca au fost multe momente in care mi-am dorit imbratisarea ei, un cuvant bun. Tragic sau nu… si acum imi doresc asta, insa stiu ca nu le voi obtine niciodata. Sa-ti traiasca mamicuta. Pies: ai o mica leapsa… premiu de la mine.
Ești norocoasă, ești binecuvântată, ești bogată La mulți mulți ani frumoși mamei tale, alături de tine mereu, chiar dacă uneori doar cu gândul, dar mereu cu sufletul. Este superb ce și cum ai scris, ți-am simțit emoția, bucuria, nostalgia, zâmbetul. Eu am noroc ca ambii părinți să fie cam ca mama ta, am avut și am de unde învăța. Te pupez tare tare și să treacă repede timpul până ajungi la ea să o sărbătorești cu ceva bun
Ești norocoasă, ești binecuvântată, ești bogată La mulți mulți ani frumoși mamei tale, alături de tine mereu, chiar dacă uneori doar cu gândul, dar mereu cu sufletul. Este superb ce și cum ai scris, ți-am simțit emoția, bucuria, nostalgia, zâmbetul. Eu am noroc ca ambii părinți să fie cam ca mama ta, am avut și am de unde învăța. Te pupez tare tare și să treacă repede timpul până ajungi la ea să o sărbătorești cu ceva bun
Emotionanta postare, emotionante cuvintele mamei tale si pot sa spun ca sunteti cu adevarat norocoase amandoua, ca va aveti una pe alta, si ca aveti asa o relatie. Cat mai multi ani fericiti!
Emotionanta postare, emotionante cuvintele mamei tale si pot sa spun ca sunteti cu adevarat norocoase amandoua, ca va aveti una pe alta, si ca aveti asa o relatie. Cat mai multi ani fericiti!
@sufleţica: Mulţumesc mult pentru urări şi pentru cuvinte! Iubirea aceasta nu poate fi decât necondiţionată şi, chiar dacă nu o conştientizăm şi nu o exprimăm întotdeauna, face parte din noi.
@sufleţica: Mulţumesc mult pentru urări şi pentru cuvinte! Iubirea aceasta nu poate fi decât necondiţionată şi, chiar dacă nu o conştientizăm şi nu o exprimăm întotdeauna, face parte din noi.
@LiaLia: Mulţumesc mult! Eu am avut-o doar pe mama, dar n-am simţit nici un moment că mi-a lipsit ceva şi asta e doar meritul ei. Că nu mă emoţionasem destul când am scris, îmi mai dau lacrimile şi citind comentariul tău
@LiaLia: Mulţumesc mult! Eu am avut-o doar pe mama, dar n-am simţit nici un moment că mi-a lipsit ceva şi asta e doar meritul ei. Că nu mă emoţionasem destul când am scris, îmi mai dau lacrimile şi citind comentariul tău
@fly2sky: Mulţumesc pentru urări! Aşa este, ne avem una pe alta şi, mai demult, ne spuneam, metaforic bineînţeles, că împreună, de mână, stăpânim lumea
@fly2sky: Mulţumesc pentru urări! Aşa este, ne avem una pe alta şi, mai demult, ne spuneam, metaforic bineînţeles, că împreună, de mână, stăpânim lumea
Ce frumos ! Ai o mama tare inteleapta. "Am început de mult să înţeleg că creşti, chiar dacă eu tot "aia mică" îţi zic şi am încredere în tine, nu în sensul că vei face ce trebuie sau, şi mai puţin, ce-aş vrea eu, ci că vei trăi viaţa ta, cu bune şi cu rele, că vei face greşelile tale şi vei învăţa din ele." Sa ai grija de ea si s-o pastrezi cat mai mult ! Mi-ai adus aminte de mama mea.
Ce frumos ! Ai o mama tare inteleapta. "Am început de mult să înţeleg că creşti, chiar dacă eu tot "aia mică" îţi zic şi am încredere în tine, nu în sensul că vei face ce trebuie sau, şi mai puţin, ce-aş vrea eu, ci că vei trăi viaţa ta, cu bune şi cu rele, că vei face greşelile tale şi vei învăţa din ele." Sa ai grija de ea si s-o pastrezi cat mai mult ! Mi-ai adus aminte de mama mea.
La mulți ani mamei tale și ție. Să vă țină D-zeu alături cât mai mulți ani de acum în colo. E superb ce ai scris, au izvorât din sufletul tău vorbe minunate pentru ființa cea mai dragă la fel cu din sufletul ei nu vor înceta să izvorască niciodată vorbe deosebite pentru copilul ei, TU.
La mulți ani mamei tale și ție. Să vă țină D-zeu alături cât mai mulți ani de acum în colo. E superb ce ai scris, au izvorât din sufletul tău vorbe minunate pentru ființa cea mai dragă la fel cu din sufletul ei nu vor înceta să izvorască niciodată vorbe deosebite pentru copilul ei, TU.
da, esti o persoana norocoasa. omul cel mai important din viata ta e asa cum a trebuit sa fie. zic cel mai important pentru ca esti omul care ai invatat sa fii langa mama…
da, esti o persoana norocoasa. omul cel mai important din viata ta e asa cum a trebuit sa fie. zic cel mai important pentru ca esti omul care ai invatat sa fii langa mama…
@coryamor: este general valabil că toţi părinţii îşi iubesc copiii şi că, la rândul lor, copiii îşi iubesc părinţii, dar eu cred că, dacă mama nu era mama mea şi o cunoşteam, tot aş fi apreciat-o şi admirat-o, ca om, ca prietenă…
@coryamor: este general valabil că toţi părinţii îşi iubesc copiii şi că, la rândul lor, copiii îşi iubesc părinţii, dar eu cred că, dacă mama nu era mama mea şi o cunoşteam, tot aş fi apreciat-o şi admirat-o, ca om, ca prietenă…
Mi-a placut si mie, desi a fost o porcarie tot linsajul lui Grass pentru "aventurile" de tinerete. In sfarsit a putut si el sa explice exact ce s-a intamplat.
Neaparat sa citesti Toba, sunt sigur ca o sa-ti placa mult.
la faza cu mașina și cu trecerea străzii se potrivește de minune… Când mi-am luat mașinutza atâta am tot cântărit variantele și atâta m-am tot tărăgănat că după planurile din septembrie, am ajuns să o conduc abia la sfârșitul lui noiembrie Până la urmă alegerea a fost cea mai potrivită.
La faza cu trecerea străzii am râs cel mai tare… nu vrei să știi când sunt pe jos de câte ori trec de pe o parte pe cealaltă
@Bianca: recunosc, faza cu maşina mă reprezintă perfect, pentru că chiar aşa s-a întâmplat, mi-am cumpărat maşina pe care mi-a recomandat-o un prieten fără să-mi pun decât problema culorii şi a radio-ului cu mp3 Vrei să spui că în cea cu şorţuleţul nu te regăseşti?!
) Mda,cu masina asa e,dar nu din cauza nehotararii,ci pt ca nu-mi place sa sofez,sunt vitezomana,deci pas….traversarea nu-mi face placere,as dori teleportarea,dureaza mai putin!
Si mie mi-a placut mult Burn After Reading desi am constatat ca multi din cei care vad filmul asta nu inteleg nimic. Si o mai si ard intelectual la modul vai ce film prost, eu sunt prea bun pt asa ceva. Cred ca fix asta vroiau fratii Coen, sa ii demaste pe asa-zisii elitisti care si-au construit imaginea pt un strat foaaaarte subtire de gheata.
Si mie mi-a placut mult Burn After Reading desi am constatat ca multi din cei care vad filmul asta nu inteleg nimic. Si o mai si ard intelectual la modul vai ce film prost, eu sunt prea bun pt asa ceva. Cred ca fix asta vroiau fratii Coen, sa ii demaste pe asa-zisii elitisti care si-au construit imaginea pt un strat foaaaarte subtire de gheata.
@Arana: am vorbit despre el cu două persoane, din care uneia nu i-a plăcut, iar celeilalte i-a plăcut f mult Cam astea sunt variantele pentru filmul ăsta: ori îţi place f mult, ori deloc, nu există variantă de mijloc Cred că ai dreptate, e un film care triază cumva nişte genuri de oameni.
@Arana: am vorbit despre el cu două persoane, din care uneia nu i-a plăcut, iar celeilalte i-a plăcut f mult Cam astea sunt variantele pentru filmul ăsta: ori îţi place f mult, ori deloc, nu există variantă de mijloc Cred că ai dreptate, e un film care triază cumva nişte genuri de oameni.
Hmm eu recomand sa vizionezi The Lovely Bones …am vazut ca iti place sa citesti cunosti vreo carte buna care sa fie psihologica pe care sa o recomanzi ?
Hmm eu recomand sa vizionezi The Lovely Bones …am vazut ca iti place sa citesti cunosti vreo carte buna care sa fie psihologica pe care sa o recomanzi ?
Dragă dna Rontziki (cum sa ma adresez altfel…?) comentariul dvs. este intuitiv corect (Cinabru pune și mai bine punctul pe i) dar abordarea de principiu (grila de lectură, cum se spune) este eronată. Pentru că văzui că sînteți nominalizată la cei mai mari critici ai blogosferei ar trebui să știți că un volum, mai ales dacă e vorba de un autor cu background impresionant și notoriu, intrat în istorii literare etc., se discută în specificitate și pe cheia lui de lectură. Nu așa… că mi se păru…
@Horia Gârbea: Permiteţi-mi să vă spun întâi de toate că impresiile despre cărţi pe care le scriu aici nu sunt recenzii şi nu urmează o reţetă în acest sens…sunt simple păreri subiective, stări şi idei date de lectura unei cărţi. Nominalizarea mea la categoria de critici ai blogosferei a fost un moment simpatic şi cei care au făcut-o au avut, cu siguranţă, în vedere "criticii" amatori ai blogosferei Mai multe despre pretenţiile mele de critic în orice, aflaţi în prima postare de pe blog.
Mă simt onorată de vizită şi vă mulţumesc pentru comentariu!
eu ma bucur de tehnologia asta de care beneficiem cu totii, dar totusi as vrea uneori sa fim si fara ea, sa cunoastem emotiile si senzatiile unei intalniri neanuntate atat de noi sau de ceilalti
@Bogdan: ssst, nu mă da de gol Acum, între noi fie vorba, era mai simplu să afle la telefon ce-a aflat "în vizită", dar na, se pierdea din impactul scenelor şi, în plus, n-ar fi câştigat…
Chiar de curand mi-am pus si eu aceeasi problema, si in urma vizionarii unui serial. Ma gandeam, in ziua de azi nimeni nu mai procedeaza asa. cel putin nu in lumea mea, in cercurile pe unde ma invart eu. Recunosc ca mie una mi-ar placea surpriza vizitei mult prea rar, intrucat sunt o persoana destul de sefl-sufficient si care tine foarte mult la timpul petrecut cu sine. Sa ma trezesc des cu musafiri pe nepusa masa cred ca m-ar deranja mai mult decat mi-ar placea. Cumva prefer sa fiu intrebata intai daca e ok sa fiu vizitata.
Stii cand merg fara sa anunt?De ziua cuiva de nastere sau de nume!Nu astept invitatii,ma duc pur si simplu,chiar daca ii gasesc in pijama si ma servesc cu ceai,sau daca sunt de gala si ma servesc cu delicateturi…Hi,hi,hi!Nu astept invitatii!Daca ele vin e ok,ca eu oricum ma duc!Astfel evit ca omul sa-si faca probleme ca ma "obliga".Dar acestea sunt persoanele dragi!Cand nu-mi sunt dragi,nu astept invitatii,iar cand ele vin s-ar putea sa si refuz…sau nu….
@Cami: da, păi şi eu tot cam aşa sunt, adică prefer să fiu întrebată, pe de-o parte că cine ştie ce program am şi detest să-mi fie dat peste cap , pe de altă parte că poate umblu creanga şi cine vine neanunţat se deplasează degeaba…Cu toate astea, cred că uneori mi-ar plăcea să mă trezesc cu musafiri surpriză, dar greu ar fi să ghicească cineva exact când )
@Rodica: cred că ce mi-ar plăcea mie să fie normal ar fi ca persoanele dragi să poată veni şi neanunţate în vizită, fără să ne simţim deranjaţi, şi vice-versa…În ce priveşte zilele de naştere, e f fain cum procedezi Uneori nu funcţionează că deh, acum nu mai stau musai oamenii acasă de aniversări
@Ruxa: ca şi principiu, da, nu e frumos, dar în relaţii cu persoane apropiate, mi s-ar părea o idee simpatică totuşi… Mulţam de vizită şi te mai aştept pe la mine
@dana: ei, nu e prea bine să se supere şi să nu mai răspundă la telefon, dar e o soluţie bună când se întâmplă aşa Bine ai venit pe la mine, mulţam de comentariu şi te mai aştept
Bre, nici la soţie/soţ nu apari neanunţat la uşă că cine ştie ce surpriză ai
Scenele sunt în mare parte pentru emoţia pe care o degajă. Într-un film romantic sunt chiar piatră de hotar.
Dar uneori parca merge să faci cîte-o surpriză. Cine ştie cu ce te alegi: o geantă în cap, o prăjitură în faţă sau o fată frumoasă în halat de baie. Oricum ar fi, merită
Mie îmi plac vizitele neanunţate… nu locuiesc în oraş şi mulţi nu au telefoane… peste zi nici nu închidem poarta sau uşa casei, dacă suntem pe acasă… cine vine chiar are nevoie de ceva sau aduce ceva veşti… nu prea au timp de vizite de dragul poveştilor… e mult de muncă…
@denisia: foarte fain sună, chiar şi numai pentru veşti…îmi aduc aminte când stăteam la mamaie şi, chiar şi acum când mai merg, mereu vine câte cineva în vizită, nici nu ştii când şi cine, dar e plăcut
hmm.. what's up doc? Mai degraba ma vad bugs bunny decat joker din the dark knight. Imi place joker pentru rolul jucat de heath ledger dar parca n-as vrea sa fiu joker. Cat despre edward norton.. imi place ca actor iar rolul din The illusionist a fost genial jucat.
Am să-l caut și mă voi uita la el. Până atunci să știi că aceasta este cea mai grea leapșă pe care am primit-o până acum… trebuie să-mi dau timp să mă gândesc la ce voi scrie… trebuie casting pentru rolurile astea
@Bianca: dap, acela este pe lângă rolul ei fain, şi locaţia m-a determinat să ţi-l atribui ţie Da, mie-mi spui?! a fost nevoie de ceva strădanie, dar mi-a plăcut
coincidenta, tu filme, eu filme acum trebuie sa vad filmul respectiv, nu??? mi-a scapat pana acum si uite asa mai invat cate ceva multam! (sper ca m-ai distribuit intr-un rol bun)
Nu trebuie sa ma rog Imi place mult de tot-si actrita (care este chiar frantuzioaca ca ..tot) si scenariul (care este unul extrem de pozitiv, de aceea imi place) si muzica lui Yann (pe care il stiu si in vivo, ce face omul acesta e minunat!) Multumesc mult de tot
You! You got a gift, my friend. You saw that it was sometin' I was tryna' do and you figguerd that out, that's why you are who you are. God bless ya'. You have a … gift! **** = http://www.youtube.com/watch?v=iZtbASCE7ZY = **** Truly, I'm honored! Tre sa vaz cum imi sta cu alunitza
Dupa atatea nimereli, vin si eu sa confirm. Da, mi-ai gasit rolul perfect. Mi se pare mie sau cam asa e si in realitate, nu doar in film. Multam… multam. Sunt onorata.
Draga mea, sunt onorată Filmul e unul din preferatele mele, iar doamna Donna Reed e … o doamnă Dar trebe să recunosc că tare mi-ar fi plăcut să mă fi combinat și cu Audrey Hepburn în Cum să furi un milion O fur și eu zilele astea Pupez!
Esti rea ! De ce ne/ma chinui ? Nu poti sa spui si tu … am incercat si n-a iesit decat o zeama neimbietoare, pe care cu greu o poti manca … )))) Asa, noi ce facem ? Stam si ne uitam … vorba lui Escu, si salivam.
@LiaLia: mă bucur că ţi-a plăcut rolul Daaa, votez pentru Audrey Hepburn în orice rol Dacă-l preferi pe Peter O'Toole, mă sacrific eu cu Gregory Peck în Vacanţă la Roma
@LiaLia: eu bag sarmale şi alte de-astea…crezi că sunt mai câştigată? ) Şi sunt şi în pauză de sală….vă anunţ când fac 100 kg Aoleu, să-mi muşc repede limba )
@pheideas: da, aşa este, şi nu ştiu ce ne-am face fără criticile voastre…Apropo de asta, parcă Katherine Hepburn spunea că să te măriţi înseamnă să dai admiraţia mai multor bărbaţi pe criticile unuia singur Bărbaţii sunt cei mai buni bucătari că gătesc rar (ceea ce e valabil şi pentru mine )
Io am o mare dilema. Ciorba e prezentata vrac. Desertul e la fel. Doar sarmalele sunt en-detail. Oare de ce? Ai facut doar 5? Daca nu, pentru cine este a doua farfurie? Tu esti persoana care a mancat 3 sau cea care a mancat doar 2? Si, iarasi, de ce?
@bogdanic: nu'ş de ce, dar am impresia că îi ţii locul lui mitroi azi, cu aşa interogatoriu ) Păi să vedem…am şi poze cu oala de sarmale, dar erau mai frumoase alea en detail Eu am mâncat 3 De ce? pentru că sunt mâncăcioasă Cine a mâncat 2…secret
Femeie, eram pe cale sa te intreb acelasi lucru ca si Bogdan, care-i farfuria ta, aia cu doo, ori aia cu tri? ) Se pare ca nea Mitroi ne-a facut varza pe toti
PS: da-mi voie sa ma indoiesc de alea 100 de kile viitoare
@Lia: ce de curioşi pe-aici, dom'le Nu mai poate omul să posteze neşte farfurii, că gata interogatoriile )) bine că ştiu Deocamdată şi eu mă îndoiesc şi zic Doamne, fereşte! )
@Raluca Mateas: nu am scris şi reţeta pentru că nu sunt reţete proprii, de obicei le iau de pe net Uite-o aici pe cea pentru brioşe: http://www.petitchef.ro/retete/briose-cu-ciocolata-fid-571201 Hârtiuţele le-am luat de la Cora, se găsesc în cutii de câte 50 sau mai multe. Mulţam de vizită, te mai aştept pe la mine
Omul si intentiile lui sunt in continua schimbare, si dupa parerea mea nu e nimeni bun tot timpul. Cand esti bun, stii asta, fiindca nu te intereseaza deloc sa te privesti in oglinda in timp ce executi gesturile acelea prin care iti cresti stima fata de tine. Faci lucrurile bune fiindca asa simti. Fara nici o explicatie. In momentele acelea, esti doar o flacara.
@acuarele: aşa este, suntem într-o continuă schimbare…să sperăm, evoluţie Îmi place să cred că mai există acea bunătate, acele gesturi pe care le faci că aşa simţi, neurmărind nimic Mulţam de comentariu şi te mai aştept pe la mine
din lista asta, nu am văzut decât burn after reading şi law abiding citizen, rezonabile, sfârşitul celui de al doilea mi s-a părut cam slab, am urmărit, însă, ultima producţie a lui Amenabar, interesantă. Îl voi căuta pe ultimul din cele şapte, dacă îmi permiteţi, recomand călduros fantastic mr Fox şi the fall (2006): http://www.imdb.com/title/tt0460791/
din lista asta, nu am văzut decât burn after reading şi law abiding citizen, rezonabile, sfârşitul celui de al doilea mi s-a părut cam slab, am urmărit, însă, ultima producţie a lui Amenabar, interesantă. Îl voi căuta pe ultimul din cele şapte, dacă îmi permiteţi, recomand călduros fantastic mr Fox şi the fall (2006): http://www.imdb.com/title/tt0460791/
"comedie romantica intr-adevar amuzanta, pe care, cred eu, si barbatii, mai putin atrasi de astfel de filme, o vor gusta" Am 27 de ani (pe neaşteptate), nu l-am putut vedea, pe cuvânt, nu am rezistat, poate îi mai dau o şansă. Cred că blogul ăsta e o conspiraţie ca să ascult muzica, glumesc, sunt foarte interesante postările, da mi-a plăcut tare playlistul.
"comedie romantica intr-adevar amuzanta, pe care, cred eu, si barbatii, mai putin atrasi de astfel de filme, o vor gusta" Am 27 de ani (pe neaşteptate), nu l-am putut vedea, pe cuvânt, nu am rezistat, poate îi mai dau o şansă. Cred că blogul ăsta e o conspiraţie ca să ascult muzica, glumesc, sunt foarte interesante postările, da mi-a plăcut tare playlistul.
@trucat: daaa, fragmentul cu Ethan Hawke e foarte fain Mi-a plăcut foarte mult şi fragmentul cu Robin Wright Penn. Mulţam de vizită şi de comentarii! Te mai aştept pe la mine
@trucat: urmează să văd şi eu în curând Agora (Amenabar m-a convins de mult…) şi Fantastic Mr. Fox, dar de The Fall nu ştiam…o să-l caut Mulţam de recomandări!
@trucat: urmează să văd şi eu în curând Agora (Amenabar m-a convins de mult…) şi Fantastic Mr. Fox, dar de The Fall nu ştiam…o să-l caut Mulţam de recomandări!
@trucat: acum na, nu e musai că place şi bărbaţilor, dar, având în vedere că e ceva mai realist ca altele, mai ales prin anumite replici, m-am gândit că se regăsesc şi bărbaţii în filmul ăsta Mă bucur că-ţi place muzica mea , găseşti mult mai multe în postările La cafeaua de duminică, postări doar cu muzică
@trucat: acum na, nu e musai că place şi bărbaţilor, dar, având în vedere că e ceva mai realist ca altele, mai ales prin anumite replici, m-am gândit că se regăsesc şi bărbaţii în filmul ăsta Mă bucur că-ţi place muzica mea , găseşti mult mai multe în postările La cafeaua de duminică, postări doar cu muzică
Ha, deci, e clar, voi rămâne ultima care nu a văzut încă Avatar ) Mă bucur tare tare mult că ți-a plăcut Parnassus, eu m-am îndrăgostit de el, de poveste, de imagini, de joc. Am văzut The Departed și e tare interesant. Mulțumesc și eu de recomandări, abia aștept să o văd pe Meryl Dar să-ți spun un secret, mie ca bărbat matur mi-e muuult mai simpatic Steve Martin decât Alec Pupez
Ha, deci, e clar, voi rămâne ultima care nu a văzut încă Avatar ) Mă bucur tare tare mult că ți-a plăcut Parnassus, eu m-am îndrăgostit de el, de poveste, de imagini, de joc. Am văzut The Departed și e tare interesant. Mulțumesc și eu de recomandări, abia aștept să o văd pe Meryl Dar să-ți spun un secret, mie ca bărbat matur mi-e muuult mai simpatic Steve Martin decât Alec Pupez
Numai Avatar am văzut dintre ele și recunoasc că mi-a plăcut dincolo de unele clișee și neajunsuri… Mi-ai făcut poftă de un film gen Cairo Time și poate chiar și de o comedie romantică ca It's Complicated, chiar dacă nu-mi place Alec deloc, dar deloc
Numai Avatar am văzut dintre ele și recunoasc că mi-a plăcut dincolo de unele clișee și neajunsuri… Mi-ai făcut poftă de un film gen Cairo Time și poate chiar și de o comedie romantică ca It's Complicated, chiar dacă nu-mi place Alec deloc, dar deloc
@LiaLia: deci e clar, tre' să-l vezi! Nici eu nu mă omor după Alec Baldwin, dar în filmul ăsta a jucat super şi chiar mi-a plăcut de el… Tre' să văd şi eu Departed, nu ştiu cum l-am ratat
@LiaLia: deci e clar, tre' să-l vezi! Nici eu nu mă omor după Alec Baldwin, dar în filmul ăsta a jucat super şi chiar mi-a plăcut de el… Tre' să văd şi eu Departed, nu ştiu cum l-am ratat
…oareşce explicaţii pentru lumea aceea minunată, pentru energia care lumina extraordinar de frumos totul…
Pentru asta, ar fi nevoie de un Avatar, varianta film documentar Totuşi, ai privit la un film care este în primul rînd fantasy, componenta SF rezumîndu-se la nave spaţiale, armament şi tehnologie. Iar în povestirile fantasy nu-ţi pui întrebări asupra lumilor înfăţişate. Le iei ca atare sau… nu le mai iei. De-asta nu pre îmi plac mie poveştile fantasy, Avatar fiind una dintre foarte puţinele
…oareşce explicaţii pentru lumea aceea minunată, pentru energia care lumina extraordinar de frumos totul…
Pentru asta, ar fi nevoie de un Avatar, varianta film documentar Totuşi, ai privit la un film care este în primul rînd fantasy, componenta SF rezumîndu-se la nave spaţiale, armament şi tehnologie. Iar în povestirile fantasy nu-ţi pui întrebări asupra lumilor înfăţişate. Le iei ca atare sau… nu le mai iei. De-asta nu pre îmi plac mie poveştile fantasy, Avatar fiind una dintre foarte puţinele
chiar aseara am vazut Up in the air. m-a lasat cam dezamagita, insa merita de fiecare data sa vezi mutrita lui clooney, pe care il consider cel mai frumos barbat din lume (dupa sotul meu, evident daca tipul s-ar fi convertit intr-adevar la viata familiala si la la cea "statuta", as fi dat cu filmul pe geam. asa, cu finalul acela…mai scapa.
chiar aseara am vazut Up in the air. m-a lasat cam dezamagita, insa merita de fiecare data sa vezi mutrita lui clooney, pe care il consider cel mai frumos barbat din lume (dupa sotul meu, evident daca tipul s-ar fi convertit intr-adevar la viata familiala si la la cea "statuta", as fi dat cu filmul pe geam. asa, cu finalul acela…mai scapa.
@Saturnianul: ei, nici chiar documentar ) Mi-a plăcut şi aşa cum a fost, dar dacă am simţit că lipseşte ceva, am spus că doar nu înghit toate filmele chiar aşa, pe nemestecate
@Saturnianul: ei, nici chiar documentar ) Mi-a plăcut şi aşa cum a fost, dar dacă am simţit că lipseşte ceva, am spus că doar nu înghit toate filmele chiar aşa, pe nemestecate
Eu m-am temut de maturizare dar mi-a mai trecut putin de cand m-am prins ca ea nu presupune uciderea "copilarelii". Oricum, nu toti oamenii au fost inzestrati cu aceeasi doza si esenta de naivitate, asa ca unora le va fi mult mai usor sa se descotoroseasca de ea sau, invers, s-o pastreze. Acum vad maturitatea pur si simplu ca adaptare la mediu si ca o capacitate avansata de a te folosi de toata experienta inscrisa in istoria, mai lunga sau mai scurta, de viata. De-asta maturitatea pare sa nu tina atat de mult de varsta cronologica cat de calitatea si profunzimea anilor care au trecut. De asemenea, maturitate= a fi constient. De-asta multi oameni considerati maturi par mai posomorati, sobri, seriosi. Pentru ca sunt mai constienti de multe alte lucruri din realitate. Bineinteles ca echilibrul vine din a fi constient si de frumusetile lumii. Uneori doar ne lasam coplesiti. (imi place subiectul, as vorbi o groaza despre maturitate, gandindu-ma ca asa poate am s-o imblanzesc si o voi intelege mai bine )
Eu m-am temut de maturizare dar mi-a mai trecut putin de cand m-am prins ca ea nu presupune uciderea "copilarelii". Oricum, nu toti oamenii au fost inzestrati cu aceeasi doza si esenta de naivitate, asa ca unora le va fi mult mai usor sa se descotoroseasca de ea sau, invers, s-o pastreze. Acum vad maturitatea pur si simplu ca adaptare la mediu si ca o capacitate avansata de a te folosi de toata experienta inscrisa in istoria, mai lunga sau mai scurta, de viata. De-asta maturitatea pare sa nu tina atat de mult de varsta cronologica cat de calitatea si profunzimea anilor care au trecut. De asemenea, maturitate= a fi constient. De-asta multi oameni considerati maturi par mai posomorati, sobri, seriosi. Pentru ca sunt mai constienti de multe alte lucruri din realitate. Bineinteles ca echilibrul vine din a fi constient si de frumusetile lumii. Uneori doar ne lasam coplesiti. (imi place subiectul, as vorbi o groaza despre maturitate, gandindu-ma ca asa poate am s-o imblanzesc si o voi intelege mai bine )
Uuu, ce de filme! Sa vedem… Avatar- fainut, dar nu m-a prins enztuziasmul general (l-am atins abia cu Alice- must see); It's Compicated- mie nu-mi place Meryl Streep (am spus o blasfemine?) si m-a agasat teribil ca in rolul asta, pentru a arata mai tanara, mai dinamica, a fost in continua miscare, in continua zulufare in cadre- ceva artificial mi-a inspirat. Mereu cu respiratia intretaiata. Mda. Steve Martin mi-e antipatic de la comediile lui din '80 si pana acum. Povestea e simpaticuta, dar nimic- absolut nimic- nou; Up in the air- perfect de acord cu tine! The Imaginarium- si eu am simtit aceeasi dorinta- de a se insista mai mult pe idei, pe profunzimea povestii, pentru ca a fost destul de generoasa! si am avut senzatia ca asa si se dorea, dar cumva poate si moartea lui Heath (bun de tot!) a deturnat filmul, pentru a finaliza fiind oricum nevoiti sa recurga la mai multe "artificii". Oricum, de revazut. Un film deosebit; Cairo time- inca nu l-am vazut, dar in cateva minute se rezolva. Mersi pentru el.
Uuu, ce de filme! Sa vedem… Avatar- fainut, dar nu m-a prins enztuziasmul general (l-am atins abia cu Alice- must see); It's Compicated- mie nu-mi place Meryl Streep (am spus o blasfemine?) si m-a agasat teribil ca in rolul asta, pentru a arata mai tanara, mai dinamica, a fost in continua miscare, in continua zulufare in cadre- ceva artificial mi-a inspirat. Mereu cu respiratia intretaiata. Mda. Steve Martin mi-e antipatic de la comediile lui din '80 si pana acum. Povestea e simpaticuta, dar nimic- absolut nimic- nou; Up in the air- perfect de acord cu tine! The Imaginarium- si eu am simtit aceeasi dorinta- de a se insista mai mult pe idei, pe profunzimea povestii, pentru ca a fost destul de generoasa! si am avut senzatia ca asa si se dorea, dar cumva poate si moartea lui Heath (bun de tot!) a deturnat filmul, pentru a finaliza fiind oricum nevoiti sa recurga la mai multe "artificii". Oricum, de revazut. Un film deosebit; Cairo time- inca nu l-am vazut, dar in cateva minute se rezolva. Mersi pentru el.
ei, maturitate!! ce o fi aia? cred ca e un simplu cuvand care devine pompos. La ce se refera?? pai la faptul ca nu mai ai apucaturile naturale din copilarie, ca nu mai visezi in liniste, ca nu mai canti ce-ti place-cand iti place, ca, de fapt, te vâri repede în carapacea MATURITATII. Cam asta e viziunea mea. Acu, reversibila…normal, tanjești zi de zi dupa frumoasa copilarie lipsita de griji si la un moment dat, te regasesti matur si constrans. Irina zicea ca matur=constient, bun, constient, dar fericit? ma tem ca nu. cdmitroi-parerist de serviciu
ei, maturitate!! ce o fi aia? cred ca e un simplu cuvand care devine pompos. La ce se refera?? pai la faptul ca nu mai ai apucaturile naturale din copilarie, ca nu mai visezi in liniste, ca nu mai canti ce-ti place-cand iti place, ca, de fapt, te vâri repede în carapacea MATURITATII. Cam asta e viziunea mea. Acu, reversibila…normal, tanjești zi de zi dupa frumoasa copilarie lipsita de griji si la un moment dat, te regasesti matur si constrans. Irina zicea ca matur=constient, bun, constient, dar fericit? ma tem ca nu. cdmitroi-parerist de serviciu
De ce un om matur=constient= nefericit?! Constienta nu se rezuma la lucrurile negative, apasatoare. Inteleg ca maturitatea e privita la fel ca realismul -> se presupune ca ambele exclud optimismul si bucuria de a trai.
Cdmitroi, culmea este ca in copilarie aveam griji mai mari- pentru ca erau irationale si eram lipsita de puterea de a influenta anumite lucruri. In conditiile in care copilaria mea s-a inscris in acel "tipar" de paradis fantezist.
De ce un om matur=constient= nefericit?! Constienta nu se rezuma la lucrurile negative, apasatoare. Inteleg ca maturitatea e privita la fel ca realismul -> se presupune ca ambele exclud optimismul si bucuria de a trai.
Cdmitroi, culmea este ca in copilarie aveam griji mai mari- pentru ca erau irationale si eram lipsita de puterea de a influenta anumite lucruri. In conditiile in care copilaria mea s-a inscris in acel "tipar" de paradis fantezist.
Foarte frumos Cairo Time… titlul e perfect ales! Mi-a dat un dor de calatorit. Finalul e tare emotionant- finalul din masina. Cred ca e singurul moment in care blonda e chiar umana si expresiva. Ca in rest… pare-a fi o statueta din portelan.
Foarte frumos Cairo Time… titlul e perfect ales! Mi-a dat un dor de calatorit. Finalul e tare emotionant- finalul din masina. Cred ca e singurul moment in care blonda e chiar umana si expresiva. Ca in rest… pare-a fi o statueta din portelan.
@Irina: exact, nu presupune uciderea copilărelii, iar a fi conştient nu înseamnă a nu fi optimist. Din contră, aş putea spune că, în timp, chiar odată cu maturizarea, am devenit mult mai optimistă, mai veselă…nici înainte nu eram pesimistă sau tristă, dar nici atât de optimistă…Probabil că e ceva care vine odată cu experienţa când realizezi de ce eşti în stare, când te uiţi în urmă şi vezi că ai reuşit să treci cu bine prin multe, că nu te-au doborât… Mai demult, era senzaţia aceea de tot ce zboară se mănâncă, care-ţi dădea impresia că se poate orice, acum suntem mai conştienţi de noi şi, dacă credem că putem muta munţii, atunci aşa e, pentru că nu mai vine din naivitate, ci exact din realism, din a cunoaşte ce poţi…
@Irina: exact, nu presupune uciderea copilărelii, iar a fi conştient nu înseamnă a nu fi optimist. Din contră, aş putea spune că, în timp, chiar odată cu maturizarea, am devenit mult mai optimistă, mai veselă…nici înainte nu eram pesimistă sau tristă, dar nici atât de optimistă…Probabil că e ceva care vine odată cu experienţa când realizezi de ce eşti în stare, când te uiţi în urmă şi vezi că ai reuşit să treci cu bine prin multe, că nu te-au doborât… Mai demult, era senzaţia aceea de tot ce zboară se mănâncă, care-ţi dădea impresia că se poate orice, acum suntem mai conştienţi de noi şi, dacă credem că putem muta munţii, atunci aşa e, pentru că nu mai vine din naivitate, ci exact din realism, din a cunoaşte ce poţi…
@cdmitroi: nu aş pune egalitate între maturitate şi privarea de libertatea de a face ceea ce-ţi place…Poţi face, poate, mult mai mult ce-ţi place, şi mai bine, poţi chiar dispune de mai multe mijloace, instrumente. Să fim mai conştienţi nu înseamnă neapărat să fim nefericiţi, dacă ne folosim de asta pentru a fi mai fericiţi, atâta doar că nu e uşor Cred, într-adevăr, că nu mai poţi visa în linişte şi asta nu neapărat din lipsa liniştii, ci pentru că parcă şi visele capătă nişte nuanţe de realism…şi chiar tendinţa de a visa se schimbă, se iveşte ceva mai rar…Cam asta ar fi partea din maturizare pe care aş trimite-o înapoi
@cdmitroi: nu aş pune egalitate între maturitate şi privarea de libertatea de a face ceea ce-ţi place…Poţi face, poate, mult mai mult ce-ţi place, şi mai bine, poţi chiar dispune de mai multe mijloace, instrumente. Să fim mai conştienţi nu înseamnă neapărat să fim nefericiţi, dacă ne folosim de asta pentru a fi mai fericiţi, atâta doar că nu e uşor Cred, într-adevăr, că nu mai poţi visa în linişte şi asta nu neapărat din lipsa liniştii, ci pentru că parcă şi visele capătă nişte nuanţe de realism…şi chiar tendinţa de a visa se schimbă, se iveşte ceva mai rar…Cam asta ar fi partea din maturizare pe care aş trimite-o înapoi
@Irina: daaaa, Alice e pe lista de văzut cât de curând!!! Offf, mare blasfemie cu Meryl Streep Mie îmi place f mult de ea Mă bucur că ţi-a plăcut Cairo Time şi da, ea mi-a părut şi mie o statuetă rece şi insipidă pe alocuri…dar cred că asta era ideea…dacă ar fi fost ceva mai caldă sau pasională, filmul ar fi fost despre altceva
@Irina: daaaa, Alice e pe lista de văzut cât de curând!!! Offf, mare blasfemie cu Meryl Streep Mie îmi place f mult de ea Mă bucur că ţi-a plăcut Cairo Time şi da, ea mi-a părut şi mie o statuetă rece şi insipidă pe alocuri…dar cred că asta era ideea…dacă ar fi fost ceva mai caldă sau pasională, filmul ar fi fost despre altceva
Asta cu "woops ne trezim mai maturi",cred ca e cu"woops ce batrani suntem",si poate ca unii copilaresc pana la adanci batraneti in timp ce altii sunt maturi din copilarie…Asta ne arata ca cele doua:gandirea si afectivitatea(uneori cutanata)nu merg impreuna,ci schizofrenic trag care hais,care cea si duc omul in belele!
Asta cu "woops ne trezim mai maturi",cred ca e cu"woops ce batrani suntem",si poate ca unii copilaresc pana la adanci batraneti in timp ce altii sunt maturi din copilarie…Asta ne arata ca cele doua:gandirea si afectivitatea(uneori cutanata)nu merg impreuna,ci schizofrenic trag care hais,care cea si duc omul in belele!
@Rodica: ai pus punctul pe i, dar hai să zicem că ne maturizăm, nu că îmbătrânim Mda, raţiunea şi afectivitatea cam trag una hais şi una cea…dacă atunci când suntem, să zicem, mai necopţi, raţiunea se lasă mai uşor influenţată (poate chiar păcălită) de afectivitate, odată cu maturizarea, nu mai e aşa simplu, începe să aibă mai multă putere şi nu se mai lasă influenţată cu una, cu două…
@Rodica: ai pus punctul pe i, dar hai să zicem că ne maturizăm, nu că îmbătrânim Mda, raţiunea şi afectivitatea cam trag una hais şi una cea…dacă atunci când suntem, să zicem, mai necopţi, raţiunea se lasă mai uşor influenţată (poate chiar păcălită) de afectivitate, odată cu maturizarea, nu mai e aşa simplu, începe să aibă mai multă putere şi nu se mai lasă influenţată cu una, cu două…
subscriu si eu, mi-a placut foarte mult!!! a fost o mare bucurie cartea asta, tocmai pentru felul in care se joaca (frumos!) cu limba romana (ceea ce e nu numai placut, dar si util pentru mine, mai ales in ultima vreme).
subscriu si eu, mi-a placut foarte mult!!! a fost o mare bucurie cartea asta, tocmai pentru felul in care se joaca (frumos!) cu limba romana (ceea ce e nu numai placut, dar si util pentru mine, mai ales in ultima vreme).
Valentine's Day a fost bunicel. Mie mi-a placut. Si eu aveam impresia ca e mai siropos, dar a fost ok. The young victoria mi-a placut mult. Inca imi mai place si probabil ca m-as uita oricand la el. Btw, a luat oscar pentru cele mai bune costume. Sherlock Holmes mie nu prea mi-a placut. Oare am devenit mai fitzos si nu ma mai uit cu acelasi interes la filme cu explozii si bubuieli? Hmmm La old dogs am ras..rar ma face un film sa rad.. cat despre ultilmul film..e Disney. Nu o sa moara niciodata. Nu-mi aduc aminte un film Walt Disney care sa fi fost nasol. Muzica..face 60% din film
@Escu: am auzit şi eu de Oscarul pentru costume Mda, pe mine clar nu m-au impresionat exploziile şi bubuielile , ci cei doi protagonişti şi câteva din chichiţele lui Sherlock
@Rodica: daaa, şi eu vreau Alice! Nu cred că reuşesc săpt asta, dar cât de curând!!! Aha, deci ai săptămână de poveşti frumoase, sunt sigură că o să-ţi plaaacă
@Rodica: da, ne-am stabilit noi apartenenţa la aceeaşi zodie mai demult, dar dacă şi tu zici că se potrivesc trăsăturile alea, e clar, nu e vina mea că sunt aşa ) O să vin în vizită să-ţi citesc principiile
Maturizarea poate durea. Cand vezi in jur atatia oameni care au ales sa nu mai fie niciodata copii, acest absolutism iti da fiori. Sunt mame care interzic fetitelor lor sa se mai joace cu papusile dupa o anumita varsta. Le doresc brusc mature si responsabile, in gradul decis de ele… Eu m-am jucat pana n-am mai putut… Si cred ca si acum ma mai joc, dar intr-o alta forma…
Maturizarea poate durea. Cand vezi in jur atatia oameni care au ales sa nu mai fie niciodata copii, acest absolutism iti da fiori. Sunt mame care interzic fetitelor lor sa se mai joace cu papusile dupa o anumita varsta. Le doresc brusc mature si responsabile, in gradul decis de ele… Eu m-am jucat pana n-am mai putut… Si cred ca si acum ma mai joc, dar intr-o alta forma…
@acuarele: maturizarea n-ar trebui să însemne încetarea jocului…nu ne opreşte nimeni să ne jucăm o viaţă întreagă, dacă asta se poate îmbina cumva şi cu responsabilitatea de care nu putem face abstracţie, cu timpul…
@acuarele: maturizarea n-ar trebui să însemne încetarea jocului…nu ne opreşte nimeni să ne jucăm o viaţă întreagă, dacă asta se poate îmbina cumva şi cu responsabilitatea de care nu putem face abstracţie, cu timpul…
dragostea nu e ceva concret, ceva ce poate fi atins, exprimat, manifestat… e exact opusul. e lumina care vine din interior. e o crimă să ignori o raza de lumină ce se ascunde într-o șoaptă. înseamnă că nu iubești. sunt de acord cu tine, este dincolo de simțuri și obișnuință… transcende și timpul și spațiul, pentru că ce mai contează oare anii de așteptare când ea a apărut și la ce bun să măsori distanța în metri, când ea nu contează atunci când o măsori în dragoste? dar pe cât de puternică, pe atât de simplă și curată e… atunci când ne pierdem rațiunea, credința, nădejdea, doar puritatea dragostei ne mai poate salva… vai, câta comentariul
@pheideas: prea multă raţiune??? din contră…dar poate nu m-am făcut f bine înţeleasă…În ce priveşte teama, e şi ea un sentiment, dacă ne gândim, poate fi un semnal al intuiţiei, aşa încât, e bine uneori să ţii cont de ea, asta dacă nu eşti genul care are teama în sânge, ca să zic aşa…Eu una recunosc că teama s-a făcut simţită şi m-a influenţat cel mai puţin de-a lungul timpului…şi că am mers mai mult pe ideea de a explora teama, de a vedea worst case scenario şi de a-l accepta…din momentul în care îţi asumi ce poate fi mai rău, teama dispare.
@Suflet Curcubeu: mă bucur că mai gândesc şi alţii aşa şi mulţam că ai surprins exact ce voiam să spun Atunci când simţi, transcende timpul, spaţiul, "binele" mulţumitor şi nu poţi ignora…iar atunci când poţi ignora, când nu te simţi măcar puţin "depăşit", înseamnă că nu simţi cu adevărat…
Iubirea perfecta si ideala se gaseste de multe ori mai repede in imaginatia noastra bogata. Simtirea autentica apare atunci cand orice gand dispare si traiesti pur si simplu clipa..Ascultand intuitia..suntem mai aproape de adevar..de real Si realitatea de multe ori nu se ridica la nivelul imaginatiei, de aceea poate ignoram uneori semnalele intuitiei, ca sa nu ne trezim din vis..
@fly2sky: uneori ignorăm semnalele intuiţiei ca să nu ne trezim din vis, alteori pentru că nu prea ne vine să credem ce ne spune… În general, nu cred că iubirea nu poate fi considerată vreodată perfectă, ideală…e pur şi simplu iubirea şi fiecare are raportarea sa subiectivă la acest sentiment…
Cum florile nu traiesc doar cu soare,asa si noi avem nevoie de toate in doze potrivite si la timp potrivit… Daca dragostea ar putea fi diagnosticata corect,nu s-ar mai imbolnavi nimeni si lumea ar fi "prea sanatoasa"…geniile,indragostitii sunt nebuni,de aia sunt atat de frumosi!
@Rodica: exact, de toate în doze potrivite, la timpul potrivit…un echilibru, cum s-ar spune…cum se cunoaşte că suntem aceeaşi zodie Ai dreptate! Sper să nu i se găsească vreodată un medicament
Fiorii iubirii sunt unici si cred ca uneori uitam sa mai acordam atentia cuvenita intuitiei. In cazul meu pot spune ca nu m-a dezamagit pana acum si sper sa fie a great companion si de acum inainte.Fiecare simtim diferit, lucru care nu face ca iubirea sa nu mai fie cautata cu aceeasi ardoare si de aceea cu atat mai ravnita. Odata gasita o simti ca pe limanul salvator si drept sprijin in momentele mai putin agreabile. E acolo te asteapta mereu cu fata imbujorata si plina de farmece discrete…
Cand e vorba de iubire teama nu are ce cauta. Daca se instaleaza teama e clar ca ceva nu functioneaza si tot farmecul se risipeste. Totul trebuie sa fie firesc, simplu si foarte sincer…
o poti asculta in felul urmator: atunci cand ai in minte "problema" in cauza si te indrepti spre interior, cautand o solutie, un raspuns, el vine facandute sa te simti ori linistita ori agitata cu decizia la care te gandesti. Daca e liniste, atunci e corecta, daca e agitatie, atunci e gresita. Insa pentru a putea percepe corect mesajele, nealterate de grijile si sentimentele noastre (si mai ales gandurile), trebuie sa ne linistim intai
@Lolita: constat şi eu că intuiţia nu m-a dezamăgit până acum, doar eu mă dezamăgesc uneori, că nu o ascult destul În ce priveşte iubirea şi teama, sunt de părere că o teamă profundă sau extinsă la sentiment, în general, nu poate fi decât dăunătoare. Dar tre' să te contrazic puţin că, dacă e vorba de iubire, teama nu are ce căuta…uneori, iubirea e însoţită şi de o teamă, care e naturală, fără a fi evident exagerată sau prelungită…cred că fără o mică teamă şi nelinişte, la început, nu putem vorbi despre iubire. Evident, o teamă perpetuă e o problemă )
@Cami: da, pentru a putea percepe corect mesajele, e nevoie de o detaşare de problemă, de o privire de ansamblu…eu am observat că, de multe ori, atunci când ceva îmi este neclar şi nu reuşesc să înţeleg mesajul, ca să zic aşa, încerc să vizualizez sau, mai bine zis, să mp vizualizez în contextele respective…dacă nu reuşesc, în mod clar, e ceva în neregulă…
El metodo am vazut-o si eu…minunat film ce m-a tinut in suspans pana la final. Adevarul e dincolo de noi….nu-l detinem dar ne laudam ca-i tabara noastra;si asta,oricune am fi noi…
El metodo am vazut-o si eu…minunat film ce m-a tinut in suspans pana la final. Adevarul e dincolo de noi….nu-l detinem dar ne laudam ca-i tabara noastra;si asta,oricune am fi noi…
@Aimee: bine ai revenit pe la mine ei, nu chiar aşa statornică la cafeluţă că am reuşit să fac pe dj-ul de duminică din ce în ce mai rar, dar remediez eu…Mă bucur că ţi-a făcut plăcere muzichia
Imi plac foarte mult principiile tale, sunt foate asemanatoare cu ale mele si vad ca tu le-ai si dezvoltat, eu doar le-am insirat, dar poate ma scot cu faptul ca am pus mai mult de 10
Eram curioasa sa gasesc un comentariu despre Agora. Si l-am gasit la tine. Mi-a placut. Intr-adevar de-a lungul timpului s-au facut multee.. in numele religiilor.
Eram curioasa sa gasesc un comentariu despre Agora. Si l-am gasit la tine. Mi-a placut. Intr-adevar de-a lungul timpului s-au facut multee.. in numele religiilor.
L-am vazut. Ceea ce ai spus a coincis cu ideea pe care mi-am facut-o despre film. Erau vremuri prea cu multa cruzime din partea tuturor. Trebuie insa sa vad sfarsitul ca am incercat de trei ori si mi s-a blocat.
L-am vazut. Ceea ce ai spus a coincis cu ideea pe care mi-am facut-o despre film. Erau vremuri prea cu multa cruzime din partea tuturor. Trebuie insa sa vad sfarsitul ca am incercat de trei ori si mi s-a blocat.
Și mie îmi place sufrageria ta roșie Să fie într-un ceas bun, cu inspirație și relaxare și frumos Pupez! P.S. Dacă scoți codul cu verificarea cuvintelor va fi perfect
Felicitari pentru schimbare, sa fie intr-un ceas bun. E un pas important, cand stai sa te gandesti. Iti asumi responsabilitati pe termen lung, de acuma nu mai poti sa renunti.
Așa sunt unii… tind să calculeze totul, cu timpul la ei intuiția aproape dispare (necesită și ea antrenată). Asemenea tipi și intuiția o privesc ca scheme cognitive inconștiente Deseori cînd joc șah din lene ader la intuiții și rezultatul vine pe față.
@Pupkin: aşa este, trebuie antrenată, mai ales că, în timp, dacă nu-i dai destulă atenţie, se face simţită mai greu, ca să zic aşa…Dar dincolo de a o antrena, trebuie s-o cunoşti destul de bine şi să te cunoşti destul de bine, ca să nu confunzi intuiţia cu propriile dorinţe şi vise
Consider și eu corectă necesitatea de autocunoaștere a intuiției, doar că imaginîndu-mi cum ar fi asta îmi provoacă frică…simt că pierd controlul Probabil sunt diferențe de constituție în ce ține de intuiție. Admir mult oamenii care se simt bine aderînd la simpla intuiție în luarea deciziilor, în egală măsură ca cei ce calculează fără erori aceeași cale.
@Pupkin: eu sunt adepta căii de mijloc, în sensul că intuiţia trebuie să fie un factor de luat în seamă atunci când analizezi luarea unei decizii…dacă simţi clar că e ceva în neregulă, musai să ţii cont de sentimentul ăsta, dar să iei în calcul şi ceea ce cunoşti despre alternative…
Corect – media e cea mai vitală, doar că mai este o diferență: idialiștii și pragmaticii. Idialiștii preferă extremele – cel puțin astfel se simt mai definiți, pragmaticii nu sunt deranjați de medii și viața de rutină. Indiferent de perspectivă e important ca fiecare să-și aleagă calea comodă Posibil clasificarea e valibilă doar pentru mine – din nou calcul
@Saturnianul: păi să zicem că m-am mutat dintr-o casă din pvc într-una de cărămidă, dar decorată la fel că sunt fidelă ambientului deja creat Bineînţeles, până m-o apuca cheful de redecorat… Nu mă speria cu comentariile! Eu ştiu că am pierdut doar ultimele 3 comentarii din ziua în care am făcut mutarea…şi cum vezi tu că sunt în blogspot când e redirecţionat blogul vechi aici?!
Stiu mail-ul, l-am primit si eu si, la fel ca si tine, am fost impresionata. Sigur, l-am dat mai departe, fiindca are in el un adevar esential. Analizandu-mi relatiile punctuale cu oamenii din jur, mi-am dat seama ca intr-adevar nici unul nu mi-a fost vreodata suta la suta inamic, ci am avut si de invatat cate ceva din relatia respectiva. Sunt constienta ca unele lectii mi le-am insusit doar pe jumatate sau pe mai putin… Dar apar mai tarziu momente in care "cartea" se redeschide singura la acele pagini din trecut si o noua lectie o completeaza pe cea din urma. Valurile vietii nu iarta nimic, uniformizand, netezind, aducand mai devreme sau mai tarziu totul si pe toti la un numitor comun.
@acuarele: aşa este, procesul de învăţare este în continuă desfăşurare şi mereu mai pui câte o cărămidă, mai înţelegi ceva, mai tragi o concluzie, mai înlocuieşti alta când ai alte informaţii sau vezi lucrurile din altă perspectivă… Cât despre uniformizare şi numitor comun, nu ştiu ce să zic, depinde din ce unghi priveşti…dacă ne gândim că unii aleg să înveţe ceva din experienţe şi reuşesc asta, iar alţii nu, înseamnă că, totuşi, uniformizarea nu are loc, pentru că felul în care oamenii înţeleg să-şi trăiască viaţa diferă destul de mult…
Oamenii vin si pleaca din viata noastra, insa niciodata fara sens. Fie ca apar cu o misiune bine definita, fie ca sunt acolo pentru a ne ajuta sa intelegem ceva, sa invatam o lectie, sau chiar daca ne sunt alaturi toata viata (desi in categoria asta se inscriu cei mai putini), toti au de fapt menirea a ne ajuta sa ne cunoastem, sa corectam niste defecte sau pur si simplu sa crestem. E foarte important sa intelegem ca odata ce sezonul sa motivul pentru care au aparut dispare, fiecare isi va continua drumul in alta directie, separat, si nu e nici o tragedie in asta. Trebuie sa luam ce-a fost bun si sa mergem inainte deschisi pentru noi experiente si noi lectii. Oricum avem nevoie de toate.
@Cami: aşa este, cam nimic nu se întâmplă degeaba, mai trebuie şi să înţelegem asta şi despre ceea ce se întâmplă şi nu ne face plăcere…la fel şi cu oamenii…important este să reuşim să învăţăm din toate, că, aşa cum spui, avem nevoie de toate lecţiile
Draga mea, textul ăsta parcă l-aș fi scris eu ) Cred foarte mult în tot ce scrie în el, dar mi-a trebuit mult timp și multe lecții ca să ajung să văd în fiecare eșec/rău/supărare/iritare și lecția ce trebuie învățată, în fiecare om întâlnit o bucățică din mine, cea care mă transform în fiecare zi, printr-o nouă experiență. Te pupez tare tare și să ai sărbători liniștie și frumoase! Abia aștept să ne vedem
@Rodica: tare adevărat zici…ale imaginii de sine, ale percepţiei celorlalţi, ale înţelegerii vieţii… Mda, noi şi noi întrebări, cu asta sunt de acord, dar aş avea şi eu pretenţia ca fiecare temă să se mai şi epuizeaze şi să se mai înlocuiască…probabil numai după asimilarea integrală a lecţiei
Vai ca bine zici, si daca nu e inca asimilata sau nu am extras inca ce trebuia, parca tot suntem pusi in situatii care necesita o reevaluare, pana cand invatam in sfarsit lectia care trebuia invatata.
@Cami: uofff, şi eu care speram să mă contraziceţi, să-mi spuneţi că mi se pare, că sunt simple rătăciri Aşa este, suntem puşi în situaţii care ne obligă să reevaluăm până învăţăm…Am experienţa lecţiilor învăţate, liniştii şi concluziilor simple, a naturaleţii cu care se instalează "învăţătura" şi, cu toate astea, nu mă pot împiedica să mă întreb, de fiecare dată, dacă şi când o să ştiu că am extras ce trebuia…
Tocmai… niciodata nu invatam totul… nu e bine sa invatam totul… mereu e necesar sa ramana ceva ascuns… daca am stii totul ne-am plictisi pe aici, si nu ne-ar fi deloc bine…
Desertul spiritual rupt un pic de viaţa reală, ne astâmpără de multe ori celelalte nevoi… Versurile piesei lui Şeicaru zornăie în suflet!! Să mai dau ?
@Bianca: mulţam fain! Văzusem deja leapşa, dar nu văzusem că ai si dat-o mai departe şi intenţionam să o fur eu la un moment dat O să încerc s-o execut cât de curând
@Bianca: mulţam fain! Văzusem deja leapşa, dar nu văzusem că ai si dat-o mai departe şi intenţionam să o fur eu la un moment dat O să încerc s-o execut cât de curând
Într-adevăr dragostea unisens (imposibilă) e cea mai dură. Să vezi cum subiectul adoraţiei bate câmpii fără a realiza desertul pregătit cu migală, trudă deşartă, uuf!
multumesc, dar nu cred ca voi onora…inca n-am onorat-o pe cea cu principiile de viata, care e mai importanta, daramite… in plus, ma machiez rar si detest toata nebunia din jurul cosmeticelor.
@vulpiţa: pot să împărtăşesc ingredientele, dar nu le ştiu cantităţile, eu pun din ochi şi iese bine Cremă apidermin, vitamine (picături sau buline care se sparg) A, E, A+D2 şi Gerovital fiole. Reţeta inişială conţinea şi vitamina F, dar nu se mai fabrică…
Parerea mea… Cred ca si in religii se greseste enorm(la credinciosii ma refer). Mi se pare straniu sa fac un lucru bun pentru a dobandi ceva "dincolo". Nu cred ca cerul se dobandeste astfel… cred ca e ceva mai sublim
@unnousens: nici eu nu sunt pentru a propovădui ideea unei răsplate pentru binele făcut, indiferent că răsplata e aici sau în altă parte…dar şi religiile au pornit de fapt de la nişte principii de morală şi le-au îmbrăcat într-o formă care a avut mai multe şanse să prindă la public, ca să zic aşa…
@Black Leviathan: sunt sigură că nu sunt rac, numai să nu mă fi declarat mama cu vreo câteva luni mai târziu ) Hm…autodestructivitate, după ce norme de interpretare?! Alea sociale?! Alea propovăduite de minunata noastră eră, conform cărora tre' să ne căutăm fericirea cu orice preţ sau să punem eticheta de "fericire" pe orice înveliş gol de substanţă? Eu una nu i-aş zice autodestructivitate, din contră…când crezi cu tărie în ceva, e cam greu să crezi în fiecare zi altceva Întoarcerea, blocajul nu sunt autodestructive decât privind cum ziceam mai sus, altfel, sunt, să zicem, atitudini de preţuire a unor valori
@Black Leviathan: sunt sigură că nu sunt rac, numai să nu mă fi declarat mama cu vreo câteva luni mai târziu ) Hm…autodestructivitate, după ce norme de interpretare?! Alea sociale?! Alea propovăduite de minunata noastră eră, conform cărora tre' să ne căutăm fericirea cu orice preţ sau să punem eticheta de "fericire" pe orice înveliş gol de substanţă? Eu una nu i-aş zice autodestructivitate, din contră…când crezi cu tărie în ceva, e cam greu să crezi în fiecare zi altceva Întoarcerea, blocajul nu sunt autodestructive decât privind cum ziceam mai sus, altfel, sunt, să zicem, atitudini de preţuire a unor valori
melodiile tale imi aduc aminte de anii '80, cand … adormeam pe acordurile lor. aveam un casetofon, adus de taica-miu din germania, si maica-mea le inregistra de pe radio, apoi le punea seara inainte de culcare. caseta se termina cand pluteam pe barba lui mos ene. muzica asta mi-a ramas puternic intiparita in gena.
@pheideas: şi eu înregistram muzică de la radio pe casete Era, prin anii '90, o emisiune pe Radio Tineret (parcă aşa se chema) sâmbăta noaptea "Radio în Blue Jeans"…ce de muzică mai înregistram în nopţile alea Mulţam pentru cadou! Simpatică tare melodia
"Şi totuşi, ce face ca dragostea să fie altceva decât sentimente de afecţiune, respect, apreciere, admiraţie şi, eventual, atracţie fizică ?" Un singur aspect face ca dragostea sa fie altceva decat o simpla insiruire de sentimente. Incearca sa le aduni pe toate, sa le bagi intr-un mixer si apoi sa le torni in cupa goala a sufletului. Restul e … poveste.
"Şi totuşi, ce face ca dragostea să fie altceva decât sentimente de afecţiune, respect, apreciere, admiraţie şi, eventual, atracţie fizică ?" Un singur aspect face ca dragostea sa fie altceva decat o simpla insiruire de sentimente. Incearca sa le aduni pe toate, sa le bagi intr-un mixer si apoi sa le torni in cupa goala a sufletului. Restul e … poveste.
@Black Leviathan: incomodă viziunea asta romantică , probabil de-asta nici nu e împărtăşită la scară largă…să gândeşti şi să simţi aşa înseamnă să accepţi că nu poţi pune eticheta de "dragoste" pe orice, că nu se întâmplă când vrem noi şi mai ales de câte ori am vrea, în concluzie, că viaţa nu e roz…iar asta nu se pupă propaganda asiduă de căutare a fericirii din era noastră Dar despre asta într-un episod viitor Mă bucur că-ţi place! Eu deja am făcut obsesie pentru ea
@Black Leviathan: incomodă viziunea asta romantică , probabil de-asta nici nu e împărtăşită la scară largă…să gândeşti şi să simţi aşa înseamnă să accepţi că nu poţi pune eticheta de "dragoste" pe orice, că nu se întâmplă când vrem noi şi mai ales de câte ori am vrea, în concluzie, că viaţa nu e roz…iar asta nu se pupă propaganda asiduă de căutare a fericirii din era noastră Dar despre asta într-un episod viitor Mă bucur că-ţi place! Eu deja am făcut obsesie pentru ea
@pheideas: exact ce consideri tu "restul" e, de fapt, esenţa! Adună toate alea şi pune-le în mixer şi o să ai un surogat de dragoste, ceva care se poate face fărâme la prima suflare mai zdravănă de vânt…Sau, dacă nu se face fărâme, este pentru că se bazează pe un calcul cât se poate de pragmatic, derivat din frica de singurătate, obişnuinţă, neasumarea propriei persoane, comoditate de diverse forme etc.
Dacă sufletul e o cupă goală, nu cred că se lipeşte cu adevărat ceva Iubirea adevărată caută suflete pline
@pheideas: exact ce consideri tu "restul" e, de fapt, esenţa! Adună toate alea şi pune-le în mixer şi o să ai un surogat de dragoste, ceva care se poate face fărâme la prima suflare mai zdravănă de vânt…Sau, dacă nu se face fărâme, este pentru că se bazează pe un calcul cât se poate de pragmatic, derivat din frica de singurătate, obişnuinţă, neasumarea propriei persoane, comoditate de diverse forme etc.
Dacă sufletul e o cupă goală, nu cred că se lipeşte cu adevărat ceva Iubirea adevărată caută suflete pline
Intelesesi, ca de obicei, exact pe dos, dar iti apreciez stradania de a ma contrazice. Ce-are vantul cu mixerul si cu calcului pragmatic, numai tu stii, ca io habar nu am. Daca ziceam ca e cupa plina, precis ziceai ca e nevoie de cupe goale. Io vorbeam de potriveli, emotii si sentimente. De atractii, de … unde e gol, trebuie umplut cu ceva. Ca iubirea trebuie starnita de toate cele enumerate de tine, nicidecum de "vomitat" mixerul cu sentimente. Ea cauta loc sa se aseze in suflete goale, dar nu de desertaciune, ci de nevoie, sete, dorinta … Sufletul e un tipar in care se potrivesc multe, stiute si nestiute. In fine, sunt multe de spus.
Intelesesi, ca de obicei, exact pe dos, dar iti apreciez stradania de a ma contrazice. Ce-are vantul cu mixerul si cu calcului pragmatic, numai tu stii, ca io habar nu am. Daca ziceam ca e cupa plina, precis ziceai ca e nevoie de cupe goale. Io vorbeam de potriveli, emotii si sentimente. De atractii, de … unde e gol, trebuie umplut cu ceva. Ca iubirea trebuie starnita de toate cele enumerate de tine, nicidecum de "vomitat" mixerul cu sentimente. Ea cauta loc sa se aseze in suflete goale, dar nu de desertaciune, ci de nevoie, sete, dorinta … Sufletul e un tipar in care se potrivesc multe, stiute si nestiute. In fine, sunt multe de spus.
@pheideas: comunicare defectuoasă de ambele părţi Când tu ai scris că aduni acele sentimente şi senzaţii la un loc, practic ai contrazis tot ce am scris eu în postare, unde subliniam tocmai că nu cumularea lor dă dragostea…nu e suficient să le aduni toate astea, pentru că dragostea mai conţine un alt ingredient dincolo de astea…stropul de nebunie care te face să simţi că nu poţi respira fără acea persoană, care nu vine nici din ataşament, nici din atracţie, e pur şi simplu altceva…În fine, nu reiau postarea
@pheideas: comunicare defectuoasă de ambele părţi Când tu ai scris că aduni acele sentimente şi senzaţii la un loc, practic ai contrazis tot ce am scris eu în postare, unde subliniam tocmai că nu cumularea lor dă dragostea…nu e suficient să le aduni toate astea, pentru că dragostea mai conţine un alt ingredient dincolo de astea…stropul de nebunie care te face să simţi că nu poţi respira fără acea persoană, care nu vine nici din ataşament, nici din atracţie, e pur şi simplu altceva…În fine, nu reiau postarea
eu nu credeam ca mai sunt oameni pe Terra la fel ca mine. Am aterizat pe blogul tau din greseala (cautam recenzii pentru filme bune) si am gasit fel si fel de lucruri interesante.
Ma bucur ca te-am cunoscut. As vrea sa stiu si cati ani ai daca nu te superi. Eu am implinit 30 dar nu simt ca am atat. Ma dau cu rolele si fac puzzle-uri. Sunt cu capul in nori si visez mult asa cum spuneai si tu. Nu cred ca e ceva rau in asta.
Pai asta ziceam si io, nu faci lista … Numa' ca te-ai grabit si n-ai avut rabdare sa patrunzi metafora, pe care ti-am explicat-o dealtfel. Yap, missunderstanding over the head !
Pai asta ziceam si io, nu faci lista … Numa' ca te-ai grabit si n-ai avut rabdare sa patrunzi metafora, pe care ti-am explicat-o dealtfel. Yap, missunderstanding over the head !
Omul cauta toata viata sa fie rational,sa fie cu picioarele pe pamant;dar nu zice nu cand realitatea isi schimba polii,cand zborul e singurul mijloc de locomotie si cand singura mancare e privirea iubirii….
Omul cauta toata viata sa fie rational,sa fie cu picioarele pe pamant;dar nu zice nu cand realitatea isi schimba polii,cand zborul e singurul mijloc de locomotie si cand singura mancare e privirea iubirii….
@pheideas: nu cu pragmatismul tău am vreun fix, ci cu pragmatismul în general bine, dincolo de nişte limite necesare De al tău nu mai zic nimic, că iar ne lansăm în contraziceri fără să definim termenii
@pheideas: nu cu pragmatismul tău am vreun fix, ci cu pragmatismul în general bine, dincolo de nişte limite necesare De al tău nu mai zic nimic, că iar ne lansăm în contraziceri fără să definim termenii
O zi fără fluturi în stomac şi bătăi repezi de inimă la vederea celui drag este o zi tristă – este ziua în care ar trebui să ne întrebăm dacă mai iubim cu adevărat…
O zi fără fluturi în stomac şi bătăi repezi de inimă la vederea celui drag este o zi tristă – este ziua în care ar trebui să ne întrebăm dacă mai iubim cu adevărat…
Frumoase ganduri care vin cu siguranta din simtire . As spune ca acel ceva e o dorinta imensa de a darui, de a te darui in totalitate. Iar sufletele noastre pot fi intr-un moment pline, incat sa se reverse, dar au nevoie si sa primeasca dragoste.
Frumoase ganduri care vin cu siguranta din simtire . As spune ca acel ceva e o dorinta imensa de a darui, de a te darui in totalitate. Iar sufletele noastre pot fi intr-un moment pline, incat sa se reverse, dar au nevoie si sa primeasca dragoste.
@fly2sky: aşa este, avem nevoie atât să dăruim, cât şi să primim…doar una din ele nu ne poate face fericiţi şi nu o putem accepta pentru mult timp… Pe de altă parte, nici doar dorinţa de a dărui nu este suficientă pentru a te simţi îndrăgostit…din păcate, uneori…
@fly2sky: aşa este, avem nevoie atât să dăruim, cât şi să primim…doar una din ele nu ne poate face fericiţi şi nu o putem accepta pentru mult timp… Pe de altă parte, nici doar dorinţa de a dărui nu este suficientă pentru a te simţi îndrăgostit…din păcate, uneori…
Frumos scris ! Da, Tudor Gheorghe ramane un etern romantic. Nu esti numai masochista, ci ai si un ego foarte puternic, specific mai mult sexului opus. Relativ la plecatul din tara, cred ca fiecare om apartine locului unde s-a nascut. Nu toti realizeaza sau percep energia, si toata viata isi cauta locul …
@pheideas: Mulţam! Este un suflet adevărat! Gândindu-mă că eşti destul de misogin de felul tău, o iau ca pe un compliment , deşi nu mi-e f clar ce legătura are ego-ul meu, mai mult sau mai puţin puternic, cu ce scriam ) Da, cred că fiecare simte şi se raportează diferit la locurile natale, aşa cum de fapt ne raportăm şi simţim diferit şi în multe alte privinţe…
Deci m-ai intristat! M-ai intristat ca nu am putut merge si eu cu tine pe coltul acela de rai. M-ai intristat ca nu am avut ocazia sa-l vad niciodata live desi mi-as dori mult. Dar imi umpla inima de fericire ochiul, vazand cat este de pretuit acest om. Ah…si in alta ordine de idei…nici nu ma asteptam sa nu-ti placa Tudor Gheorghe!
@Black Leviathan: bine spus colţ de rai! Îmi pare rău că te-am întristat şi sper să poţi ajunge la un moment dat la unul din concertele lui Tudor Gheorghe…nu cred că am putut şi nici nu pot reda în cuvinte ce înseamnă să-l asculţi live…felul în care creează spectacolele, succesiunea melodiilor, intervenţiile sale dintre melodii…
Impartasesc suta la suta ceea ce spui… Tudor Gheorghe este pentru mine simbolul romanului adevarat, cu sufletul robust si curat, de o frumusete rara. E o imagine nepretuita aceasta in constiinta noastra nationala… L-am vazut adeseori pe Tudor Gheorghe pe scena Teatrului National din Craiova, interpretand diferite roluri. Insa atunci cand ia cobza in mana si incepe sa cante, abia atunci este el, cu menirea lui cea mai sfanta, aceea de a ne reaminti cine suntem si pentru ce. Nici eu nu am simtit ca ar trebui sa plec. Si nici n-o voi face, fiindca as simti-o ca pe o dezradacinare careia nu i-as face fata vreodata. Imi place sa aud romaneste, sa gandesc si sa scriu romaneste. O data plecata, as fi toata viata o refugiata si atat. Cu inima aici.
@acuarele: n-ai idee ce mă bucur să văd că mai sunt şi alţi masochişti ) Mi-a plăcea să-l văd pe Tudor Gheorghe şi jucând, mai ales că, uneori, în spectacole, îmi dau seama că este un maestru şi în actorie Cred că, indiferent că joacă sau cântă, se văd şi se simt pasiunea şi cu dedicaţia şi faptul că-şi pune tot sufletul în ceea ce face
Hmmm,asa ceva nu se uita toata viata! Eu insa imi amintesc cum era sa se prabuseasca avionul deasupra Venetiei,pierzand brusc altitudine…si multe altele… Pp.ca voi acoperi aceasta amintire cu altele frumoase! Bine te-ai intors!
Super…. și ce liberă pare Veneția, fără aglomerația amețioare de august care o lasă fără romantism… Mă bucur ca te-ai simțit bine într-un oraș atât de deosebit
@Rodica: aşa este, un astfel de oraş este de neuitat bine, o peripeţie ca cea prin care ai trecut şi mai de neuitat, dar totul e bine când se termină cu bine şi rămâi cu amintiri frumoase
@Tomata cu scufiţă: când am citit la tine despre călătoria la Veneţia, nici nu visam să ajung anul acesta acolo…ce frumos e când aduce ceasul ce nu aduce anul! Îţi doresc să mai ajungi cât de curând şi să te mai bucuri de Veneţia!
@bogdanic: eh, aş vrea eu să pot scrie aşa de des despre cărţi N-am văzut, dar, având în vedere că nu prea poţi parca gondola oriunde că rişti să plutească, cred că nu-s necesare
@pheideas: Ei, fac şi eu ce pot…blogul este doar una din preocupările mele, căreia mă strădui să-i fac loc între ore nebune de muncă sub presiune şi alte preocupări personale, mai importante şi decât munca şi decât blogul Fraza respectivă era pentru cei care au observat…ştiu eu că sunt prin blogosferă mulţi oameni care apreciază calitatea, nu doar cantitatea Este un oraş superb şi asta nu doar estetic…te încarcă emoţional cum nu multe locuri reuşesc…
Rontz, și eu am ajuns întâmplător la Venezia și a fost o nebunie! Ce mă bucur că ai ajuns acolo când încă nu e chiar invadată de turiști de să nu poți face nicio poză fără 100 de oameni în cadru Te pup!!!
@Saturnianul: eh, nu'ş ce să zic, că nu sunt chiar de acord…dragostea nu exclude alte sentimente…cred că nici raportat la persoana iubită nu se poate spune că simţi doar dragoste…
@Saturnianul: eh, nu'ş ce să zic, că nu sunt chiar de acord…dragostea nu exclude alte sentimente…cred că nici raportat la persoana iubită nu se poate spune că simţi doar dragoste…
E ca si in viata la urma urmei, pornesti de la un context dat, apoi alegi ceva ce iti place, cu care te identifici, iar de acolo construiesti mai departe. Sunt alegerile tale..care vor determina alte alegeri. Poti sa-ti trasezi o directie, dar nu stii daca o vei respecta, acum alegi ceva…ceea ce ai ales da nastere la idei, situatii noi, care nu stii dinainte cum te vor influenata si ce vei alege in continuare. Si putem alege cai simple, cu rezultat previzibil, sau mai intortocheate, pline de surprize si neprevazut.De noi depinde
E ca si in viata la urma urmei, pornesti de la un context dat, apoi alegi ceva ce iti place, cu care te identifici, iar de acolo construiesti mai departe. Sunt alegerile tale..care vor determina alte alegeri. Poti sa-ti trasezi o directie, dar nu stii daca o vei respecta, acum alegi ceva…ceea ce ai ales da nastere la idei, situatii noi, care nu stii dinainte cum te vor influenata si ce vei alege in continuare. Si putem alege cai simple, cu rezultat previzibil, sau mai intortocheate, pline de surprize si neprevazut.De noi depinde
Buna Rontz! Foarte frumoase definitiile tale! Intr-adevar si viata este la fel de imprevizibila ca si definitiile, Fly2sky. Jocul ielelelor e una din preocuparile mele zilnice… de aceea, iti multumesc pentru ideile lansate. Pe curand!
Buna Rontz! Foarte frumoase definitiile tale! Intr-adevar si viata este la fel de imprevizibila ca si definitiile, Fly2sky. Jocul ielelelor e una din preocuparile mele zilnice… de aceea, iti multumesc pentru ideile lansate. Pe curand!
@fly2sky: foarte adevărat ce spui deşi uneori căile simple pot fi pline de surprize şi de neprevăzut Apropo de alegerile care nasc contexte şi alte alegeri, când ai timp şi chef, să citeşti postarea asta, cred că are să-ţi placă f mult finalul: http://www.evantaiulmemoriei.ro/2009/09/sa-fie-destinul.html
@fly2sky: foarte adevărat ce spui deşi uneori căile simple pot fi pline de surprize şi de neprevăzut Apropo de alegerile care nasc contexte şi alte alegeri, când ai timp şi chef, să citeşti postarea asta, cred că are să-ţi placă f mult finalul: http://www.evantaiulmemoriei.ro/2009/09/sa-fie-destinul.html
M-am distrat copios cand am vizionat piesa de teatru, de modul in care a interpretat cristi Iacob personajul Mark si de replici.
A fost o experienta deosebita si din cauza ca am fost la teatru cu o prietena care tocmai divortase..si stii cum incepe piesa nu? – Bine ati venit la divortul meu ! A fost ca si cum chiar eram invitata la petrecerea de divort a prietenei mele , care saraca a trait piesa … mult diferit de mine care m-am si distrat de adevarul celor spuse
Haios si totodata trist e cum unii chiar cred ca dragostea dureaza toata viata…fara ca ei sa faca vreun efort pentru asta …
@misteria: şi mie mi-a plăcut f mult piesa de teatru, mai mult decât cartea…când am citit-o anul acesta, am avut senzaţia că tema s-a pretat mai bine ca punerea în scenă decât ca literatură… Foarte interesant cum atât argumentele care justifică ideea că dragostea durează 3 ani, cât şi cele care pledează pentru existenţa unui forever and ever, sunt cât se poate de pertinente
@Saturnianul: mda, cunoaştem experienţa ta nu tocmai plăcută cu stilul lui Saramago…pe mine însuşi stilul, fraza lui mă atrag foarte mult, îmi creează senzaţia unei comunicări mai libere şi reprezintă parcă premisa unei abordări lipsite de şabloane în alb şi negru, lăsând loc la multe alte nuanţe… Uof, ce rău îmi pare că nu-ţi place şi stilul că sunt absolut convinsă că şi temele şi modul de abordare te-ar cuceri
Da, şi mie îmi pare rău sincer. Fiindcă "Intermitenţele morţii" avea un subiect al naibii de interesant şi super abordat. Dar mi-a fost imposibil să rezist pînă la capăt.
Sunt genul care trebuie să mă ţii în priză nu doar prin subiectul abordat, ci şi prin felul în care îl expui, îl pui în pagină. Trebuie să-mi serveşti sincope, intermitenţe (sic!), să-mi laşi senzaţia că-mi dai pauze, că nu mă tragi de mînecă să-ţi urmăresc povestea, altfel m-ai pierdut.
SK spunea că "paragraful, nu fraza, este unitatea de bază a scrisului – locul în care începe coerenţa şi unde cuvintele au şansa să devină mai mult decît simple cuvinte".
Iar prin stilul de a le înşirui, exact impresia asta mi-a lăsat-o Saramago: că pentru el cuvintele nu sunt decît nişte simple cuvinte iar felul cum le ordonezi n-are nici o importanţa.
Ooops! Voia să fie un punct de vedere şi a ieşit o mică critică Dar măcar am argumentat (inclusiv mie) de ce nu înghit stilul lui Saramago. Începeam să mă suspectez că e doar o fiţă, dar îmi dau seama că nu
sunt si eu admiratoarea stilului, cu care m-am obisnuit imediat dupa ce am inceput sa il citesc. si recunosc ca, daca ti se pare indigesta maniera de a scrie a unui autor, e pacat de continut, pentru ca nu va ajunge la tine asa cum trebuie.
@Saturnianul: Am înţeles punctul tău de vedere şi, probabil, dacă înainte de a citi şi de a-mi plăcea foarte mult Saramago, mi-ar fi zis cineva chestiile astea, i-aş fi dat dreptate complet şi aş fi gândit că nu aş putea citi un astfel de stil… Culmea este însă că Saramago mă atrage inclusiv prin acest stil
@coryamor: mă gândeam eu că-ţi place şi, cum ziceam şi prin comentariile anterioare, nu doar că m-am obişnuit, dar şi stilul îmi apropie cumva cărţile lui Saramago
pestera a fost prima carte pe care am lasat-o si dupa un timp am reluat-o, cred ca face parte din cartile scrise de pomana, continuate cu eseu despre luciditate, omul duplicat si nu stiu cum e cu memoriile, dar saracu e batran, intelegem. si nu ne ramane decat sa reluam ricardo reis, memorialul, evanghelia, toate numele.
@dragoş c.butuzea: mie mi-a plăcut şi s-a întâmplat să o citesc pe fondul unor idei despre valori în societatea de azi care mă bântuiau şi încă mă mai bântuie
Da, Toate numele este altceva, la fel şi Memorialul mănăstirii… Evanghelia urmează la rând, ca şi Omul duplicat, despre care însă am mai citit păreri dezamăgite. Sunt curioasă cum o fi Cain, dar cred că mai durează până apare la noi…
Am citit si eu Testamentul francez acum cativa ani si am avut exact acelasi sentiment! Abia spre final au inceput sa-mi dispara indoielile si sa-mi placa efectiv. Cred ca am citit in scepticism 70% din carte, sperand totusi sa nu fiu dezamagita.
Am citit si eu Testamentul francez acum cativa ani si am avut exact acelasi sentiment! Abia spre final au inceput sa-mi dispara indoielile si sa-mi placa efectiv. Cred ca am citit in scepticism 70% din carte, sperand totusi sa nu fiu dezamagita.
Ferice de tine ! Mai rar gesturi de aceste gen şi surprize aşa de plăcute! Bucură-te că ai aşa oameni în jurul tău! "Călătoria" pe care o facem ţine şi de calitatea oamenilor lângă care călătorim…
@Lolita: păi da, rar gesturi de-astea şi e tare plăcut când se întâmplă şi când, la un moment dat, tragi linie şi constaţi că ai trăit multe astfel de momente alături de mulţi oameni faini
Da, ai mare dreptate, călătoria pe care o facem şi felul în care ea ne construieşte depinde şi de oamenii pe care îi avem în jur, dar cred că şi felul nostru de a fi atrage în jurul nostru oameni de diferite calităţi…oricât aş crede în noroc şi destin, mi-e totuşi greu să-i cred absolut ghinionişti pe cei în permanenţă trădaţi şi dezamăgiţi de cei din jur…
Dupa parerea mea, nu exista hazard, pe principiul legaturii intre bataia de aripi a fluturelui in Brazilia si furtuna de la Moscova. In ce priveste legatura intre doua evenimente sau coincidenta, ea nu este intamplatoare. De la macro la micro-cosmos, totul se leaga, se influenteaza unul pe celalalt. Faptul ca nu putem patrunde esenta, nu inseamna ca nu exista.
Coincidenţe există aşa cum există aer. Unele legături sunt insesizabile tocmai pentru că universul are legile lui după care se ghidează. Depinde ce fel interpretăm noi aceste coincidenţe şi cum vedem hazardul în esenţa lui. Personal, am simţit de câteva ori că membri ai familiei mele aveau probleme şi am pus mâna pe telefon fără să mai despic firul în patru. Ulterior am încercat să-mi explic fenomenul dar, evident nu am reuşit. Poate a fost premoniţie, poate coincidenţă, poate hazard. Oricum mă bucur că am fost alături de ei şi am reuşit să-i ajut când au avut nevoie.
@unnousens: cred că în ambele direcţii există exagerări, fie li se atribuie prea multă importanţă şi semnificaţii, fie nu li se acordă suficientă atenţie
@pheideas: şi eu cred că aproape totul are o cauză şi uneori cauza e însuşi scopul, ca să zic aşa sunt unele evenimente care se întâmplă fără altă cauză decât scopul pentru care se întâmplă, ceea ce e o cauză suficientă, zic eu, atunci când avem într-adevăr de-a face cu astfel de întâmplări
@Lolita: nu ştiu dacă aş numi telepatia o coincidenţă, este vorba de comunicarea care poate exista între două persoane apropiate…inexplicabile sunt întâmplările care nu se bazează pe o astfel de comunicare, care au ca protagonişti oameni fără nici o legătură…
…Ti s-a intamplat sa te gandesti la cineva cateva zile la rand..fara nici un motiv anume…si desi n-ai mai vazut persoana de ani de zile …s-o intalnesti? Eu eram gravida prin luna a8a si mi-am visat copilul.Cand s-a nascut arata exact asa cum l-am visat..Si acum vad chipul din vis si chipul de nou nascut al lui Chris.Nu glumesc.
Eu nu cred în coincidenţe. Coincidenţa este denumirea populară pentru întîmplările pe care nu ni le putem explica logic (sau oricum, nu după logica pe care o avem în stadiul evolutiv actual). Denumirea ştiinţifică e paranormal
Toţi oamenii au legătură unii cu ceilalţi, chiar dacă nu se cunosc. Faptul că nu sesizăm acea legătură încă e altceva. Suntem legaţi nu numai între noi, ci şi cu multe altele
@MyEyesOnyou: mi s-a întâmplat şi e puţin probabil să fie telepatie dacă e vorba de o persoană pe care nu ai văzut-o de mult şi la care nu te-ai gândit de mult… Mi se pare extraordinar că ţi-ai visat copilul înainte de a se naşte!
@Saturnianul: sunt convinsă că există legături pe care nu le cunoaştem, pe care nu le percepem cu simţurile şi cu logica de care dispunem, că, dacă am fi conştienţi de ele şi le-am putea utiliza, ar putea fi colosal şi în bine şi în rău, dar cred că, uneori, e vorba şi de mai mult de atât…unele lucruri pur şi simplu se întâmplă şi, uneori, au semnificaţii pe care ar fi interesant şi, probabil, benefic să le pătrundem cu adevărat…
R. nu numai ca i-am visat chipusorul dulce…dar am visat…si altceva…un foarte mic defect fizic…(care a fost operat mai tarziu)…Dupa ce l-am nascut…primul lucru pe care i l-am spus lui D(sot)…a fost"Du-te si spune-m ca n-am avut dreptate "……………………………Am avut.
iti multumesc, ai scris tare frumos e si ai simtit cartea asa cum am simtit-o si eu! ca sa iti inchipui, am citit cartea dupa aparitie, apoi am lasat deoparte cartile lui Peixoto, pentru o vreme. am constatat insa ca, la ceva timp dupa aceea, aveam in mine imagini pe care le credeam cumva ale mele, insa pe care le-am regasit atunci cand am recitit cartea. are sens ce spun? le-am asimiliat, ca pe niste imagini din copilarie sau dintr-un film vazut intr-o stare de somnolenta, de inconstienta. pot sa spun ca rar mi se intampla asa ceva. si eu am avut o mica problema cu vocea care nareaza, am crezut ca e clar, insa dupa nu stiu cate lecturi, mi-am dat seama ca nu e chiar asa. ai observat foarte bine! ma bucur deci ca ti-a placut, aveam emotii, si e prima parere pe care o aud/citesc, din partea unui cititor din Romania. deci felicitarile mele
iti multumesc, ai scris tare frumos e si ai simtit cartea asa cum am simtit-o si eu! ca sa iti inchipui, am citit cartea dupa aparitie, apoi am lasat deoparte cartile lui Peixoto, pentru o vreme. am constatat insa ca, la ceva timp dupa aceea, aveam in mine imagini pe care le credeam cumva ale mele, insa pe care le-am regasit atunci cand am recitit cartea. are sens ce spun? le-am asimiliat, ca pe niste imagini din copilarie sau dintr-un film vazut intr-o stare de somnolenta, de inconstienta. pot sa spun ca rar mi se intampla asa ceva. si eu am avut o mica problema cu vocea care nareaza, am crezut ca e clar, insa dupa nu stiu cate lecturi, mi-am dat seama ca nu e chiar asa. ai observat foarte bine! ma bucur deci ca ti-a placut, aveam emotii, si e prima parere pe care o aud/citesc, din partea unui cititor din Romania. deci felicitarile mele
@clarisa: De-abia aşteptam să aflu dacă am perceput corect! Abia acum reacţionez că am fost plecată şi m-a bucurat f mult comentariu tău Mulţam mult pentru confirmare Are mare sens ce spui, dacă reciteşti ce am scris eu despre Nici o privire, o să vezi că, la un moment dat spuneam "În momentul în care am închis cartea, am avut senzaţia că mă trezesc dintr-unul din acele vise care par foarte reale, după care cu greu distingi dacă a fost vis sau realitate." Pe mine m-a cucerit definitiv Peixoto, aşa că voi devora orice mai apare
@clarisa: De-abia aşteptam să aflu dacă am perceput corect! Abia acum reacţionez că am fost plecată şi m-a bucurat f mult comentariu tău Mulţam mult pentru confirmare Are mare sens ce spui, dacă reciteşti ce am scris eu despre Nici o privire, o să vezi că, la un moment dat spuneam "În momentul în care am închis cartea, am avut senzaţia că mă trezesc dintr-unul din acele vise care par foarte reale, după care cu greu distingi dacă a fost vis sau realitate." Pe mine m-a cucerit definitiv Peixoto, aşa că voi devora orice mai apare
@Gloria: mă bucur că ţi-au plăcut impresiile mele şi mulţumesc frumos pentru vizită şi comentariu! O să încerc să pun pe teacup şi alte păreri despre cărţile despre care am scris pe aici şi, binînţeles, despre cele ce urmează a fi citite…te mai aştept pe la mine
@Gloria: mă bucur că ţi-au plăcut impresiile mele şi mulţumesc frumos pentru vizită şi comentariu! O să încerc să pun pe teacup şi alte păreri despre cărţile despre care am scris pe aici şi, binînţeles, despre cele ce urmează a fi citite…te mai aştept pe la mine
Stomatolog, zici??? Uff… am facut si eu pasul asta anul trecut. Cu chin, cu vai, mi-am facut curaj si m-am dus. Nu ca as fi avut nevoie, insa mai bine sa previn decat sa plang dupa. Noroc ca am dat peste cea mai draguta dentistoloaga de pe pamant. Cu multa rabdare si incredere in mine, ca nu fug de pe scaun. Acum, numai timpul ma tine in loc si nu mai ajung pe la ea, dar trebuie sa rezolv si problema asta cu timpul. M-am distrat copios la capitolul "Batman". Eu sigur nu as mai fi iesit din baie… never. Liliac… ufff… io am dat peste o rama un pic cam grasuta si destul de lunga pentru a fi comparata cu un sarpe si am intepenit in curte fara a putea face ceva. Dar sa ma intalnesc cu un liliac. Adios, corazon. Concluzie: esti curajoasa. In rest, am vazut ca ai avut o luna destul de plina. A mea a fost destul de plina, dar la capitol curatenii si alte de-astea. Sper sa recuperez in august, cand oficial sper sa fiu in vacanta. Pana atunci, mai rezist eroic.
Stomatolog, zici??? Uff… am facut si eu pasul asta anul trecut. Cu chin, cu vai, mi-am facut curaj si m-am dus. Nu ca as fi avut nevoie, insa mai bine sa previn decat sa plang dupa. Noroc ca am dat peste cea mai draguta dentistoloaga de pe pamant. Cu multa rabdare si incredere in mine, ca nu fug de pe scaun. Acum, numai timpul ma tine in loc si nu mai ajung pe la ea, dar trebuie sa rezolv si problema asta cu timpul. M-am distrat copios la capitolul "Batman". Eu sigur nu as mai fi iesit din baie… never. Liliac… ufff… io am dat peste o rama un pic cam grasuta si destul de lunga pentru a fi comparata cu un sarpe si am intepenit in curte fara a putea face ceva. Dar sa ma intalnesc cu un liliac. Adios, corazon. Concluzie: esti curajoasa. In rest, am vazut ca ai avut o luna destul de plina. A mea a fost destul de plina, dar la capitol curatenii si alte de-astea. Sper sa recuperez in august, cand oficial sper sa fiu in vacanta. Pana atunci, mai rezist eroic.
Așa deci… chiar mă întrebam pe unde ești.. Pe la stomatolog era să ajung și eu și nici acum nu sunt sigură că scap, culmea, tot măseaua de minte cred că e hiba. Drăguță pățania cu liliacul, mi-ai adus aminte de un episod din "The Office" Noroc ai avut totuși că ai ajuns la Paris, asta le bate pe cele bune și le anulează pe cele rele. Am avut și eu o lună de pomină, aglomerată rău și faza e că iulie va fi și mai și. Zic doar atât: am trei nunți la care trebuie să merg…
Așa deci… chiar mă întrebam pe unde ești.. Pe la stomatolog era să ajung și eu și nici acum nu sunt sigură că scap, culmea, tot măseaua de minte cred că e hiba. Drăguță pățania cu liliacul, mi-ai adus aminte de un episod din "The Office" Noroc ai avut totuși că ai ajuns la Paris, asta le bate pe cele bune și le anulează pe cele rele. Am avut și eu o lună de pomină, aglomerată rău și faza e că iulie va fi și mai și. Zic doar atât: am trei nunți la care trebuie să merg…
Io crez ca tre' sa publici adresa lu' stomatologu' minune 'cause poate fi utila la multa lume. Sunt alaturi de tine ca si io am amintiri traumatizante din stravechime despre subiectele: freza, cleste, obturare, ace spiralate, etc. Doar cand simt mirosul ma apuca batul! Vezi, de aia nu trebuie sa dormi singura! Varianta "suna un prieten" la doua noaptea merge doar de cateva ori. Si, pana la urma, cum intrase monstrul in casa? Io cred ca ti l-a adus cineva in speranta ca il vei chema pe el – palpitand de emotie
PS In avion presiunea e mai mica, nu mai mare. D'aia doare si zvacneste.
Io crez ca tre' sa publici adresa lu' stomatologu' minune 'cause poate fi utila la multa lume. Sunt alaturi de tine ca si io am amintiri traumatizante din stravechime despre subiectele: freza, cleste, obturare, ace spiralate, etc. Doar cand simt mirosul ma apuca batul! Vezi, de aia nu trebuie sa dormi singura! Varianta "suna un prieten" la doua noaptea merge doar de cateva ori. Si, pana la urma, cum intrase monstrul in casa? Io cred ca ti l-a adus cineva in speranta ca il vei chema pe el – palpitand de emotie
PS In avion presiunea e mai mica, nu mai mare. D'aia doare si zvacneste.
@sufleţica: mă chinui şi eu cu tot curajul de care dispun să mă duc până termin absolut tot ce am de lucrat… Daaa, curajoasă nevoie mare ) mie mi se pare că am fost mai mult decât caraghioasă şi fricoasă, dar asta e…să nu cumva să-mi mai iasă vreun batman în cale prin casă că nu ştiu ce-i fac ) Şi eu tot în august aştept concediul, dar nici nu îndrăznesc să mă gândesc că-mi pare taaare departe…
@sufleţica: mă chinui şi eu cu tot curajul de care dispun să mă duc până termin absolut tot ce am de lucrat… Daaa, curajoasă nevoie mare ) mie mi se pare că am fost mai mult decât caraghioasă şi fricoasă, dar asta e…să nu cumva să-mi mai iasă vreun batman în cale prin casă că nu ştiu ce-i fac ) Şi eu tot în august aştept concediul, dar nici nu îndrăznesc să mă gândesc că-mi pare taaare departe…
@Bianca: acum mă gândeam că, în vara asta, faţă de alţi ani, nu mai am şi evenimente din astea gen nunţi, botezuri, care mie una îmi plac, dar nu ştiu cum le făceam faţă la toate Să-ţi zic deci distracţie plăcută pe la nunţi
@Bianca: acum mă gândeam că, în vara asta, faţă de alţi ani, nu mai am şi evenimente din astea gen nunţi, botezuri, care mie una îmi plac, dar nu ştiu cum le făceam faţă la toate Să-ţi zic deci distracţie plăcută pe la nunţi
@tetris: şi încă eram destul de ok la gândul că e pasăre…nici nu mi-a trecut prin cap că s-ar fi rătăcit un batman la mine în casă Eh, trebuie şi asta, mă încurajez că am un stomatolog f ok şi că Slavă Domnului, nu am probleme de sănătate mai grave decât tratarea dinţilor…
@tetris: şi încă eram destul de ok la gândul că e pasăre…nici nu mi-a trecut prin cap că s-ar fi rătăcit un batman la mine în casă Eh, trebuie şi asta, mă încurajez că am un stomatolog f ok şi că Slavă Domnului, nu am probleme de sănătate mai grave decât tratarea dinţilor…
@bogdanic: păi să ştii că am să updatez postarea şi cu datele cabinetului şi-l recomand din tot sufletul meu traumatizat până când am început să lucrez cu el! Zici tu că numai de câteva ori? Am mulţi prieteni ) Ancheta nu a stabilit cu exactitate cum intrase dihania, dar ipoteza ar fi că intrase într-un moment în care era deschis vreun geam fără plasă, a stat cuminte şi mi-a supravegheat activităţile din seara respectivă din umbră, iar noaptea, după ce eu am stins luminile, a prins curaj să facă piruete în zbor prin casă… După ce m-a ajutat şi mi-a suportat ţipetele, că, dacă liliacul nu l-a speriat, ţipetele mele puteau să provoace un infarct, mă faci acum să-l bănuiesc de acţiuni din astea odioase Nu'ş cum e exact presiunea, dar nu e recomandat
@bogdanic: păi să ştii că am să updatez postarea şi cu datele cabinetului şi-l recomand din tot sufletul meu traumatizat până când am început să lucrez cu el! Zici tu că numai de câteva ori? Am mulţi prieteni ) Ancheta nu a stabilit cu exactitate cum intrase dihania, dar ipoteza ar fi că intrase într-un moment în care era deschis vreun geam fără plasă, a stat cuminte şi mi-a supravegheat activităţile din seara respectivă din umbră, iar noaptea, după ce eu am stins luminile, a prins curaj să facă piruete în zbor prin casă… După ce m-a ajutat şi mi-a suportat ţipetele, că, dacă liliacul nu l-a speriat, ţipetele mele puteau să provoace un infarct, mă faci acum să-l bănuiesc de acţiuni din astea odioase Nu'ş cum e exact presiunea, dar nu e recomandat
Of,intre dentist si lilieci,o evadare la mare si-o carte buna sunt bucurii traite intens.La cat mai multe momente lecturistice si la cati mai putini lilieci care sa pustiasca gandurile tale camforate!
Of,intre dentist si lilieci,o evadare la mare si-o carte buna sunt bucurii traite intens.La cat mai multe momente lecturistice si la cati mai putini lilieci care sa pustiasca gandurile tale camforate!
Of, mi-ai adus aminte că și eu trebe să ajung la dentist în curând ( În rest, geniale întâmplările Iartă-mă, dar nu pot să mă abțin Dihania! ) Care e cât o vrăbiuță Eu am avut o pasăre, nu știu dacă era vrabie, și săraca se zbătea, se dădea cu capul de pereți, până la urmă a ieșit, dar mi-a rupt inima. Acum că te-am citit, vezi de ce spun eu că tu mă înțelegi așa de bine? Te pupez și vine și cafeaua
Of, mi-ai adus aminte că și eu trebe să ajung la dentist în curând ( În rest, geniale întâmplările Iartă-mă, dar nu pot să mă abțin Dihania! ) Care e cât o vrăbiuță Eu am avut o pasăre, nu știu dacă era vrabie, și săraca se zbătea, se dădea cu capul de pereți, până la urmă a ieșit, dar mi-a rupt inima. Acum că te-am citit, vezi de ce spun eu că tu mă înțelegi așa de bine? Te pupez și vine și cafeaua
Frumos te-ai distrat!… Multumesc pentru pozele cu marea, arata asa de bine!… Intamplarea cu liliacul e foarte posibil sa fi fost un semn. Ceva se va schimba in viata ta. Un zbor, o eliberare, o crestere spirituala… Cu bine!
Frumos te-ai distrat!… Multumesc pentru pozele cu marea, arata asa de bine!… Intamplarea cu liliacul e foarte posibil sa fi fost un semn. Ceva se va schimba in viata ta. Un zbor, o eliberare, o crestere spirituala… Cu bine!
@acuarele: nu m-am gândit deloc în sensul vreunui semn…sper să fie unul care prevesteşte ceva de bine Da, marea chiar a fost într-un fel cum nu o mai văzusem de mult şi cum nu e de obicei, atunci când este foarte cald şi litoralul plin
@acuarele: nu m-am gândit deloc în sensul vreunui semn…sper să fie unul care prevesteşte ceva de bine Da, marea chiar a fost într-un fel cum nu o mai văzusem de mult şi cum nu e de obicei, atunci când este foarte cald şi litoralul plin
@pheideas: sunt o formă de evidenţeiere şi de creare a unei cursivităţi între lucrări, dar, din păcate, sunt aspecte care nu sunt revelate eficient prin poze…
@pheideas: sunt o formă de evidenţeiere şi de creare a unei cursivităţi între lucrări, dar, din păcate, sunt aspecte care nu sunt revelate eficient prin poze…
@pheideas: totuşi, cred sau sper că cel puţin impresiile şi interpretarea mea le-ai înţeles ) Bineînţeles că a vândut, dar dacă vrei ceva anume, se mai poate, că unele sunt înregistrate cu mai multe exemplare.
@pheideas: totuşi, cred sau sper că cel puţin impresiile şi interpretarea mea le-ai înţeles ) Bineînţeles că a vândut, dar dacă vrei ceva anume, se mai poate, că unele sunt înregistrate cu mai multe exemplare.
Nu ma pricep la arta, dar mai stiu cate ceva despre imagini si fotografie. Sunt interesante imaginile chiar daca unele din ele sunt retusate. Ceea ce exprima imaginile, reprezinta o forma de arta pe care nu toata lumea o percepe. Suntem prea preocupati de diverse fara sa observam si "altfel" lumea de care ne lovim zilnic.
Nu ma pricep la arta, dar mai stiu cate ceva despre imagini si fotografie. Sunt interesante imaginile chiar daca unele din ele sunt retusate. Ceea ce exprima imaginile, reprezinta o forma de arta pe care nu toata lumea o percepe. Suntem prea preocupati de diverse fara sa observam si "altfel" lumea de care ne lovim zilnic.
@Escu: nici eu nu mă pricep, dar, aşa cum scriam şi în postare, m-a atras întotdeauna exprimarea care lasă loc la interpretare, care nu oferă mură-n gură…poate că fără valorificarea acestei trăsături, am fi rămas la un stadiu de exprimare doar directă, explicită, lipsită de capacitatea de a ne provoca mintea şi sufletul… În ce priveşte neobservarea frumuseţii lumii în care trăim, din păcate, nu mulţi sunt cei care pot vedea jumătatea plină a paharului, care pot vedea frumuseţea în cele mai surprinzătoare locuri şi care au puterea de a se bucura inclusiv de ceea ce, în mod tradiţional inoculat în creierele noastre, nu poate fi frumos sau bun…
@Escu: nici eu nu mă pricep, dar, aşa cum scriam şi în postare, m-a atras întotdeauna exprimarea care lasă loc la interpretare, care nu oferă mură-n gură…poate că fără valorificarea acestei trăsături, am fi rămas la un stadiu de exprimare doar directă, explicită, lipsită de capacitatea de a ne provoca mintea şi sufletul… În ce priveşte neobservarea frumuseţii lumii în care trăim, din păcate, nu mulţi sunt cei care pot vedea jumătatea plină a paharului, care pot vedea frumuseţea în cele mai surprinzătoare locuri şi care au puterea de a se bucura inclusiv de ceea ce, în mod tradiţional inoculat în creierele noastre, nu poate fi frumos sau bun…
Eu l-am descoperit pe Huxley la 15 ani si am tot citit din el. Cateodata mi-a placut, cateodata nu. Acum citesc "Orb prin gaza" si tot ma caznesc s-o termin. Are un ados de elucubratii si apoi se vrea a fi un filozof. Poate ca este, dar uneori ma oboseste. Insa "Punct.Contrapunct" mi-a placut mult.
@QED: pe alocuri, şi în Geniul şi zeiţa, atinge subiecte de filosofie, dar ce-i drept, într-o manieră foarte accesibilă…mie această latură mi-a plăcut, o să văd cum mi se va părea mai departe în Punct contrapunct şi în Minunata lume nouă, deocamdată… Mulţam pentru vizită şi pentru comentartiu! Te mai aştept
Imi place mult Huxley. Daca iti pica in mana, sa citesti si "13 povestiri", in afara de ce ti s-a recomandat, Minunata… si Punct Contrapucnt, de la Editura Univers. Unele sunt foarte frumoase. Da, un pic de filosofie, analiza, multa psihologie…
"insistarea pe aceeaşi inadaptare a intelectualului şi ridicarea în slăvi a acestei inadaptări prin contrast cu oamenii superficiali, care reuşesc să se adapteze, în încercarea de a condamna societatea de consum şi de a sublinia aviditatea după non-valori a epocii în care trăim, începe deja să mi se pară clişeu"
De asta am lasat-o, si nu am terminat-o. Stii… dincolo de pachetele cu prajiturele filosofice, impachetate mumos si etichetate intr-un stil inteligent, foarte modern, cartii- si autoarei- ii lipsesc niste lucruri pe care eu le caut la o lectura… o anumita naturalete (sinceritate?) si o indepartare de propaganda- fie ea si intelectuala; nu sunt foarte coerenta acum, dar m-a scos din sarite felul in care a ales sa-si livreze mesajele… si m-a scos din sarite jocul ala de-a "cate stiu eu, ce culta sunt eu, dar ii las pe fraieri sa creada contrariul"- chestia asta e la fel ca "uite ce destept sunt, dar de fapt n-am nici un fundament solid". Ca atitudine, e fix acelasi lucru, iar pe mine ma enerveaza atitudinea. God, ce m-am inversunat. Ok, move on.
"insistarea pe aceeaşi inadaptare a intelectualului şi ridicarea în slăvi a acestei inadaptări prin contrast cu oamenii superficiali, care reuşesc să se adapteze, în încercarea de a condamna societatea de consum şi de a sublinia aviditatea după non-valori a epocii în care trăim, începe deja să mi se pară clişeu"
De asta am lasat-o, si nu am terminat-o. Stii… dincolo de pachetele cu prajiturele filosofice, impachetate mumos si etichetate intr-un stil inteligent, foarte modern, cartii- si autoarei- ii lipsesc niste lucruri pe care eu le caut la o lectura… o anumita naturalete (sinceritate?) si o indepartare de propaganda- fie ea si intelectuala; nu sunt foarte coerenta acum, dar m-a scos din sarite felul in care a ales sa-si livreze mesajele… si m-a scos din sarite jocul ala de-a "cate stiu eu, ce culta sunt eu, dar ii las pe fraieri sa creada contrariul"- chestia asta e la fel ca "uite ce destept sunt, dar de fapt n-am nici un fundament solid". Ca atitudine, e fix acelasi lucru, iar pe mine ma enerveaza atitudinea. God, ce m-am inversunat. Ok, move on.
mda, dupa primele 100 de pagini am avut senzatia ca s-a facut un ghiveci, pe principiul… sa gasim povesti ciudate si sa le bagam in carte. Pe alocuri a fost interesant- ideea e ca poate deschide alte carari de lectura.
Mai bine citeste cartea "Sincronicitate" (de Allan Combs, daca nu ma insel- am citit-o mai de mult, de la editura Elena Francisc)- bine, e din alta liga, asta e clar, insa cu siguranta vei gasi chestii fascinante acolo- despre aceste "coincidente". Sincronicitatea e o teorie dezvoltata de Jung, just for the record.
@Irina: te înţeleg perfect, asta a fost şi impresia mea…au fost idei care mi-au plăcut, dar dincolo de toate astea, propaganda şi lipsa de subtilitate nu sunt chiar genul meu, aşa că puţin probabil să mai citesc ceva de Barbery…
@Irina: te înţeleg perfect, asta a fost şi impresia mea…au fost idei care mi-au plăcut, dar dincolo de toate astea, propaganda şi lipsa de subtilitate nu sunt chiar genul meu, aşa că puţin probabil să mai citesc ceva de Barbery…
…desi romanul pare construit pe doua voci: batrinul francisco si maratonistul francisco, apare o a treia voce si anume cea a fiului lui francisco maratonistul si acest fiu spune la un moment dat: "ne repetam unul in altul la nesfirsit!". ca si cum toate cele trei voci s-ar topi intr-o singura identitate, un unic francisco lazaro. (nu stiu de ce dar ma duce gindul la principiul teologic al Sfintei Treimi)
nu e un simplu roman de familie construit pe relatia tata-fiu, cum nu e nici un roman postmodernist 100% prin structura si naratie, desi episodul dintre Iris si bunicul ei mort, care e un fel de narator omniscient ne poate contrazice, cum nu e nici un roman despre maratonul olimpic la care a participat adevaratul francisco lazaro murind la km 30 in urma dezechilibrului hidroelectrolitic cauzat de ungerea trupului cu o crema rudimentara.
e un roman complex, foarte bine scris, pe mine m-a cucerit efectiv secventa maratonului unde narator e francisco. e un roman poetic. practic poezia din Nicio privire se regaseste si aici. are forta. si e foarte vizual ca si cum un regizor ar urmari actiunea cu camera in mina, ceva gen goddard.
un roman de recitit unde "noaptea e lumina care isi aminteste de ceea ce a murit"!
…desi romanul pare construit pe doua voci: batrinul francisco si maratonistul francisco, apare o a treia voce si anume cea a fiului lui francisco maratonistul si acest fiu spune la un moment dat: "ne repetam unul in altul la nesfirsit!". ca si cum toate cele trei voci s-ar topi intr-o singura identitate, un unic francisco lazaro. (nu stiu de ce dar ma duce gindul la principiul teologic al Sfintei Treimi)
nu e un simplu roman de familie construit pe relatia tata-fiu, cum nu e nici un roman postmodernist 100% prin structura si naratie, desi episodul dintre Iris si bunicul ei mort, care e un fel de narator omniscient ne poate contrazice, cum nu e nici un roman despre maratonul olimpic la care a participat adevaratul francisco lazaro murind la km 30 in urma dezechilibrului hidroelectrolitic cauzat de ungerea trupului cu o crema rudimentara.
e un roman complex, foarte bine scris, pe mine m-a cucerit efectiv secventa maratonului unde narator e francisco. e un roman poetic. practic poezia din Nicio privire se regaseste si aici. are forta. si e foarte vizual ca si cum un regizor ar urmari actiunea cu camera in mina, ceva gen goddard.
un roman de recitit unde "noaptea e lumina care isi aminteste de ceea ce a murit"!
@Anonim: foarte faine spusele tale despre carte Referitor la cele 3 personaje, exact aceasta a fost şi percepţia şi interpretarea mea, doar că am ales să n-o divulg explicit pentru a nu spulbera misterul pentru cei care nu au citit-o încă…deşi, este adevărat, nu în mister stă farmecul cărţii, ci în raportarea la el
Însăşi nararea unei părţi semnificative din carte de către bătrânul Francisco, deşi evenimentele narate se petrec după moartea sa, iar referirea la personaje se face încă la persoana I (ex. soţia mea) este un element postmodernic (mie îmi aminteşte şi de Orhan Pamuk), dar într-adevăr, este un roman complex pe care nu cred că l-am putea încadra doar într-un curent.
În ce priveşte poezia, stilul lui Peixoto va avea, probabil, întotdeauna reminiscenţe poetice, dar, comparînd cu Nici o privire, am găsit că ar fi, totuşi, mai puţin poetică…
Cât despre cât de bine reuşeşte să transpună povestea în faţa ochilor cititorului, comparaţia ta este perfectă
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
@Anonim: foarte faine spusele tale despre carte Referitor la cele 3 personaje, exact aceasta a fost şi percepţia şi interpretarea mea, doar că am ales să n-o divulg explicit pentru a nu spulbera misterul pentru cei care nu au citit-o încă…deşi, este adevărat, nu în mister stă farmecul cărţii, ci în raportarea la el
Însăşi nararea unei părţi semnificative din carte de către bătrânul Francisco, deşi evenimentele narate se petrec după moartea sa, iar referirea la personaje se face încă la persoana I (ex. soţia mea) este un element postmodernic (mie îmi aminteşte şi de Orhan Pamuk), dar într-adevăr, este un roman complex pe care nu cred că l-am putea încadra doar într-un curent.
În ce priveşte poezia, stilul lui Peixoto va avea, probabil, întotdeauna reminiscenţe poetice, dar, comparînd cu Nici o privire, am găsit că ar fi, totuşi, mai puţin poetică…
Cât despre cât de bine reuşeşte să transpună povestea în faţa ochilor cititorului, comparaţia ta este perfectă
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
Foarte relaxant si scrisul …si culorile… De ce Rontziki?(nici nu stiu daca am scris corect…dar daca ma duc inapoi …imi dispare comentariul).E o anagramare ori…nickname….?
Ma gandesc ca poate, in subconstient, iti placea atat de mult, incat nu voiai sa te desparti asa curand de ea… Asa mi s-a intamplat mie cu "In clipa mortii" a lui Jim Crace, pe care am citit-o in sase zile (200 de pagini), desi am adorat-o de la prima propozitie…
Ma gandesc ca poate, in subconstient, iti placea atat de mult, incat nu voiai sa te desparti asa curand de ea… Asa mi s-a intamplat mie cu "In clipa mortii" a lui Jim Crace, pe care am citit-o in sase zile (200 de pagini), desi am adorat-o de la prima propozitie…
@trifoicupatrufoi: da, aceasta era senzaţia deşi uneori mă întristez când mă apropii de finalul unei cărţi care-mi place, mă gândesc la ce voi începe şi-mi trece
@trifoicupatrufoi: da, aceasta era senzaţia deşi uneori mă întristez când mă apropii de finalul unei cărţi care-mi place, mă gândesc la ce voi începe şi-mi trece
MyEyesOnYou: a, ce mă bucur că pare şi altora relaxant, că exact asta urmăream în ultima perioadă, design-ul anterior începuse să mă agaseze, să-mi pară încărcat şi obositor… Rontziki e un fel de poreclă pornită de fapt de la o alta din copilărie – rontzănica – pe care a inventat-o un unchi în glumă, de la numele meu Ulterior, un prieten l-a auzit spunîndu-mi aşa şi a inventat rontziki…şi mi-a plăcut Nici una din ele nu are legătură cu ronţăitul, să fie clar )
@unnousens: Mulţam fain! da, este tare plăcut să am, în sfârşit, site-ul cum vreau eu Nu am început "Omul fără însuşiri", dar o iau ca şi recomandare Am vrut să încep "Orbirea" înainte de a începe Saramago, dar pentru că e voluminoasă şi grea, e şi greu de cărat, iar în perioada asta citesc cât pot de mult oriunde (metrou, antecamera dentistului etc) şi aveam nevoie să citesc ceva care se şi plimbă uşor
@unnousens: nu am avut Omul fără însuşiri la "Acum citesc", ci Orbirea, care are acelaşi format şi copertă asemănătoare şi, de-asta, poate te-a indus în eroare Omul fără însuşiri nu a fost pe listă…încă, pentru că acum este
de cate ori ma intorc pe blogul tau ma bucur ca o fac. Na ca am mai descoperit o carte pe care vreau, da neaparat vreau sa o gasesc acum cand ajung la biblioteca si vreau sa o citesc. Are de toate. Exact ce as vrea. Si chiar nu stiam ce sa mai aleg de pe raft, ce sa mai caut. Psihologie, cinism, iubire, predestinare, timp. Chiar poate sa fie despre tot? Chiar era sa nu mai citesc cand am vazut ca e "fizician", am ceva cu materia aia… dar ma bucur ca am citit tot. Super si pasajele scoase de tine
@Gloria: şi eu am avut ceva cu materia aia dacă mă gândesc retroactiv, cred că mi-ar fi plăcut să fi fost mai receptivă la fizică, dar ne, la momentul respectiv, eram anti Mulţam frumos pentru aprecieri şi mă bucur că impresiile mele te-au convins să o citeşti, e chiar faină şi mă gândesc cât de faine sunt celelalte scrise de Huxley, ţinînd cont că toată lumea le recomandă…tocmai mi-am luat şi Minunata lume nouă, dar mai are de aşteptat pe listă că sunt alte câteva mai în faţă…ufff, de le-aş putea citi pe toate odată )
@trifoicupatrufoi: De Porumbel nu am ştiut până zilele trecute, sper să fie faină, Parfumul mi-a plăcut f mult Da, şi eu sunt în aceeaşi situaţie şi, de multe ori când cumpăr ceva nou, cartea aceea mă tentează cel mai tare
@trifoicupatrufoi: De Porumbel nu am ştiut până zilele trecute, sper să fie faină, Parfumul mi-a plăcut f mult Da, şi eu sunt în aceeaşi situaţie şi, de multe ori când cumpăr ceva nou, cartea aceea mă tentează cel mai tare
@pheideas: au fost bune chifteluţele, dar să ştii că sosul de mărar e demenţial!!! Şi merge în mai multe combinaţii Cu proxima ocazie, îţi trimit cu un porumbel călător
@pheideas: au fost bune chifteluţele, dar să ştii că sosul de mărar e demenţial!!! Şi merge în mai multe combinaţii Cu proxima ocazie, îţi trimit cu un porumbel călător
Mi-e dor de aerul de la tara..de starea aia de fapt.. M-ai facut sa-mi aduc aminte de vacantele petrecute la tara. Si eu m-am dat cu poarta…si nu cu una…ci cu 2.
Mi-e dor de aerul de la tara..de starea aia de fapt.. M-ai facut sa-mi aduc aminte de vacantele petrecute la tara. Si eu m-am dat cu poarta…si nu cu una…ci cu 2.
Frumoase locurile copilariei tale! Mi-a placut ideea cu papadiile transformati in banuti Si cred ca-i placut sa citesti in capita de fan; la tara unde mergeam eu nu existau capite
Frumoase locurile copilariei tale! Mi-a placut ideea cu papadiile transformati in banuti Si cred ca-i placut sa citesti in capita de fan; la tara unde mergeam eu nu existau capite
@tetris: mulţam! foarte frumoase, într-adevăr căpiţele alea care sunt în poze nu prea se pretau la a citi în ele, ci mai mult sus, dar mai sunt un altfel de căpiţe, cu nişte improvizaţii din lemn, pe care se pune fânul la uscat şi sub alea, era perfect
@tetris: mulţam! foarte frumoase, într-adevăr căpiţele alea care sunt în poze nu prea se pretau la a citi în ele, ci mai mult sus, dar mai sunt un altfel de căpiţe, cu nişte improvizaţii din lemn, pe care se pune fânul la uscat şi sub alea, era perfect
@fly2sky: mulţam! mă bucur că ţi-au plăcut Aşa este, sunt departe, dar nu e o metaforă să spun că sunt tot timpul cu mine, că s-au infiltrat în felul meu de a fi, m-au format şi mereu vor însemna mai mult decât nişte locuri…acolo îmi sunt rădăcinile şi percepţia asta a devenit din ce în ce mai clară cu timpul
@fly2sky: mulţam! mă bucur că ţi-au plăcut Aşa este, sunt departe, dar nu e o metaforă să spun că sunt tot timpul cu mine, că s-au infiltrat în felul meu de a fi, m-au format şi mereu vor însemna mai mult decât nişte locuri…acolo îmi sunt rădăcinile şi percepţia asta a devenit din ce în ce mai clară cu timpul
Un om puternic are in spate si multa educatie. Nu te formezi asa din senin ci ani grei in care ti s-a spus ce e bine si ce nu, in care ai luat ceea ce ai putut si-ai invatat ceea ce-ai fost invatat stau la baza formarii ca si caracter. Apoi ai inceput sa faci distinctia: sa alegi din ceea ce-ai invatat si din educatia primita in familie, sa discerni. Desigur ca nu neg libertatea interioasa, dar aceasta libertate ai gandit-o, ti-ai asumat-o tot ca urmare a educatiei, a propriei curatenii interioare. Iar charisma, consider ca-i un element ce ajuta. Un om charismatic nu poate fi doar atat. Indiferent de motivele lui, a exersat aceasta charisma sau a mostenit-o, dar tot a facut eforturi pentru a o cultiva. Omul puternic, acel caruia noi ii suntem vesnici discipoli (in gand) are multe calitati, dar noi nu observam decat ca ne domina cu o personalitate puternica, cu un bagaj de cunostinte de multe ori imens, un om sclipitor ca aparitie, cu o forta interioara care strabate invelisul de carne. Un om puternic este un vajnic luptator.
Un om puternic are in spate si multa educatie. Nu te formezi asa din senin ci ani grei in care ti s-a spus ce e bine si ce nu, in care ai luat ceea ce ai putut si-ai invatat ceea ce-ai fost invatat stau la baza formarii ca si caracter. Apoi ai inceput sa faci distinctia: sa alegi din ceea ce-ai invatat si din educatia primita in familie, sa discerni. Desigur ca nu neg libertatea interioasa, dar aceasta libertate ai gandit-o, ti-ai asumat-o tot ca urmare a educatiei, a propriei curatenii interioare. Iar charisma, consider ca-i un element ce ajuta. Un om charismatic nu poate fi doar atat. Indiferent de motivele lui, a exersat aceasta charisma sau a mostenit-o, dar tot a facut eforturi pentru a o cultiva. Omul puternic, acel caruia noi ii suntem vesnici discipoli (in gand) are multe calitati, dar noi nu observam decat ca ne domina cu o personalitate puternica, cu un bagaj de cunostinte de multe ori imens, un om sclipitor ca aparitie, cu o forta interioara care strabate invelisul de carne. Un om puternic este un vajnic luptator.
@QED: Ai mare dreptate şi ai pus punctul pe i mai ales în ce priveşte carisma, pentru că da, un om carismatic nu este doar atât, iar carisma nu este neapărat doar un înveliş, dar, pentru că se mai întâmplă să fie şi aşa, am preferat să pornesc de la premisa că puterea nu are întotdeauna legătură cu carisma, deşi este adevărat puterea dă carismă. Ai anticipat puţin mergînd la calităţi şi la a vedea omul puternic ca pe un om cu multă educaţie şi cunoştinţe. Aşa este, şi din punctul meu de vedere, în mod subiectiv, apreciez puterea în sensul descris de tine, dar mă gândeam la puterea care nu are neapărat legătură cu bagajul de informaţii, cu educaţia, în sensul de instruire, la acel om puternic care transmite forţa sa interioară printr-un fel de a fi şi care poate foarte bine să fie un om fără prea multă instruire, fără foarte multe cunoştinţe din varii domenii, dar care, raportat la sine şi la viaţa lui, este împăcat, încrezător şi transmite încredere…Spun asta pentru că, de-a lungul timpului, am fost de multe ori surprinsă de puterea unor oameni care, prin simplitatea lor şi în ciuda unui bagaj de cunoştinţe nu foarte vast, aveau o raportare mult mai sănătoasă la viaţă şi la sine, erau mai optimişti şi da, transmiteau energie şi putere Vorbesc despre asta la modul general, încercînd să fiu cât de cât obiectivă pentru că, la nivel subiectiv, achiesez complet la modelul de om puternic descris de tine.
@QED: Ai mare dreptate şi ai pus punctul pe i mai ales în ce priveşte carisma, pentru că da, un om carismatic nu este doar atât, iar carisma nu este neapărat doar un înveliş, dar, pentru că se mai întâmplă să fie şi aşa, am preferat să pornesc de la premisa că puterea nu are întotdeauna legătură cu carisma, deşi este adevărat puterea dă carismă. Ai anticipat puţin mergînd la calităţi şi la a vedea omul puternic ca pe un om cu multă educaţie şi cunoştinţe. Aşa este, şi din punctul meu de vedere, în mod subiectiv, apreciez puterea în sensul descris de tine, dar mă gândeam la puterea care nu are neapărat legătură cu bagajul de informaţii, cu educaţia, în sensul de instruire, la acel om puternic care transmite forţa sa interioară printr-un fel de a fi şi care poate foarte bine să fie un om fără prea multă instruire, fără foarte multe cunoştinţe din varii domenii, dar care, raportat la sine şi la viaţa lui, este împăcat, încrezător şi transmite încredere…Spun asta pentru că, de-a lungul timpului, am fost de multe ori surprinsă de puterea unor oameni care, prin simplitatea lor şi în ciuda unui bagaj de cunoştinţe nu foarte vast, aveau o raportare mult mai sănătoasă la viaţă şi la sine, erau mai optimişti şi da, transmiteau energie şi putere Vorbesc despre asta la modul general, încercînd să fiu cât de cât obiectivă pentru că, la nivel subiectiv, achiesez complet la modelul de om puternic descris de tine.
Multumesc de recomandare, sunt curioasa acum. O adaug pe lista mea de lecturi viitoare, chiar ai reusit sa imi trezesti interesul vizavi de carte. In aceeasi arie cred ca se afla si ,,Numele meu a fost Iuda", C.K. Stead. Avand ca inspiratie acea evanghelie dupa Iuda, descoperita in ultimii ani, cartea reliefeaza tot latura umana a lui Iisus. Desi contine ,,blasfemii", cum spuneai si tu mai sus, evidentiind o latura mai obscura a personalitatii lui Iisus, pe mine parca m-a apropiat mai mult de ceea ce a reprezentat el ca om. Un geniu, un bun cunoscator al psihologiei maselor, o carisma extraordinara. Acum nu stiu daca am facut o comparatie dezirabila intre cele doua carti, dpdv al calitatii, insa aflu curand si ma corectez daca e cazul. O zi buna! (felicitari pentru blog, il citesc de ceva timp si imi place, confera o stare de liniste.. ) Dupa ce voi citi ,,Evanghelia dupa Iisus", revin probabil
@Colorbliss: mulţam pentru comentariu! Nu auzisem de cartea de care mi-ai scris, dar o s-o caut şi împărtăşesc impresii după ce o citesc Dacă vorbim de cunoaşterea psihologiei maselor şi de carismă, Saramago nu pune nici un fel de accent pe această latură, ci mai mult pe cea a unui om cuprins de remuşcări… Te mai aştept pe la mine
Foarte bun articolul. Cred ca ai cam atins tot ce se putea spune pe tema asta si nu pot decat sa fiu de acord. E interesant totusi modul in care fiecare priveste din exterior o persoana puternica. Am observat ca de cele mai multe ori, chiar cei care au acel ecilibru interior si ar putea fi considerati persoane puternice, fericite cu viata lor si care degaja o energie pozitiva in jurul lor, sunt vazute drept slabe sau delasatoare. Pentru ca nu se bat in permanenta pentru a cuceri Everestul, nu dau din coate, nu incearca sa epateze, ci pur si simplu sunt multumite, se accepta. Deh, fiecare se priveste, in fond, in oglinda si nu vede decat ceea ce e capabil sa vada. Nu poti vedea putere cand tu nu o posezi sau nu o intelegi…
Foarte bun articolul. Cred ca ai cam atins tot ce se putea spune pe tema asta si nu pot decat sa fiu de acord. E interesant totusi modul in care fiecare priveste din exterior o persoana puternica. Am observat ca de cele mai multe ori, chiar cei care au acel ecilibru interior si ar putea fi considerati persoane puternice, fericite cu viata lor si care degaja o energie pozitiva in jurul lor, sunt vazute drept slabe sau delasatoare. Pentru ca nu se bat in permanenta pentru a cuceri Everestul, nu dau din coate, nu incearca sa epateze, ci pur si simplu sunt multumite, se accepta. Deh, fiecare se priveste, in fond, in oglinda si nu vede decat ceea ce e capabil sa vada. Nu poti vedea putere cand tu nu o posezi sau nu o intelegi…
@Cami: mulţam frumos! Ai dreptate referitor la cum sunt percepuţi uneori oamenii puternici, dar este, ca să zic aşa, o percepţie temporară, pentru că, dacă ne referim la oamenii puternici, aşa cum îi văd eu şi cum am povestit în postare, atunci când îşi doresc ceva, ştiu să-şi aleagă ce să-şi dorească în funcţie şi de mijloace, iar rezultatul va fi obţinerea a ceea ce-şi doresc, moment din care, cel mai probabil şi ceilalţi încep să-şi schimbe părerea…Mai mult, scriam într-o postare mai demult, că ceilalţi percep ceea ce facem şi în funcţie de propria raportare la ce facem, iar un om împăcat, mulţumit cu sine şi cu acţiunile sale, va transmite asta şi nu va fi perceput neapărat ca un om slab, resemnat, cu toate că, după părerea mea, şi să ştii când să te resemnezi e dovadă de oareşce putere, ci va fi văzut ca un om echilibrat… http://www.evantaiulmemoriei.ro/2009/09/sa-fim-noi-insineo-provocare.html Da, aşa este, fiecare se priveşte în oglindă şi nu poate vedea în exterior mai mult decât este în sine…Probabil că, aşa cum spunea QED mai sus, puterea dă, uneori, un soi de carismă şi poate doar asta se poate percepe din exterior, indiferent dacă ceilalţi o au sau nu
@Cami: mulţam frumos! Ai dreptate referitor la cum sunt percepuţi uneori oamenii puternici, dar este, ca să zic aşa, o percepţie temporară, pentru că, dacă ne referim la oamenii puternici, aşa cum îi văd eu şi cum am povestit în postare, atunci când îşi doresc ceva, ştiu să-şi aleagă ce să-şi dorească în funcţie şi de mijloace, iar rezultatul va fi obţinerea a ceea ce-şi doresc, moment din care, cel mai probabil şi ceilalţi încep să-şi schimbe părerea…Mai mult, scriam într-o postare mai demult, că ceilalţi percep ceea ce facem şi în funcţie de propria raportare la ce facem, iar un om împăcat, mulţumit cu sine şi cu acţiunile sale, va transmite asta şi nu va fi perceput neapărat ca un om slab, resemnat, cu toate că, după părerea mea, şi să ştii când să te resemnezi e dovadă de oareşce putere, ci va fi văzut ca un om echilibrat… http://www.evantaiulmemoriei.ro/2009/09/sa-fim-noi-insineo-provocare.html Da, aşa este, fiecare se priveşte în oglindă şi nu poate vedea în exterior mai mult decât este în sine…Probabil că, aşa cum spunea QED mai sus, puterea dă, uneori, un soi de carismă şi poate doar asta se poate percepe din exterior, indiferent dacă ceilalţi o au sau nu
acum ca am terminat cartea, am putut sa-ti citesc tot reviweul, fara teama de spoilere. Suntem fix pe aceeasi pagina, daca pot spune asa. Si cu cei trei naratori. Si cu romanul circular (am avut exact aceleasi cuvinte in minte).
Vreau doar sa mentionez ca a avut un element fantastic. Care mi-a placut foarte mult (Abia astept sa citesc si Nici o privire, dar trebuie sa astept, macar pana stiu ca se mai traduce ceva de Peixoto).
Si cel mai important lucru: cartea asta e atat de minunata, incat am impresia ca vorbeste despre mine, despre familia mea, despre tatal meu. Adica este foarte particulara, dar si universala.
acum ca am terminat cartea, am putut sa-ti citesc tot reviweul, fara teama de spoilere. Suntem fix pe aceeasi pagina, daca pot spune asa. Si cu cei trei naratori. Si cu romanul circular (am avut exact aceleasi cuvinte in minte).
Vreau doar sa mentionez ca a avut un element fantastic. Care mi-a placut foarte mult (Abia astept sa citesc si Nici o privire, dar trebuie sa astept, macar pana stiu ca se mai traduce ceva de Peixoto).
Si cel mai important lucru: cartea asta e atat de minunata, incat am impresia ca vorbeste despre mine, despre familia mea, despre tatal meu. Adica este foarte particulara, dar si universala.
@trifoi: Ce mă bucur că am fost pe aceeaşi lungime de undă! Intuiesc care ar fi elementul fantastic de care vorbeşti, nu sunt f sigură, dar cred că te referi la unul din personaje, numai că eu am văzut prezenţa acelui personaj ca fiind cea care dă caracterul circular romanului…oricum dezbatem noi mai mult
@trifoi: Ce mă bucur că am fost pe aceeaşi lungime de undă! Intuiesc care ar fi elementul fantastic de care vorbeşti, nu sunt f sigură, dar cred că te referi la unul din personaje, numai că eu am văzut prezenţa acelui personaj ca fiind cea care dă caracterul circular romanului…oricum dezbatem noi mai mult
viata cu louie portret de familie versuri: sa va povesteste despre viata mea – uite aici pot sa ofer o lamurire , desi dezacordul nu are scuza. Erau simpatice desenele astea http://www.youtube.com/watch?v=jiIX1HNt_GQ&feature=related
Sunt de-a dreptul comice unele combinatii de cuvinte. Sclava de evantai?!?!?!
viata cu louie portret de familie versuri: sa va povesteste despre viata mea – uite aici pot sa ofer o lamurire , desi dezacordul nu are scuza. Erau simpatice desenele astea http://www.youtube.com/watch?v=jiIX1HNt_GQ&feature=related
Sunt de-a dreptul comice unele combinatii de cuvinte. Sclava de evantai?!?!?!
Pe mine de obicie ma amuza cel mai tare cautarile puse sub forma de intrebare. Ca si cum Goagal ar fi o Mama Omida care poate raspunde la orice, prin magia codului binar!
Alea fara topica, le inteleg. Sunt oameni care mai stiu ce si cum legat de cum functioneaza motorul asta de cautare si stiu ca toate cuvintele de legatura sunt omise de Google la search Cred ca o sa fac si eu o insemnare cu "cautatorii scriu lucruri trasnite"
Pe mine de obicie ma amuza cel mai tare cautarile puse sub forma de intrebare. Ca si cum Goagal ar fi o Mama Omida care poate raspunde la orice, prin magia codului binar!
Alea fara topica, le inteleg. Sunt oameni care mai stiu ce si cum legat de cum functioneaza motorul asta de cautare si stiu ca toate cuvintele de legatura sunt omise de Google la search Cred ca o sa fac si eu o insemnare cu "cautatorii scriu lucruri trasnite"
@trifoi: da, alea mă amuză şi pe mine cel mai tare Înţeleg chestia cu funcţionarea motoarelor de căutare şi că e preferabilă înşirarea de cuvinte, dar uneori ordinea lor, precum şi faptul că nu par a avea vreo legătură între ele mă lasă paf
@trifoi: da, alea mă amuză şi pe mine cel mai tare Înţeleg chestia cu funcţionarea motoarelor de căutare şi că e preferabilă înşirarea de cuvinte, dar uneori ordinea lor, precum şi faptul că nu par a avea vreo legătură între ele mă lasă paf
@Rodica: mai am şi căutări de care sunt f mândră, cum ar fi din ce în ce mai multe titluri de cărţi aduc oamenii pe la mine, dar nu ar fi avut acelaşi farmec să le înşir ) Păi atunci pune, abia aştept să le citesc
@Rodica: mai am şi căutări de care sunt f mândră, cum ar fi din ce în ce mai multe titluri de cărţi aduc oamenii pe la mine, dar nu ar fi avut acelaşi farmec să le înşir ) Păi atunci pune, abia aştept să le citesc
@Saturnianul: ) mă întreb ce ţi s-o fi întâmplat de ai astfel de idei?! ) Ca să aberăm în continuare: dacă ar fi luată expirată, ar putea avea diverse efecte: nu ţi-ar mai trece niciodată, din contră, s-ar agrava ) sau te-ai mai îndrăgosti puternic de încă vreo câteva persoane şi atunci să vezi suferinţe sau…cine ştie câte efecte s-ar putea găsi )
@Saturnianul: ) mă întreb ce ţi s-o fi întâmplat de ai astfel de idei?! ) Ca să aberăm în continuare: dacă ar fi luată expirată, ar putea avea diverse efecte: nu ţi-ar mai trece niciodată, din contră, s-ar agrava ) sau te-ai mai îndrăgosti puternic de încă vreo câteva persoane şi atunci să vezi suferinţe sau…cine ştie câte efecte s-ar putea găsi )
Noh… bun, din nou văd că nu sunt singură cu nostalgiile mele relativ proaspăt întoarsă din Grecia în Clujul în care azi nu am fost mai mult de 20 de grade mă regăsesc oarecum în povestea ta. Eu din păcate am ratat Salonicul din motive de "trebuie să ajungem la Skopje înainte de miezul nopții", dar din câte zici tu nu am pierdut multe.
Mai exact, unde ai fost în Grecia? Paralia, Thassos? Aproape de Salonic presupun ?!?
@Bianca: nu eşti singură aş putea spune chiar că citind la tine ultimele postări, mi s-au stârnit şi mie amintirile Am fost în Halkidiki, pe braţul Sithonia, a fost foarte fain, dar la anul trebuie mi-aş dori să încerc o insulă
@coryamor: de Giurgiu…pot spune că m-am bucurat că drumul că drumul spre Giurgiu este foarte bun, aşa că nu am intrat în Bulgaria gândind "vai, ce drumuri bune au ăştia!", din contră Şi mai pot spune că, trecînd podul înapoi, am avut oareşce emoţii că reveneam, cu atât mai mult cu cât, după Sofia, cam sărisem calul cu nerespectarea limitelor de viteză şi de-abia aşteptam să mă văd scăpată de stresul poliţiştilor bulgari
@coryamor: aha, deci de-asta întrebai tu de Giurgiu Ştiu cum era drumul mai demult şi tocmai de-asta am fost plăcut impresionată…ultima dată fusesem la Giurgiu acum mulţi ani şi era foarte nasol…
Of,cu ganditul asta pozitiv e treaba oscilanta… Nu-i mereu roz,cum nu-i mereu negru!Ma plimb pe strada,cu tristetea in suflet,dar nu uit ca frunzele sunt minunate,ca cerul are culoare violet,ca cizmulitele de ploaie ale bebelului care trece pe langa mine sunt haios imprimate… In mine coexista stari!N-am fost niciodata morbida!Dar,stai,ca fericita total am fost!Ups,asa e!
Of,cu ganditul asta pozitiv e treaba oscilanta… Nu-i mereu roz,cum nu-i mereu negru!Ma plimb pe strada,cu tristetea in suflet,dar nu uit ca frunzele sunt minunate,ca cerul are culoare violet,ca cizmulitele de ploaie ale bebelului care trece pe langa mine sunt haios imprimate… In mine coexista stari!N-am fost niciodata morbida!Dar,stai,ca fericita total am fost!Ups,asa e!
Am primit și eu mailul ăsta și am stat puțin și-am reflectat, dar nuu… ideea e că eu, cel puțin, nu pot gândi cu adevărat pozitiv oricât aș încerca. Mereu e ceva în mintea mea care merge spre tragism, spre negativism. Știu că e o nebunie, că poate demonii din mintea mea nu mă pot face să fiu pe deplin pozitivă, dar asta e… încerc să "live with…"
Am primit și eu mailul ăsta și am stat puțin și-am reflectat, dar nuu… ideea e că eu, cel puțin, nu pot gândi cu adevărat pozitiv oricât aș încerca. Mereu e ceva în mintea mea care merge spre tragism, spre negativism. Știu că e o nebunie, că poate demonii din mintea mea nu mă pot face să fiu pe deplin pozitivă, dar asta e… încerc să "live with…"
@Rodica: Daaa, te înţeleg perfect, la fel mi se întâmplă şi mie cu stările alea care coexistă Fireşte, capacitatea de a gândi pozitiv este foarte mult influenţată de situaţia dintr-un anume moment, perioadă…ideea ar fi să încercăm ca, în ciuda problemelor, a tristeţilor şi a suferinţelor, să nu uităm să ne bucurăm de un cer frumos, de o melodie frumoasă, de orice ne poate încânta cât de cât sufletul
@Rodica: Daaa, te înţeleg perfect, la fel mi se întâmplă şi mie cu stările alea care coexistă Fireşte, capacitatea de a gândi pozitiv este foarte mult influenţată de situaţia dintr-un anume moment, perioadă…ideea ar fi să încercăm ca, în ciuda problemelor, a tristeţilor şi a suferinţelor, să nu uităm să ne bucurăm de un cer frumos, de o melodie frumoasă, de orice ne poate încânta cât de cât sufletul
@Bianca: nu cred că ai fi înclinată spre negativism, lucrurile frumoase despre care scrii, dorinţa de a face bine celorlalţi pe care am regăsit-o în rândurile tale nu se pupă cu un om negativist…Cred că, mai degrabă, nu vrei să te mulţumeşti cu puţin, ceea ce este normal şi de dorit! Uneori nemulţumirea duce la îmbunătăţire, la soluţii şi este un motor, dar trebuie numai să avem grijă să nu ne conducă, să ştim când să ne oprim sau măcar să luăm o pauză pentru a ne bucura de…orice
@Bianca: nu cred că ai fi înclinată spre negativism, lucrurile frumoase despre care scrii, dorinţa de a face bine celorlalţi pe care am regăsit-o în rândurile tale nu se pupă cu un om negativist…Cred că, mai degrabă, nu vrei să te mulţumeşti cu puţin, ceea ce este normal şi de dorit! Uneori nemulţumirea duce la îmbunătăţire, la soluţii şi este un motor, dar trebuie numai să avem grijă să nu ne conducă, să ştim când să ne oprim sau măcar să luăm o pauză pentru a ne bucura de…orice
Nimicurile zilnice ne epuizeaza uneori si ne fac sa pierdem din energia pozitiva si sa vedem insemnatatea fiecaruia in parte. Secretul cred ca ar fi sa ne gasim oaza de liniste, refugiul si echilibrul necesar. Uneori poatte fi familia, alteori prietenii, dar de cele mai multe ori noi insine. Sinele este cel care ne insoteste toata viata si il gasim mereu acolo in sufletul nostru…
Nimicurile zilnice ne epuizeaza uneori si ne fac sa pierdem din energia pozitiva si sa vedem insemnatatea fiecaruia in parte. Secretul cred ca ar fi sa ne gasim oaza de liniste, refugiul si echilibrul necesar. Uneori poatte fi familia, alteori prietenii, dar de cele mai multe ori noi insine. Sinele este cel care ne insoteste toata viata si il gasim mereu acolo in sufletul nostru…
Starea de fericire alterneaza cu momente mai trepidante din viata noastra. Nu putem fi tot timpul fericiti, nu am mai gusta asa de infometati din plinatatea acelor momente .
Starea de fericire alterneaza cu momente mai trepidante din viata noastra. Nu putem fi tot timpul fericiti, nu am mai gusta asa de infometati din plinatatea acelor momente .
@Lolita: Uneori ne ajută să ne găsim oaza de linişte tot nimicurile zilnice, dar dintre cele plăcute Dar, pentru a el putea gusta, trebuie să fim împăcaţi cu noi înşine, cum spuneai şi tu, să ne găsim echilibrul şi liniştea în interior…Bineînţeles că acestea nu pot înlocui energia şi echilibru pe care-l putem regăsi în familie sau în prieteni Depinde şi de ce înseamnă pentru fiecare fericirea…dacă pentru unii înseamnă însăşi împăcarea, echilibrul lăuntric, atunci ea poate exista mai mult de nişte momente, poate dura perioade, dar cred că este de necontestat că alternează cu momente de dezechilibru, fie că sunt generate din exterior, fie chiar din interior…
@Lolita: Uneori ne ajută să ne găsim oaza de linişte tot nimicurile zilnice, dar dintre cele plăcute Dar, pentru a el putea gusta, trebuie să fim împăcaţi cu noi înşine, cum spuneai şi tu, să ne găsim echilibrul şi liniştea în interior…Bineînţeles că acestea nu pot înlocui energia şi echilibru pe care-l putem regăsi în familie sau în prieteni Depinde şi de ce înseamnă pentru fiecare fericirea…dacă pentru unii înseamnă însăşi împăcarea, echilibrul lăuntric, atunci ea poate exista mai mult de nişte momente, poate dura perioade, dar cred că este de necontestat că alternează cu momente de dezechilibru, fie că sunt generate din exterior, fie chiar din interior…
@Ana Marin: dacă-ţi place Norton, e imposibil să nu-ţi placă Leaves of grass, care-i pune foarte bine talentul în valoare Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
"Nikita Mihalkov. E superb. 62 de ani şi superb. E întrebat ce înseamnă iubirea pentru el şi răspunde: Cum pot răspunde la aşa ceva? Fără să fiu considerat idiot… Iubirea trebuie să se reverse ca laptele pe masă… Iubirea la toate nivelurile… Chiar şi aici… nu simţiţi? Lumea aplaudă. Câţi au simţit real? Iubirea se revarsă ca laptele pe masă… frumos. Divin. După asta vin acasă. Atât. Face parte din categoria oamenilor care îmi umplu ochii de lacrimi. Trebuie să-l urmezi pe cel ce caută adevărul şi să fugi de cel care spune că l-a găsit" []„Ce-mi place: BUNUL-SIMŢ. Dragostea. Zborul. Să dau valoare lucrurilor uitate. Albul şi negrul. Delicateţea. A dărui. Ciorapii de lână. Curiozitatea de a afla cine sunt. Modestia. Curajul de a plânge. Privirile senine. Senzaţia clară că fac parte dintr-un tot. Răsăritul. Responsabilitatea faptului că orice gând al meu poate salva sau distruge echilibrul omenirii. Să visez. Calmul. Lemnul. Happy-endul. Să-mi pun întrebări. Să înot. Briza.Să nu am nimic de făcut. Să dau roată prin creierul meu. Să fiu îndrăgostită. Să mă lupt cu defectele mele. Să fiu un fel de martor al trecerii mele pe aici. Zacusca. Să mă împac cu oameni cu care la un moment dat nu m-am înţeles. Să merg pe jos. Mirosul de hârtie. Senzaţia de a fi şi de a nu fi aici şi acum, în acelaşi timp. Praful care devine aur sub reflector. Oamenii de scenă. Oamenii care montează filme. Oamenii simpli. Oamenii. Planeta asta vie, numită Pământ. Ţuica. Pacea". Ah, superbă creatură Doamna Oana Pellea Ce m-am emoționat recitind pasajele! Îți mulțumesc!!! Și dacă îmi permiți, din seria de biografii, nu știu dacă ai citit Regele Scamator – viața lui Ștefan Iordache. Dacă nu ai citit, să o cauți, dacă da, să-mi spui cum ți-a plăcut Te pupez tare și te rog fă-ți un pic de timp și sună-mă pe săpt viitoare, poate reușim să ne vedem. Pupez!
"Nikita Mihalkov. E superb. 62 de ani şi superb. E întrebat ce înseamnă iubirea pentru el şi răspunde: Cum pot răspunde la aşa ceva? Fără să fiu considerat idiot… Iubirea trebuie să se reverse ca laptele pe masă… Iubirea la toate nivelurile… Chiar şi aici… nu simţiţi? Lumea aplaudă. Câţi au simţit real? Iubirea se revarsă ca laptele pe masă… frumos. Divin. După asta vin acasă. Atât. Face parte din categoria oamenilor care îmi umplu ochii de lacrimi. Trebuie să-l urmezi pe cel ce caută adevărul şi să fugi de cel care spune că l-a găsit" []„Ce-mi place: BUNUL-SIMŢ. Dragostea. Zborul. Să dau valoare lucrurilor uitate. Albul şi negrul. Delicateţea. A dărui. Ciorapii de lână. Curiozitatea de a afla cine sunt. Modestia. Curajul de a plânge. Privirile senine. Senzaţia clară că fac parte dintr-un tot. Răsăritul. Responsabilitatea faptului că orice gând al meu poate salva sau distruge echilibrul omenirii. Să visez. Calmul. Lemnul. Happy-endul. Să-mi pun întrebări. Să înot. Briza.Să nu am nimic de făcut. Să dau roată prin creierul meu. Să fiu îndrăgostită. Să mă lupt cu defectele mele. Să fiu un fel de martor al trecerii mele pe aici. Zacusca. Să mă împac cu oameni cu care la un moment dat nu m-am înţeles. Să merg pe jos. Mirosul de hârtie. Senzaţia de a fi şi de a nu fi aici şi acum, în acelaşi timp. Praful care devine aur sub reflector. Oamenii de scenă. Oamenii care montează filme. Oamenii simpli. Oamenii. Planeta asta vie, numită Pământ. Ţuica. Pacea". Ah, superbă creatură Doamna Oana Pellea Ce m-am emoționat recitind pasajele! Îți mulțumesc!!! Și dacă îmi permiți, din seria de biografii, nu știu dacă ai citit Regele Scamator – viața lui Ștefan Iordache. Dacă nu ai citit, să o cauți, dacă da, să-mi spui cum ți-a plăcut Te pupez tare și te rog fă-ți un pic de timp și sună-mă pe săpt viitoare, poate reușim să ne vedem. Pupez!
@LiaLia: Mulţam fain pentru citate! Mi-au plăcut f mult şi acestea multe mi-au plăcut de fapt, am scris cât m-au ţinut degetele Nu ştiam de Regele scamator, trebuie s-o caut! Ne auzim şi trebuie neapărat să ne vedem, abia aştept!
@LiaLia: Mulţam fain pentru citate! Mi-au plăcut f mult şi acestea multe mi-au plăcut de fapt, am scris cât m-au ţinut degetele Nu ştiam de Regele scamator, trebuie s-o caut! Ne auzim şi trebuie neapărat să ne vedem, abia aştept!
Din pacate nu am citit Jurnalul Oanei Pellea, dar citatele tale m-au atins la coarda sensibila si voi cauta neaparat cartea si o voi achizitiona. Cuvintele ei rezoneaza puternic cu ceea ce simt si eu ! Multumesc pentru initiativa de a posta citate din cartea aceasta ! Daca as fi mai aproape m-as intalni si eu cu tine…
Din pacate nu am citit Jurnalul Oanei Pellea, dar citatele tale m-au atins la coarda sensibila si voi cauta neaparat cartea si o voi achizitiona. Cuvintele ei rezoneaza puternic cu ceea ce simt si eu ! Multumesc pentru initiativa de a posta citate din cartea aceasta ! Daca as fi mai aproape m-as intalni si eu cu tine…
Ideea cu copacul imi place…desi reprezinta o "solutie" incompleta. Cred ca nu avem de fapt in viata intr-adevar de ales…Singura alegere reala este viata sau moartea! Daca alegem viata nu avem nici macar dreptul de a nu respira. Cand e vorba de foame sau de aer ai senzatia ca ai posibilitatea de a alege? Deci vedem ca si in termeni mici suntem conditionati. Noi numai reactionam. Alegerea de a merge la dreapta, nu la stanga pare doar in momentul alegerii o alegere reala. De fapt a fost conditionata insasi prin faptul ca am pornit la drum. Nu stiu daca ma fac inteles in totalitate. E o tema complicata…
@Black Leviathan: te faci bine înţeles, mai ales pe o temă complicată în legătură cu care am trecut şi încă mai trec succesiv prin toate variantele de răspuns…ce spui tu seamănă cu ce spuneam eu la început că însăşi conjunctura ne este dată, adică necesitatea alegerii nu o creăm noi. Dacă alegem cu adevărat sau doar ni se pare e greu de spus, e ca şi cum am răspunde la: ce a fost întâi, oul sau găina? )Pentru că nu doar conjunctura ne este dată, dar, la momentul unei alegeri avem să zicem, anumite informaţii…de ce doar pe acelea, de ce nu şi alte informaţii…toate..? Poate tocmai pentru a alege la stânga şi nu la dreapta, cum am face dacă am avea alte informaţii? La fel, la momentul alegerii noi existăm, avem deja un trecut, cum spuneai şi tu, de care suntem legaţi, care şi-a pus amprenta şi ne-a determinat şi alegerea ne va reflecta pe noi, nu un real liber arbitru al momentului… Eh, sunt multe de zis şi încerc aceeaşi senzaţie că poate nu mă fac înţeleasă în totalitate
ba te faci…hm…oricum, conditionat sau nu am inteles o chestie pana acum: Trebuie sa aleg ceva, indiferent daca in stanga sau in dreapta, pana la urma cel mai rau este sa stai pe loc fara sa alegi!
si tu, brutus??? eu l-am postat pe baudelaire pentru ca nu-mi iesea din cap (bientôt nous plongerons….) trebuia sa-l exorcizez eu am o memorie ca branza aceea cu gauri (nu-mi amintesc cum se numeste, haha; glumeam) sunt faimoasa ca fiind distrata, insa de fapt e vorba despre memoria evenimentelor recente. foarte recente. ps: ce vroiam sa spun, de fapt?? )))
Este stiut ca nu exista om care sa nu faca compromisuri intr-o masura mai mica sau mai mare. Presupun ca o idee buna ar fi sa faci compromisuri fara sa te compromiti. Atunci cand nu iubesti, dar esti iubit faci compromisuri si poate te si compromiti in ochii tai, dar poate ca te si chemi altruist. Mai ales daca aceasta relatie merge bine, mai bine decat daca ar fi existat iubire de ambele parti.
@QED: eu rămân totuşi la dilema: altruist sau egoist? altruist că trăieşti alături de un om care te iubeşte şi asta e dorinţa lui cea mai mare, să fie lângă tine, sau egoist, pentru că eşti lângă el fiindcă e bine şi plăcut să fii iubit, când poate merită şi el să fie iubit de altcineva?…sunt multe de zis pe tema asta, dar cred că a sta lângă un om pe care nu-l iubeşti cu adevărat poate funcţiona bine o vreme, nu pentru totdeauna…Bine, asta depinde şi de felul fiecăruia…
@Dresor de Unicorn: aşa este, şi acesta e unul din ele şi am mai "scăpat" câteva…le-am ales pe cele absolut preferate Mulţam de comentariu şi de vizită, te mai aştept
@Dresor de Unicorn: Mulţumesc mult pentru aprecieri! Mai demult, în descrierea blogului scria "jumătatea plină a paharului" şi cam asta încerc să fac aici, să adun acele lucruri faine care ne ajută să vedem jumătatea plină a paharului
@Black Leviathan: nu sunt împotriva la a face compromisuri, dar, cum spuneam, nu cu noi înşine, nu cu esenţa şi ceea ce ne dorim cu adevărat… Ştiu postarea ta Am citit-o mai demult şi m-am regăsit…ce surpriză
@clarisa: Ah, şi ai s-o citeşti în variantă originală, netradusă Cred că-ţi va plăcea f mult în special datorită faptului că evocă Portugalia secolului 16
@clarisa: Ah, şi ai s-o citeşti în variantă originală, netradusă Cred că-ţi va plăcea f mult în special datorită faptului că evocă Portugalia secolului 16
@Cami: cred că depinde de la persoană la persoană…pe mine m-a apucat pe la 30, dar am un prieten care tocmai este în "curăţenia" asta şi are sub 30…Nu-ţi imagina acum că e vreo amnezie că nu e chiar aşa…ehe, ce bună ar fi câte o perioadă scurtă de amnezie din când în când
Mi-a placut candva, acum nu-mi mai amintesc nimic. M-am ferit sa recitesc carti care mi-au placut in liceu, de ex, pentru percep altfel lucrurile acum (ceea ce e normal) si unele carti ce mi-au placut atunci acum s-ar putea sa mi se para siropoase. Dar m-ai convins
Mi-a placut candva, acum nu-mi mai amintesc nimic. M-am ferit sa recitesc carti care mi-au placut in liceu, de ex, pentru percep altfel lucrurile acum (ceea ce e normal) si unele carti ce mi-au placut atunci acum s-ar putea sa mi se para siropoase. Dar m-ai convins
@Bianca: după ce am citit-o, am mai primit şi eu păreri faine despre ea de la prieteni, dar înainte nici nu auzisem de cartea asta Se citeşte rapid şi cred că o să-ţi placă
@Bianca: după ce am citit-o, am mai primit şi eu păreri faine despre ea de la prieteni, dar înainte nici nu auzisem de cartea asta Se citeşte rapid şi cred că o să-ţi placă
@tetris: eu chiar vrea să recitesc nişte cărţi pe care le-am citit demult, tocmai pentru că acum, cu siguranţă, percepţia este alta S-ar putea să-ţi placă din nou, să regăseşti în ea chestii pe care atunci nu le-ai remarcat şi care să-ţi placă la fel de mult ca ce ţi-a plăcut în liceu
@tetris: eu chiar vrea să recitesc nişte cărţi pe care le-am citit demult, tocmai pentru că acum, cu siguranţă, percepţia este alta S-ar putea să-ţi placă din nou, să regăseşti în ea chestii pe care atunci nu le-ai remarcat şi care să-ţi placă la fel de mult ca ce ţi-a plăcut în liceu
@Rodica: păi da…nu avem mereu puterea de a vedea importanţa celorlalţi decât atunci când nu-i mai avem lângă noi…cred că nu e om care să nu fi trecut, măcar o dată în viaţa, prin "orbirea" asta în ce priveşte ceea ce simte şi câtă nevoie are de cineva, pentru a se lumina atunci când a pierdut persoana respectivă…uneori trebuie să ne distanţăm ca să ne simţim cu adevărat aproape
@Rodica: păi da…nu avem mereu puterea de a vedea importanţa celorlalţi decât atunci când nu-i mai avem lângă noi…cred că nu e om care să nu fi trecut, măcar o dată în viaţa, prin "orbirea" asta în ce priveşte ceea ce simte şi câtă nevoie are de cineva, pentru a se lumina atunci când a pierdut persoana respectivă…uneori trebuie să ne distanţăm ca să ne simţim cu adevărat aproape
Rodica e inegalabila cu ale ei pisici negre,Mirciulesti si Cristesti si Melanii si altele cu palarii,demoazele bine si ocupate cu flirturi de-o noapte si de-un litoral!!!
Rodica e inegalabila cu ale ei pisici negre,Mirciulesti si Cristesti si Melanii si altele cu palarii,demoazele bine si ocupate cu flirturi de-o noapte si de-un litoral!!!
Simpatica poza Eu imi amintesc de zaharul candel, imi placea mult. Si mi-am amintit brusc de alvita, dar nu ca cea de acum, era foarte tare si foarte buna
Frumoase locurile copilariei tale si povestesti frumos despre ele!
@LiaLia: săr'na! Mi-a plăcut să citesc pe la alţii şi m-a stârnit, ca să zic aşa Pup şi eu şi sunt cu ochii pe orice semn de la tine, pe blog sau facebook :*
ce dragalasa!!!!!!!!!!!!!!!!! mda, m-ai atins si pe mine la coarda sensibila, insa nu reusesc sa scriu sau sa vorbesc despre asa ceva, simt ca mi se rupe ceva! cred ca inima! multi dintre oamenii copilariei mele nu mai traiesc si doar scriind fraza asta m-am umplut de lacrimi. copilaria mea a fost un paradis si avut cele mai minunate gusturi.
Doamne, ce copilarie fericita ai avut! Ce amintiri frumoase pastrezi si ce frumos le exprimi. Cat de vii sunt…!!! Ti-as spune felicitari, dar vreau sa-ti si multumesc. Copilaria mea a fost diferita, diametral opusa, in Bucurestiul imbacsit de praf si de gunoaie. Au fost si parti bune, e totusi orasul natal. Il iubesc, dar ador modul cum satul formeaza o aura copilariei, amintirilor. Le-ai exprimat ca un adevarat profesionist in ale scrisului.
@clarisa: îmi pare rău să citesc că amintirile din copilărie, deşi frumoase, au pentru tine şi o încărcătură de tristeţe şi durere…din păcate, unii oameni nu rămân cu noi pentru totdeauna, nu ne consolează nimic că ăsta e mersul vieţii, dar trebuie să ne amintim de ei şi să celebrăm amintirile minunate pe care ni le-au creat.
@QED: Mulţam mult pentru aprecieri Şi o parte din copilăria mea s-a desfăşurat în oraş şi-mi amintesc de toate jocurile din faţa blocului, o mulţime de amintiri frumoase şi din acea perioadă, dar, e drept, anii petrecuţi la mamaie au altă aură, cum bine spui
zaharul candel ehee ce-mi mai placea. dar nu pot sa cred ca nu erai mancacioasa cand erai mica, cred ca esti prima persoana care povesteste asta. de obicei aud numai de copii care isi baga si intreaga fata in mancare. haha fratele meu manca spanac si cu nasul foarte draguta povestea ta, mi-ai si facut pofta de macaroane cu branza, yum yum!
ce frumusica erai ! amintiri … parca traite in alt veac, cu alti oameni in alte locuri. fiecare amanunt ne umplea imaginatia si timpul. un alt fel de a percepe realitatea. cei de azi au o falsa impresie ca .. copilului trebuie sa-i pui la dispozitie totul, sa ii dai tot ce n-ai avut tu. fals ! copilul vede intr-un simplu bat, o bagheta magica.
@pheideas: mulţam frumos! chiar că parcă sunt din alt veac…din veacul în care copiii vedeau în capra de tăiat lemne nu doar un cal, ci chiar doi, cum povesteam în altă postare cu amintiri… Recunosc că acum, când intru într-un magazin de jucării, rămân cu gura căscată şi nu m-aş da dusă, unele sunt atât de frumoase şi cred că aş fi înnebunit să le fi văzut când eram mică! Dar îmi dau seama că, având totul pe tavă, în forme atât de clare, copiii nu se mai pot juca creându-şi jucării din orice…Lipsa unor jucării ne provoca imaginaţia şi ne determina să găsim nişte soluţii de care fireşte că acum ne amuzăm, dar pe care nu cred că le mai vedem la copiii de acum, bombardaţi cu…orice, absolut orice…
Nici până azi nu am reușit să-mi dau seama de ce nu m-a impresionat cartea asta. Ar fi trebuit în mod normal, căci face parte din acele cărți motivaționale care te scot din rutina zilnică și din șirul gândurilor negre, dar nu știu ce s-a întâmplat aici
Nici până azi nu am reușit să-mi dau seama de ce nu m-a impresionat cartea asta. Ar fi trebuit în mod normal, căci face parte din acele cărți motivaționale care te scot din rutina zilnică și din șirul gândurilor negre, dar nu știu ce s-a întâmplat aici
@Bianca: poate că depinde şi de dispoziţie…mie mi-a plăcut f mult, idei simple la care nu ne gândim sau pe care nu le băgăm în seamă luaţi cu probleme cotidiene Aştept impresiile tale mai pe larg
@Bianca: poate că depinde şi de dispoziţie…mie mi-a plăcut f mult, idei simple la care nu ne gândim sau pe care nu le băgăm în seamă luaţi cu probleme cotidiene Aştept impresiile tale mai pe larg
Toamna este minunata din acest punct de vedere, dar din alte multe, nu. Si-o detest, asta-i adevarul. Dar trebuie sa trec de ea ca sa astept primavara si ma mint ca mai este putin pana in aprilie, pentru ca martie nu prea se pune… Imi place foarte mult cum vezi toamna, ca opusul binelui, frumosului, implinirii…, sau prin analogie, mai exaCT. Asa o vad si eu si parca ma simt mai bine cand pun astfel problema. Noptile sunt mai lungi, am reusit sa traim atatea experiente intr-un an, acela de-i pe sfarsite…, suntem mai maturi, cu experiente mai profunde…
@QED: cum ziceam şi mai sus, mie-mi plac toate anotimpurile, doar că unele ar trebui să fie ceva mai scurte…toamna să fie de vreo lună şi în fiecare zi să fie ca în pozele astea , hai să şi plouă vreo 2 zile că-mi plac un pic şi zilele ploioase…iarna să fie cu zăpadă multă, dar numai vreo 2 săptămâni, iar primăvara să vină repede cu vremea de prin aprilie, cum zici să mai fie vreo 2 luni primăvară şi restul vară
Din intamplare mi-a cazut si mie in mana o carte de Ojog-Brasoveanu: "Razbunarea Slutilor". mi-a dat-o cineva in format PDF chiar de curand si am citit-o destul de repede.
mi-a placut cum a inceput. avea un fel de ironie si ostilitate fata de personajele pe care le crea, personaje atipice, cu disabilitati etc. cu timpul insa, pe parcursul lecturii, a inceput sa ma enerveze tendintele ei de anticipare. in cartile politiste – si am citit destule cand eram mic – tocmai surpiza e elementul forte. ce zici de Agatha Christie? (Urmaream pe Descopery o analiza recenta asupra lucrarilor ei cum ca ar folosi tehnici moderne de hipnoza, dar asta e o alta discutie) Pe la jumatatea cartii am inceput sa intuiesc ce se va intampla. personajele nu sunt conturate suficient, sunt construite pe o singura trasatura dominanta si punctul (psihologic) initial nu este destul de puternic pentru a determina astfel de comportamente. ma rog, nu este Camil Petrescu sau Anton Holban, dar ce m-a uimit cel mai mult este puterea cu care isi uraste personajele. in cartea asta i-a omorat pe toti. din diverse motive. Nu le da nici o sansa. nu pot eveda de pe traseul scriitorului atotstiutor (care ma enerveaza de asemenea, parca ar fi Rebreanu in Padurea Spanzurantilor care s-a incurcat atunci cand a trebuit sa descrie ce simtea ala cand a fost spanzurat .
deci Rodica nu mi s-a parut grozava. recomanda-mi alte carti si poate o sa le citesc. sunt varza cu literatura contemporana.
Din intamplare mi-a cazut si mie in mana o carte de Ojog-Brasoveanu: "Razbunarea Slutilor". mi-a dat-o cineva in format PDF chiar de curand si am citit-o destul de repede.
mi-a placut cum a inceput. avea un fel de ironie si ostilitate fata de personajele pe care le crea, personaje atipice, cu disabilitati etc. cu timpul insa, pe parcursul lecturii, a inceput sa ma enerveze tendintele ei de anticipare. in cartile politiste – si am citit destule cand eram mic – tocmai surpiza e elementul forte. ce zici de Agatha Christie? (Urmaream pe Descopery o analiza recenta asupra lucrarilor ei cum ca ar folosi tehnici moderne de hipnoza, dar asta e o alta discutie) Pe la jumatatea cartii am inceput sa intuiesc ce se va intampla. personajele nu sunt conturate suficient, sunt construite pe o singura trasatura dominanta si punctul (psihologic) initial nu este destul de puternic pentru a determina astfel de comportamente. ma rog, nu este Camil Petrescu sau Anton Holban, dar ce m-a uimit cel mai mult este puterea cu care isi uraste personajele. in cartea asta i-a omorat pe toti. din diverse motive. Nu le da nici o sansa. nu pot eveda de pe traseul scriitorului atotstiutor (care ma enerveaza de asemenea, parca ar fi Rebreanu in Padurea Spanzurantilor care s-a incurcat atunci cand a trebuit sa descrie ce simtea ala cand a fost spanzurat .
deci Rodica nu mi s-a parut grozava. recomanda-mi alte carti si poate o sa le citesc. sunt varza cu literatura contemporana.
@constantin: eu nu am căutat în cărţile Rodicăi Ojog- Braşoveanu suspansul specific romanelor poliţiste, ci amuzamentul Nu am citit-o pe cea de care vorbeşti, pare interesant să-i fi omorât pe toţi , dar seria Melania e mult mai calmă şi foarte haioasă… În ce priveşte recomandări, n-am idee ce-ţi place, dar găseşti pe sidebar-ul din dreapta o listă de cărţi despre care am scris, majoritatea din ele din categoria de literatură contemporană, şi poate te conving impresiile mele despre ele Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
@constantin: eu nu am căutat în cărţile Rodicăi Ojog- Braşoveanu suspansul specific romanelor poliţiste, ci amuzamentul Nu am citit-o pe cea de care vorbeşti, pare interesant să-i fi omorât pe toţi , dar seria Melania e mult mai calmă şi foarte haioasă… În ce priveşte recomandări, n-am idee ce-ţi place, dar găseşti pe sidebar-ul din dreapta o listă de cărţi despre care am scris, majoritatea din ele din categoria de literatură contemporană, şi poate te conving impresiile mele despre ele Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
Foarte fain postu si subiectul in sine. Eu pot sa spun ca sunt maestra esecurilor. Candva traiam cu impresia (si foarte bine inraacinata) ca atata timp cat imi doresc ceva foarte foarte mult si pun osul cat ma tin puterile, ba chiar mai mult, nu se poate sa nu reusesc. Si pana pe la 22 de ani cam asa a fost, dar asta era numai pentru ca planurile stabilite nu aveau cine stie ce implicatii pe termen lung si nu prea aveam cum sa le ratez daca imi vedeam serios de treaba. Daaar, deja de pe la 22 de ani incolo am dat intr-o bara in alta ca sa zic asa. Stiam ce vreau sa fac dupa facultate si m-am trezit ca esuez. Dezorientata cum eram am incercat altceva, esuand din nou. Dupa care am zis ca ai cu 3-ul ca-i cu noroc , n-am vrut sa clachez dupa numai 2 esecuri. Si 3 chiar a fost cu noroc. Dar culmea, dupa ce l-am obtinut mi-am dat seama ca nu prea il vreau de fapt. Si iata-ma in plina criza existentiala. Facusem un plan atat de meticulos, fara sa-mi construiesc si un plan B. Si a durat foarte mult sa ma adun si sa reusesc sa-mi dau seama ce vreau sa fac de fapt si ce mi se si potriveste. dar culmea, nu mi-am dat seama pentru ca am analizat eu cine stie cat. Ci oportunitatea mi-a venit pe tava si eu pur si simplu am recunoscut-o. Si atunci am scos la bataie tot arsenalul ala pentru a obtine acel ceva, in sfarsit, cu succes. Surprinzator, pe plan personal nu am avut niciodata o abordare de tipul celei profesionale. Adica nu a existat niciodata nici un plan. Intr-o zi am vazut la tv niste balerine am vrut la balet, m-am dus direct, apoi am vrut pian, am facut pian, am vazut la tv gimnastica, hop si eu, m-a intrebat o colega daca nu am chef sa merg la arte cu ea, am zis sigura ca da. am fost invitata sa fac dansuri, sure, why not? mi-a oferit prietenul meu un aparat foto ca sa ma apuc de fotografie, ce misto, hai ca ma apuc. Si cam asa s-a desfasurat toata viata mea. Fara planuri am facut o gramada de lucruri. Cu planuri nu am reusit nimic. Nu sunt insa adepta dezinteresului si statului degeaba ca poate o pica ceva candva, nu ma intereseaza. Cred ca e bine sa incercam sa ne cunoastem si sa valorificam clipa prezenta. Cred ca aici e cheia. In loc sa facem planul pentru urmatorii 5 ani, sa ne gandim ce am vrea sa facem cu clipa din prezent, pe care chiar o putem infuenta. Iar oportunitatile vor veni in sprijinul a ceea ce noi insine atragem. Citisem pe un blog un articol foarte interesant. Titlul suna cam asa: vrei ceva? Renunta! Nu, nu era un indemn sa renuntam la ce ne dorim, ci era un indemn sa renuntam la incrancenarea fata de ceea ce ne dorim. Acel "mi-ar placea candva sa.." este exact dorinta lipsita de atasament care ne atrage acel ceva catre noi. Poate de-aia ai si obtinut ceea ce abia indrazneaza sa-ti marturisesti ca ti-ar placea, fara sa faci un ditaai planul meticulos.
Foarte fain postu si subiectul in sine. Eu pot sa spun ca sunt maestra esecurilor. Candva traiam cu impresia (si foarte bine inraacinata) ca atata timp cat imi doresc ceva foarte foarte mult si pun osul cat ma tin puterile, ba chiar mai mult, nu se poate sa nu reusesc. Si pana pe la 22 de ani cam asa a fost, dar asta era numai pentru ca planurile stabilite nu aveau cine stie ce implicatii pe termen lung si nu prea aveam cum sa le ratez daca imi vedeam serios de treaba. Daaar, deja de pe la 22 de ani incolo am dat intr-o bara in alta ca sa zic asa. Stiam ce vreau sa fac dupa facultate si m-am trezit ca esuez. Dezorientata cum eram am incercat altceva, esuand din nou. Dupa care am zis ca ai cu 3-ul ca-i cu noroc , n-am vrut sa clachez dupa numai 2 esecuri. Si 3 chiar a fost cu noroc. Dar culmea, dupa ce l-am obtinut mi-am dat seama ca nu prea il vreau de fapt. Si iata-ma in plina criza existentiala. Facusem un plan atat de meticulos, fara sa-mi construiesc si un plan B. Si a durat foarte mult sa ma adun si sa reusesc sa-mi dau seama ce vreau sa fac de fapt si ce mi se si potriveste. dar culmea, nu mi-am dat seama pentru ca am analizat eu cine stie cat. Ci oportunitatea mi-a venit pe tava si eu pur si simplu am recunoscut-o. Si atunci am scos la bataie tot arsenalul ala pentru a obtine acel ceva, in sfarsit, cu succes. Surprinzator, pe plan personal nu am avut niciodata o abordare de tipul celei profesionale. Adica nu a existat niciodata nici un plan. Intr-o zi am vazut la tv niste balerine am vrut la balet, m-am dus direct, apoi am vrut pian, am facut pian, am vazut la tv gimnastica, hop si eu, m-a intrebat o colega daca nu am chef sa merg la arte cu ea, am zis sigura ca da. am fost invitata sa fac dansuri, sure, why not? mi-a oferit prietenul meu un aparat foto ca sa ma apuc de fotografie, ce misto, hai ca ma apuc. Si cam asa s-a desfasurat toata viata mea. Fara planuri am facut o gramada de lucruri. Cu planuri nu am reusit nimic. Nu sunt insa adepta dezinteresului si statului degeaba ca poate o pica ceva candva, nu ma intereseaza. Cred ca e bine sa incercam sa ne cunoastem si sa valorificam clipa prezenta. Cred ca aici e cheia. In loc sa facem planul pentru urmatorii 5 ani, sa ne gandim ce am vrea sa facem cu clipa din prezent, pe care chiar o putem infuenta. Iar oportunitatile vor veni in sprijinul a ceea ce noi insine atragem. Citisem pe un blog un articol foarte interesant. Titlul suna cam asa: vrei ceva? Renunta! Nu, nu era un indemn sa renuntam la ce ne dorim, ci era un indemn sa renuntam la incrancenarea fata de ceea ce ne dorim. Acel "mi-ar placea candva sa.." este exact dorinta lipsita de atasament care ne atrage acel ceva catre noi. Poate de-aia ai si obtinut ceea ce abia indrazneaza sa-ti marturisesti ca ti-ar placea, fara sa faci un ditaai planul meticulos.
@Cami: gând la gând, ca să zic aşa Şi eu am avut parte de o traiectorie mai complicată în plan profesional…am terminat facultatea, ştiam ce vreau să fac, dar nu prea erau oportunităţi în domeniu…am găsit ceva f prost plătit şi în condiţii de muncă buhu, dar mă ţineam cu dinţii de visul de a profesa în domeniul meu. Tot aşa, am schimbat vreo 2 locuri de muncă, am stat şi pe margine nişte luni bune şi, la un moment dat am decis eu că singura soluţie e să dau examen într-o instituţie care oferea siguranţă şi profesia în domeniu, dar în altă formă decât cea dorită de mine…Dăi şi pune-te pe învăţat zdravăn ca să pot lua examenul respectiv în vreo 6 luni. În mai puţin de 3 luni, a apărut oportunitatea unui job aşa cum îmi doream eu…dorinţa s-a împlinit, de plan s-a ales praful ) Aşa este, trebuie găsit un echilibru între a-ţi dori şi a te încrâncena în dorinţa respectivă…am simţit pe pielea mea de n ori ideea aceea că, dacă-ţi doreşti ceva foarte mult, conştientizezi asta şi te gândeşti la dorinţă, ţi se împlineşte, uneori chiar cu dorinţe aparent imposibile…la fel am simţit pe pielea mea şi vorba aceea cu a avea grijă ce-ţi doreşti Soluţia ar fi să ne dorim, să visăm la ceea ce dorim, să facem ce ţine de noi pentru a ni se împlini, dar în acelaşi timp să reuşim să fim detaşaţi de dorinţă, să nu jucăm totul pe-o carte cum s-ar zice, să credem că viaţa noastră poate fi frumoasă şi cu siguranţă ne va oferi multe şi dacă dorinţa respectivă nu se realizează… Ufff, nu pare deloc uşor A, şi să nu uităm, să avem totuşi grijă ce dorim )
@Cami: gând la gând, ca să zic aşa Şi eu am avut parte de o traiectorie mai complicată în plan profesional…am terminat facultatea, ştiam ce vreau să fac, dar nu prea erau oportunităţi în domeniu…am găsit ceva f prost plătit şi în condiţii de muncă buhu, dar mă ţineam cu dinţii de visul de a profesa în domeniul meu. Tot aşa, am schimbat vreo 2 locuri de muncă, am stat şi pe margine nişte luni bune şi, la un moment dat am decis eu că singura soluţie e să dau examen într-o instituţie care oferea siguranţă şi profesia în domeniu, dar în altă formă decât cea dorită de mine…Dăi şi pune-te pe învăţat zdravăn ca să pot lua examenul respectiv în vreo 6 luni. În mai puţin de 3 luni, a apărut oportunitatea unui job aşa cum îmi doream eu…dorinţa s-a împlinit, de plan s-a ales praful ) Aşa este, trebuie găsit un echilibru între a-ţi dori şi a te încrâncena în dorinţa respectivă…am simţit pe pielea mea de n ori ideea aceea că, dacă-ţi doreşti ceva foarte mult, conştientizezi asta şi te gândeşti la dorinţă, ţi se împlineşte, uneori chiar cu dorinţe aparent imposibile…la fel am simţit pe pielea mea şi vorba aceea cu a avea grijă ce-ţi doreşti Soluţia ar fi să ne dorim, să visăm la ceea ce dorim, să facem ce ţine de noi pentru a ni se împlini, dar în acelaşi timp să reuşim să fim detaşaţi de dorinţă, să nu jucăm totul pe-o carte cum s-ar zice, să credem că viaţa noastră poate fi frumoasă şi cu siguranţă ne va oferi multe şi dacă dorinţa respectivă nu se realizează… Ufff, nu pare deloc uşor A, şi să nu uităm, să avem totuşi grijă ce dorim )
Eu îmi fac planuri și ele sunt foarte inrădăcinate în dorințele mele (alea la care mă gândesc de fiecare dată înainte să adorm). Nu pot trăi fără un plan, sau cel puțin asta cred. În momentul în care îmi doresc ceva, orice, mic, mare, nu contează, apare și planul și de cele mai multe ori îl constriesc mai meticulos decât își poate cineva imagina. Pun suflet în el.
Normal ca nu mi-a ieșit de fiecare dată, dar uneori a ieșit și a fost extraordinar. Aleteori chiar peste așteptări. Dacă pe 20 de ani mă măcinam foarte tare ca planul nu iese exact si dorinta nu mi se indeplineste exact atunci, in timp, matrurizarea probabil, mi-a demonstart ca dorintele se implinesc și poate primim si peste ce ne dorim, chiar daca nu in momentul în care era prioritatea numarul unu.
Acum ce sa zic… stiu oameni care traiesc fara niciun plan si sunt fericiti, dar pe mine planurile mă fac să fiu de multe ori happy, urmez o cale, de ce să nu o fac cât mai pe placul meu? Nu totul e la voia întâmplării, chiar dacă mai sunt pe lume și minuni sau coincidențe…
Și incă ceva… dacă face parte din plan, atunci și clipa prezentă e importantă, unoeri o ratăm din simplul motiv că e prea scurtă și nu prea puțin importantă.
Eu îmi fac planuri și ele sunt foarte inrădăcinate în dorințele mele (alea la care mă gândesc de fiecare dată înainte să adorm). Nu pot trăi fără un plan, sau cel puțin asta cred. În momentul în care îmi doresc ceva, orice, mic, mare, nu contează, apare și planul și de cele mai multe ori îl constriesc mai meticulos decât își poate cineva imagina. Pun suflet în el.
Normal ca nu mi-a ieșit de fiecare dată, dar uneori a ieșit și a fost extraordinar. Aleteori chiar peste așteptări. Dacă pe 20 de ani mă măcinam foarte tare ca planul nu iese exact si dorinta nu mi se indeplineste exact atunci, in timp, matrurizarea probabil, mi-a demonstart ca dorintele se implinesc și poate primim si peste ce ne dorim, chiar daca nu in momentul în care era prioritatea numarul unu.
Acum ce sa zic… stiu oameni care traiesc fara niciun plan si sunt fericiti, dar pe mine planurile mă fac să fiu de multe ori happy, urmez o cale, de ce să nu o fac cât mai pe placul meu? Nu totul e la voia întâmplării, chiar dacă mai sunt pe lume și minuni sau coincidențe…
Și incă ceva… dacă face parte din plan, atunci și clipa prezentă e importantă, unoeri o ratăm din simplul motiv că e prea scurtă și nu prea puțin importantă.
@Bianca: Da, de câte ori apare o dorinţă, apare şi un plan, uneori chiar fără a intenţiona să construim un plan pentru împlinire, pur şi simplu căutăm soluţii şi ne îndreptăm spre îndeplinirea dorinţei…Şi eu mă ambalez uneori în creionarea unui plan, încât anticiparea în sine îmi face, parcă, mai multă plăcere decât împlinirea ) Dar, cu timpul, am senzaţia că devine şi obositor…mă simt uneori la foc continuu şi am trăit senzaţia ciudată de gol la împlinirea câte unei dorinţe, la finalizarea unui plan, ca să zic aşa. De-asta mă tot gândeam dacă nu ar trebui să încerc şi altfel…o vreme să ignor orice plan, să mă concentrez doar pe prezent, nu şi pe cum duce el sau nu la împlinirea dorinţelor şi viselor pe care le am, că de-astea am mereu Planurile de vacanţă, daaaa, fac parte din altă categorie, e o activitate în sine indiferent că ies sau nu, e mult prea plăcut să le facem Tre' să recunosc şi că în ce priveşte vacanţele am avut parte de nişte surprize…stranii, ca să zic aşa, cu pierdut de avion şi altele, deci nici aici nu merg lucrurile cum plănuiesc eu
@Bianca: Da, de câte ori apare o dorinţă, apare şi un plan, uneori chiar fără a intenţiona să construim un plan pentru împlinire, pur şi simplu căutăm soluţii şi ne îndreptăm spre îndeplinirea dorinţei…Şi eu mă ambalez uneori în creionarea unui plan, încât anticiparea în sine îmi face, parcă, mai multă plăcere decât împlinirea ) Dar, cu timpul, am senzaţia că devine şi obositor…mă simt uneori la foc continuu şi am trăit senzaţia ciudată de gol la împlinirea câte unei dorinţe, la finalizarea unui plan, ca să zic aşa. De-asta mă tot gândeam dacă nu ar trebui să încerc şi altfel…o vreme să ignor orice plan, să mă concentrez doar pe prezent, nu şi pe cum duce el sau nu la împlinirea dorinţelor şi viselor pe care le am, că de-astea am mereu Planurile de vacanţă, daaaa, fac parte din altă categorie, e o activitate în sine indiferent că ies sau nu, e mult prea plăcut să le facem Tre' să recunosc şi că în ce priveşte vacanţele am avut parte de nişte surprize…stranii, ca să zic aşa, cu pierdut de avion şi altele, deci nici aici nu merg lucrurile cum plănuiesc eu
Mi-am facut atat de multe planuri… Au esuat toate din comoditatea mea. Ma multumesc traind doar. O viata acceptabila, dar plafonata. Poate ca doar atat pot. Dar apreciez oamenii care reusesc sa faca ceea ce-si doresc.
Mi-am facut atat de multe planuri… Au esuat toate din comoditatea mea. Ma multumesc traind doar. O viata acceptabila, dar plafonata. Poate ca doar atat pot. Dar apreciez oamenii care reusesc sa faca ceea ce-si doresc.
@QED: Pentru ca "doar să trăieşti" cum spui tu, e nevoie de multă înţelepciune şi e nevoie să fii mulţumită şi împăcată cu viaţa ta, ceea ce nu e deloc puţin lucru Spre asta tindem cu toţii, chiar dacă nu realizăm
@QED: Pentru ca "doar să trăieşti" cum spui tu, e nevoie de multă înţelepciune şi e nevoie să fii mulţumită şi împăcată cu viaţa ta, ceea ce nu e deloc puţin lucru Spre asta tindem cu toţii, chiar dacă nu realizăm
Fetelor, observatie de la unul mai batran ? Cand suntem mai tineri planurile sunt mai lungi. Cand imbatranim ele se scurteaza. Adica ne-am cam trasat drumul si mai tarziu facem doar mici corectii. Noi oamenii suntem precum vapoarele care isi schimba directia. Barcile pot sa vireze strans, pentru ca sunt usoare. Vapoarele mari au nevoie de distante mari, pentru ca duc incarcatura multa.
Fetelor, observatie de la unul mai batran ? Cand suntem mai tineri planurile sunt mai lungi. Cand imbatranim ele se scurteaza. Adica ne-am cam trasat drumul si mai tarziu facem doar mici corectii. Noi oamenii suntem precum vapoarele care isi schimba directia. Barcile pot sa vireze strans, pentru ca sunt usoare. Vapoarele mari au nevoie de distante mari, pentru ca duc incarcatura multa.
@pheideas: în principiu, ai dreptate…dar îmi place să cred că liniile drumurilor nu sunt atât de bine trasate încât să mai putem face doar mici corecţii…Cine ştie, unii poate mai nimeresc câte o intersecţie şi schimbă complet drumul?!
@pheideas: în principiu, ai dreptate…dar îmi place să cred că liniile drumurilor nu sunt atât de bine trasate încât să mai putem face doar mici corecţii…Cine ştie, unii poate mai nimeresc câte o intersecţie şi schimbă complet drumul?!
O carte superba! Poate am facut bine ca am citit-o abia dupa ce citisem deja multe carti de-ale lui. Te ajuta sa intelegi. Cred ca ar fi fost o greseala sa o citesc inaintea celorlalte. Sau cine stie, poate mi-ar fi placut oricum.
@Cami: aşa este, îl percepi pe Marquez mai bine citind-o după ce deja îi cunoşi romanele, numai că eu am citit-o acum cam la prea mult timp de la cărţile de Marquez pe care le-am citit, mai ales de la Un veac de singurătate, pe care musai o s-o recitesc
Sunt alte vremuri. Uitam sa citim, uitam sa mai avem idealuri sau sa ni le urmam pana in panzele albe. Daca ni se pare ca maine nu vom mai avea ce manca, ne vom abate serios de la ce ne propusesem. Putini mai sunt aceia care sa-si urmeze visul cu asemenea sacrificii. Spre rusinea mea n-am citit decat "Un veac de singuratate". Sau, cel putin, de acesta-mi aduc aminte. Dar mi-a placut Marquez si mi s-a parut ca se aseamana cu Preda si-al lui "Morometii" (ca schela). Imi voi procura, insa "A trai pentru a-ti povesti viata". Trebuie doar sa-i vina randul la citit. Imi place genul acesta de articol. Mai astept.
Am citit și eu săptămâna trecută "Deșertul pentru totdeauna" și mi-a plăcut foarte mult… vreau si cartea aceasta. Chiar acum ma pun sa o caut prin anticariatele online
"mediocritatea (…) care vrea să dăinuiască prin toate mijloacele, inclusiv bronzul, nu se mulţumeşte să dăinuiască. Uneori se simte ofensată. Şi pentru că nu-i poate contesta geniului valoarea, îi contestă sănătatea.[…] Ei pun suferinţa deasupra operei nu ca să admire eroismul celor care au înfruntat aceste suferinţe, ci pentru a căpăta dreptul să-i compătimească în loc să-i invidieze." – genială intuiţie…
Pana alaltaieri am fost in tara, in brasov, sibiu si bucuresti! Si numai toamna nu era! In a doua zi la bucuresti chiar 26 de grade! Ma simteam in august!
AM cumparat cartea "viata pe un peron" cu mult timp in urma, cred ca mai traia maestrul, inca. Si nu am reusit s-o termin. Nu mi-a palcut si, cum nu mereu putem spune si motivul, asa nici eu nu ma pot justifica. Nu mi-a placut si pace. Dar am citit "Calomnii mitologice" aparuta pe la "Adevarul", parca si am citit-o cu o viteza fantastica, adica am devorat-o. Eram precum un gurmand cu mancare preferata. Si, cred ca-l ador mult pentru felul acela de-a exprima mai mult partea plina a paharului, mai cu seama pentru ca-s o optimista cu state vechi, dar si pentru ca imi doresc ca lumea sa arate mai buna, mai bine si mai toleranta. In "calomnii mitologice" exista multe recitiri si din "Scrisori imaginare", si din "Don Quijote in est". Poate ca tocmai din motivul acesta (al evidentierii partii pline a paharului, de cele mai multe ori) il prefer pe Paler lui Cioran.
@Bianca: am văzut că aceasta nu s-a reeditat, deci pe la anticariate într-adevăr…mai am şi eu câteva de Paler în plan, inclusiv Deşertul pentru totdeauna
@QED: N-am citit Viaţa pe un peron, cum spuneam mai sus, am citit puţin Paler, dar intenţionez să recuperez Nu încape comparaţie între Paler şi Cioran…şi eu prefer oprimismul şi caut să văd jumătatea plină a paharului, dar, uneori, când cineva forţează nota în direcţia asta, devin sceptică…
@bogdanic: să ştii că nu ) cine ştie pe a câta pagină era…am ajuns pe un site în care scria despre film, cu traducerea numelui, şi apoi am căutat mai multe despre film cu numele original
Ma amuza de fiecare data astfel de cautari, dar si articolele cu privire la acestea. Ciudat e ca nu am incercat niciodata sa fac o astfel de statistica pt site-ul meu, cine site ce gigolo sau filme porno sunt cautate si la mine
din cate stiu, marquez nu si-a continuat lucrul la memorii din cauza bolii, asa ca vivir para contarla o sa fie probabil singurul volum. pacat, e interesant sa vezi ce l-a influentat din copilarie si ar fi fost interesante si detalii din perioada in care si-a scris romanele
@Alin: citisem la un moment dat că a fost gata şi volumul II, dar nu mai ştiu pe unde, o să mai caut despre asta. În mod cert, la noi nu a apărut decât primul…
Toate au un scop si asta trebuie "sadit" copiilor de mici; atunci se nasc viitorii consumatori frenetici, snobii, ahtiatii dupa orice e la moda. Tot e bine, ca se duc 4 muschetarite sa salveze 1 print
Am vazut de curand o scena nostima intr-un film: o tipa care batea tot ce misca (armate intregi de tipi musculosi ), cade lata cand primeste o palma peste obraz
@tetris: da, din păcate, totul gravitează în jurul măreţului scop al consumului…nu mai contează ce, contează doar să fie cât mai mult din cât mai multe…
@Cami: aoleu, nu mai zice nu am dubii că, dacă eram copil acum, aş fi ales Barbie faţă de alte jucării…în nici un caz nu e vina copiilor şi nici chiar a părinţilor, până la un punct…până la urmă, nu poţi înfrânge la nesfârşit voia unui copil care asta vede şi asta-şi doreşte…
Asa e. Eu am avut o Barbie de-aia trendy la vremea respectiva, dar cand am intrat in Diverta spre exemplu acum cateva luni sau un an si am vazut niste papusi de colectie… as fi dat Barbie aia oricand pentru o papusa de-aia. Unele chiar sunt foarte frumoase. Si asa adult si mi-ar placea una )
Nu agreez astfel de carti, dar am citit ce-ai scris si ma aliez cu cele scrise de Ritzer. Despre nimic si ceva, despre sarbatori globalizate, despre totul.
Nu agreez astfel de carti, dar am citit ce-ai scris si ma aliez cu cele scrise de Ritzer. Despre nimic si ceva, despre sarbatori globalizate, despre totul.
@QED: şi eu credeam că nu le agreez, chiar nu mă aşteptam "să mă prindă", m-a atras foarte mult tema şi ideile de pe copertă pe care le-am citat la începutul postării. Acum, că mi-a plăcut asta, o să mai încerc şi altele Da, din păcate, are dreptate…e drept că, aşa cum spuneam, explică şi avantajele culturii consumului şi e greu de stabilit dacă sunt mai multe avantaje sau mai multe dezavantaje…
@QED: şi eu credeam că nu le agreez, chiar nu mă aşteptam "să mă prindă", m-a atras foarte mult tema şi ideile de pe copertă pe care le-am citat la începutul postării. Acum, că mi-a plăcut asta, o să mai încerc şi altele Da, din păcate, are dreptate…e drept că, aşa cum spuneam, explică şi avantajele culturii consumului şi e greu de stabilit dacă sunt mai multe avantaje sau mai multe dezavantaje…
Producatorii au gasit de cuviinta ca, la premiera, sa dea si o mapa de presa, o brosura, ce continua numele, datele biografice si figurile tuturor personajelor din film. Interesanta deoarece, ca si tine, am cunoscut prea putin fetele celor din umbra sau chiar din prim-plan, cei doi dictatori fiind mereu personajele principale ale oricarei filmari. M-am gandit si eu la an, nume, data, enuntarea evenimentului prezentate in film, dar Ujica a facut aici un lucru foarte bun: suntem in fata unei autobiografii, iar intr-un astfel de film-montaj nu e nevoie nici de precizari, nici de comentariu din spate. El a trebuit prezentat asa cum a fost: cu bune (multe dintre ele doar aparent bune), cu rele. Iar spectatorul va prinde din acest amalgam tot ce doreste, indiferent daca a trait sau nu pe acel timp. Din imagini, pentru un spectator inteligent, chiar necunoscator, totul este negativ din punctul de vedere al caracterizarii "autobiografice" a lui Ceausescu.
Producatorii au gasit de cuviinta ca, la premiera, sa dea si o mapa de presa, o brosura, ce continua numele, datele biografice si figurile tuturor personajelor din film. Interesanta deoarece, ca si tine, am cunoscut prea putin fetele celor din umbra sau chiar din prim-plan, cei doi dictatori fiind mereu personajele principale ale oricarei filmari. M-am gandit si eu la an, nume, data, enuntarea evenimentului prezentate in film, dar Ujica a facut aici un lucru foarte bun: suntem in fata unei autobiografii, iar intr-un astfel de film-montaj nu e nevoie nici de precizari, nici de comentariu din spate. El a trebuit prezentat asa cum a fost: cu bune (multe dintre ele doar aparent bune), cu rele. Iar spectatorul va prinde din acest amalgam tot ce doreste, indiferent daca a trait sau nu pe acel timp. Din imagini, pentru un spectator inteligent, chiar necunoscator, totul este negativ din punctul de vedere al caracterizarii "autobiografice" a lui Ceausescu.
@Jovi: bună ideea cu mapa de presă, mi-ar fi folosit şi mie Da, caracterizarea subliniază aspectele negative, mai mult, cuplul apare de multe ori de-a dreptul grotesc, ceea ce nu este nici un artificiu, doar pura realitate…Accentul este oricum pus pe el, e drept că şi ea este foarte prezentă, dar destul de în umbră, ca să zic aşa.
@Jovi: bună ideea cu mapa de presă, mi-ar fi folosit şi mie Da, caracterizarea subliniază aspectele negative, mai mult, cuplul apare de multe ori de-a dreptul grotesc, ceea ce nu este nici un artificiu, doar pura realitate…Accentul este oricum pus pe el, e drept că şi ea este foarte prezentă, dar destul de în umbră, ca să zic aşa.
@pheideas: Nu este nici o confuzie. Filmul nu este unul biografic, nu intervine nici un "povestitor" care să detalieze biografia lui Ceaşescu, ci este compus din fragmente filmate în timpul dictaturii, evident, cu acordul lui Ceaşescu. Este practic o compilaţie de scene admise de acesta, care, deci, reflectă cum ar fi vrut să fie perceput, exact cum ar fi o autobiografie. Andrei Ujică explică astfel: "Există un nivel de ironie al titlului, dar pentru mine era singura perspectivă posibilă. Există o arhivă de imagini controlate de Ceauşescu şi de maşina lui de propagandă şi dacă încerci să faci un film folosindu-le, nu-l poţi face decât prin ochii lui. Nu puteam face un film numit «Biografia lui Nicolae Ceauşescu» pentru că nu aveam imagini pentru aşa ceva."
@pheideas: Nu este nici o confuzie. Filmul nu este unul biografic, nu intervine nici un "povestitor" care să detalieze biografia lui Ceaşescu, ci este compus din fragmente filmate în timpul dictaturii, evident, cu acordul lui Ceaşescu. Este practic o compilaţie de scene admise de acesta, care, deci, reflectă cum ar fi vrut să fie perceput, exact cum ar fi o autobiografie. Andrei Ujică explică astfel: "Există un nivel de ironie al titlului, dar pentru mine era singura perspectivă posibilă. Există o arhivă de imagini controlate de Ceauşescu şi de maşina lui de propagandă şi dacă încerci să faci un film folosindu-le, nu-l poţi face decât prin ochii lui. Nu puteam face un film numit «Biografia lui Nicolae Ceauşescu» pentru că nu aveam imagini pentru aşa ceva."
N-am vazut filmul si, deoarece am lasat-o moale cu tv-ul, nici informata nu-s. Se poate sa-i fi facut reclama vreo televiziune, dar habar n-am. Insa il voi cauta, poate am noroc.
N-am vazut filmul si, deoarece am lasat-o moale cu tv-ul, nici informata nu-s. Se poate sa-i fi facut reclama vreo televiziune, dar habar n-am. Insa il voi cauta, poate am noroc.
@QED: şi eu sunt de mai multă vreme într-o perioadă mai fără tv de filmul ăsta am aflat pe net şi l-am văzut la cinema, nu ştiu dacă-l găseşti deocamdată în altă parte decât pe marile ecrane…oricum, eu zic că merită văzut.
@QED: şi eu sunt de mai multă vreme într-o perioadă mai fără tv de filmul ăsta am aflat pe net şi l-am văzut la cinema, nu ştiu dacă-l găseşti deocamdată în altă parte decât pe marile ecrane…oricum, eu zic că merită văzut.
Imi place ce spui. Si sa nu te opresti di a scrie despre cartile pe care le citesti. pare interesanta cartea si ma alatur celor pe care le-ai spus despre iubire si despre monetizarea sau devalorizarea ei. Din pacate, aceasta este realitatea. Insa nu toti traim in ea, nu? Foarte frumoasa povestea despre trairea vietii de dupa viata. E realista.
Cred ca fiecare dintre noi are tendinta aceasta. In teorie stam bine si gandim a la carte, insa in practica uitam ca ne-am propus sa fim obiectivi, sa nu-i innebunim pe ceilalti cu problemele noastre, sa nu le insuflam direct sau indirect propriile dorinte. Si noi, la randul nostru, am fost pusi des in situatia de a nu putea refuza pe cineva. Mi se intampla mie acum, cu sarbatorile. Cea mai buna prietena vrea sa petrecem sarbatorile impreuna, desi mie mi-ar placea sa ma duc doar de Revelion sau doar de Craciun. Si nu stiu cum sa-i dau vestea cu multe menajamente ca sa n-o supar, desi stiu ca prietenia noastra va suporta orice i-as spune referitor la acest subiect.
Cred ca fiecare dintre noi are tendinta aceasta. In teorie stam bine si gandim a la carte, insa in practica uitam ca ne-am propus sa fim obiectivi, sa nu-i innebunim pe ceilalti cu problemele noastre, sa nu le insuflam direct sau indirect propriile dorinte. Si noi, la randul nostru, am fost pusi des in situatia de a nu putea refuza pe cineva. Mi se intampla mie acum, cu sarbatorile. Cea mai buna prietena vrea sa petrecem sarbatorile impreuna, desi mie mi-ar placea sa ma duc doar de Revelion sau doar de Craciun. Si nu stiu cum sa-i dau vestea cu multe menajamente ca sa n-o supar, desi stiu ca prietenia noastra va suporta orice i-as spune referitor la acest subiect.
@QED: Aceştia sunt prietenii adevăraţi, cei care te înţeleg, care îţi acceptă alegerile şi nu se supără…Personal, mă bucur de astfel de prieteni, poate şi pentru că sunt destul de sinceră de fel, uneori dureros de sinceră. Dar trebuie să oferim şi noi la rândul nostru aceeaşi înţelegere Normal, nu putem fi mereu şi cu toată lumea aşa, dar cei care-ţi lasă libertatea de a alege fără a te judeca, fără a o lua personal, sunt oamenii pe care poţi conta într-adevăr…
@QED: Aceştia sunt prietenii adevăraţi, cei care te înţeleg, care îţi acceptă alegerile şi nu se supără…Personal, mă bucur de astfel de prieteni, poate şi pentru că sunt destul de sinceră de fel, uneori dureros de sinceră. Dar trebuie să oferim şi noi la rândul nostru aceeaşi înţelegere Normal, nu putem fi mereu şi cu toată lumea aşa, dar cei care-ţi lasă libertatea de a alege fără a te judeca, fără a o lua personal, sunt oamenii pe care poţi conta într-adevăr…
@Cami: Mulţam frumos! Nici nu mă îndoiam că ai învăţat lecţia asta, mai ales că am remarcat şi am apreciat din postările tale obiectivitatea Cu atât mai mult puteam să bag mâna în foc că vei fi de acord )
@Cami: Mulţam frumos! Nici nu mă îndoiam că ai învăţat lecţia asta, mai ales că am remarcat şi am apreciat din postările tale obiectivitatea Cu atât mai mult puteam să bag mâna în foc că vei fi de acord )
Dai dovada de maturitate cand incepi sa intelegi ca asa trebuie sa stea lucrurile; numai copiii ar trebui sa se supere cand nu faci ca iei. In prieteniile foarte apropiate si in cuplu, de multe ori, unul din parteneri devine foarte posesiv si cere atentie maxima de la celalalt, sufocandu-i libertatea. Este prost inteleasa iubirea si duce la chestii nasoale, in genral. Cand e vorba de relatia parinte-copil e si mai grav… interesant postul, ca de obicei!
Dai dovada de maturitate cand incepi sa intelegi ca asa trebuie sa stea lucrurile; numai copiii ar trebui sa se supere cand nu faci ca iei. In prieteniile foarte apropiate si in cuplu, de multe ori, unul din parteneri devine foarte posesiv si cere atentie maxima de la celalalt, sufocandu-i libertatea. Este prost inteleasa iubirea si duce la chestii nasoale, in genral. Cand e vorba de relatia parinte-copil e si mai grav… interesant postul, ca de obicei!
@tetris: mulţam fain pentru apreciere! în relaţia părinte-copil, e, poate, şi cel mai greu să nu fii subiectiv, pentru că fiecare părinte are tedinţa de a oferi copilului viziunea lui despre lume, despre adevăr, şi e absolut normal…dar, pe cât posibil, este bine să fie lăsat şi copilul să-şi dezvolte propria abordare, în funcţie şi de personalitate…În dragoste, nu mai zic, mie mi se pare esenţial să accepţi libertatea celuilalt de a fi el însuşi/ ea însăşi, nu ceea ce ne-am dori noi.
@tetris: mulţam fain pentru apreciere! în relaţia părinte-copil, e, poate, şi cel mai greu să nu fii subiectiv, pentru că fiecare părinte are tedinţa de a oferi copilului viziunea lui despre lume, despre adevăr, şi e absolut normal…dar, pe cât posibil, este bine să fie lăsat şi copilul să-şi dezvolte propria abordare, în funcţie şi de personalitate…În dragoste, nu mai zic, mie mi se pare esenţial să accepţi libertatea celuilalt de a fi el însuşi/ ea însăşi, nu ceea ce ne-am dori noi.
Interesanta postarea si abordarea… Cred că în unele situaţii, ca să nu spun în majoritatea, simplitatea şi adevărul sunt cele mai bune soluţii. Avem tendinţa să ne complicăm existenţa şi să o bulversăm şi pe a celor care ne suportă cu stoicism micile capricii de moment: partenerii de viaţă, prietenii, părinţii etc. Învăţam tot timpul, evoluăm, alegem…
Interesanta postarea si abordarea… Cred că în unele situaţii, ca să nu spun în majoritatea, simplitatea şi adevărul sunt cele mai bune soluţii. Avem tendinţa să ne complicăm existenţa şi să o bulversăm şi pe a celor care ne suportă cu stoicism micile capricii de moment: partenerii de viaţă, prietenii, părinţii etc. Învăţam tot timpul, evoluăm, alegem…
Eu sunt femeie. Nu-s de acord. Chiar se cearta pentru bani, sex si altele, dar cred ca s-ar certa mai rar daca ar fi mai multe persoane in familie. Distribuirea atentiei catre mai multe persoane este normal sa ia din timpul acordat fiecareia. Sotul va fi mai fericit ca cicalitoarele fraze vor fi mai scurte si mai rare, dar va fi nemultumit caci va trebui sa-si imparta iubirea sotiei cu cea pentru copii. Se stie ca omul nu va fi niciodata multumit. Nici femeile, ca o consecinta logica.
Eu sunt femeie. Nu-s de acord. Chiar se cearta pentru bani, sex si altele, dar cred ca s-ar certa mai rar daca ar fi mai multe persoane in familie. Distribuirea atentiei catre mai multe persoane este normal sa ia din timpul acordat fiecareia. Sotul va fi mai fericit ca cicalitoarele fraze vor fi mai scurte si mai rare, dar va fi nemultumit caci va trebui sa-si imparta iubirea sotiei cu cea pentru copii. Se stie ca omul nu va fi niciodata multumit. Nici femeile, ca o consecinta logica.
@Lolita: mulţam! aşa este, dar ştii că cel mai complicat e să faci ca lucrurile să fie simple mda, ne complicăm existenţa, ne bulversăm reciproc existenţele şi, cumva, e normal să facem asta, pentru că nimeni nu e perfect şi fiecare este altfel, ca să zic aşa…
@Lolita: mulţam! aşa este, dar ştii că cel mai complicat e să faci ca lucrurile să fie simple mda, ne complicăm existenţa, ne bulversăm reciproc existenţele şi, cumva, e normal să facem asta, pentru că nimeni nu e perfect şi fiecare este altfel, ca să zic aşa…
@QED: Interesantă viziune mda, că oamenii sunt destul de posesivi, nu toţi şi nu exagerat, dar e posibil să ai dreptate…Cât despre faptul că suntem veşnici nemulţumiţi…ufff, să fie chiar aşa?! eu sper totuşi că nu
@QED: Interesantă viziune mda, că oamenii sunt destul de posesivi, nu toţi şi nu exagerat, dar e posibil să ai dreptate…Cât despre faptul că suntem veşnici nemulţumiţi…ufff, să fie chiar aşa?! eu sper totuşi că nu
Cu tot respectul pentru nenea Vonnegut, dar argumentul lui nu mi se pare suficient de ţeapăn pentru a-şi sprijini generalizarea pe el. Eu pricep ce mesaj vrea să transmită dar cred că generalizând nu a ales cea mai potrivită metodă. Atunci cînd te căsătoreşti te alegi cu o singură persoană doar dacă asta vrei (iar dacă celălalt nu vrea, atunci e explicabil de ce se duce pe rîpă căsătoria sau, în cazuri rare, cînd partenerul nu (mai) are părinţi, bunici, veri, prieteni, etc. În rest, cam toţi avem destui membri de familie chiar dacă suntem lipsiţi de un frate sau de o soră. Părinţi care au la rîndul lor părinţi (bunicii noştri), surori/fraţi ai părinţilor care au copii (veri) care au la rîndul lor copii ş.a.m.d. Ca să nu mai pun la socoteală prietenii, amicii. O mulţime de indivizi care te ajută să nu te limitezi la a relaţiona doar cu partenerul de viaţă.
Ceea ce se întîmplă este posesivitatea şi egoismul, uneori extreme, care încep să se manifeste după căsătorie. Unul din parteneri, sau amîndoi, ajunge să se considere un fel de proprietar al celuilalt şi să-i impună restrîngerea ariei de atenţie numai asupra sa, ori în procent cît mai mare posibil crezînd că asta este singura dovadă palpabilă de iubire. Asta deşi înainte de eveniment, deşi nu se vedeau atît de des şi nu petreceau majoritatea timpului împreună, nu existau astfel de probleme.
După mine, căsătoria ar trebui să aducă siguranţă într-un cuplu (de-acum trăţi împreună şi vă vedeţi zilnic). Însă se pare că în multe cazuri aduce incertitudine şi teamă. Şi asta pentru începi să-l vezi pe celălalt ca pe un obiect ce-l posezi. Pentru mulţi căsătoria nu reprezintă comuniune, ci posesiune.
Cu tot respectul pentru nenea Vonnegut, dar argumentul lui nu mi se pare suficient de ţeapăn pentru a-şi sprijini generalizarea pe el. Eu pricep ce mesaj vrea să transmită dar cred că generalizând nu a ales cea mai potrivită metodă. Atunci cînd te căsătoreşti te alegi cu o singură persoană doar dacă asta vrei (iar dacă celălalt nu vrea, atunci e explicabil de ce se duce pe rîpă căsătoria sau, în cazuri rare, cînd partenerul nu (mai) are părinţi, bunici, veri, prieteni, etc. În rest, cam toţi avem destui membri de familie chiar dacă suntem lipsiţi de un frate sau de o soră. Părinţi care au la rîndul lor părinţi (bunicii noştri), surori/fraţi ai părinţilor care au copii (veri) care au la rîndul lor copii ş.a.m.d. Ca să nu mai pun la socoteală prietenii, amicii. O mulţime de indivizi care te ajută să nu te limitezi la a relaţiona doar cu partenerul de viaţă.
Ceea ce se întîmplă este posesivitatea şi egoismul, uneori extreme, care încep să se manifeste după căsătorie. Unul din parteneri, sau amîndoi, ajunge să se considere un fel de proprietar al celuilalt şi să-i impună restrîngerea ariei de atenţie numai asupra sa, ori în procent cît mai mare posibil crezînd că asta este singura dovadă palpabilă de iubire. Asta deşi înainte de eveniment, deşi nu se vedeau atît de des şi nu petreceau majoritatea timpului împreună, nu existau astfel de probleme.
După mine, căsătoria ar trebui să aducă siguranţă într-un cuplu (de-acum trăţi împreună şi vă vedeţi zilnic). Însă se pare că în multe cazuri aduce incertitudine şi teamă. Şi asta pentru începi să-l vezi pe celălalt ca pe un obiect ce-l posezi. Pentru mulţi căsătoria nu reprezintă comuniune, ci posesiune.
@Saturnianul: dom'le, dar în serios ai luat-o A te limita sau nu la o singură persoană în ce priveşte interacţiunea socială, înainte sau după căsătorie, este o chestiune de alegere (proastă) a unora care înţeleg cuplul greşit. Pe de altă parte, excluzând persoanele care sunt posesive şi geloase spre limita patologicului, uneori posesivitatea este stârnită de nesiguranţa pe care celălalt o creează în mod real, situaţie în care, în loc să se observe problemele reale ale cuplului, se stagnează în jurul posesivităţii care dă oricum discuţii şi certuri. Dar nu întotdeauna posesivitatea este problema pentru că am observat oameni care şi-au manifestat pornirea asta numai într-o relaţie din mai multe pe care le-au avut, de exemplu. Problemele sunt comunicarea în cuplu, sentimentele, viziunile diferite despre cuplu în general şi raportarea la cuplul făcut de cele două persoane…acestea creează nişte raporturi care determină pe cel nesigur să devină posesiv, chiar dacă, poate, în alte contexte nu ar fi aşa.
@Saturnianul: dom'le, dar în serios ai luat-o A te limita sau nu la o singură persoană în ce priveşte interacţiunea socială, înainte sau după căsătorie, este o chestiune de alegere (proastă) a unora care înţeleg cuplul greşit. Pe de altă parte, excluzând persoanele care sunt posesive şi geloase spre limita patologicului, uneori posesivitatea este stârnită de nesiguranţa pe care celălalt o creează în mod real, situaţie în care, în loc să se observe problemele reale ale cuplului, se stagnează în jurul posesivităţii care dă oricum discuţii şi certuri. Dar nu întotdeauna posesivitatea este problema pentru că am observat oameni care şi-au manifestat pornirea asta numai într-o relaţie din mai multe pe care le-au avut, de exemplu. Problemele sunt comunicarea în cuplu, sentimentele, viziunile diferite despre cuplu în general şi raportarea la cuplul făcut de cele două persoane…acestea creează nişte raporturi care determină pe cel nesigur să devină posesiv, chiar dacă, poate, în alte contexte nu ar fi aşa.
@Saturnianul: da, el chiar scria serios despre asta, în stilul ironic şi amuzant în care o face despre orice. Eu făceam un pic mişto de cât de serios ai luat-o tu
@Saturnianul: da, el chiar scria serios despre asta, în stilul ironic şi amuzant în care o face despre orice. Eu făceam un pic mişto de cât de serios ai luat-o tu
hahaha si eu "saream la gat" ) ratele si vanatorii, flori fete si baieti… oo cred ca ne jucam aceleasi chestii dar uite ca mie nu mi-a dat prin cap niciodata sa ma bag in pantofii mamei cu papucii mei cu tot. foarte tare! Hai ca ma apuc si eu sa depan amintiri
Dintre toate acestea, eu deja am bifat: Le concert, Jeux d'enfants, Amelie(sunt fan Audrey Tautou), si jurnalul Oanei Pellea. Interesanta idee cu acest post!
Dintre toate acestea, eu deja am bifat: Le concert, Jeux d'enfants, Amelie(sunt fan Audrey Tautou), si jurnalul Oanei Pellea. Interesanta idee cu acest post!
@Ana Marin: Le-ai bifat pe cele mai faine Aha, încă un fan Audrey Tautou Anul trecut scriam ce cărţi şi filme am primit eu, anul ăsta am zis să recomand şi altora
@Ana Marin: Le-ai bifat pe cele mai faine Aha, încă un fan Audrey Tautou Anul trecut scriam ce cărţi şi filme am primit eu, anul ăsta am zis să recomand şi altora
Interesantă ideea ta cu această postare…) Şi pentru că începe febra cumpărăturilor, ce ne facem în ce priveşte cadoul perfect ? Cu siguranţă aş alege pentru cadouri " Jurnalul" veridic şi plin de "suflet" al Oanei Pellea, " Pescăruşul Jonathan Livingstone " R. Bach care este printre cărţile mele preferate şi aş fi foarte atentă în mâinile cui va ajunge cartea pentru că nu toţi doresc să-şi depăşească limitele sau să se reinventeze, pentru cei mici aş merge la sigur cu "Aventurile lui Habarnam" pentru că şi mie prichindeii din Oraşul Florilor mi-au înflăcărat imaginaţia. Pentru cei veşnic îndrăgostiţi mi se pare un cadou potrivit "Poveşti de dragoste la prima vedere". La filme aş alege mai degrabă cadouri de suflet – şi tu ai optat pentru nişte filme deosebite deci… – destinul lui Amelie first place, than Jeux d*enfants şi poate The unbearable lightness of being…
Interesantă ideea ta cu această postare…) Şi pentru că începe febra cumpărăturilor, ce ne facem în ce priveşte cadoul perfect ? Cu siguranţă aş alege pentru cadouri " Jurnalul" veridic şi plin de "suflet" al Oanei Pellea, " Pescăruşul Jonathan Livingstone " R. Bach care este printre cărţile mele preferate şi aş fi foarte atentă în mâinile cui va ajunge cartea pentru că nu toţi doresc să-şi depăşească limitele sau să se reinventeze, pentru cei mici aş merge la sigur cu "Aventurile lui Habarnam" pentru că şi mie prichindeii din Oraşul Florilor mi-au înflăcărat imaginaţia. Pentru cei veşnic îndrăgostiţi mi se pare un cadou potrivit "Poveşti de dragoste la prima vedere". La filme aş alege mai degrabă cadouri de suflet – şi tu ai optat pentru nişte filme deosebite deci… – destinul lui Amelie first place, than Jeux d*enfants şi poate The unbearable lightness of being…
Dragă Rontz, pentru că se apropie Crăciunul şi Anul Nou aş dori,cu voia ta, să-ţi fac câteva urări. Îţi mulţumesc că reuşeşti mereu să ne bucuri sufletul cu postări originale şi să ne împărtăşeşti din " călătoriile " tale în lumea cărţilor şi filmelor. Recenziile tale sunt pline de savoare şi atât de captivante. Te rugăm să fii la fel de spontană, captivantă şi plină de savoare! Toate cele bune şi sărbători cu sănătate! Crăciun fericit!
Dragă Rontz, pentru că se apropie Crăciunul şi Anul Nou aş dori,cu voia ta, să-ţi fac câteva urări. Îţi mulţumesc că reuşeşti mereu să ne bucuri sufletul cu postări originale şi să ne împărtăşeşti din " călătoriile " tale în lumea cărţilor şi filmelor. Recenziile tale sunt pline de savoare şi atât de captivante. Te rugăm să fii la fel de spontană, captivantă şi plină de savoare! Toate cele bune şi sărbători cu sănătate! Crăciun fericit!
@Lolita: alegerile tale m-au uns la suflet Mulţam mult pentru urări şi aprecieri, sper ca în 2011 să reuşesc să fiu ceva mai activă decât în 2010 Îţi doresc şi eu un Crăciun Fericit deocamdată, că până la Anul Nou sper să ne mai blogărim, ca să zic aşa
@Lolita: alegerile tale m-au uns la suflet Mulţam mult pentru urări şi aprecieri, sper ca în 2011 să reuşesc să fiu ceva mai activă decât în 2010 Îţi doresc şi eu un Crăciun Fericit deocamdată, că până la Anul Nou sper să ne mai blogărim, ca să zic aşa
Sunt cam la jumate si deocamdata pot sa spun ca ma distreaza incredibil am ras de m-am prapadit. Nu vreau sa subestimez tema cartii sau ceva, dar pana acum impresia generala e ca omul are un umor de nota 20! deci da, sunt sigura ca-i o carte de recomandat.
Imi place Nina Berberova, scrierile ai au acel aer rusesc, chiar daca a scis in exil, oricum Cartea fericirii nu prezinta o fericire perfecta, e o lectura destul de realista.
Imi place Nina Berberova, scrierile ai au acel aer rusesc, chiar daca a scis in exil, oricum Cartea fericirii nu prezinta o fericire perfecta, e o lectura destul de realista.
@Ana Marin: tocmai că eu nu am resimţit acel aer rusesc şi asta-mi doream…mi s-a părut prea simplă, şi nu în sensul că povestea ar fi simplă sau că într-adevăr fericirea stă în lucruri simple, ci în ce priveşte problematica personajului…
@Ana Marin: tocmai că eu nu am resimţit acel aer rusesc şi asta-mi doream…mi s-a părut prea simplă, şi nu în sensul că povestea ar fi simplă sau că într-adevăr fericirea stă în lucruri simple, ci în ce priveşte problematica personajului…
Foarte interesante alegerile tale! De mult timp imi spun ca o sa urmaresc Le scafandre et le papillon si Mar adentro, dar mereu le-am amanat in ideea ca poate sunt prea triste. Oricum prezentarea ta imi da putin curaj Mi-a placut si mie Cairo time, dar parca a lipsit ceva in interpretarea ei. El a fost minunat si foarte expresiv, muzica geniala, iar Cairo e un must see pe viitor!
Foarte interesante alegerile tale! De mult timp imi spun ca o sa urmaresc Le scafandre et le papillon si Mar adentro, dar mereu le-am amanat in ideea ca poate sunt prea triste. Oricum prezentarea ta imi da putin curaj Mi-a placut si mie Cairo time, dar parca a lipsit ceva in interpretarea ei. El a fost minunat si foarte expresiv, muzica geniala, iar Cairo e un must see pe viitor!
Le scafandre et le papillon si Mar adentro sunt si printre filmele mele preferate ale tuturor timpurilor (le-am vazut in anii anteriori). Din cele mentionate de tine, mi-au atras atentia La Rafle si Vincere, o sa le caut si eu, le-ai povestit foarte frumos, iar subiectele sunt atragatoare (chiar daca sunt si triste).
Le scafandre et le papillon si Mar adentro sunt si printre filmele mele preferate ale tuturor timpurilor (le-am vazut in anii anteriori). Din cele mentionate de tine, mi-au atras atentia La Rafle si Vincere, o sa le caut si eu, le-ai povestit foarte frumos, iar subiectele sunt atragatoare (chiar daca sunt si triste).
Si eu abia astept sa facem pariuri pentru Oscaruri, deja cam am o idee destul de clara cum o sa arate nominalizarile si chiar si premiile pastram legatura! Un an nou cu multeee filme si carti iti urez
Si eu abia astept sa facem pariuri pentru Oscaruri, deja cam am o idee destul de clara cum o sa arate nominalizarile si chiar si premiile pastram legatura! Un an nou cu multeee filme si carti iti urez
@Simona: exact asta scriam şi eu despre prestaţia ei atunci când am povestit mai în detaliu despre film Mă bucur că am reuşit să-ţi dau curaj, sunt filme care trebuie văzute!
@Simona: exact asta scriam şi eu despre prestaţia ei atunci când am povestit mai în detaliu despre film Mă bucur că am reuşit să-ţi dau curaj, sunt filme care trebuie văzute!
@Jovi: au intrat şi pe lista mea de preferate Mar adentro era deja de acum câţiva ani când l-am văzut prima dată, dar a fost fain şi să-l revăd Mulţam pentru apreciere, sunt subiecte triste, într-adevăr, dar filmele sunt realizate atât de bine şi de "altfel" faţă de ce vedem frecvent, că chiar merită! Nu ştiu de ce, dar se pare că în special filmele triste intră în categoria "bune"…îmi plac şi comediile, dar rar vreo comedie se ridică la aceeaşi înălţime…
@Jovi: au intrat şi pe lista mea de preferate Mar adentro era deja de acum câţiva ani când l-am văzut prima dată, dar a fost fain şi să-l revăd Mulţam pentru apreciere, sunt subiecte triste, într-adevăr, dar filmele sunt realizate atât de bine şi de "altfel" faţă de ce vedem frecvent, că chiar merită! Nu ştiu de ce, dar se pare că în special filmele triste intră în categoria "bune"…îmi plac şi comediile, dar rar vreo comedie se ridică la aceeaşi înălţime…
@trifoicupatrufoi: am şi eu nişte bănuieli, cel puţin în ce priveşte nominalizările oricum mai am multe de văzut şi ar fi bine să recuperez acum până apare lista ca să pot face pariuri în cunoştinţă de cauză Un An Nou la fel, cum multe filme şi cărţi! Dar şi cu multă bucurie, sănătate, dragoste şi tot ce-ţi doreşti!
@trifoicupatrufoi: am şi eu nişte bănuieli, cel puţin în ce priveşte nominalizările oricum mai am multe de văzut şi ar fi bine să recuperez acum până apare lista ca să pot face pariuri în cunoştinţă de cauză Un An Nou la fel, cum multe filme şi cărţi! Dar şi cu multă bucurie, sănătate, dragoste şi tot ce-ţi doreşti!
Buna Rontz! Ca de obicei, detalii importante pentru vizionarea unor filme de exceptie ! Multumesc! Voi face rost neaparat de cele pe care nu le-am vazut inca… Te pup! Un An Nou cu bine si cu de toate, mai ales sanatate, ca stii cum se spune fara ea nu prea mai facem altele !
Buna Rontz! Ca de obicei, detalii importante pentru vizionarea unor filme de exceptie ! Multumesc! Voi face rost neaparat de cele pe care nu le-am vazut inca… Te pup! Un An Nou cu bine si cu de toate, mai ales sanatate, ca stii cum se spune fara ea nu prea mai facem altele !
@Lolita: le-am ales pe cele mai cele, după părerea mea, şi cred că-ţi vor plăcea, aştept impresii Mulţam de urări! Un An Nou cu tot ce-ţi doreşti, sănătate în primul rând, ai perfectă dreptate, şi multe bucurii!
@Lolita: le-am ales pe cele mai cele, după părerea mea, şi cred că-ţi vor plăcea, aştept impresii Mulţam de urări! Un An Nou cu tot ce-ţi doreşti, sănătate în primul rând, ai perfectă dreptate, şi multe bucurii!
Ce-mi faci! De cate ori vad ca ai scris despre o carte vin fuga sa citesc si apoi imi spun: "Uf! Iar trebuie sa sparg pusculita sa o cumpar si pe aceasta"
Ce-mi faci! De cate ori vad ca ai scris despre o carte vin fuga sa citesc si apoi imi spun: "Uf! Iar trebuie sa sparg pusculita sa o cumpar si pe aceasta"
@Monica Tarţa: mă bucur că ţi-au plăcut şi aştept impresii despre cele încă nevăzute Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine La Mulţi Ani!
@Monica Tarţa: mă bucur că ţi-au plăcut şi aştept impresii despre cele încă nevăzute Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine La Mulţi Ani!
@Monica Tarţa: eşti fericită dacă-l poţi citi în limba sa Am învăţat şi eu ceva spaniolă în liceu şi mai ştiu, dar nu ştiu dacă aş reuşi să citesc în spaniolă…uite, o provocare, mă voi gândi la asta
@Monica Tarţa: eşti fericită dacă-l poţi citi în limba sa Am învăţat şi eu ceva spaniolă în liceu şi mai ştiu, dar nu ştiu dacă aş reuşi să citesc în spaniolă…uite, o provocare, mă voi gândi la asta
@tetris: te înţeleg perfect, eu îmi interzic să mai intru în librărie, mă abţin cât mă abţin, după care mă duc şi nu ştiu ce să iau mai întâi…ufff dar sunt gata să fac economie la altele înainte de a face la cărţi
@tetris: te înţeleg perfect, eu îmi interzic să mai intru în librărie, mă abţin cât mă abţin, după care mă duc şi nu ştiu ce să iau mai întâi…ufff dar sunt gata să fac economie la altele înainte de a face la cărţi
@Monica Tarţa: nu contest că poate o fi ceva mai mult decât am văzut eu, dar nu în cartea asta…mda, recunosc că şi eu am oareşce reticenţă la autorii care, după ce scot o carte care se vinde bine, umplu rafturile librăriilor, deşi m-am învăţat că e o prejudecată nejustificată pentru ca se mai întâmplă asta şi cu autorii buni, consacraţi, ceea ce e de apreciat din partea editurilor
@Monica Tarţa: nu contest că poate o fi ceva mai mult decât am văzut eu, dar nu în cartea asta…mda, recunosc că şi eu am oareşce reticenţă la autorii care, după ce scot o carte care se vinde bine, umplu rafturile librăriilor, deşi m-am învăţat că e o prejudecată nejustificată pentru ca se mai întâmplă asta şi cu autorii buni, consacraţi, ceea ce e de apreciat din partea editurilor
La multi ani, Rontziki! Sa ai un an mai linistit si pace in suflet! Cred ca multi dintre noi, daca nu toti avem uneori momente sau perioade mai lungi chiar in care "parca nu suntem noi", dupa care ne trezim si invatam anumite lectii. Ce sa-i faci, uneori trebuie sa accepti ca asa ai simtit pe moment ca e bine sa procedezi, desi ulterior s-a dovedit a fi ori neinspirat, ori ceva care nu te reprezinta. Dar lectiile sunt intotdeauna benefice, in fond, in special pentru cei ca tine care le constientizeaza si isi dau silinta sa le invete. Te pup! Sa ne scrii cel putin la fel de frumos si la anul!
La multi ani, Rontziki! Sa ai un an mai linistit si pace in suflet! Cred ca multi dintre noi, daca nu toti avem uneori momente sau perioade mai lungi chiar in care "parca nu suntem noi", dupa care ne trezim si invatam anumite lectii. Ce sa-i faci, uneori trebuie sa accepti ca asa ai simtit pe moment ca e bine sa procedezi, desi ulterior s-a dovedit a fi ori neinspirat, ori ceva care nu te reprezinta. Dar lectiile sunt intotdeauna benefice, in fond, in special pentru cei ca tine care le constientizeaza si isi dau silinta sa le invete. Te pup! Sa ne scrii cel putin la fel de frumos si la anul!
Sa stii ca si eu am avut impresia ca acest an a fost mai greu pentru multi dintre cunoscutii mei, inclusiv pentru mine. Insa nu il regret absolut deloc. M-am dezvoltat tare mult pe parcursul lui. Mi se pare frumos ca ti-ai facut timp pentru a merge la teatru si pentru a citi. Teatrul e un aspect care va ajunge pe lista mea cu deziderate – printre multe altele. Iti doresc multe impliniri in acest an si mai ales multa sanatate si energie pentru a face tot ce iti propui!
Sa stii ca si eu am avut impresia ca acest an a fost mai greu pentru multi dintre cunoscutii mei, inclusiv pentru mine. Insa nu il regret absolut deloc. M-am dezvoltat tare mult pe parcursul lui. Mi se pare frumos ca ti-ai facut timp pentru a merge la teatru si pentru a citi. Teatrul e un aspect care va ajunge pe lista mea cu deziderate – printre multe altele. Iti doresc multe impliniri in acest an si mai ales multa sanatate si energie pentru a face tot ce iti propui!
As putea sa printez postul tau si sa-mi insusesc obiectivele (dar alte carti, In cautarea timpului pierdut inca ma tem sa o abordez ). Iti doresc sa realizezi tot ce ti-ai propus si inca multe pe deasupra!
Iti doresc sa iti realizezi tot ce ti-ai propus in noul an si lecturi cat mai placute si mai captivante in 2011! In legatura cu nesimtirea, am observat si eu pe propria-mi piele ca sterg sefii cu tine pe jos daca te lasi mai prejos si nu esti mai bataios. Probabil am primit o educatie mult prea elevata pentru timpurile in care traim
Revin cu impresii despre filmele din lista de mai sus. Am vizionat pana la urma "Le Scaphandre…", "Mar adentro" si "le Concert" si toate trei au fost minunate, dar cel mai tare m-a impresionat "Mar adentro". Javier Bardem este exceptional in rolul lui Ramon! Imi pare rau ca am amanat atat de mult vizionarea lor. Am scris putin despre ele si la mine pe blog. Iti multumesc pentru recomandarile minunate!
Revin cu impresii despre filmele din lista de mai sus. Am vizionat pana la urma "Le Scaphandre…", "Mar adentro" si "le Concert" si toate trei au fost minunate, dar cel mai tare m-a impresionat "Mar adentro". Javier Bardem este exceptional in rolul lui Ramon! Imi pare rau ca am amanat atat de mult vizionarea lor. Am scris putin despre ele si la mine pe blog. Iti multumesc pentru recomandarile minunate!
@Simona: Mulţumesc frumos! Îţi doresc un 2011 cât mai fain! Eu sunt suficient de bătăioasă, ca să te citez, dar, chiar şi aşa, cel mai adesea oamenii zic ca tine şi fac ca ei, aşa că la ce bun să mă mai agit?! Cred că poate să-mi fie foarte bine şi stresându-mă mai puţin
Frumoase obiective…si la mine e pe lista Proust, chiar ma gandeam zilele astea daca sa ma apuc anul asta de el…pana la urma am decis ca se mai amana pana in 2012. Bafta si orice ai face, iti doresc sa faci cu placere!
Proust este in asteptare si la mine. Insa toate la timpul lor. Dezideratele tale sunt frumoase si deloc de neatins, drept pentru care sunt convinsa ca le vei desavarsi. Faza cu sa te gandesti mai mult la tine…, hmmm, sper sa-ti iasa, dar este un pic mai greu. Spunem multe, dar cu greu ne debarasam de vechile obiceiuri. Insa imi doresc si iti doresc sa-ti iasa. Chiar daca nu ai facut multe comentarii pe bloguri, stim ca ne citesti. Simtim. Oricum, nu mereu trebuie sa comentezi, daca nu ai cuvintele la tine si nu rezoneaza acolo, undeva. Nu uita: timpul trece, nu sta in loc!
@QED: Mda, este cam greu că până acum nu mi-a ieşit, dar sper să reuşesc să triez ceva mai bine de-acum încolo
De cele mai multe ori am avut cuvintele, dar nu am avut timpul şi starea necesară…
Obiectivele pe care ţi le-ai propus în 2011 sunt realizabile , dar cum spuneai şi tu, depind de tine şi de consecvenţa ta . Şi eu îmi propun mereu să nu mă mai agit inutil, dar nu-mi reuşeste… Baftă, poate la tine e mai cu noroc! ) În ce-i priveşte pe Proust sau Umberto Eco îţi urez doar să ai muuuultăăă răbdare şi le vei parcurge ! Merită ce-i drept efortul… Toate cele bune!
@Bianca: Mulţam fain! Sper să reuşesc să le împlinesc pe cele care depind de mine, că în rest, ştiu eu că în fiecare an mi s-au împlinit şi dorinţe pe care nici nu ştiam că le am sau la care nu îndrăzneam să sper
Si tu frecventezi frumosul parc de cartier. Chiar trebuia sa fii pregatita pentru ca iarna se aduna in acel loc tot felul de pasari. Acolo lumea le ofera cateva firimituri si ele sunt foarte multumite. Din rate salbatice cred ca vor ajunge domestice. Inca mai sunt tematoare, dar cand le este foame vin singurele catre cei care-si fac plimbarea. Omul de zapada pare cam zeflemist Ii sta bine cu ambele caciuli, dar, daca as alege, mi-ar placea look-ul cu caciula care se leaga sub barbie (probabil barbateasca, dar nu-ntraznesc sa spun pentru ca o poarta si fetele).
@QED: e acelaşi parc ca şi în pozele tale Data viitoare mă duc şi eu cu ceva de mâncare pentru ele Şi mie mi s-a părut că îi stă mai bine cu cea bărbătească ) doar avea trăsături masculine )
Am si eu o intrebare: ai idee cum se numeste cartea asta in engleza? Eu locuiesc in Olanda asadar e cam complicat sa o comand din Romania. Incurajata de recenzia ta, am inceput sa o caut pe net si nu reusesc sa imi dau seama care e… nici unul din titlurile lui Alain de Botton nu se traduce "Despre farmecul lucrurilor plictisitoare". Poti cumva sa te uiti in carte?De obicei scrie dupa copyright si anul primei publicari(ceea ce sunt sigura ca stiai deja. Alvast bedankt!
Am si eu o intrebare: ai idee cum se numeste cartea asta in engleza? Eu locuiesc in Olanda asadar e cam complicat sa o comand din Romania. Incurajata de recenzia ta, am inceput sa o caut pe net si nu reusesc sa imi dau seama care e… nici unul din titlurile lui Alain de Botton nu se traduce "Despre farmecul lucrurilor plictisitoare". Poti cumva sa te uiti in carte?De obicei scrie dupa copyright si anul primei publicari(ceea ce sunt sigura ca stiai deja. Alvast bedankt!
@Viorica: On seeing and noticing se numeşte cartea. Nu m-aş fi gândit la acest titlu dată fiind traducerea în română Oricum, şi titlul în română a sunat atrăgător, cred, şi pentru cei care nu-l cunoşteau deja pe Alain de Botton. Sper s-o găseşti că e într-adevăr simpatică
@Viorica: On seeing and noticing se numeşte cartea. Nu m-aş fi gândit la acest titlu dată fiind traducerea în română Oricum, şi titlul în română a sunat atrăgător, cred, şi pentru cei care nu-l cunoşteau deja pe Alain de Botton. Sper s-o găseşti că e într-adevăr simpatică
stii…in Romania aveam obiceiul sa fac prajituri aproape in fiecare duminica.Venind in America …am lasat-o mai moale dupa primii doi ani. Astazi am fost la cumparaturi si am cumparat clatite(crepes). N-am mai facut clatite romanesti de 100 de ani.SI STII CE USOR SE FAC?Whats wrong with me??????))
@MyEyesOnYou: eu am devenit absolut reticentă la orice dulciuri de cofetărie sau din alte surse de când gătesc Nu e bine, că uneori mi-e poftă de dulce, se întâmplă destul de des să simt chiar nevoie de dulce, şi nu mă tentează nimic de cumpărat ca să scap repede de grijă Cred că dacă ai reîncepe să faci dulciuri, nu te-ai mai lăsa
Felicitari pentru delicatese! Se pare ca ai ganduri mari cu bucatareala… Si eu am incercat un tort de casa pentru revelion ! De fapt o prajitura greceasca pe care am îmbrăcat-o in frişcă. Ai dreptate cu tentatiile ! Dar uneori vin asa obosita de la serviciu că… Stau rau si cu gestionarea timpului si cu starea de oboseala in rest sunt ok. )
@Lolita: Mulţam frumos! Ei, n-am gânduri aşa de mari Am descoperit că îmi place mai mult ce fac eu decât ce-aş putea mânca dacă nu fac Te înţeleg perfect cu timpul şi oboseala, sufăr de aceleaşi probleme oricum, nu gătesc decât în we, în timpul săptămânii n-apuc…
@dragoş c: prin facultate mi-a căzut în mâna volumul cu umbra fetelor în floare, l-am citit, după care voiam să le citesc pe toate şi…uite-aşa au trecut o grămadă de ani Da, şi eu am văzut şi la tine şi la încă cel puţin o persoană intenţia de a-l citi pe Proust anul ăsta O să fie o blogosferă de Proust )
@Yuki: mulţam pentru vizită şi comentariu, ca şi pentru urare! Sper să le dau gata pe toate anul acesta, chiar dacă nu aş face-o musai una după alta şi aş mai intercala şi alţi autori printre volumele lui Proust
Am si eu filmul, dar nu l-am vizionat. In orice caz, din acest motiv mi l-am luat: pentru ca trateaza un subiect de actualitate si-mi place si actorul. Plus ca am vazut trailer-ul si m-a incitat.
Draga mea, am citit cu atentie ce-ai scris. Nu mi se pare nimic haotic in ce-ai numit si nici in exprimare. Fii pe pace. Faci recenzii interesante, desi subiective. Insa, nefiind de meserie, iti dau 10+ . M-ai facut sa-mi doresc sa citesc cartea. Nu am auzit de Houellebecq, dar pentru orice exista o prima data. Multumesc.
Ei, da, foarte frumos din partea ta sa ma ademenesti sau sa-mi isti poftele cu asa ceva. Dupa sarbatori mi-am propus si eu o conduita! Foarte aratoase retetele si foarte ispititoare.!
@QED: Cu multă plăcere! Mă bucur că te-am convins Cât despre ce scriu despre cărţi, eu nu le numesc recenzii, sunt impresii subiective, aşa cum ai spus şi tu…ce stare îmi dă o carte, la ce mă face să mă gândesc, îmi place, nu-mi place…nu e nici pe departe analiză obiectivă
Ce bine arata tortul de somon (si celelalte de altfel, dar eu oricand as renunta la o prajitura in favoarea la ceva sarat )! L-am vazut pe acel blog de mult timp, dar mereu am fost reticenta sa il incerc pentru ca am niste experiente neplacute cu gelatina. Oricum esti o mare bucatareasa! Felicitari!
Solutia propusa de el ma duce cu gandul la 'inteleptii Sionului'! Nu,nu cred ca-l voi citi,si nu din cauza ca a spus ' Nu vă fie frică de fericire! Nu există'.
@Rodica: teoria conspiraţiei Una peste alta, romanul lui Houellebecq nu mi-a creat senzaţia că "luptă" cu vreo conspiraţie, ci că pur şi simplu constată că lumea este într-o criză…Mie mi-a plăcut felul în care redă această criză, cum o explică…soluţia e inumană, evident, dar toate ideile sunt interesante măcar şi pentru exerciţiu de analiză Nu ştiam fraza
@Jovi: ah, ce-mi faci! un răspuns serios: cred că nu poţi confunda prietenia cu iubirea, dar mai cred şi că o dragoste adevărată, durabilă, tre' să aibă şi ceva prietenie la bază
Cand am ajuns la intrebarea despre cum as vrea sa arate biblioteca ideala, deja imi imaginam eu semineul si biblioteca imensa plina de carti si ma gandeam si la o poza…. si apoi scrollez in jos si vad poza pusa de tine era identica cu ce aveam eu in cap. Succes la portugheza. Eu nu ma descurc deloc
Cand am ajuns la intrebarea despre cum as vrea sa arate biblioteca ideala, deja imi imaginam eu semineul si biblioteca imensa plina de carti si ma gandeam si la o poza…. si apoi scrollez in jos si vad poza pusa de tine era identica cu ce aveam eu in cap. Succes la portugheza. Eu nu ma descurc deloc
@Cami: draga mea, nu mă mai miră nimic ) În ce priveşte portugheza, habar n-am şi n-am avut încă de-a face cu această limbă…ziceam că m-aş strădui să învăţ măcar cum se zice bună ziua
@Cami: draga mea, nu mă mai miră nimic ) În ce priveşte portugheza, habar n-am şi n-am avut încă de-a face cu această limbă…ziceam că m-aş strădui să învăţ măcar cum se zice bună ziua
Bon dia dar nu ma pune sa zic mai multe, ca stiu vreo 5 cuvinte in total cred. Aveam un coleg in facultate care stia portugheza si cand ne mai plictiseam la ore scriam cursurile cate un rand in alta limba straina, ba el, ba eu, iar el imi scria mie in curs in portugheza, de nu mai intelegeam nimic din cursul ala
Bon dia dar nu ma pune sa zic mai multe, ca stiu vreo 5 cuvinte in total cred. Aveam un coleg in facultate care stia portugheza si cand ne mai plictiseam la ore scriam cursurile cate un rand in alta limba straina, ba el, ba eu, iar el imi scria mie in curs in portugheza, de nu mai intelegeam nimic din cursul ala
Tari cautarile si mai tari indrumarile tale Agramati sau nu, eu zic ca tot e bine ca-si pun oamenii intrebari, ca vor sa-si depaseasca limitele ( … chiar sa ajunga genii )
M-am facut ca nu observ leapsa asta la tetris, dar se pare ca nu scap de ea . Glumesc..o sa o fac cu placere..doar ca m-am cam indepartat de lecturi de ceva vreme .
M-am facut ca nu observ leapsa asta la tetris, dar se pare ca nu scap de ea . Glumesc..o sa o fac cu placere..doar ca m-am cam indepartat de lecturi de ceva vreme .
@fly2sky: fiind vorba de o leapşă care se axează mai mult pe a visa cu ochii deschişi la lectură, personaje, scriitori, sunt sigură că o să-ţi placă să răspunzi
@fly2sky: fiind vorba de o leapşă care se axează mai mult pe a visa cu ochii deschişi la lectură, personaje, scriitori, sunt sigură că o să-ţi placă să răspunzi
pe mine ma amuza teribil poeziile scrise in urma cu 5 ani, nu ma recunoscsi pe deasupra mai participam si cu ele la concursuri.Daca nu le-as fi avut, nu cred ca mi-as fi dat seama cat de mult m-am schimbat
@coeur de pluie: nu aş asimila autominţirea cu ignoranţa şi nici cu naivitatea autominţirea are loc atunci când avem capacitatea şi posibilitatea să cunoaştem adevărul, dar refuzăm să-l cunoaştem şi îl ignorăm pentru că nu vrem să ni-l asumăm…
Naivitate,ignoranta,amagire,inocenta,ingenuitate…conteaza cum i se spune?Nu,atata vreme cat ne ajuta sa mergem mai departe,cateodata ferfenita…si aproape nebuni! Nu si daca acestea capata o traducere/explicatie/aplicatie de genul:'minciuna e singura certitudine personala'… Am uitat sa spun ca e 'mult de spus'!
@Rodica: exact nu strică din când în când să ne ajutăm de naivitate , de ignoranţă sau chiar de amăgire, atâta timp cât nu devine o constantă, cât nu ne împiedică să vedem cine suntem şi realitatea, în general. Dap, e mult de spus şi chiar ieri în timp ce scriam, mă întrebam la un moment dat unde este graniţa între realitate şi adevărul sau realitatea fiecăruia, până unde se cheamă ignorare benefică şi de unde devine autominţire periculoasă…
Hmmm! Super-adevarat. Pozele mai putin reusite (din vina mea, desigur) care surprind o stare sunt cele care imi trezesc si mie amintirile. Instantaneele mi-au placut intotdeauna. Copilul plangand sau razand, preocupat de ceva, o clipa de emotie, un colt de natura sau un detaliu aparent nesemnificativ surprins de ochi la adevarata valoare, dar pe care camera n-a reusit sa-l conserve la adevarata valoare din cauza mainii neindemanatice sunt intotdeauna pozele care raman pentru mine valoroase.
@bogdanic: probabil pentru că acele poze ne amintesc şi ce ciuda pe care am resimţit-o în momentul respectiv pentru că nu ne-a ieşit poza ) În ce priveşte detaliile mai puţin observabile şi ceva ce se petrece pentru un moment şi ai reuşit să surprinzi (poate întâmplător), astea sunt de nepreţuit
Ai mare dreptate! Nici eu nu prea reusesc sa disimulez, desi zilnic vad in jurul meu adevarate scene de teatru incercand sa acopere unele frustrari si tare mai dureroase,cum bine spuneai si tu, insa ma consolez cu ideea ca asa sunt si poate e mai bine… Mereu sunt uimita cum altii trec cu atata usurinta peste aspecte mai dificile din viata lor si ajung sa emita apoi si judecati "de valoare" menite chipurile sa te ajute pe tine sa treci peste aceleasi momente cruciale, dar care in final iti lasa doar un gust amar si un sentiment al inutilitatii – pentru ca oricat vei incerca sa explici unei persoane de genul acesta ca e gresit felul in care procedeaza, nu e nici moral, nici etic, nici uman etc.- cultul propriei persoane e atat de dezvoltat incat tu vei fi privit drept intrusul si nu prietenul sau omul de bine… Sunt multe de spus, poate dezvoltam intr-o postare viitoare.
Eu ajunsesem mai de mult la concluzia că majoritatea oamenilor sunt capabili să discute doar despre două subiecte: a. ce deştepţi şi descurcăreţi sunt ei şi ce bine le merge sau b. ce nefericiţi sunt ei şi ce mizerabil le merge, dar asta numai pentru că au ghinion şi e lumea rea, nu fiindcă ar fi greşit şi ei cu ceva. Sunt atât de fascinaţi de subiectele astea două că nici nu observă că, de o jumătate de oră, tu n-ai mai zis decât "aha" şi "da".
Am mai observat în ultimul timp o problemă: oamenii încep să te asculte în clişee – adică nu aud/citesc ce le spui, ci ceea ce se aşteaptă să le spui. E halucinant!
P.S. Ca să nu-ţi las comentarii pe tot blogul, vezi că la linkul pt Atwood de la cealaltă postare ai pus de fapt trimitere la Delibes.
Eu ajunsesem mai de mult la concluzia că majoritatea oamenilor sunt capabili să discute doar despre două subiecte: a. ce deştepţi şi descurcăreţi sunt ei şi ce bine le merge sau b. ce nefericiţi sunt ei şi ce mizerabil le merge, dar asta numai pentru că au ghinion şi e lumea rea, nu fiindcă ar fi greşit şi ei cu ceva. Sunt atât de fascinaţi de subiectele astea două că nici nu observă că, de o jumătate de oră, tu n-ai mai zis decât "aha" şi "da".
Am mai observat în ultimul timp o problemă: oamenii încep să te asculte în clişee – adică nu aud/citesc ce le spui, ci ceea ce se aşteaptă să le spui. E halucinant!
P.S. Ca să nu-ţi las comentarii pe tot blogul, vezi că la linkul pt Atwood de la cealaltă postare ai pus de fapt trimitere la Delibes.
Mmmmda, am observat si eu fenomenul, in mod special cand aveam o criza dureroasa! de rinichi. Interlocutorul ma intreaba ce fac, cu greu ii spun ca ma dor rinichii si astept salvarea, iar raspunsul: ,,ooof, am si eu o durere de cap de vreo doua ore, deja nu mai pot…bla-bla bla-bla". Am inchis Nu prea mai stim sa ne ascultam unii pe altii, iar mai toate conversatiile noastre se desfasoara precum cele exemplificate de tine, din pacate. Egocentrismul da, si graba, goana asta in ritm alert.
Mmmmda, am observat si eu fenomenul, in mod special cand aveam o criza dureroasa! de rinichi. Interlocutorul ma intreaba ce fac, cu greu ii spun ca ma dor rinichii si astept salvarea, iar raspunsul: ,,ooof, am si eu o durere de cap de vreo doua ore, deja nu mai pot…bla-bla bla-bla". Am inchis Nu prea mai stim sa ne ascultam unii pe altii, iar mai toate conversatiile noastre se desfasoara precum cele exemplificate de tine, din pacate. Egocentrismul da, si graba, goana asta in ritm alert.
dreamingjewel: Ce mi se pare cel mai straniu este că şi atunci când ne simţim mizerabil sau ni s-a întâmplat ceva, spiritul de competiţie ne face să avem pretenţia de a fi "cei mai" până şi în rău. Nu m-am gândit la partea cu clişeele, dar cred că ai dreptate, oamenii aud ceea ce vor şi interpretează totul cum vor sau, dacă nu cum vor, oricum în sensuri pe care parcă sunt setaţi să le găsească…o să fiu mai atentă la asta…
S-a rezolvat Iniţial salvasem linkul celeilalte postări, dar ieri mi-a plăcut f mult cea despre Femei pierdute. Mulţam că mi-ai atras atenţia
dreamingjewel: Ce mi se pare cel mai straniu este că şi atunci când ne simţim mizerabil sau ni s-a întâmplat ceva, spiritul de competiţie ne face să avem pretenţia de a fi "cei mai" până şi în rău. Nu m-am gândit la partea cu clişeele, dar cred că ai dreptate, oamenii aud ceea ce vor şi interpretează totul cum vor sau, dacă nu cum vor, oricum în sensuri pe care parcă sunt setaţi să le găsească…o să fiu mai atentă la asta…
S-a rezolvat Iniţial salvasem linkul celeilalte postări, dar ieri mi-a plăcut f mult cea despre Femei pierdute. Mulţam că mi-ai atras atenţia
@Colorbliss: din păcate, toate astea vin din interior, sunt controlabile, în sensul de a ne strădui să nu exprimăm imediat ce ne trece prin cap atunci când avem impulsul de a direcţiona discuţia înspre noi, dar…oare exerciţiu schimbă faptul că prima reacţie este egocentrică?!
@Colorbliss: din păcate, toate astea vin din interior, sunt controlabile, în sensul de a ne strădui să nu exprimăm imediat ce ne trece prin cap atunci când avem impulsul de a direcţiona discuţia înspre noi, dar…oare exerciţiu schimbă faptul că prima reacţie este egocentrică?!
Exercitiul, autocontrolul ar schimba, intr-o mica masura, faptul ca prima reactie e egocentrica. Adica, din moment ce ne vine sa vorbim despre noi, insa, totusi, ne oprim si tinem cont de ceea ce simte si spune celalalt, inseamna ca reducem putin egocentrismul, chiar daca doar putin, doar temporar… Oricum, eu cred ca suntem egoisti, centrati pe propria persoana, toti, fara exceptie, unii mai mult decat altii.
Exercitiul, autocontrolul ar schimba, intr-o mica masura, faptul ca prima reactie e egocentrica. Adica, din moment ce ne vine sa vorbim despre noi, insa, totusi, ne oprim si tinem cont de ceea ce simte si spune celalalt, inseamna ca reducem putin egocentrismul, chiar daca doar putin, doar temporar… Oricum, eu cred ca suntem egoisti, centrati pe propria persoana, toti, fara exceptie, unii mai mult decat altii.
Ador instantaneele. Dar nu ma dau in laturi nici de la cele in care lumea sta la pozat. Iar cand fotografiez un colt de natura ma trezesc intrebandu-ma daca nu cumva natura mi-a pozat, constienta fiind. Foarte frumoase cuvintele despre arta. Pentru ca este o arta.
@Colorbliss: dap, exact asta voiam şi eu să zic, că toţi suntem, e drept, unii mai mult, alţii mai puţin… Autoconrolul ar schimba doar în exterior, cel mai probabil, dar tot e un început
@Colorbliss: dap, exact asta voiam şi eu să zic, că toţi suntem, e drept, unii mai mult, alţii mai puţin… Autoconrolul ar schimba doar în exterior, cel mai probabil, dar tot e un început
Frumoase clipe ai prins…iar cea cu valurile inspumate mi-a placut in special. Cu siguranta si amintirile legate de ele sunt frumoase. Cred ca o sa fac si eu leapsa asta..cand am dispozitia necesara..
Cu plecaciuni pentru link. Totusi, io cred ca ai boala pe mine. Link de la Edith Frincu pentru un tip care e grozav de pofticios cand vede ceva mishto.
@fly: mulţam fain! cea cu valurile alea albastre e una din preferatele mele Am lăsat la liber leapşa, dar chiar te rog să preiei, mi-ar plăcea să aflu ce înseamnă pentru tine fotografia
@bogdanic: N-ai pentru ce să te apleci cu scuzele de rigoare pentru ignoranţă, nu prea mă interesează ce înseamnă să linkez către alţii, cred că nu prea mult având în vedere traficul destul de modest de la mine mă bucur dacă linkurile ajută pe cineva să găsească chestii faine, interesante şi amuzante şi mă încântă să le strâng şi eu la un loc, pentru mine…deh, egoismul ăsta )
Ca de la un pofticios la altul: habar n-ai câte bloguri culinare am în reader…ce trebuie să îndur eu când ajung pe-acolo şi de obicei, ufff, seara e drept că edith e o sursă aproape continuă de inspiraţie
Mi-am pus in plan sa vad cat de curand The King's Speech (mai ales ca are o groaza de nominalizari la Oscar si il are pe Colin Firth in rol principal) si Love and Other Drugs. M-ai facut tare curioasa de Ghandi. In rest si mie mi-au placut mult The Joneses si The Kids Are All Righ (tipele joaca minunat, ambele in egala masura si Mark Ruffalo este si el simpatic)
Sunt aici multe din filmele pe care vreau să le văd în viitorul apropiat, mai ales ca se apropie gala Oscaurilor și cel puțin cele care sunt nominalizate mă atrag momentan.
@Simona: N-aş zice că filmul ar fi de Oscar, dar Colin Firth chiar merită Oscar pentru cum a jucat The Joneses m-a intrigat şi aş fi tare curioasă dacă se practică reclama din film
@Bianca: am văzut şi eu azi nominalizările şi tare am un feeling că la cel ma bun film câştigă The Social Network, ca şi la Globuri, deşi n-aş fi de acord…mi-a plăcut, dar nu de Oscar. Cum spuneam, nici King's Speech nu mi s-a părut de Oscar…din ce-am văzut până acum, aş zice mai degrabă Inception, dar tre' să văd şi Black Swan cât de curând şi poate îmi schimb părerea
Eu nu am avut timp să mai văd din ultimele filme, așa că nu îmi pot da cu părerea Dar aș prefera-o pe Natalie Portman lui Nicole Kidman Offtopic: abia acum am văzut nominalizarea de sâmbătă, îți mulțumesc din suflet că îți faci timp să mă citești, înseamnă enorm pentru mine. Cu mult dor, te pupez!
@LiaLia: yeap, şi eu tot pe Natalie Portman o prefer, mai ales că am văzut aseară Rabbit Hole şi nici filmul, nici Nicole Kidman nu m-au impresionat… Întotdeauna te citesc, nu apuc eu mereu să mai şi zic câte ceva, dar nu scapi necitită Pupici
"Discutam mai demult cu un prieten despre citit şi îmi spunea că, citind, avem posibilitatea să "trăim" momente, întâmplări, experienţe cu care nu vom avea, poate, ocazia să ne întâlnim întocmai în această viaţă. Deşi, evident, nu au acelaşi impact şi efecte ca întâmplările pe care le trăim nemijlocit, nu putem nega că şi acelea la care participăm prin lectură fac parte, cumva, din "experienţa de viaţă", ceea ce mă duce cu gândul la o dilatare a timpului, nu doar în spaţiul cosmic, ci chiar aici, pe pământ…exagerând puţin, putem spune că citind o carte, putem, în câteva ore, să trăim o viaţă "
Nu-s de acord! Cred ca cititul este amagire spirituala. Ne impodobim cu sentimente straine, cu bucuriile altora. Ne incoronam cu coroanele imparatilor reali si renuntam implicit la posibilitatea de a deveni intr-adevar imparati. Deci cititul ca cititul…dar sa nu uitam sa traim!
"Discutam mai demult cu un prieten despre citit şi îmi spunea că, citind, avem posibilitatea să "trăim" momente, întâmplări, experienţe cu care nu vom avea, poate, ocazia să ne întâlnim întocmai în această viaţă. Deşi, evident, nu au acelaşi impact şi efecte ca întâmplările pe care le trăim nemijlocit, nu putem nega că şi acelea la care participăm prin lectură fac parte, cumva, din "experienţa de viaţă", ceea ce mă duce cu gândul la o dilatare a timpului, nu doar în spaţiul cosmic, ci chiar aici, pe pământ…exagerând puţin, putem spune că citind o carte, putem, în câteva ore, să trăim o viaţă "
Nu-s de acord! Cred ca cititul este amagire spirituala. Ne impodobim cu sentimente straine, cu bucuriile altora. Ne incoronam cu coroanele imparatilor reali si renuntam implicit la posibilitatea de a deveni intr-adevar imparati. Deci cititul ca cititul…dar sa nu uitam sa traim!
@Black Leviathan: a nu se înţelege în nici un caz în defavoarea trăitului sau că ar exista vreo punere în balanţă Este o exagerare în ce spuneam eu şi, chiar dacă nu se compară cu a trăi live nişte sentimente, nişte întâmplări, cred că atunci când trăim lectura, ceea ce se întâmpla mai mult la nişte vârste mai fragede, e o formă de a interacţiona cu întâmplări, oameni, situaţii cu care poate nu vei interacţiona în viaţă sau, dacă vei interacţiona, va exista un precedent, la nivel mental.
Sunt perfect de acord cu tine: să nu uităm să trăim! Între noi fie vorba, câţi crezi să fie în pericolul de a uita să trăiască din cauza cititului?!
@Black Leviathan: a nu se înţelege în nici un caz în defavoarea trăitului sau că ar exista vreo punere în balanţă Este o exagerare în ce spuneam eu şi, chiar dacă nu se compară cu a trăi live nişte sentimente, nişte întâmplări, cred că atunci când trăim lectura, ceea ce se întâmpla mai mult la nişte vârste mai fragede, e o formă de a interacţiona cu întâmplări, oameni, situaţii cu care poate nu vei interacţiona în viaţă sau, dacă vei interacţiona, va exista un precedent, la nivel mental.
Sunt perfect de acord cu tine: să nu uităm să trăim! Între noi fie vorba, câţi crezi să fie în pericolul de a uita să trăiască din cauza cititului?!
Ah, bineanteles ca alea se vand bine…marketingul face minuni. Imi amintesc ca am citit acum cativa ani o carte mult slavita prin presa "Istoria iubirii" de Nicole Krauss si am fost foarte deceptionat. De mult nu mai dau un ban pe "parerile profesioniste"!
Ah, bineanteles ca alea se vand bine…marketingul face minuni. Imi amintesc ca am citit acum cativa ani o carte mult slavita prin presa "Istoria iubirii" de Nicole Krauss si am fost foarte deceptionat. De mult nu mai dau un ban pe "parerile profesioniste"!
Raspund printr-un citat dintr-o carte pe care o lecturez zilele acestea si cred ca voi dezvolta mai mult intr-o viitoare postare… Mi se pare ca are legatura cu ce ai vrut tu sa transmiti… " Civilizatia vrea altceva decât cultură, zicea Nietzsche. Numai că la noi s-a ajuns la dispreţuirea culturii înainte de a beneficia, cât de cât de civilizaţie. Multe librării s-au transformat în buticuri, în schimb closetele sunt la fel de sordide. Noroc că-l avem pe unul ca Gigi Becali. Ţinem, prin el, legătura cu Dumnezeu. " )
Raspund printr-un citat dintr-o carte pe care o lecturez zilele acestea si cred ca voi dezvolta mai mult intr-o viitoare postare… Mi se pare ca are legatura cu ce ai vrut tu sa transmiti… " Civilizatia vrea altceva decât cultură, zicea Nietzsche. Numai că la noi s-a ajuns la dispreţuirea culturii înainte de a beneficia, cât de cât de civilizaţie. Multe librării s-au transformat în buticuri, în schimb closetele sunt la fel de sordide. Noroc că-l avem pe unul ca Gigi Becali. Ţinem, prin el, legătura cu Dumnezeu. " )
Corect, Proust se citeşte la o vârstă matură pentru că abia atunci poţi să-i înţelegi toate nuanţele (şi să înţelegi că omul a fost genial şi cu mult înaintea vremurilor sale – am impresia că psihologia însăşi nu descoperise în acel moment atâtea despre psihicul uman câte sunt scrise în romanul său).
@dreamingjewel: mă şi întreb cum e cu toate nuanţele, pentru că, recitind unele pasaje care mi-au plăcut în mod deosebit, parcă descopăr şi alte nuanţe decât la prima citire Da, mă surprinde cât de bine redă psihicul uman, cu face conexiuni între stări, gânduri şi sentimente, cum le explică mai ales!
Cat de adevarat! Asa este. Din fericire/din pacate (nu m-am hotarat inca) eu cand ma mint imi creez o doza uriasa de stres, care intr-un final ma epuizeaza si ma vad nevoita sa accept ca adevarul e altul. Minciuna mi-o spun, incerc sa o cred, dar exista (cum spui si tu la final) acel "ceva din interior", iar acel ceva incepe sa rada in hohote de mine amintindu-mi de care este de fapt adevarul. O perioada merg cu norul hohotind deasupra capului si devin stresata ca nu-l pot alunga nici cu tot arsenalul de scuze sau victimizari posibile. Dupa care inevitabil imi recunosc "ceva-ul" hohotitor drept castigator fara drept de apel. Si minciuna asta de sine merge o perioada, dar cred ca stim cu totii in sinea noastra care e adevarul, chiar daca unii decid sa il accepte, iar altii prefera sa se minta la nesfarsit.
@Cami: Ăsta e de fapt semnalul că ne minţim, stresul pe care-l resimţim în timpul cât ne minţim şi epuizarea "inexplicabilă"… Câteodată este nevoie şi să ne mai minţim, dar totul e să nu devină obişnuinţă şi să nu persistăm în aceeaşi minciună până când nu mai ştim care e adevărul…cred că trecem limita atunci când nu mai suntem conştienţi să ne minţim, aşa că o mică introspecţie, din când în când, e cam necesară
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: senzual, emotiv, gregar, hipersensibil. 2. Vă simţiţi bine atunci când: ajutaţi pe alţii. 3. Vă echilibraţi prin: frecventarea cursurilor de perfecţionare. 4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: fără parteneră (B); fără partener (F). 5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: motivator, coleg de muncă (B); liberă, independentă (F). 6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi agasat de critică. 7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: proiectele artistice şi şţiintifice, problemele de rezolvat.
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: idealist, sentimental, fidel. 2. Vă simţiţi bine atunci când: sunteţi recunoscut de alţii ca fiinţă sensibilă. 3. Vă echilibraţi prin: destindere, proiecte de vacanţă. 4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: om de afaceri, cadru superior (B); om de afaceri, cadru superior (F). 5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: comunicativ, sociabil, atras spre alţii 6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi dependent de alţii. 7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: afirmarea propriei valori, onestitatea, încrederea în prieteni.
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: caritabil, umanist, spirit ştiinţific. 2. Vă simţiţi bine atunci când: comunicaţi în societate. 3. Vă echilibraţi prin: o meserie în slujba comunităţii. 4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: egoist, solitar (B);iubitoare a singurătăţii (F). 5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: realist, foarte senzual (B); vivace, senzuală(F). 6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: vă simţiţi respins, frică de eşec, lipsă de încredere în sine. 7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: securitatea, încrederea în propria valoare.
Doar la 2 nu ma regasesc.. cam deloc. In rest, da Interesant micul test..
Cred ca am mai facut testul mai de mult, dar m-am amuzat din nou raspunzand la intrebari… ) 1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: idealist, sentimental, fidel. 2. Vă simţiţi bine atunci când: vă amuzţi, sunteţi aventuros şi senzual. 3. Vă echilibraţi prin: o mare disponibilitate de a-i asculta pe alţii. 4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: o nouă parteneră (B); idealistă (F). 5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: inteligent, voluntar, responsabil, independent 6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: credeţi că alţii sunt insensibili la emoţiile dumneavoastră. 7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: participarea la proiecte umanitare, rol activ în comunitate.
Sa spunem ca in mare parte se potriveste… ) O saptamana usoara iti doresc!
L-am facut si eu…dar nu ma vad deloc asa,mai fac sapaturi insa )))
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: modest, perspicace, calm, binevoitor. 2. Vă simţiţi bine atunci când: faceţi proiecte, sunteţi eficace. 3. Vă echilibraţi prin: o mare disponibilitate de a-i asculta pe alţii. 4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: fiintă solidă , de încredere (B); capabilă să vă ajute (F). 5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: inteligent, voluntar, responsabil, independent 6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: vă simţiţi respins, frică de eşec, lipsă de încredere în sine. 7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: posibilitatea de a interveni în societate, participarea la grup.
@Alessia: dap, nici eu nu mă aşteptam să-mi aleg prietenii printre egoişti şi solitari… Mă bucur că-ţi place prin evantaiul meu Tocmai m-am îmbătat şi eu de culoare la tine şi mai vin!
@Rodica: şi eu zic să mai faci săpături că mi se pare că ţi-au ieşit tare fain! Nu ştiu cum te vezi tu, faţă de ce zice punctul 1, dar unele cred că chiar ţi se potrivesc
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: competent, organizat, activ. 2. Vă simţiţi bine atunci când: ajutaţi pe alţii. 3. Vă echilibraţi prin: senzualitate, muzică, dans. 4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: egoist, solitar (B);iubitoare a singurătăţii (F). 5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: disciplinat, puternic, independent 6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: credeţi că alţii sunt insensibili la emoţiile dumneavoastră. 7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: ideile noi, modul de viaţa mai simplu.
, place bucatica ta de suflet de aici…voi reveni cu bucurie! , Mirela
Bun gasit, tuturor! 1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: inventiv, aventuros, schimbător. 2. Vă simţiţi bine atunci când: vş exprimaţi uşor. 3. Vă echilibraţi prin: împărtăşirea cunoştinţelor. 4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: artist sau creator (B); artist sau creator (F). 5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: disciplinat, puternic, independent 6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi singur, detaşat de tot. 7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: organizarea, planificarea.
Haios, insa, daca stam sa ne gandim, din toate cate un pic se regaseste la fiecare!
1. Va vedeti ca si cum ati fi: caritabil, umanist, spirit stiintific. 2. Va simtiti bine atunci cand: comunicati in societate. 3. Va echilibrati prin: energia pe care v-o da pamantul. 4. Prietenii si asociatii dv. sunt: amic, camarad (B); sociabila, comunicativa (F). 5. Partenerul(a) dumneavoastra ideal(a) este: inteligent, voluntar, responsabil, independent 6. Slabiciunile dumneavoastra se dezvaluie cand: sunteţi la capat, va lipsesc destinderea si distractiile. 7. Factorii esentiali de motivatie sunt: operele umanitare.
Aproape totul este adevarat. Insa, probabil ca sunt valabile si pentru multi altii. Imi palc testele. Mai ales cele de cultura generala si de autocunoastere. Multam!
@andreiradu: bine ai venit! Organizarea şi planificarea te motivează?! Wow! Da, pe măsură ce am citit comentariile, m-am regăsit şi în alte caracteristici pe care nu le-am ştiut din cum am făcut eu testul
@QED: cu multă plăcere! şi mie-mi plac testele, o să mai caut şi mai pun când dau de ceva fain, nu ştiam că sunt aşa de apreciate Faină descrierea partenerului! Şi wow, ai motivaţii înalte
@Bianca: Şi pe mine 6 m-a surprins f tare, că s-a potrivit bine şi la fel punctul 3. Deci la partea care are legătură strict cu interiorul, cum ne simţim, partea cu slăbiciunile şi echilibrarea, cred că testul s-a dovedit a fi bun. La alegerea prietenilor şi partenerilor au fost surprize
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: ambiţios, energic, curajos, extrovert. 2. Vă simţiţi bine atunci când: ajutaţi pe alţii. 3. Vă echilibraţi prin: o meserie în slujba comunităţii. 4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: amic, camarad (B); sociabilă, comunicativă (F). 5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: inventiv, aventuros, schimbător 6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi la capăt, vă lipsesc destinderea şi distracţiile. 7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: organizarea, planificarea.
As zice chiar 100% true. ce sa zic… sunt "deconspirata"
"În momentul în care simţi că ai vrea să schimbi ceea ce trăieşti, că nu-ţi găseşti locul în viaţa ta, în lumea din jurul tău, nu trebuie să schimbi nimic, ci doar propria percepţie, unghiul din care priveşti."
as schimba (unghi subiectiv) cu:
"În momentul în care simţi că ai vrea să schimbi ceea ce trăieşti, că nu-ţi găseşti locul în viaţa ta, în lumea din jurul tău, schimba intai propria percepţie, unghiul din care priveşti, inainte de a schimba altceva."
@călăuza: absolut corect! credeam că ideea "înainte de a schimba altceva" reiese din paragrafele următoare, din faptul că schimbarea din exterior nu ar fi percepută şi nu ar determina reacţia (interioară) scontată
Welcome to the club! Bineinteles ca fiecare dintre noi avem momente de cumpana care sunt menite sa ne incerce puterea, sa ne caleasca si sa ne dea cum mai spuneam si prin alte postari, prolificul sut pentru a ne propulsa. E adevarat ca de ceva timp unii, se pare tot mai multi, din pacate, nu ne mai gasim locul. Nu ne ramane decat sa ne schimbam, tot noi, dar nu pentru a face pe plac altora sau a ne afunda in mocirla si gelatina usor gretoasa din jur. Scuze daca sunt prea sarcastica, dar si eu am avut o zi superbaaaa !
@Lolita: dacă facem un club, deja mă îngrijorez E stranie senzaţia asta cu negăsitul locului, nu prea am experimentat-o decât ocazional şi fără impact. Nu ştiu dacă, atunci când o resimţim mai frecvent sau o perioadă mai lungă, se întâmplă pentru că s-ar fi schimbat atât de mult lumea din jur sau pentru că noi ne-am schimbat deja şi e nevoie de timp să ne găsim din nou locul întâi în noi şi apoi în exterior… Ai dreptate cu gelatin greţoasă din jur, exprimarea chiar redă perfect ceea ce simt şi eu uneori…în zilele superbeeee
Mersi, Rontziki! Sunt nu doar amuzante dar si utile listelele astea cu lururile care ne plac, ca un fel de contrabalansare a lucrurilor pe care trebuie sa le facem. To love list vs. to do list.
Mersi, Rontziki! Sunt nu doar amuzante dar si utile listelele astea cu lururile care ne plac, ca un fel de contrabalansare a lucrurilor pe care trebuie sa le facem. To love list vs. to do list.
Ehee, probabil intuiesti deja ca-s de acord cu tine, nu-i asa? Ei bine, stii ce imi spun eu cand nu-mi convine ceva/totul in viata mea? "ok, nu merge, nu-mi convine, e nasol. Cum o fac sa-mi placa/sa fie macar suportabil si poate in timp, placut?" Si incep si fabric idei care sa ma ajute in acest scop. Exact cum zici tu pe la finalul articolului in legatura cu schimbatul unghiului din care privesti. Ma tot pozitionez in alta parte… uneori imi ia luni de zile, dar functioneaza. Si da, uneori si eu privesc descumpanita spre jumatatea cea goala… Dar important e sa ne adunam forteze si sa ne mobilizam.
@Cami: da, şi eu obişnuiesc să fabric idei pentru a găsi suportabil şi chiar plăcut ceea ce nu-mi convine, dar, din păcate nu-mi iese întotdeauna şi cel mai greu e când sunt prinsă între 2…"rele"…când e rău cu rău, dar mai rău fără rău, ca să zic aşa ) Într-adevăr, important e să ne adunăm forţele şi să ne mobilizăm, rămâne de văzut încotro
Nu ştiu cum se face, dar e mai dificil de văzut jumătatea plină a paharului atunci când cea goală pare să atârne mai greu dar, cu exerciţiu, reuşim
Buna Rontz! Mari adevaruri ai surprins in postarea ta! Sunt perfect de acord ca dezamagirile se datoreaza in primul rand faptului ca ne cream o imagine deformata vis a vis de ceilalti si de putinta lor de a raspunde cerintelor noastre atat sufletesti cat si cordiale, de prietenie. Rostul vietii nu e sa depindem de altii, ci de noi insine, de puterea noastra, de limitele si masura noastra. Ceilalti ne ajuta sa intelegem mai bine mecanismul relationarii, ne incurajeaza, ne ajuta, iar daca e persoana de care ne-am indragostit si alaturi de care ne-am stabilit niste idealuri lupta cu morile de vant si zbuciumul zilnic par mai suportabile. Evident ca nu e de preferat sa impunem nimanui stilul propriu de decantare a sentimentelor sau trairea propriu zisa din viziunea noastra. Depinde de alegeri, de liberul arbitru si de umanul din fiecare, cum bine spuneai si tu. Citind randurile tale am avut impresia tot mai mult ca trecem prin aceeasi perioada de pauza autoimpusa… E doar o impresie, dar simt ca resortul e cam acelasi… Toate cele bune !
Poate in cativa ani voi ajunge si eu la Proust Si daca spuneti ca e bun de citit la o varsta matura, cred ca ma voi incadra chiar bine pe atunci. Noua ne mai povestea dna profesoara de romana, in liceu, despre In cautarea timpului pierdut, si parea foarte incantata
@Lolita: Corect, rostul vieţii nu este să depindem de alţii, ci de noi înşine. Bineînţeles că avem nevoie de ceilalţi şi cred că nimeni nu-şi imaginează viaţa ca pe un şir de răzbateri individuale, dar nu este în regulă ca nevoia de ceilalţi sau, de multe ori, de celălalt, să afecteze parcursul vieţii, să ne împiedice să fim noi înşine, să ne dorim ceva şi să ne mobilizăm în vreo direcţie… Woops, cât sunt de transparentă! Cred că sunt în pragul unei perioade de interiorizare, pe care mi-o doresc şi de care am nevoie
@Rodica: Te înţeleg perfect…Ajung la concluzia că foarte puţini sunt cei care înţeleg conceptele de logică şi dreptate, indiferent la ce le aplicăm. Nu doar că fiecare are dreptatea lui, ceea ce e de înţeles până la un punct, dar văd din ce în ce mai des atitudinea că numai acea dreptate este bună şi reală şi un refuz de a vedea lucrurile şi din alt unghi pentru a încerca măcar puţin "imparţialitatea". Cât despre suflet…ehe, câte ar mai fi de spus
@Colorbliss: mie mi se pare că, personal, o gust cu mai mare plăcere şi găsesc în ea anumite lucruri pe care probabil nu le-aş fi găsit mai demult…dar asta nu înseamnă că gata, e musai să fie citit la vreo anumită vârstă…Încearcă şi vezi cum ţi se pare
Sarut'mana, Rontziki! Trebuie sa recunosc: iubesc felul bunicii tale de a rezolva o situatie! Trebuie sa mai recunosc ca-l iubesc pentru ca si parintii mei au manifestat cam acelasi fel de a rezolva o situatie. In sensul ca ne-a tot tocat ca "fericirea noastra nu trebuie sa depinda niciodata de ceva exterior", ca daca vom fi lezati in diferite feluri, de catre cineva, vina nu este numai a aceluia, ci si a noastra. Nu ne-a ascuns niciodata realitatea, in sensul sa ne prezinte o lume idilica, unde curge numai lapte si miere. Ne-a prezentat-o exact cum e ea, cu bune si rele, penru a fi pregatiti pentru orice situatie. Ne-a vorbit si despre relatia "in doi", spunandu-ne ca ea nu trebuie sa se bazeze pe "impunere" si "asteptare" ci prin intelegere, acceptare. Imi place mult subiectul abordat de catre tine.
Foarte putini oameni pleaca la drum alaturi de cineva fara a-l incarca (pe celalalt) cu "asteptari", fara a-si crea dependenta fata de realizarea acelor asteptari. Putini oameni isi dau seama ca un om nu e static, ca el se schimba (in bine sau rau), ca nevoile lui, dezideratele lui se schimba odata cu trecerea timpului si ca iubirea nu este un bibelou dintr-un material nedegradabil, pe care-l poti pune unde doresti, cum doresti.
@andreiraduM: cam la fel m-a educat şi mama pe mine…nimic nu pică din cer, nu trebuie să aştept de la alţii, ci trebuie ca, în orice situaţie, să fac tot ce depinde de mine…poate iese, poate nu iese mereu cum îmi doresc, dar important e să fac tot ce aş fi putut face eu. Încă de când eram mică auzeam "sunt pentru libertatea persoanei şi răspunderea ei"…hm, greu de priceput la vârste fragede, dar m-am dumirit cu timpul: poţi face orice atâta timp cât îţi asumi consecinţele, libertatea e prin ea însăşi o răspundere, ca să zic aşa…şi odată sădite astea în mine, cam greu să accept vreo dependenţă
Ai perfectă dreptate, suntem în continuă schimbare, trebuie să acceptăm asta pentru a ne înţelege atât pe noi, cât şi pe ceilalţi…nu e uşor, câteodată ne vine greu să admitem că noi înşine ne schimbăm, darămite că şi cei din jur, dar mai tre' să înţelegem că schimbarea nu vine aşa din senin, ea arată cumva o nevoie de adaptare, la ceva, la cineva, există aproape întotdeauna o cauză, şi atunci e mai uşor de controlat sau, mai bine zis, de anticipat…
e minunat filmul ma bucur ca ai scris cateva cuvinte oricare ar fi tema toate filmele lui max ophuls au un aer de basm. daca le gasesti merita vazute si la ronde si le plaisir unde ophuls se joaca cu mai multe povesti
e minunat filmul ma bucur ca ai scris cateva cuvinte oricare ar fi tema toate filmele lui max ophuls au un aer de basm. daca le gasesti merita vazute si la ronde si le plaisir unde ophuls se joaca cu mai multe povesti
@Ana: Mulţam fain pentru recomandări, o să caut şi sper să le găsesc Am tras cu ochiul pe la tine, mă abonez şi cred că-mi fac o listă cu "de văzut" Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
@Ana: Mulţam fain pentru recomandări, o să caut şi sper să le găsesc Am tras cu ochiul pe la tine, mă abonez şi cred că-mi fac o listă cu "de văzut" Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Principiul utilizarii multiple – frumoasa denumire. Il utilizez uneori, in chestiuni cotidiene. De exemplu, cand trebuie sa merg in cartierul X, la cineva, profit de ocazie si mai merg si la cutare institutie – lucru pe care l-am amanat pana in momentul respectiv. Sau viceversa… daca am de mers undeva cu treburi mai ,,oficiale'' si prin preajma e un apropiat, da, profit de ocazie si imi fac putin timp si pentru persoana in cauza. Insa fara falsitati, minciuni si politeturi superficiale, caci detest toate lucrurile astea. Nu inteleg de ce as minti. Dar stiu multe persoane care fac asta, care aplica principiul precum personajele proustiene prezentate in citatul ales de tine. Cat despre dilema… E de plans, Rontziki. Hazul de necaz ar trebui limitat uneori, caci duce adesea la starea de resemnare. Nu e sanatos sa acceptam nonvalorile, nici macar nu mai e vorba doar de toleranta vizavi de duplicitate/falsitate sau de promovarea acestora. Deja simt ca uneori ni se baga pe gat cu forta.
@Colorbliss: exact, fără falsităţi şi politeţuri superficiale, înseamnă numai eficienţă, adică să rezolvi mai multe chestiuni deodată, dar nu pentru a părea în vreun fel, ci doar pentru a-ţi fi mai uşor… Nici eu nu suport falsitatea şi duplicitatea şi sunt convinsă că foarte multe persoane au aceeaşi reacţie, dar asta nu împiedică să fie practicate în continuare… Poate exagerez, dar uneori am senzaţia că foarte multe se bazează pe falsitate şi mă întreb dacă este din cauza celor care practică asta sau din cauza celor care reacţionează bine la falsitate, din prostie, din prea multă vanitate.
@fly2sky: da, aşa m-am gândit şi eu, că puteam s-o păţesc mai rău…a fost aşa un mic avertisment să ţin mintea la minecând lucrez cu chestii periculoase şi să fiu mai atentă
@fly2sky: da, aşa m-am gândit şi eu, că puteam s-o păţesc mai rău…a fost aşa un mic avertisment să ţin mintea la minecând lucrez cu chestii periculoase şi să fiu mai atentă
@puideblog: Aratatoarele e de mai multe feluri: degetul de aratat OK, degetul de aratat biluta (din nas), degetul de aratat in trafic, degetul de aratat inelul si cel de aratat cat de delicat bei ceaiul.
@puideblog: Aratatoarele e de mai multe feluri: degetul de aratat OK, degetul de aratat biluta (din nas), degetul de aratat in trafic, degetul de aratat inelul si cel de aratat cat de delicat bei ceaiul.
@puideblog: este mult mai bine azi, mă mai enervează uneori, atunci când uit să menajez mâna stângă, că e foarte sclifosit şi vrea să fie tot timpul în atenţia mea Dap, mâncarea a ieşit bună şi chiar mă gândeam că măcar dacă cine ştie ce reţete noi şi exotice preparam…dar să mă poticnesc aşa la un tradiţional sos de usturoi )
@puideblog: este mult mai bine azi, mă mai enervează uneori, atunci când uit să menajez mâna stângă, că e foarte sclifosit şi vrea să fie tot timpul în atenţia mea Dap, mâncarea a ieşit bună şi chiar mă gândeam că măcar dacă cine ştie ce reţete noi şi exotice preparam…dar să mă poticnesc aşa la un tradiţional sos de usturoi )
Da, frumos. Totdeauna mi s-a părut că van Gogh pictează florile mai frumoase decât sunt ele în realitate. Migdalul ăsta înflorit este şi unul dintre tablourile mele preferate.
@dreamingjewel: cred că le vedea într-un fel aparte şi chiar a reuşit să transmită Este şi unul dintre tablourile mele preferate, e printre acelea pe care nu mă satur să le privesc
Am avut si eu senzatia asta, la Om bun. Prea mult ni se baga pe gat emisiuni de prost gust la diversele televiziuni, dar poate audienta nu e de fapt prea mare.Pentru ca alternative de calitate exista.
Am avut si eu senzatia asta, la Om bun. Prea mult ni se baga pe gat emisiuni de prost gust la diversele televiziuni, dar poate audienta nu e de fapt prea mare.Pentru ca alternative de calitate exista.
@Jovi: dacă te referi la Chemarea păsării de-acasă, nu l-am văzut încă. Mi-ar fi greu să spun care ar fi albumul preferat, pentru că pe toate albumele pe care le ştiu am melodii preferate şi cel puţin o obsesie
@Jovi: dacă te referi la Chemarea păsării de-acasă, nu l-am văzut încă. Mi-ar fi greu să spun care ar fi albumul preferat, pentru că pe toate albumele pe care le ştiu am melodii preferate şi cel puţin o obsesie
@tetris: observăm cum cele mai multe spectacole de teatru umplu sălile şi cum, de exemplu, la TNB sunt destule cele pentru care se formează coadă sâmbata dimineaţa la ora 8, cu 2 ore înainte să se deschidă casa de bilete, cum Tudor Gheorghe umple Sala Palatului la fiecare spectacol, că citesc pe bloguri despre spectacole faine şi chiar deja despre Festivalul George Enescu de care ne despart luni bune…toate astea nu pot să însemne decât din ce în ce mai mulţi recurg la alternativele de calitate, în timp ce televiziunile umflă de zor sondajele…sau cel puţin aşa-mi place să cred
@tetris: observăm cum cele mai multe spectacole de teatru umplu sălile şi cum, de exemplu, la TNB sunt destule cele pentru care se formează coadă sâmbata dimineaţa la ora 8, cu 2 ore înainte să se deschidă casa de bilete, cum Tudor Gheorghe umple Sala Palatului la fiecare spectacol, că citesc pe bloguri despre spectacole faine şi chiar deja despre Festivalul George Enescu de care ne despart luni bune…toate astea nu pot să însemne decât din ce în ce mai mulţi recurg la alternativele de calitate, în timp ce televiziunile umflă de zor sondajele…sau cel puţin aşa-mi place să cred
Ah, ce te invidiez! Îl ador pe Tudor Gheorghe, e atât de complex și complet! De copilă m-au dus ai mei la spectacolele lui, aveam în casă plăci de pick-up, casete și după aia CD-uri cu el, superb! Mă bucur peste măsură că încă sunt pline sălile de concert la el, eu sunt cinvinsă că mai sunt speranțe pentru bunul gust al românilor. Te pupez și îți pasez o leapșă (acu o scriu ).
Ah, ce te invidiez! Îl ador pe Tudor Gheorghe, e atât de complex și complet! De copilă m-au dus ai mei la spectacolele lui, aveam în casă plăci de pick-up, casete și după aia CD-uri cu el, superb! Mă bucur peste măsură că încă sunt pline sălile de concert la el, eu sunt cinvinsă că mai sunt speranțe pentru bunul gust al românilor. Te pupez și îți pasez o leapșă (acu o scriu ).
@LiaLia: Bine ai zis, complex şi complet…deja am această părere despre Tudor Gheorghe de multă vreme şi totuşi nu încetează să mă uimească la fiecare spectacol, cu noi şi noi idei Sunt din ce în ce mai pline, ca să zic aşa, pentru că fiecare spectacol se reprogramează pentru că cererea de bilete este foarte mare…cu câteva săptămâni înainte abia dacă mai rămân locuri răzleţe prin sală. De-abia o aştept Pupici mulţi :*
@LiaLia: Bine ai zis, complex şi complet…deja am această părere despre Tudor Gheorghe de multă vreme şi totuşi nu încetează să mă uimească la fiecare spectacol, cu noi şi noi idei Sunt din ce în ce mai pline, ca să zic aşa, pentru că fiecare spectacol se reprogramează pentru că cererea de bilete este foarte mare…cu câteva săptămâni înainte abia dacă mai rămân locuri răzleţe prin sală. De-abia o aştept Pupici mulţi :*
@Tomata cu scufiţă: eu am abandonat această aspiraţie înainte de a face ceva în direcţia ei…
Aştept să văd care au fost şi celelalte aspiraţii ale tale
@Ioana: Bine ai venit pe la mine! Mulţam pentru comentariu şi te mai aştept! Mă bucur că ţi-a plăcut plimbarea prin blogosferă, dorinţa mea ar fi să reuşesc să postez săptămânal despre ce-am citit fain, dar nu prea reuşesc
)))) se pune visul de maturitate?eu visez saaaa gasec o matusica cumintica,bogatica….sa-mi lase mie toata bocceluta cu niscaiva gologani,iar eu sa traiesc fara sa muncesc 'din necesitate';ce zici,se pune?!
@Rodica: bineînţeles!!! Nu înţeleg de ce am fost învăţaţi să visăm numai vise care să ajute la propăşirea bunăstării prin muncă, în loc să fim încurajaţi să visăm cum ne pică din cer o grămadă de gologani, care să ne permită să facem numai ce vrem, să muncim când vrem nu din necesitate, cum bine zici )
Hihihi, ce zurlă ai fost și tu! Apropo, că nu cred că am spus vreodată, eu de la 7 la 11 ani am făcu balet Dar în afară de ritm în dans, nu s-a prea prins delicatețe și grație la mine Mulțumesc de preluare, pupez!
@LiaLia: ah, ce te indiviez! Nu cred că graţia şi delicateţea mă interesau pe mine la vremea aia, ci zbănţuiala în sine, că eu cam aşa vedeam baletul…nu la partea elegantă şi graţioasă, ci la sărituri şi la toate figurile de dans jinduiam Plăcerea a fost de partea mea, cum bine s-a văzut
Eu n-am citit-o. Nu am citit niciodata in copilarie cartile specifice varstei, ci alergam dupa alte carti, alte genuri. "Marile sperante" am citit-o acum, in prezent, la fel si "Papillon" sau "Singur pe lume". Poate o sa ascult in lectura lui Florian Pitis.
Eu nu puteam deveni cadru didactic pentru ca prea eram rea si nu ma potriveam, n-as fi avut rabdare. Interesant este ca macar constientizam. Nu-mi amintesc de niciun vis, de nicio dorinta inaintea celei de a deveni prim-ministru. Mi-am tot dorit acest lucru, incat nici acum nu consider ca mi-a trecut vremea. Asta este un vis, normal, dar se leaga de ceea ce-mi doream sa devin. Mai sunt sperante. Ai avut o copilarie de invidiat. Dovada stau dorintele tale asa de frumoase si realiste.
croitoreasa, creatoare de moda… e cea mai interesanta varianta pe care am auzit-o pana acum cat despre balet, lasa ca poate ne-om intalni noi intr-o zi si-ti arat degetele mele de la picioare ) presimt ca te vei bucura ca nu te-au dat la balet
@QED: dacă stau acum să mă gândesc la răbdare, nu'ş ce să mai zic despre cât de realiste au fost visele mele Prim-ministru?! Foarte tare Da, am avut o copilărie faină
@Cami: cred că n-aş fi avut cine ştie ce succes, că nu am fost niciodată prea îndemânatică sau am pierdut îndemânarea pe parcurs, pentru că la păpuşi le făceam hăinuţe cum n-aş mai fi în stare să fac acum Mda, cred că înţeleg ideea…mama avea temerea că-mi stric picioarele )
@tetris: Mi-a plăcut şi când am citit-o în copilărie şi prin adolescenţă, dar acum am receptat-o cu totul alt fel, am simţit-o şi cred că voi retrăi gânduri şi imagini din ea multă vreme
@QED: nici eu nu le-am citit pe toate la vremea lor, Papillon nici până acum…trebuie neapărat să asculţi Micul Prinţ! Ar fi ok şi să citeşti cartea, cu ilustraţiile autorului, dar cred că vocea lui Pitiş adaugă un ceva în plus şi te face să trăieşti altfel povestea
“N-am avut niciodată dorinţe nemăsurate sau, cum se zice, n-am privit mai larg decât pot cuprinde cu privirea doi ochi senini. Când mănânc clipesc ca o raţă albă şi ştiu că dragostea e ca o pasăre în colivie; dacă nu o hrăneşti zilinic, moare.”
din Partea lăuntrică a vântului sau roman despre Hero şi Leandru, de Milorad Pavic, trad. Mariana Ştefănescu
"27 aprilie. La fiecare zece ani, ar trebui să ştergi din mintea ta câteva idei pe care experienţa a dovedit că sunt false, primejdioase. Idei de şters: a)Femeile se pot simţi legate de o promisiune sau de un jurământ. E fals. Femeile nu au morală, ele depind, în ce priveşte moravurile lor, de acel pe care-l iubesc. b)Există o femeie perfectă cu care dragostea ar fi un lanţ de bucurii nealterate ale simţutilor, ale spiritului şi ale inimii. E fals. Două fiinţe umane ancorate una lângă alta sunt ca două vase zguduite de valuri; carcasele lor se izbesc una de alta şi gem."
Cartea pe care o citesc acum se numeste “Arta conversatiei” scrisa de Ileana Vulpescu, o carte pe care o citesc cu creionul in mana pentru ca sunt atatea invataturi de tinut minte incat este greu sa trec peste ele fara sa le notez si sa doresc candva sa recitesc vorbele de duh si intelepciune din carte.
Pasajul care m-a impresionat astazi pot spune ca pana la granitele lacrimilor a fost unul in care bunica Sanzianei, stramutata in Baragan in urma colectivizarii, aduce acasa, in satul natal, ramasitele sotului sau, mort la doi ani dupa mutarea acolo. Dupa moartea sotului – la momentul acela nu i s-a permis sa aduca in satul natal ramasitele pamantesti pentru ca “aveau domiciliu obligatoriu, vii sau morti”. Dupa moartea batranului, reconsiderandu-se situatia “chiaburilor” li sa permis intoarcerea la casele lor. Batrana a mai ramas insa inca sapte ani in acelasi loc timp in care a muncit si a strans banii astfel ca dupa sapte ani a cumparat o pereche de boi si un car, a dezgropat osemintele si de aici incepe fragmentul care m-a impresionat profund: “dupa sapte ani, am inteles de ce se pedepsea Bunica astfel: dupa sapte ani, si-a cumparat car cu boi, a dezgropat oasele Bunicului, le-a pus intr-un sicriu, le-a urcat in car, si-a pus intr-o ladita putinul ei avut – trei saci de faina pe care si-o luase ani de zile de la gura si-un sac de colaci alaturi cu sicriul – si-a pornit-o, intr-o zi de septembrie, din inima Baraganului spre Cernati. Pe unde trecea, barbatii se descopereau, femeile-si faceau cruce, iar ea desafacea sacul cu colaci, mereu improspatati si zicea: “Luati oameni buni. Sa fie de sufletul robului lui Dumnezeu – Vasile”. Se oprea-n cate-un sat, pastea boii si ruga cate-un gospodar s-o lase sa framante si sa coaca un cuptor de colaci de sufletul celui pe care-l ducea din straini la locul lui din neam de neam. O chemau oamenii la masa lor si pe langa colacii facuti de Bunica dadea fiecare cate ceva de sufletul lui si se uitau la Bunica si ziceau: “Brava dumitale, dada, ca duci omul sa hodineasca la locul lui”. “Mi-o fi destul ca doi feciori si-un ginere sint ingropati in tara straina ca, dac-as fi stiut unde sa ma duc, ma duceam si dupa oasele lor de le-aduceam. Ce sa facem, dac-asa au fost timpurile…” Sapte zile au batut drumul oasele Bunicului pana s-ajunga-n satul lor. Mama si cu mine ii asteptam pe Bunicul si pe Bunica, asa cum ne spusese ea, intr-o duminica la biserica(…). Cand s-a sfarsit slujba si-am iesit cu totii din biserica, Bunica sedea in tinda, iar carul cu boii-njugati, trasi la umbra,-n marginea drumului. (…) ” La groapa, dupa slujba de duminica si cea cuvenita adormirii mortilor, ” …dintr-o data, la ultimele cuvinte ale preotului, toate femeile au inceput sa jeleasca. Toate jelaniile, dar absolute toate, povesteau viata Bunicului si-a neamului sau, apoi fiecare-si povestea propria viata, rugandu-l pe Bunicul sa duca veste celor dusi din neam din cele pe care le-ndurau cei de pe pamant(…). Bunica s-a uitat in pamantul care pecetluia trecerea prin lume a Bunicului. “Te-am adus acasa, omule, acuma pot sa-nchid ohii… ” Maica a ramas in satul lor pana la moarte.
Nu stiu daca mai sunt necesare adaugiri sau explicatii insa este unul dintre fragmentele care m-a facut sa ma simt mandra ca sunt romanca. Indiferent care este prezentul…cred ca nimic nu-mi va putea smulge din inima vreodata radacinile neamului in care m-am nascut indiferent de evolutia stiintei, indiferent de influenta atator “modernisme”. E un comentariu mai lung, imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor dar am dat de articol si chiar daca nu era vorba despre concurs am simtit ca trebuie sa-l postez. Pentru ca atunci cand am vreme de zabovit trec si pe aici, draga mea si imi astampar setea cu cele de suflet! Mult succes si inima buna, drag, Mirela! PS…am sters comentaril pentru ca la prima postare aveam niste greseli de scriere care mi-au scapat!
"Daca oamenii ar sti cu siguranta, ca unele acte ale lor nu vor fi platite, nici mai curand, nici mai tarziu, nimeni n-ar mai face nimic. Omul care a renuntat la orice rasplata si lucreaza pentru ceea ce e sortit pieirii, stiind ca totul va pieri, acela e singurul om vrednic de a locui impacat in acest univers. El face, dar nu pretinde ca altii sa faca pentru el; el da, stiind ca nu va primi niciodata; el aspira spre inaltimi, stiind ca nu le va atinge; el se ofera pe sine insusi si stie ca nimeni nu-i va da pretul ce i se cuvine. Adevarata noblete a omului, eroismul sau cel mai mare, consta in a sti sa traiasca chiar atunci cand toate temeiurile vietii sunt distruse in el." Giovani Papini, Un om sfârşit
"Toate imi sunt ingaduite,dar nu toate de folos"(Sf.Ap.Pavel-Ep.I Corinteni,cap.6,12)
Citatul are context religios,dar pentru mine se extinde in porii fiintei mele si imi ghideaza balanta alegerilor, imi disciplineaza dorinta aproape maladiva spre placere si frumos.Spun maladiva,pentru ca urmarind frumosul tind sa ma ratacesc in taramuri periculoase.E ca un dus rece,venit pe vreme calda si praf mult,revigorandu-mi optiunile. Citatul nu e inchizitorial,ma lasa sa ma adun din deznadejde,sa ma clarific si sa-mi reasez bastionul.Imi ofera libertate,imi ofera dragoste.Dragostea unui Dumnezeu ingaduitor si intelegator al neputintelor umane,cunoscator prin paternitate.Citind cuvintele pauline simt parca mangaierea tatalui pe frunte,in vreme de lacrimi si de suflet ghemuit in unghere intunecate.Imi ofera iertare in cantitati indestulatoare si incredere intr-o alegere buna,dupa aceea…dupa orice 'altceva' ce a stat in calea luminii mele.
"Copilul e mic, dar in el e cuprins omul; creierul este stramt, dar el adaposteste gandirea; ochiul nu este decat un punct, dar el cuprinde in privirea sa orizontul." Este un citat de Alexandre Dumas-fiul, extras din "Dama cu camelii". Personal cred ca aceste cuvinte cuprind tot ceea ce insemnam noi ca oameni, cuprind totul, intregul.
Puține citate m-au impresionat la fel de mult ca acesta, din Tunelul, De Ernesto Sabato.
„Parcă trăiserăm pe două coridoare alăturate sau pe două tunele paralele, fără să ştim că mergem unul lângă altul, două suflete asemănătoare în situaţii asemănătoare, întâlnindu-ne la sfârşit în faţa unei scene pictate de mine, o scenă destinată numai ei, ca un anunţ secret al prezenţei mele, al faptului că cele două coridoare se împreunaseră, în sfârşit, şi ora întâlnirii sosise. Ora întâlnirii sosise! Era adevărat, oare, că cele două coridoare se împreunaseră şi că sufletele noastre se contopiseră şi ele? Câtă iluzie! Nu, coridoarele erau tot paralele. Doar zidul despărţitor era de data asta din sticlă pentru ca eu să-i pot vedea chipul tăcut şi de neatins… Dar zidul nu era întotdeauna din sticlă: uneori era din piatră neagră şi eu nu mai ştiam atunci ce se petrece de cealaltă parte şi nici ce făcea ea în aceste intervale. Mă gândeam că poate în aceste momente chipul ei era altul, că surâdea poate altuia şi că toată această poveste cu coridoarele era doar o invenţie a mea şi că, în orice caz, exista un singur tunel, întunecos şi singuratic: al meu, unde îmi petrecusem copilăria, tinereţea, întreaga viaţă. În aceste părţi transparente ale zidului de piatră eu o zărisem pe această fată şi crezusem că venea pe un alt tunel, paralel cu al meu, dar ea aparţinea în realitate lumii largi, lumii fără de margini a celor ce nu trăiesc în tunele. Poate se apropiase din curiozitate de una din ferestrele mele şi văzuse spectacolul perpetuu al singurătăţii în care trăiam. Sau poate o intrigase limbajul mut şi secret al tabloului meu. Şi atunci, în timp ce eu îmi străbăteam coridorul fără sfârşit, ea îşi trăia, afară, viaţa ei firească, agitată, ca toţi aceia care nu trăiesc în tunele; această viaţă curioasă şi absurdă în care există baluri, petreceri, veselie şi frivolitate. Şi se întâmpla ca uneori, când eu ajungeam la una din ferestrele mele, ea să se afle acolo, aşteptându-mă mută şi neliniştită (de ce să mă aştepte? şi de ce mută şi neliniştită?). Se întâmpla însă ca uneori ea să nu ajungă acolo sau să uite de sărmana mea fiinţă zidită-n tunel şi în astfel de situaţii eu să-mi lipesc obrazul de sticlă şi s-o văd în depărtare surâzând sau dansând, fără să-i pese de mine, sau, şi mai rău, să n-o văd deloc şi să-mi închipui că se afla în locuri inaccesibile sau murdare. Şi atunci simţeam că destinul meu era infinit mai trist şi mai singuratic decât îmi imaginasem.”
a aparut "Calatorie prin Portugalia" de Saramago, suna promitatoare descrierea cartii. Multumesc pentru ca datorita tie am descoperit acest scriitor. O zi faina!
a aparut "Calatorie prin Portugalia" de Saramago, suna promitatoare descrierea cartii. Multumesc pentru ca datorita tie am descoperit acest scriitor. O zi faina!
"Bărbatul: Ce sunt eu? Un amărât de filozof, rătăcit în jungla principiilor! Vântul acesta rece îmi risipeşte amintirile… Uitarea ridică o aripă de praf. Ştiu! Vreţi să vedeţi sufletul meu în haine de duminică! Temple, moschei, biserici… Atâta piatră pentru a venera o umbră! Nesfârşită va fi noaptea celui care a întunecat soarele" (Iarna in rai – V. Butulescu)
"N-am bani deloc, nici resurse sau sperante. Sunt cel mai fericit om de pe pamant. Acum un an, acum sase luni de zile, credeam ca sunt artist. Nu ma mai gandesc deloc la treaba asta: pur si simplu exist si nimic mai mult."
@Monica Tarţa: merită oricând şi chiar aseară am mai ascultat câteva capitole Nu am văzut piesa, o să caut să văd dacă şi unde se joacă. Mulţam pentru idee
@Sasha: am văzut că am apărut şi am citit la Polirom despre ea, dar nu am apucat s-o răsfoiesc…nu mă îndoiesc că e interesantă Cu multă plăcere! Mă bucur mult că l-ai descoperit şi că-ţi place! O zi frumoasă şi ţie!
@Sasha: am văzut că am apărut şi am citit la Polirom despre ea, dar nu am apucat s-o răsfoiesc…nu mă îndoiesc că e interesantă Cu multă plăcere! Mă bucur mult că l-ai descoperit şi că-ţi place! O zi frumoasă şi ţie!
@Bianca: o să-mi iau şi eu cât de curând varianta în limba franceză Este minunată şi chiar e fain de ascultat…să ne simţim ca în copilărie când ni se spuneau poveşti la gura sobei
"Si pe urma azi e altceva… Mi-a murit credinta in mine insumi… Cand m-ai inselat randul trecut, a fost o lovitura in plin… M-a clatinat pana la pamant, dar am suportat-o. Aveam radacini adanci… Eream altul… In dupa-amiaza aceea si pe urma toata seara si inca toata noaptea apoi, era in mine gerul unui foc mistuitor. Alergam pe strazi, cu groaza ca daca stau o clipa in loc, sa gandesc, as putea innebuni… Am venit acasa tarziu de tot… mi-am luat frunea in maini pana am cazut intr-un soi de ameteala si nesimtire. Dar cand, in zorii zilei, dupa noaptea aceea plina de iasme, in care fusesem pana la capatul lumii, am deschis larg ferestrele si racoarea diminetii mi-a navalit in odaie… mi-am umezit buzele… mi-am inviorat tamplele… Am respirat adanc sufletul tanar al zorilor si am inteles atunci ca totul e trecator in iubire… ca ma cheama o viata noua… alta viata… un ideal care nu te inseala ca o simpla pereche de buze… Si in dimineata aceea n-am venit sa-ti cersesc iubirea… caci ma simteam un pisc rece de piatra… Azi, unde as mai putea gasi sprijin si refugiu, daca iubirea ta mi-ar da o noua lovitura?… Evident, fara voia ta…"
Gelu..intr-un dialog cu Maria. Din Jocul Ielelor de Camil Petrescu
In spatiul supranatural zburau, nevazute, impalpabile, miriade de mici suflete care asteptau sa se incarneze. Fusesem si eu unul dintre ele si iata ca uitasem totul. Imi dadeam seama cu spaima ca aceasta lipsa de memorie echivala cu neantul. (Simone de Beauvoir, Amintirile unei fete cuminti)
@Tomata cu scufiţă: exact cum spuneai şi tu în leapşă, cum să povesteşti la infinit aceeaşi poveste şi să rămână atâtea nepovestite?! Mulţam de lepşuire
@Tomata cu scufiţă: exact cum spuneai şi tu în leapşă, cum să povesteşti la infinit aceeaşi poveste şi să rămână atâtea nepovestite?! Mulţam de lepşuire
una dintre cele mai frumoase cărți românești ale ultimilor ani este ”Ambasadorul invizibil”,Polirom,2010, scrisă de poetul-romancier Nichita Danilov. Dacă vă pică în mână,dacă o găsiți, dacă vreți să citiți o carte românească nouă,contemporană excepțională,nu ezitați o clipă. cu toate că am în minte o grămadă de citate, din mari scriitori ai literaturii universale, din clasici, nu o să fac asta. m-a impresionat prea mult acest roman splendid, plin de înțelepciune și cu un fir narativ deosebit cu greu am ales să scriu doar două citate, dar iată-le: 1.”Moartea unora se transformă pentru alții în festin și astfel viața merge înainte,închizându-se în cerc” 2.”Mă închin.Aș vrea să mă să mă spovedesc, să spun tot ce am pe suflet, să vorbesc cuiva despre necredința de care sunt cuprins..Ar trebui să mă spovedesc, dar în fața cui? Cine e interesat cu adevărat de suferința mea? Poate că e suficient să mă spovedesc în interiorul meu. De ce să mă spovedesc în fața altora? Stând întins pe pat, îmi spun, dacă suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, înseamnă că putem să ne închinăm la propriul chip și să ne spovedim, târându-ne în genunchi, în fața lui…Numai că,uneori,acest chip al nostru e o simplă caricatură. Nu o mască, o caricatură…”
eu m-am reapucat de Dickens. niciodată nu am dat greș cu ”băiatul” ăsta. am început cu Great expectations. mi-am propus să citesc și tot ce prind din Thomas Mann, după ce ”mi se ia” de Dickens. apoi… mă mai așteaptă vreo trei ”grămejoare”. spor la citit!
"Neputând fi în prezent,tranformăm trecutul şi viitorul în prezenţe astfel încât nulitatea actuală a timpului ne uşurează accesul infinităţii lui" Emil Cioran-"Amurgul Gândurilor"
"Probabil cu vremea te obişnuieşti atât de mult cu tine, închis în cercul tău nevăzut, încât nici nu mai vrei să ieşi. E ca un teritoriu pe care tălpile, brațele şi inima ta l-au trasat în jurul tău. E ca o patrie. Eşti singurul ei cetățean. Locuitorul oraşelor tale interioare. Eşti poporul tău de umbre, sentimente, manifestații de stradă, fabrici şi căi ferate, gări sau porturi, pasiuni şi iluzii.
Imi pare rau pt autorul/ea articolului-fotografie cu 'cele mai urate scriitoare',nu sunt de acord!Frumusetea sta bine merci in ochii privitorului,iar dragele de ele,acele scriitoare au avut frumusete din plin.Ca ce e pielea fara creier?Doar animal….
Imi pare rau pt autorul/ea articolului-fotografie cu 'cele mai urate scriitoare',nu sunt de acord!Frumusetea sta bine merci in ochii privitorului,iar dragele de ele,acele scriitoare au avut frumusete din plin.Ca ce e pielea fara creier?Doar animal….
Mie mi-a placut foarte mult cartea. E drept ce spui tu, ca poate daca ai citit mai multe carti de Moravia, gasesti acelasi personaj masulin. Eu am citit Amorul conjugal si Cei doi prieteni, care nu poate fi numita chiar o carte a lui, ci o incercare de a contura ceva, esuata se pare. Insa, eu cred ca e un pic normal, sau…firesc ca un autor sa construiasca cumva acelasi timp de personaje..nu e un lucru bun, dar poate ca asta e personajul pe care l-a simtit el, asa a vrut sa-si creeze stilul si, desi e greu, cred ca o carte ar trebui judecata de sine statatoare, fara a o compara cu alte carti ale autorului.
Mie mi-a placut foarte mult cartea. E drept ce spui tu, ca poate daca ai citit mai multe carti de Moravia, gasesti acelasi personaj masulin. Eu am citit Amorul conjugal si Cei doi prieteni, care nu poate fi numita chiar o carte a lui, ci o incercare de a contura ceva, esuata se pare. Insa, eu cred ca e un pic normal, sau…firesc ca un autor sa construiasca cumva acelasi timp de personaje..nu e un lucru bun, dar poate ca asta e personajul pe care l-a simtit el, asa a vrut sa-si creeze stilul si, desi e greu, cred ca o carte ar trebui judecata de sine statatoare, fara a o compara cu alte carti ale autorului.
O carte grea…grea pentru ca e greu sa urmaresti circularitatea Initial..incercam sa vad unde s-a oprit ideea si cand o relua citeam ultimul rand de unde se terminase. Apoi, mi-am dat seama ca da, cum spuneai si tu, trebuie sa ma bucur de lectura si atat. Si m-am bucurat, din pacate, intr-adevar, ar trebui citita toata intr-o zi, daca s-ar putea, pentru ca altfel pierzi putin firul. O carte frumoasa, dar..nu m-a fascinat
O carte grea…grea pentru ca e greu sa urmaresti circularitatea Initial..incercam sa vad unde s-a oprit ideea si cand o relua citeam ultimul rand de unde se terminase. Apoi, mi-am dat seama ca da, cum spuneai si tu, trebuie sa ma bucur de lectura si atat. Si m-am bucurat, din pacate, intr-adevar, ar trebui citita toata intr-o zi, daca s-ar putea, pentru ca altfel pierzi putin firul. O carte frumoasa, dar..nu m-a fascinat
@Rodica: articolul a apărut pe dailycotcodac şi pe mine m-a amuzat Nu înseamnă că le contest în vreun fel talentul şi nici măcar farmecul din pdv estetic…numai dacă ne gândim ce succes a avut George Sand, este evident că frumuseţea minţii ei a fost apreciată şi că, într-adevăr, pielea fără creier nu este nimic
@Rodica: articolul a apărut pe dailycotcodac şi pe mine m-a amuzat Nu înseamnă că le contest în vreun fel talentul şi nici măcar farmecul din pdv estetic…numai dacă ne gândim ce succes a avut George Sand, este evident că frumuseţea minţii ei a fost apreciată şi că, într-adevăr, pielea fără creier nu este nimic
@Adriana: tocmai am luat şi eu Cei doi prieteni şi urmează s-o citesc. Cred că nu judecăm cărţile după vreo reţetă, ci pur şi simplu, citind, simţi şi gândeşti anumite chestii…dacă se întâmplă să constaţi că autorul creează acelaşi tip de personaj în mai multe din cărţile sale, e o simplă constatare pe care o poţi aprecia sau o poţi considera deranjantă…pentru mine, Moravia este unul din autorii de suflet şi pentru că abordează tipul de personaj pe care l-am descris în postare
@Adriana: tocmai am luat şi eu Cei doi prieteni şi urmează s-o citesc. Cred că nu judecăm cărţile după vreo reţetă, ci pur şi simplu, citind, simţi şi gândeşti anumite chestii…dacă se întâmplă să constaţi că autorul creează acelaşi tip de personaj în mai multe din cărţile sale, e o simplă constatare pe care o poţi aprecia sau o poţi considera deranjantă…pentru mine, Moravia este unul din autorii de suflet şi pentru că abordează tipul de personaj pe care l-am descris în postare
@Adriana: m-a fascinat tocmai prin faptul că poate transmite atât de multe idei şi sentimente, încât, citind impresii despre ea pe mai multe bloguri, am observat că fiecare a găsit altceva şi altceva în rândurile ei
@Adriana: m-a fascinat tocmai prin faptul că poate transmite atât de multe idei şi sentimente, încât, citind impresii despre ea pe mai multe bloguri, am observat că fiecare a găsit altceva şi altceva în rândurile ei
@Rontziki: da, asa e, numai ca mi se paruse ca poate nu ar mai vrea oamenii sa-l citeasca pe Moravia din cauza personajelor foarte asemanatoare si atunci am zis sa-l "salvez" cumva . Sper sa-ti placa Cei doi prieteni, pentru mine a fost o experienta minunata cartea aia.
@Rontziki: da, asa e, numai ca mi se paruse ca poate nu ar mai vrea oamenii sa-l citeasca pe Moravia din cauza personajelor foarte asemanatoare si atunci am zis sa-l "salvez" cumva . Sper sa-ti placa Cei doi prieteni, pentru mine a fost o experienta minunata cartea aia.
am vorbit în urmă cu câteva zile cu Escu şi el mi-a spus despre concursul tău. de atunci am tot avut ca un mâncărici ce nu-mi dădea pace pentru că mă aflam în imposibilitatea de a alege un singur citat, pentru mine acest lucru fiind de-a dreptul monstruos pentru că am agende pline cu astfel de citate, unde mai pui că recent mi-am făcut şi un alt blog (tofutureme.wordpress.com)special destinat citatelor , acele cuvinte din cărţi ce mi-au gâdilat mie coarda sensibilă din interior . . . Mi-e greu să mă decid asupra unui citat , toate sunt frumoase, aparte, toate mi-au vibrat cu ceva la vremea lor , la momentul de "Acum" al trecutului . . . de vreo jumătate de oră-mi tot consult agendele şi blogurile şi tot n-am reuşit să aleg dceva fără să am păreri de rău şi să mă cert de una singură că aş fi nedreaptă şi că aleg un citat în detrimentul altuia . . . motiv pentru care, la un search haotic pe blogul meu, mi-a sărit în ochi următorul citat . . .
" Femeia e diavolul reîncarnat, machiat şi epilat. "
şi cu asta am scăpat de tortură. am ales ceva simplu, scurt şi la obiect, creaţie proprie. ( nu că ar fi cine ştie ce , dar măcar nu mă vor certa alte citate că nu le-am ales pe ele )
Yees, multumesc foarte muuult, mult, mult! Tare mă bucur! Am citit cartea lui Papini, pe la inceputul lunii! e teribilă! iar citatul respectiv m-a lecuit de oareşce angoase !
Yees, multumesc foarte muuult, mult, mult! Tare mă bucur! Am citit cartea lui Papini, pe la inceputul lunii! e teribilă! iar citatul respectiv m-a lecuit de oareşce angoase !
tot Cărtărescu zicea la un momant dat că îți dai seama că citești o carte bună atunci când la un moment realizezi că a trecut mult timp de când nu ai mai văzut literele.. sunt total de acord. foarte frumoasă cartea
Veselie de mare arta, clar! Doamne, cati nebuni, cati prosti! Dar macar e si-o chestie misto. Exista oameni care pot rade de asa ceva. Si eu sunt printre ei!
@all: mă bucur tare că v-au amuzat Mai sunt, evident, şi căutări serioase, unele foarte faine, dar e firesc să se caute lucruri normale, astea sunt cele care dau de gândit
Britain`s got talent, America`s got talent, India`s got talent, Romanii au talent, asa ca de ce nu ar avea si bloggerii? Talent!
Mno…amu-i amu! Sa vedem ce talent ai tu! Baga mare si etaleaza-ti talentele pe blog (poza o gasesti la mine ) si daca nu e foc spune lumii, printr-un link, ca eu te-am indemnat
Britain`s got talent, America`s got talent, India`s got talent, Romanii au talent, asa ca de ce nu ar avea si bloggerii? Talent!
Mno…amu-i amu! Sa vedem ce talent ai tu! Baga mare si etaleaza-ti talentele pe blog (poza o gasesti la mine ) si daca nu e foc spune lumii, printr-un link, ca eu te-am indemnat
@Monica Tarţa: Mulţam pentru apreciere! Serveşte cu încredere Nu tot ce urmăresc se află în blogrol, citesc multe şi din reader şi de-asta împărtăşesc în această formă plimbările mele prin blogosferă.
@Monica Tarţa: Mulţam pentru apreciere! Serveşte cu încredere Nu tot ce urmăresc se află în blogrol, citesc multe şi din reader şi de-asta împărtăşesc în această formă plimbările mele prin blogosferă.
@Irina: deja îmi place f mult artistul şi urmăresc mereu ce mai are nou, toate sunt faine şi interesante, cu greu m-am decis s-o aleg pe aceasta pentru azi, cred c-o să mai pun
sarut'mana, Rontziki! Da, are acest artist opere SPECIALE. Si mie imi place foarte mult. De la idee, la concept, la culoare, realizare, detalii… este impresionant, in opinia mea!
@se-cret: în interpretarea mea, dacă noi ne apărăm de ploaie cu ajutorul umbrelelor, peştişorii se apără de soare atunci când razele lui pătrund prin apă Dar tocmai de-asta îmi place Kush, dă naştere la multe interpretări
@Alina: da, foarte prost ales…dacă găseau un spaţiu distinct în care să organizeze târgul, chiar cred că avea mai mult succes, nu doar la cei veniţi special pentru târg, ci şi la ceilalţi… Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
@Alina: da, foarte prost ales…dacă găseau un spaţiu distinct în care să organizeze târgul, chiar cred că avea mai mult succes, nu doar la cei veniţi special pentru târg, ci şi la ceilalţi… Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
@tetris: ce-ai făcut de ai 30% reducere la polirom? Am recurs şi eu la comandat în ultima vreme, am prins nişte zile cu reduceri bunicele (25%) la elefant.ro…e comod şi merită din când în când, mai ales că site-urile editurilor sau ale magazinelor online evidenţiază bine noutăţile, dar mi se face dor de librărie, să le văd, să le rasfoiesc şi să le aleg
@tetris: ce-ai făcut de ai 30% reducere la polirom? Am recurs şi eu la comandat în ultima vreme, am prins nişte zile cu reduceri bunicele (25%) la elefant.ro…e comod şi merită din când în când, mai ales că site-urile editurilor sau ale magazinelor online evidenţiază bine noutăţile, dar mi se face dor de librărie, să le văd, să le rasfoiesc şi să le aleg
Articolul tău mă împinge spre a reciti “Particulele elementare”. M-a retranspus în atmosfera de acolo, din carte. Eu nu am scris despre ea, dar dacă e s-o recitesc, nu cred că voi scrie despre ea pentru că sunt aproape sigur ca voi rescrie inconştient ce am citit aici.
“Particulele elementare” e romanul care m-a readus la lectură după mulţi ani şi i-a dat acesteia locul pe care îl merită în ceea ce se numeşte “petrecerea timpului liber”.
În concluzie, o recomand cu căldură şi eu cititorilor blogului tău.
23 aprilie 2011, 11:58
Când am văzut prima dată pozele pe mail (am uitat să precizez că sursa imaginilor este mailul), am gândit că nu e adevărat! Dar am mai căutat informaţii despre acest râu şi se pare că într-adevăr, o perioadă din an, chiar aşa arată
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
servus!
eu unul resimt tot mai multe zile fara cuvinte, @Rontzi draga. nu stiu daca se vindeca chestia asta, cum nu stiu daca o asemenea mercuri nu e decit o scuza pentru chiar… lipsa cuvintelor … poate voi scrie despre asta daca voi mai avea… cuvintele la mine…
toate cele bune!
Câteodată e bine să mai lăsăm cuvintele să se odihnească şi să ne exprimăm altfel stările, gândurile…acesta ar cam fi rostul ideii “miercurea fără cuvinte”…
Cunosc starea cu lipsa cuvintelor, mă apasă şi pe mine uneori (perioade mai lungi sau mai scurte), după care revin cuvintele buluc şi nu-mi vine a crede ce multe şi expresive sunt (nu mă refer doar la blog, ci în general)…nu e bine nici aşa dintr-o extremă în alta, dar important e că lipsa cuvintelor se vindecă, e doar temporară
Trebuie doar să le lăsăm atunci când nu vin pentru a fi pregătiţi cum se cuvine pentru ele, atunci când revin
Toate cele bune şi ţie!
Am vazut Just go with it(despre care am si scris) , mi-a placut mult. De asemenea am vazut cam in urma cu un an Grown ups si ma asteptam mai mult dupa ce vazusem initial trailer-ul…
@tetris: aşa zic şi eu că e la nivel de 14-15 ani, dar culmea este că genul acela de umor chiar prinde la vârste dincolo de 14-15, să zicem chiar dublu şi peste e un anume tip de umor americănesc, pe care eu nu-l gust de nici o culoare, i-am zis genul “american pie”, pentru că bag în aceeaşi oală aceste filme…
Din cele povestite aici, Just go with it e cât de cât acceptabil, dar o comedie adevărată n-am mai văzut de ceva vreme…cred că e momentul unor re-vederi ale celor cu Audrey Hepburn, Marilyn Monroe şi altor comedii clasice
Media la americani e la nivel de 14-15 ani de la noi, dar nu-i vina lor exclusiv
Apropo de Audrey, a ras Copilu’ pe rupte la Cum sa furi un milion. O sa revad si Istoria Lumii, mi s-a parut f comica candva
“Grown Ups” nu mi-a placut deloc nici mie: poante rasuflate, umor de foarte prost gust, subiectul filmului un esec total.
“Letters to Juliet” e putin irealist: ce bunica s-ar duce dupa atatia ani in cautarea iubirii pierdute? Orisicat, mi-au placut mult peisajele din film si poate de asta l-am vizionat pana la capat.
“Just go with it ” cred ca a fost cel mai ok dintre toate, dar pe tot pe undeva pe o treapta de jos. Cred ca merita un 6 cu indulgenta. Copii aia doi din film au fost cireasa de pe tort! Amazing acting!
Fix pe aceeaşi lungime de undă, atât că pentru Just go with it aş da ceva mai mult că şi Jennifer Aniston şi Adam Sandler au fost simpatici ceva mai mult raportat doar la o comedie romantică, nu la filme în general
O să le adun şi pe acelea
Până una alta, am pus aşa de multe semne în carte, pentru paragrafele care mi-au plăcut, că cred că voi reveni la ea pentru mai multe teme decât iubirea
Oricum, trebuie citită toată
Multumesc mult pentru semnalarile de pe site-ul nostru , te asteptam sa ne citesti in continuare, asa cum o facem (de altfel) si noi!
Chiar scrisesem cateva randuri pentru rubrica noastra de luni (Prin blogosfera literara) despre cartea semnalata de Ionuca, necunoscuta si pt mine…
Cu multă plăcere
Mă strădui să nu ratez postări, dar e cam greu cu timpul, mai ales că nu mai pot aranja blogrolul ca să-mi arate când se publică ceva nou…
Sigur nu’s din Romania imaginile? Eu cand am fost la iarba verde, undeva pe langa Brasov, tot asa era colorata apa, dar de la peturile de ketchup, dozele de cola si bere…
Anyway, frumoase imagini
Citind prima parte a comentariului, eram gata să zic: unde ai fost? vreau şi eu! Apoi m-am dumirit şi am oftat…mda, şi pe la noi râuri colorate, dar din alte motive
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Totul arata delicios, chiar si urzicile pe care sincer iti spun, nu le prea mananc. Nu pentru ca nu imi plac la gust, ci pentru ca am un dinte impotriva, caci si ele au avut o data pentru mine. Mica fiind si jucandu-ma, am alunecat si m-au urzicat mandrele urat de tot. Deci intelegi de ce am sa refuz minunatia asta de mancare
Cu multă plăcere! Păcat că destul de curând n-o să mai fie pe piaţă, mi-ar fi plăcut să pot face oricând!
Ce minunăţii ai pe site! O nouă sursă de inspiraţie pentru mine
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
Ai descris cam toate mâncărurile care-mi plac mie (ciorba de lobodă e ciorba mea preferată), aşa că mă duc acasă acum Ghici ce să fac Felicitări pentru realizări… ne zici şi reţeta de la mâncarea asiatică?
Mulţam frumos! Să ai spor şi poftă la lobodă!
Am pus link la toate reţetele în afară de lobodă, pentru că m-am inspirat de la alţii şi n-are sens să le repovestesc eu
Dă click pe ele şi o să le găseşti explicate frumos şi cu poze, inclusiv din timpul procesului
Hei, hei!
Interesant. Niciodata nu m-am gandit daca cineva, candva, a dat vreo definitie acelui spatiu virtual in care fiecare face ce-i trece prin cap.
Pentru mine Blogul reprezinta casuta virtuala unde ma-ntalnesc cu ciborgii!
adica cu prietenii virtuali. Detest facebucul sau alta forma de socializare stas (gen ” facebuck” sau forum).
Blogul este un spatiu particularizat cu personalitate ce vorbeste de la sine despre “proprietar”!
Pup pe scafarlie de bun regasit.
Las la portita… flori de tei (le astept ca pe painea calda)!
@andrei: Aşa este, blogul este un spaţiu personalizat care vorbeşte despre proprietar
E diferenţă mare între facebook şi blog şi nici nu are sens vreo comparaţie. După părerea mea, având şi cont pe facebook , cred că fiecare înseamnă altceva şi fiecare îşi face “treaba” ok.
Şi eu abia aştept ameţeala dulce de la florile de tei
Mulţam!
Mă gândesc la independenţă în condiţiile în care ai totuşi de-a face cu mediul că, dacă nu ai de-a face, atunci, evident, eşti independent de lumea aceasta…
Corect, independenţa nu este imposibilă, este chiar la îndemână, dacă eşti lucid, observi manipularea şi poleiala.
stiam eu ca la tine trebuie sa intru ca sa vreau sa citesc chestii noi.
deja eram in pana de idei, ma gandeam ca raman doar cu oribilele cursuri(pt ultima sesiune ) si cu cartiile despre publicitate
parca n-aveam chef nici de un roman siropos, ori in care nu ma pot regasi
asta e ceva ce as citi cu nesat cu siguranta so, once again thank you for finding it
si eu l-am citit pe Ritzer, mi-am facut licenta pe toata treaba globalistica – branding intre grobalizare si glocalizare.
in afara de globalizarea nimicului iti recomand – mcdonalizarea societatii – aia e prima scrisa de el, pt a intelege mai mult din globalizarea nimicului, care de altfel e un pic dusa la extrem in dorinta de a explica termenul.
gasesti si la mine pe blog despre mcdonalizarea societatii.
sa vedem acum, cum imi fac timp zilnic dupa ce ies din corporatie sa citesc despre corporatia altora
s-o cautam deci
Auzisem şi că mcdonaldizarea societăţii a făcut subiectul unei cărţi, dar nu ştiam că tot Ritzer e autorul, deşi vorbeşte despre mcdonaldizare şi în Globalizarea nimicului…Mulţam de recomandare, o s-o caut
Eşti specialistă în globalizare! Wow!
Să vezi cu ce savoare citeşti o astfel de carte după ce ieşi din corporaţie, crede-mă
Mă bucur că te-a amuzat, deja s-au strâns mai multe postări cu căutările din google care aduc vizitatorii pe la mine şi tre’ să recunosc că sunt slăbuţe faţă de ce-am citit pe alte bloguri…
Si uite cum un monolog se transforma intr-un dialog! Frumos, mi-a placut. Pana la urma cred ca oamenii se pot transforma, in mai bine sau mai rau, dar nu se pot schimba radical..
Tare savuros dialogul, suprinde oarecum modul in care ajungem la o ,,parere”, opinie, cu ajutorul acelei parti din noi care pune intrebari, care ne ironizeaza si ne ia peste picior de fiecare data cand facem o afirmatie… Cat despre schimbarea la oameni, asta cred si eu, ca in esenta ramanem aceeasi, eventual ne cizelam anumite comportamente sau dezvoltam altele, care erau mai latente. Esenta ramane, insa.
Mie mi se întâmplă frecvent deh, balanţă, până când mi se formează o părere (afară de cazurile impulsive în care am doar “impresie” nu chiar părere), mai multe părţi din mine analizează toate ideile, unele chiar aberante
Interesanta viziunea creatorului legata de Timp si de ce nu de creearea lui. Desi eu sunt de parere ca Timpul acesta ancestral, ia nastere odata cu conceperea spirituala a omului si ia sfarsit atunci cand spiritul nu isi mai are locul pe pamant. Transcede catre un al timp, oarecum cosmologic. Legile Universului ajung sa guverneze.
Legile Universului pe care, în realitate, nu le cunoaştem, despre care putem doar presupune…Timpul în sine nu există, este o creaţie a noastră, o convenţie şi, pe mine, transcenderea mă duce cu gândul la o dimensiune fără timp…
Foarte expresivă şi chiar de nu ai citi interpretarea tot meditezi asupra timpului nesfârşit ce e în noi şi care ne-nconjoară . E ireala imaginea spirituală ce ţi-o creează sau poate nu , oricum te duce cu gândul adânc în suflet dar nu eşti sigur că-nţelegi .
Artă metaforică Îmi place la nebunie cum se joacă cu minţile noastre! Înainte să citesc interpretarea, mi se păruse că acea clepsidră e semnul infinitului…cumva tot legat de timp, dar exact opusul
Bun regasit, Rontziki!
Principiul “fluture”
E si albastru! Nu mai pot medita, pentru ca stiu interpretarea autorului.
Un autor la superlativ, pentru mine.
Bine ai revenit!
Păi trebuia să priveşti şi să meditezi întâi, dar nu te-a lăsat curiozitatea
Dap, la superlativ şi mulţam încă o dată că mi l-ai revelat
Mi-a plăcut mult monologul-dialog. Sunt de acord cu ce ai spus tu. IQ-ul nu prea poate fi amelioarat pe parcursul vieţii spre deosebire de EQ, inteligenţa emotională, care poate fi îmbunătăţită. Părerea mea e că aici ar trebui să insistăm mai mult… Bine , dar e numai părerea mea… )
Zile senine!
Ai punctat bine diferenta intre perceptie (creata prin aparente studiate) si pricepere, mai ales in contextul actual in care toata lumea sta cu mana la gura si se mira cu au ajuns atatia idioti intr-o pozitie cu care nu au nicio legatura ….
Că au ajuns mai e cum mai e, se mai înşeală lumea, dar că îşi păstrează poziţiile după ce se dovedeşte că sunt complet pe dinafară e deja semn că asta se promovează…
Mda, bună întrebare
Avem nevoie de această iluzie, pentru că altfel ar fi de-a dreptul haos…plus că n-aş zice că e doar o iluzie, există şi promovare pentru merite şi n-aş putea aprecia care este ponderea, dar în mod cert ponderea celor promovaţi doar pentru aparenţe este mult prea mare…
Nu este numai aparenta si spoiala, este si truda.
Societatea ne invata de mici copii sa MINTIM, apoi sa NE MINTIM pe noi insine; apoi ne invata ca trebuie sa intram in competitii (oricare, in orice mod) pentru a dovedi ca suntem IMPORTANTI.
Si uite-asa ajungem sa fim fortati sa purtam masti, sa ne insusim roluri diferite, functie de contextul, circumstantele in care ne invartim.
Poate ca noi cei ce scriem nu suntem parte din categoria celor vizati de tine in post, insa CU CERTITUDINE suntem si noi in randul celor care poarta masti.
Ne e teama sa spunem ce gandim, preferam sa recurgem la “politete” , dupa parearea mea eronat inteleasa.
Recurgem la eschivari, pentru a nu deranja, jena, supara pe cineva.
Ei, in momentele acelea noi purtam o masca, nu pentru a obtine ceva, ci a ne feri sa ne asumam gandurile.
In privinta joburilor, marile corporatii vor oameni deschisi, disponibili, fara familie, fara responsabilitati, sociabili, oportunisti, cu zambetul pe buze permanent, dornici de a urca scara ierarhiei etc.
Profilul acestui om este specific pentru cei care calca pe cadavre pentru atingerea scopului!
La noi in tara, spre exemplu, functioneaza PCR-ul (adica pile, cunostinte, relatii) indiferent cat de capabil esti; iar daca nu ai PCR trebuie sa fii foarte bun si foarte disponibil (cu cat stai mai mult la job si te implici, cu atat esti mai bine vazut)!
Absolut de acord cu tot ce ai zis
Până la un punct este normală o mască şi deja în anumite aspecte nici nu mai sesizăm că e mască, intră în sânge şi devine un fel de a fi politeţea…Dar între politeţe şi a purta o mască a competenţei care să acopere mari lacune, lipsă de profesionalism şi toate cele, e oareşce distanţă…
Da, funcţionează PCR-ul, se poate şi fără el, mai greu, dar se poate…Ce e mai grav e că supravieţuirea sistemului relaţiilor vreme îndelungată a fost unul din factorii care a dus la diluarea criteriilor, în sensul că şi acolo unde nu e vorba de relaţii, rezultatul este acelaşi: se promovează superficialitatea, aparenţele, spoiala, chiar agresivitatea şi tupeul combinate eficient cu linguşeala când e cazul, pentru că sistemul valorilor este făcut praf de sus până jos…Dacă cineva ajunge sus aşa (indiferent la ce “construcţie” ne raportăm), aceleaşi “criterii” de promovare va practica, va transmite aceleaşi “valori”, nu doar pentru că nu poate mai mult, ci şi pentru că nu avantajează pe nimeni ca cineva de “mai jos” să înţeleagă mai multe
Minunate fotografii!
Am văzut Veneția de două ori, niciodată suficient, cât să răspund la întrebările care mi-au trecut și mi-au rămas (pr)in gând..
O lume, ruptă de lume, o lume care își aparține doar ei!
Io am crezut ca-i o capcana exact ca atunci cu pozele actorilor de cand erau mici.
Am dat clck pe poze crezand ca vaz pipera, berceni, militari, rahova, ferentari, etc.
Naspa! Nu e asa.
Uff! Matale pe unde o iei ca sa ajungi in pipera, rahova, ferentari? Io nu vaz asa ceva daca nu ploua. Sa admitem ca ploua si peisajul ie aproximativ asemanator (luand in consideratie blocurili vopsite de primarul care este primar).
Daca nu ploua, ‘geaba incerci cu gondola.
Hihi, incet incet ajung sa ma bazez pe ,,Miercurea fara cuvinte” pentru contorizarea zilelor. Eu sunt o persoana ce isi pierde zilele. Azi am avut senzatia continua ca e joi…
Venetia… ce frumos!! Sper ca prin iulie sa am norocul unei scurte stationari, in scop recreativ, pe-acolo…
Bună Rontziki !
Am mai spus-o şi-n alte comentarii , când te găndeşti ca acolo locuiesc oameni , care zi de zi trăiesc acelaşi vis , văd aceleaşi frumuseţi , te face să-i invidiezi !!
Bună şi happy WW!
Da şi nu…sunt locuri unde într-adevăr mi-ar plăcea să locuiesc, dar Veneţia nu este unul din ele…este însă un loc unde mi-ar plăcea să merg măcar o dată pe an
(astazi am ajuns si eu… pc-ul mi-a facut figuri!) pai daca te arde dorul… trebuie sa te duci!
Eu am fost în Venetia anul acesta pe 8 martie, sa fotografiez mastile. Nu a fost timp pentru plimbare cu gondola, pe apa a fost un vânt napraznic… dar vazând fotografiile tale, m-a apucat si pe mine dorul. Cred ca e timpul sa mai fac o tura!
Sper că s-a rezolvat cu pc-ul, nici eu nu prea am mai fost pe frecvenţă în ultimele zile…
Aş vrea şi eu să mai fac o plimbare la Veneţia, dar probabil nu anul acesta…
Eu auzisem ca folosim doar 5% din capacitatea creierului, dar e clar ca stiinta a evoluat si astfel s-a ajuns la 20%. Chiar mi-ar placea sa imi pot folosi creierul la capacitatea maxima, dar oare care sunt efectele secundare (reale, nu cele din film)?
Merci de recomandare, o sa il caut si eu
20% spun ăştia în film, n-aş băga mâna-n foc că e aşa, că doar filmul e mai mult ficţiune
Efecte secundare reale…hm…plictiseala?! Dacă am înţelege tot, am şti tot, unde ar mai fi distracţia?!
Aştept impresii
Tot ce pot sa zic e ca nenea are perfecta dreptate. Pana la urma cred ca acest cuvant “iubire” este folosit mult prea des, iar de cele mai multe ori nu este cel potrivit contextului.
“Dar, pentru că societatea în general încurajează “impresiile”, pentru că trăim într-o lume în care “imaginea” dictează legea, pentru că totul tinde să devină doar ambalaj, este un sacrilegiu să dezveleşti de formă, să cauţi sub poleială, te “potriveşti” numai dacă accepţi aparenţa şi o iei de bună.” S-au putea ca asta sa fie chiar buba cea mare, faptul ca societatea incurajeaza “impresiile”. Nu numai ca le incurajeaza, dar tinde sa-ti toarne sare pe fiecare rana, mic complex, frustrare si practic sa forteze persoana, care se simte pusa la zid ca nu este conforma cu ce isi doreste societatea, sa incerce sa para altfel decat e, pentru a multumi.
Păi da, este o bubă foarte mare! Încurajează impresiile şi, dacă nu te potriveşti acestora sau, mai mult, îndrăzneşti să cârcoteşti împotriva lor, bombardamentul înconjurător poate genera complexe şi frustrări care să ducă la conformare…Depinde şi de cât de mult credem în ideile noastre, dar, la un moment dat, devine comod să te conformezi…ufff şi bleah
haha postarea ta ma duce cu gandul la “Viara pe un peron” a lui Paler, cand povestea el ca in mintea lui exista doua voci care pot lua, pe rand doua pozitii antagonice: pot fi ‘avocatul apararii’, dar si al ‘acuzarii’, construind si desfiintandu-si singur propriile afirmatii. cam asa fac si eu si vad ca si tu. si e firesc, pana la urma, in cazul unor concepte atat de dificile precum schimbarea, se lasa mult loc interpretarii. Eu cred in schimbare, dar nu atat de mult in alegerea schimbarii. eu, ca budista, recunosc ca nu cred in existenta unui sine interior, ci doar in existenta mintii, componenta a creierului nostru. schimbarea, in viziunea mea, e o pura alegere. putem alege sa ne schimbam sau nu. uneori reusim, dar de obicei sunt anumite atitudini sau comportamente, cum spuneai si tu la un moment dat. de ce nu e mai mult? eu nu cred ca nu s-ar putea schimba si mai mult, ci mai degraba ca in aceste schimbari intervine cu un cuvant foarte greu ‘obisnuinta’. e mai usor sa schimbi cate ceva, pe ici pe colo, decat sa schimbi ceva major, pentru simplu motiv ca ‘deep down’, nu vrei si esti prea angrenat intr-un obicei atat de perpetuat.
Foarte interesantă viziunea…într-adevăr, are un rol important obişnuinţa şi faptul că, poate tot din obişnuinţă şi comoditate, acceptăm lucrurile aşa cum sunt şi nici măcar nu ne propunem să le schimbăm, şi atunci, da, poate am fi putut schimba mai mult sau mai multe, dar nu o facem…O să mai meditez la asta
Sarut’mana, rontziki.
Multumesc pentru informatii. Nu am vazut filmul asadar voi purcede la vizionarea lui.
N-am mai vazut niciun film de cand a venit primavara.
O saptamana frumoasa si plina de bucurie, iti doresc.
las la portita… garofitze!
Şi eu am rămas indignat de chestia cu finalul, e vorba de un final tipic happy end.
Ar fi mai multă morală dacă el n-ar fi ajuns atât de sus, sau dacă ar fi ajuns, … nu s-ar fi menţinut, dar ar fi ajuns la un punct echitabil din punct de vedere moral. Ar (Am) fi învăţat o lecţie. Oricum, Limitless nu este doar un film SF, rolul lui Bradley Cooper mergând mult mai departe.
Exact…să fi ajuns măcar la un echilbru între ceea ce fusese şi ce devenise datorită pastilei, pentru că ar fi fost firesc să fi învăţat din experienţa pastilei, să fi avut o evoluţie interioară ceva mai ieşită din comun, dar care să fi avut loc, totuşi, prin revenirea la normal…Bradley Cooper a jucat într-adevăr fain
De multe ori decat sa astept un autobuz, prefer sa merg pe jos. Imi place mult sa ma plimb, mai ales prin parcuri, si, daca am si un insotitor / insotitoare cu care sa pot schimba idei, e perfect
Mulţi ani am mers cu autobuzul pentru că nu aveam metrou în zonă şi m-am cam săturat de RATB, aşa că am început să recurg la metrou de când am aproape…şi mai nou, mers pe jos
Corect, când ai şi partener de mers e şi mai bine , dar, dacă nu, merge şi cu nişte căşti în urechi
Pot să empatizez așa la un nivel imaginativ, pentru că nu am carnet și habar nu am cum e să conduci. Plus că sunt absolut sigură că aș fi un dezastru în trafic
Păi empatizezi sigur şi în mod real că, dacă nu conduci, cu atât mai mult poţi fi de acord cu mersul pe jos
Cât despre condus, aşa credeam şi eu, că aş fi dezastru în trafic, dar m-am adaptat atât de bine că chiar conduc fără probleme…
Iti dai seama cum ar fi sa fac eu naveta pe jos Campina-Bucuresti in fiecare zi. Asa ca ma multumesc cu cele 15 minute de la metrou pana la serviciu…
In rest, sunt la fel de morocanos dimineata, toti colegii (inclusiv sefii) incearca sa nu ma deranjeze pana pe la ora 10…
… un punct comun. Mersul pe jos. Imi place sa merg pe jos pana cand nu-mi mai simt picioarele. Ba mai mult, daca nu as fi incarcat cu responsabilitate sociala, familiala etc. as pleca sa cutreier muntii.
Mi-ai dat o idee superfaina cu audiobook.
Sarut’mana.
Eu ascult muzica, uneori teatru radiofonic de pe vremea lui Ceausescu (le-am descarcat de pe net).
Las la portita… flori de tei!
Am găsit şi eu multe piese de teatru radiofonic, am pus câteva pe mp3 player, încă nu le-am ascultat, că am câteva audiobooks pe care am vrut musai să le ascult, dar urmează şi piesele de teatru
Cu munţii mai greu, că nu prea am umblat pe munţi şi, cum spuneam, sunt totuşi un pic comodă
Mulţam frumos! Să ai o săptămână uşoară şi faină!
eu una prefer sa citesc o carte tiparita. nu am ascultat foarte multe audiobook-uri pana acum dar le prefer doar in cazul in care am un drum mai lung sau daca este vorba de memorii sau jurnale in lectura autorului. are parca un farmec aparte sa asculti un autor povestindu-si viata
Şi eu tot pe drum am început să ascult audiobook-uri, nu mă văd ascultându-le acasă unde pot citi comod o carte
Daaa, e foarte fain când asculţi o carte în lectura autorului, ascult zilele-astea Liiceanu “Despre minciună”.
Cu toata rusinea, trebuie sa recunosc ca experienta mea in ascultarea cartilor se limiteaza la ,,Fat-Frumos din Lacrima” a lui Eminescu, Alba-ca-Zapada si inca o poveste, nu imi amintesc titlul. Cand eram eu mica, erau la moda casetele audio cu povesti pentru copii.. Am ascultat Fat-Frumos din Lacrima de nenumarate ori, adoram vocile actorilor, imi placeau sunetele de fundal (cum ar fi tropaitul calului, sunetul buzduganului aruncat in departare, vantul etc)
Nu stiu daca sunt pregatita sa renunt la citit in favoarea audiobooks, eu tin neaparat sa imi notez paragrafele importante din punctul meu de vedere, din carti. Totuuuuusi, sunt entuziasmata caci sunt convinsa ca asta e cea mai buna idee de activitate pe care as putea-o face la drum lung!!!
Îmi amintesc de discurile cu poveşti care erau la modă când eram eu mică, dar nu prea am ascultat…aşa că lecturile ascultate au rămas în memorie prin vocea bunicii mele şi a mamei
A, în nici un caz nu aş renunţa la citit pentru audiobook-uri, dar pentru drumuri, mai lungi sau mai scurte, ascultatul unei cărţi e cea mai bună variantă
… interesanta comparatia (analiza) ta. Eu inca nu am reusit sa “ascult o carte”.
dar o voi face cat de curand. Sper.
Da, si eu fac aidoma tie. Subliniez paragrafele care-mi par interesante si revin la ele dupa un anume timp spre a le “analiza”, a le “scotoci”, “despica”.
Nu stiu cum ar fi aratat lumea fara carti, pentru mine sunt o bucurie fara margini.
O saptamana plina de culoare, frumos si muzica iti doresc.
Las la portita… nigritella nigra (sangele voinicului)!
Nici nu pot să mă gândesc cum ar fi arătat lumea fără cărţi…probabil că, dacă n-am fi ştiut cum e cu ele, n-ar fi fost foarte grav, dar să-mi imaginez acum aşa ceva e horror
O să găsesc eu o soluţie şi pentru a păstra “pasaje” (minute ar fi mai potrivit, cred) din mp3-uri şi să le reascult, să le disec
Mulţam pentru floricele (şi culturalizare )
O săptămână frumoasă şi ţie!
Cochetez de ceva vreme cu ideea, dar n-am mai pedalat de mulţi ani şi tre’ să-mi fac curaj să văd cum mă mai descurc…ar trebui să fie ok, că doar e mers pe bicicletă şi o să fac cât de curând o încercare
La modul în care se circulă, cel puțin în București, plimbatul cu bicicleta e sport extrem.
În vremuri de mult apuse, în secolul trecut, aveam traseul meu din Drumul Taberei până în pădure la …Băneasa . Doar duminica, pentru că sâmbăta lucram.
Aveam o bicicletă rusească de semicurse, grea ca dracu’ dar rezistentă tot ca el.
Nu recomand același traseu astăzi doar dacă aveți PM (pistol-mitralieră) în dotare cu acte.
A, n-am menţionat în postare că şi în maşină am, mai nou, cd-uri cu audobook Micul Prinţ în lectura lui Florian Pitiş l-am ascultat la un drum mai lung şi a fost atât de fain!
Nu m-am gândit la asta, mulţam de sugestie, sper să am cât de curând
Ce chestie, si cand te gandesti ca eu expre am ocolit Metamorfoza audio, pentru ca ma gandeam ca nu ar avea asa un impact puternic guess i was wrong. O sa-i dau o sansa.
Cred că depinde şi de cum este citită, mie Metamorfoza mi s-a părut relatată foarte fain de Răzvan Vasilescu.
Eu zic să încerci şi apoi să mă ţii la curent cu impresiile
Am vazut demult filmul facut dupa scrierea lui Kafka si m-a impresionat profund. Totul era prezentat prin ochii gandacului (pe care de altfel nici nu-l vedem, vedem doar reactiile celorlalti la aparitia sa). Am cautat filmul (era frantuzesc, parca) dar nu l-am mai gasit. Cred ca din oarece prejudecati nu m-am avantat sa citesc cartea; acum insa cred ca o voi face-o. Multumesc!
Ah, Cătă, cum te-am sărit chiar pe tine de la leapşă Când ai chef de depănat şi de împărtăşit lecţiile, consideră-te lepşuit
Toată viaţa e o lecţie continuă şi, uneori, am senzaţia că nu ne va servi la nimic după ce-o vom fi învăţat…dar să nu devenim cinici…
Multumesc pentru leapsa, interesanta! O sa incerc zilele astea sa ma adun si s-o fac
Interesanta remarca despre relaxare; si eu am ca nu pot sa ma detasez de probleme si pierd momente frumoase
Astept sa spui mai multe pe subiectul asta
Cu multă plăcere! Abia aştept să citesc ce-o să scrii
Dap, aşa fac şi eu şi nu doar eu, observ asta la multă lume…Mi-am propus să privesc lucrurile mai relaxat, nu am găsit încă vreo soluţie magică, dar o să mai povestesc pe aici ce-mi mai dă prin cap pe tema asta
Te înţeleg perfect! Şi eu am aşteptam feelingul potrivit pentru a o scrie şi mă gândeam că, în mod cert, aş fi scris diferit în funcţie de starea de spirit…cred că e o leapşă la care trebuie să revin măcar din când în când pentru a mă gândi la temă
Da, păi Grecia este foarte frumoasa, noi am fost în Corfu anul trecut, dar am zis ca am merge și în alte regiuni. Creta ne-a sunat mereu foarte bine, iar pentru ponturi multumim mult, sigur ne vor ajuta. Super vacanta in continuare
Corfu e şi pe lista mea, cel mai probabil pentru la anul
Cu multă plăcere! O să vă placă sigur!
Vacanţa gata…deocamdată A fost una scurtă şi abia aştept să mai evadez…
Kazantzakis ar fi citit cu o deosebita placere postul tau
Arata intr-adevar ca o bucata de Rai. dar cred ca toata Grecia e un Rai, pacat ca acolo se intampla acum tot felul de lucruri rele…
A, când o să ajung cu povestea la Heraklion, o să povestesc despre partea din Muzeul de Istorie a Cretei dedicată lui Kazantzakis, care mi-a plăcut fff mult! Muzeul dedicat scriitorului se găseşte într-un sat în care nu am ajuns, dar e pe listă pentru data viitoare!
Aşa mi se pare şi mie că toată Grecia e superbă…în ce priveşte recentele întâmplări, cel puţin cât am fost acolo, pe insulă nu s-a resimţit absolut nimic şi înţeleg că aşa e de obicei…Oricum sper să-şi rezolve problemele, pentru că e păcat…
Şi drumul până acolo cum a fost şi cât a durat? Cu ce ai călătorit?
Dacă sejurul a fost achiziţionat, înţeleg că totuşi ai apelat la o agenţie de turism?
Foarte faine fotografiile!
Să ne spui şi ce ai mâncat şi băut bun.
Da, am apelat la o agenţie de turism şi am luat un sejur cu tot cu transport cu avionul, într-o staţiune aproape de Hersonissos (Analipsis), aşa că am călătorit rapid şi comod. Am constatat la faţa locului că aş fi preferat cazare în zona de V şi apoi am văzut că agenţiile nu oferă sejururi în acea zonă, decât foarte puţine în Rethymno şi mai scumpe decât mi-aş dori…
De-asta am concluzionat că aş prefera pentru viitoarea călătorie în Creta, o să procedez altfel: bilete de avion de la agenţie şi cazare de pe booking.com în zona în care vreau
Ar trebui să povestesc şi de papa bun, corect, dar nu mă gândisem Mulţam de sugestie, o să fac un mic inventar de bunătăţi cretane într-o postare viitoare
Bun regasit, Rontziki!
Incitanta “leapsa”. ..
Cele ce le-ai enumerat se afla si pe lista mea, asadar mi-ai usurat sarcina, eu doar trebuie sa completez.
Biii… ma bucur ca te-ai reintors. Si nu oricum, ci cu daruri.
Am citit impresiile despre Creta. Mai am de citit…
O saptamana minunata, iti doresc.
Las la portita… trompetele albe (am uitat cum se numesc)
Am tras cu ochiu şi am văzut că ai executat deja leapşa, imediat citesc
Impresii despre Creta mai urmează, sper să nu devină plictisitoare, dar le voi posta pentru că sigur vor folosi cuiva cândva
O săptămână frumoasă şi ţie! Mulţam de floricele Regina nopţii cred că se numeşte floarea, dar nu bag mâna-n foc
multumesc frumos. abia azi am vazut. o sa ma straduiesc sa astern niste cuvinte. n-a fi prea optimiste nici ale mele, deci putem trage o concluzie ca lectiile astea sunt cam triste.
ai scris atat de frumos si adevarat incat aproape ca doar te-as cita
Cu multă plăcere! O să vin să citesc, abia aştept să văd şi alte lecţii
Unele lecţii sunt într-adevăr mai triste, dar cred că astea ne învaţă, de fapt, cel mai mult şi ne ajută să evoluăm…
cate ore se fac de la hersonissos la plaja de la Vai?cu cat ati reusit sa obtineti masina pt cele 5 zile?au avut nevoie si de carte de credit,sau doar cash?multumesc frumos
De la Hersonissos la Vai se fac fam 2 ore – 2 ore jumate…acum depinde şi dacă te opreşti des să admiri peisajele
Maşina am închiriat-o cu 160 euro pentru 5 zile, se găsesc şi la preţ mai mic (Citroen C3, Nissan Micra, Hyundai Athos). Am plătit cu cash şi nu ni s-a solicitat nici o garanţie.
Sper să te ajute informaţiile, o să mai postez curând şi despre alte locaţii din Creta
Vacanţă frumoasă îţi doresc!
Imi pare bine ca ti-a placut “recenzia” mea la cartea lui Tolle si iti multumesc pentru celelalte recomandari! Mecanica inimii o voi citi cat de curand pentru ca pare foarte interesanta, voi pune in aplicare si retetele de vara … Se cunoaste ca ai forte proaspete ! Creta face minuni !
O saptamana faina iti doresc!
Cu multă plăcere!
Nu doar că mi-a plăcut, dar mi-a prins bine să văd şi părerea altcuiva, pentru că nu am discutat despre această carte şi nici nu-mi sărise în ochi vreo recenzie
Superb ! Intr-adevar ireal! Combinatia de culori te lasa fara respiratie! Grecia este una dintre locatiile pe care imi doresc sa le vizitez cat de curand ! Azurul apei si albul cladirilor, muntele si marea inlantuite sunt doar cateva motive sa ma faca sa visez… Te poti considera norocoasa ca ai savurat asa peisaje si ma bucur nespus pentru tine!
Pe curand!
Ah, şi câte mai erau de savurat şi n-am apucat Ca să nu mai zic de alte locuri din Grecia…trebuie să ajungi pentru că e într-adevăr superb!
Mă bucur că ţi-au plăcut imaginile
Sarut’mana, Rontziki!
Imi vine sa te imbratisez atat de tare incat… sa-ti paraie oscioarele (vorba alessiei).
Iti multumesc pentru oaza creata aici, la tine, in casuta… simt ca am fost in vacanta.
Grecia este minunata. In Creta nu am fost inca. Incerc sa ma satur de Italia.
In Creta sunt o multime de pisici?!
Aoleu, oscioarele mele!
Mă bucur că poveştile şi imaginile te-au dus în vacanţă Grecia este într-adevăr minunată, iar de Creta m-am îndrăgostit, după cum am declarat deja
Cu Italia am cochetat prea puţin, doar Veneţia, am fost impresionată, dar ar trebui să fac un tur mai de amploare
Chiar în drum spre Laguna Balos, la Kissamos, pe terasa la care am mâncat erau 3 pisoi superbi, cam sălbăticuţi ei aşa, dar ne-am înţeles…în rest, n-aş putea spune că am văzut multe pisici…
Incercam sa fac diferenta inter atitudinea barbatilor si cea a femeilor, inter cum s-au imbracat.
Turul Frantei? E suprem in materie de sport. Nu ma intereseaza nici un alt sport pe timpul turului.
Departe de mine orice intenţie de fentare
Mă bucur că v-a plăcut tabloul şi dialogul şi-mi pare rău că am avut aşa o zi nebună ieri, că n-am apucat să fac toate vizitele, să scriu sau să răspund la comentarii
Mă bucur că ţi-a plăcut!
Acum îmi dau seama că, cu mici excepţii, majoritatea povestirilor lui Vonnegut au titluri banale, ca şi cum ar fi vorba de nişte relatări seci, la rece…cred că e o impresie căutată, pentru că povestirile nu sunt deloc aşa
Am imprumutat pt o seara Inside Job, dar nu pot sa-mi spun nici o parere: am adormit tun in timp ce incercam sa inteleg ce spun nenii aceia
Dar am citit de curand Fructele Maniei (despre care vreau sa si scriu pe blog cat de curand) si acolo explica f clar cum s-au schimbat vietile oamenilor pe la inceputul sec XX. F interesanta cartea
Am văzut filmul Fructele mâniei de mult, l-am făcut rost recent şi urmează să-l văd, dar ar trebui să trec şi cartea pe listă…cu Steinbeck nu prea am cochetat până acum şi ar fi cazul să încerc
Inside Job m-a ţinut lipită de ecran, e cam lung, ce-i drept, dar mi s-a părut f bine făcut.
Titlul ma duce cu gandul la finalul verii cand toate apun si se duc spre nostalgie. Noroc ca vara e lunga si avem timp sa ne creem amintiri.
Seara senina!
Mulţam frumos! Îţi doresc să le vezi cât mai curând!
Eu cu răsăritul nu-s chiar aşa prietenă că nu sunt deloc matinală, în schimb, în vacanţe, nu ratez nici un apus pe malul mării
Profit de faptul că am ajuns la un computer de pe care pot scrie şi de pe care nu-mi este blocată comentarea pe blogspot, ca să îţi confirm că trec mereu pe-aici, chiar dacă nu tropăi şi nu trântesc uşa şi nici nu las urme pe parchet!
Să ai o zi minunată în fiecare zi!
Zamfir de Turda
Mă bucur că treci pe aici şi în alte zile în afară de miercuri şi apreciez când laşi un comentariu Nu apreciez când găsesc o mulţime de trackback-uri de pe 6-7 bloguri ale aceleaiaşi persoane…
După cum se vede nu este blocată comentarea, doar că şterg trackback-urile multiple de la aceeaşi persoană pentru aceeaşi postare…în plus sunt pe wordpress, nu pe blogspot.
Zi frumoasă!
Am fost timiditatea intruchipata, acum mi-a mai trecut Niciodata nu m-am gandit ca ar putea veni din mandrie, ci doar din lipsa de incredere in sine. Dar avand in vedere ca sunt leu, s-ar putea sa ai dreptate si cu mandria (ca cica e caracteristica principala a leilor, sa fie ei perfecti mereu ).
O sa ma gandesc la felul in care ai pus problema.
PS. N-am uitat de leapsa, e grea, ma tot gandesc la ea si astept starea necesara ca sa abordez problema
În mod clar are de-a face cu încrederea în sine, dar are şi mândria rolul ei, după cum mi-am dat seama dând atenţie situaţiilor în care sunt timidă, deşi timiditatea nu mă caracterizează de regulă..
Leapşa respectivă are nevoie de o anume stare de spirit, aşa este
Wow… sper sa ajung in Creta si eu… Pare mirific, iar din ultima mea calatorie prin lume, am ajuns la concluzia ca se poate ca realitate sa fie de o mie de ori mai frumoasa decat orice fotografie prelucrata profesionist. Uneori pur si simplu nu poti suprinde maretia intr-o singura imagine. Trebuie sa o simti…
Ma bucur pentru tine si, eu cel putin, astept urmatoarele relatari din vacanta!
Inclinatia spre mitologie si legende e oarecum mai pregnanta decat cea spre adevarul istoric si in cazul meu. Miturile au un strop de mister ce te prinde in vraja lui, iar mintea, imaginatia incearca sa patrunda necunoscutul. Ne stimuleaza, pe cand adevarul istoric e ,,adevar”, de netagaduit (asta daca e descoperit)
Mi-au placut Legendele Olimpului, Zeii mai mult decat Eroii Legendele sunt si motivul pentru care mi-as dori sa ajung si eu in Grecia…
Şi mie tot Zeii mi-a plăcut mai mult
Dacă mă gândesc mai mult la Grecia şi la legende, atunci tre’ să ajung de fapt la Olimp, nu doar prin insule, numai că plaja cea mai apropiată de Olimp e Paralia Katerini despre care nu am auzit chiar de bine…dar cine ştie?! poate într-o vară…
ca sunt licentiata in blogging – la propriu, mi-am facut lucrarea de licenta pe tema asta, zic eu ca ingineria cu retelele sociale si blogging e ca, pe langa satisfacerea nevoii de socializare/raportare sociala pe care o oferau si alte platforme internaute vezi mess, astea iti ofera posibilitatea sa “setezi” parametrii interactiunii, iti dau iluzia controlului in conditiile in care tu ca individ perisabil si social ai aproape deloc ocazia sa faci lucrul asta in ce priveste viata ta, fiindca esti in permanenta obligat/contrans de diverse norme sa te lasi controlat de ceilalti, pe mana lor.
( cred ca in lucrare n-am fost in stare sa expun asa de succint si clar ideea asta)
si ca sa fiu si mai clara:
in comunicarea nemijlocita nu poti pune mana la gura celui cu care vb ca sa nu injure, pe cand ca apropitar de blog faci o setare de moderare si ai rezolvat, iar pe fb poti macar da dai click pe “report abuse” (in viata reala, ar fi jenant sa te duci la nevasta lui x sa-i zici ca sotu’ ei isi cam baga diverse..).
also, blog si facebook iti permit sa prezinti o ipostaza a ta, un avatar, ceea ce pe bune ai putea face doar la un bal macat .
Foarte corect ceea ce spui, este o iluzie de control şi te expui aşa cum vrei în lumea virtuală. În cartea asta, povestea la un moment dat o concluzie interesantă la care au ajuns diverşi analişti în domeniu, anume că facebook-ul, blogging-ul motivează oamenii să fie mai activi şi, creându-şi o imagine pe care e de dorit s-o menţină, tind să devină ceea ce vor să pară…
N-aş fi convinsă că este chiar aşa, dar e totuşi posibil ca măcar oamenii mai destupaţi, ca să zic aşa, cei care sunt cât de cât atenţi la evoluţia lor reală, nu doar la ceea ce par, să fie cumva stimulaţi de facebook. Personal, facebook-ul nu mă motivează deloc, în schimb blogul, da
“blogging-ul motivează oamenii să fie mai activi şi, creându-şi o imagine pe care e de dorit s-o menţină, tind să devină ceea ce vor să pară…”
din propria experinta, pot confirma ca asa-i. pe mine mai facut mai egala cu mine. m-a adus mai aproape de lucrurile care imi plac. mai constanta fata de el. si mai luminoasa uneori.
Eu m-am intors din Santorini acum o saptamana si cred ca nu exista destinatie mai romantica decat aceasta.
Am scris despre aceasta destinatie minunata(locuri vizitate, preturi, cazare, etc.) si am adaugat peste 50 de poze care sper sa va convinga sa mergeti acolo.
Mi-au placut mult de tot primele 2 articole recomandate. Foarte bine scrise, au pus punctul pe i. In plus, mi-am marit lista cu carti de citit, multumesc pentru recomandari.
Dap, din păcate, este adevărat ce am scris despre copertă şi cred că voi fi mai atentă de-acum încolo cu astfel de coperţi, măcar să le fac încă o copertă de protecţie…nu a cărţii, ci a mea
Nu le-am citit pe cele despre căderea FNI şi criza economică, e posibil să fie acelaşi gen, dacă şi acelea erau conglomerate de informaţii…
Mi-a atras atentia si pe stand, inclusiv coperta. si mai citisem undeva de ea, mai ramane doar sa o citesc si eu. parca m-am apucat de prea multe deodata. Mi-am luat Discipolul si ma gandesc sa iau si “magicianul” dar nu de Folwes, ci de un alt autor, ai auzit ceva de ea? descriere de pe spate suna tentant.
mi-am inceput bine ziua de luni cu recenzi asta. saptamana usoara si tie
Am citit Magicianul lui Fowles, nu ştiu care ar fi cealaltă…pls, spune-mi şi mie autorul
Mi-am luat şi eu Discipolul, dar încă n-am citit-o, îi va veni şi ei rândul
Greu de invatat pe cineva cum sa iubeasca, pe cine sa iubeasca si cum sa aleaga dragostea in detrimentul prieteniei. Eu cred ca e aproape imposibil, pentru ca, in definitiv, pana si pe persoana iubita incercam sa o atragem si sa o invatam sa ne iubeasca si nu reusim niciodata, e totul o chestiune de sentimente personale.
Asteptam recenzia ta
Ai perfectă dreptate, nu poţi învăţa pe cineva cum să iubească…Ce voiam eu să spun este de faptul că oamenii sunt mai degrabă învăţaţi că iubirea înseamnă suferinţă, că nu e bine să dăruieşti şi să te dăruieşti, şi de aici, o mulţime de scuturi de autoapărare în faţa iubirii şi a celorlalţi.
Îmi place f mult cum scrie şi mi-a plăcut în mod special în emisiunile cu Liiceanu de la TVR…în rest, este un personaj controversat, dar nu vreau ca asta să-mi strice cu ceva plăcerea de a-l citi. Până la urmă, dacă aş alege să citesc un scriitor în funcţie de cât de mult îmi place sau nu omul, cred că pe mulţi ar trebui să-i tai de pe listă
Eu il gasesc in emisiunile cu Liiceanu prea pedant pentru un public inteligent asa cum si-l doreste de fapt, amandoi se completeaza in pedanterii si nu pierd nicio ocazie de a se complimenta…
ca fapt divers, a avut o emisiune in care vorbea despre corectitudintea gramaticala, conjugand defectuos verbul “a avea”… sau formularea “sa aibe” o fi devenit corecta?
scriitura o gasesc realista, dar observ cateva inconsistente in idei
Am observat şi eu că se complimentează mereu şi m-a amuzat, oricum, asta nu mi-a stricat plăcerea de a-i asculta discutând fain, după părerea mea
Am ratat emisiunea cu “să aibe” că sigur nu mi-ar fi scăpat aşa ceva, este una din greşelile care mă zgârie rău pe timpan
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Nu am televizor de vreo 5 ani si ma simt excelent. Mai reduc timpul petrecut pe internet si sunt un om liber Evident, nu se compara, pe internet tu decizi cu ce anume te delectezi, treci din starea pasiva intr-una activa. De fiecare data cand mai merg la ai mei si arunc o privire la ecranul televizorului, ajung la concluzia ca e o bataie continua de joc…
Te felicit şi te asigur că nu pierzi nimic Eu mai văd când şi când câte o ştire, dar în rest văd filme din calculator sau de pe dvd, altfel televizorul ar putea sta închis oricât…
Dap, pe net, e altceva, nu e chiar pasiv, dar, personal, cred că stau mai mult decât ar fi cazul, aşa că tre’ să mai reduc şi voi fi un om liber, cum bine spui
Grecia e una din tarile la care visez de cand eram mica! Eh, nu e timpul pierdut inca! Cred ca apele acelea atat de limpezi mi-ar alunga si teama mea de apa!
Bineînţeles că nu e timpul pierdut!
În cazul celor mai multe plaje din câte am văzut eu în Grecia, adâncimea apei creşte încet, adică e mult spaţiu unde te poţi bălăci fără nici o teamă şi fără valuri care să te sperie
Si mie imi place sa bantui pe unde am chef si mai ales sa zabovesc pe unde mi se pare interesant atat cat vreau, fara sa fiu conditionata de un program prestabilit. Si trebuie sa recunosc ca nu-s adepta cararilor batute. Mai degraba ma atrage sa ma plimb pe unde nu exista un anumit traseu. Oricum, e de vis acolo! Felicitari! Pare un concediu minunat 8->.
A fost într-adevăr un concediu minunat
Da, nu e plăcut să depinzi de un autocar sau de un vapor, dar, când e vorba de plimbări pe insule, nu prea ai de ales
În rest, prefer să bântui, să mă opresc când am chef, să casc gura la peisaje…
Scuza-ma, dar la asa poza de inceput eu nu pot sa spun decat WOOOOOOOOOOWWWW!!!! Voi reveni daca voi reusi sa mai articulez/ scriu si altceva . Locul asta e in mod sigur notat in agenduta de “must see”. Thanks for sharing!
Cu multă plăcere!
Îţi doresc să ajungi cât mai repede! E într-adevăr un loc cum nu credeam că există…şi mai sunt câteva de felul acesta în Creta, unele la care n-am ajuns…încă
Cred ca se cere un P.S. aici. Nu numai ca n-ai plictisit DELOC cu postarile despre Creta, dar cred ca era loc chiar de mai mult ori sunt eu mai maniaca atunci cand vine vorba de locuri frumoase de vacanta.
Sigur era loc de mai mult, dar în mai multe zile…Creta nu prea e locaţie pentru doar o săptămână, ci pentru cel puţin 2 săptămâni…
Dar, cum spuneam, când îmi intră ceva în cap, nu-mi mai iese, aşa că Creta va mai urma
Dar iti promit ca imi voi lua foarte in serios misiunea si voi produce o postare in consecinta in cel mai scurt timp posibil.
Si ca sa nu fiu complet off-topic, lectiile tale de viata sunt foarte adevarate si cat se poate de utile (pentru tine, care le-ai invatat). Si sunt sigura ca in timp te vei perfectiona la aplicarea fiecareia.
Ce să zic?! Una din lecţiile mele de viaţă e răbdarea…
Abia aştept să citesc ce-ai să scrii
Ne perfecţionăm continuu şi învăţăm continuu…cred că ar trebui să scriem anual o astfel de postare şi am vedea clar că lecţiile se înmulţesc şi/ sau se diversifică
Poate merg la anu’ e clar o alternativa pe lista. Eu ma gandeam si la ceva statune draguta din Portugalia, dar… dupa ce am vazut posturile tale… presimt ca i-a luat Creta fata.
Interesanta viziunea lui Bruckner, dar la o introspectie mai atenta are dreptate. In prezent se alearga doar dupa senzatii tari, dupa pasiuni fulminante, dar fara continuitate, se observa o superficialitate crasa in ce privesc sentimentele si o mare vina zic eu o are si mass media. De ce? In primul rand pentru ca exagereaza voit unele aspecte si poleieste totul. Scopul nu e educarea maselor, ci profitul rapid obtinut prin orice mijloace. Daca cei care au ajuns sa discearna raul de bine si sa faca niste obtiuni legate de niste sentimente nobile cum ar fi iubirea se pot considera norocosi, mai greu este cu cei in formare flamanzi, avizi dupa aspecte grotesti din viata si intimitatea unor neica nimeni are apar la TV si care iau drept repere exemplele acestor creaturi patibulare. Disparatia emotiilor cat si a celor mai valoroase repere ne pot transforma cu usurinta in niste robotei, in niste insi insensibili, patetici si influentabili. Poate am exagerat si eu cu comentariile, dar asta am simtit citind randurile tale…
O saptamana fabuloasa iti doresc!
Loli, şi eu am o mare problemă cu mass media, motiv pentru care încerc pe cât posibil să evit să-mi bombardeze creierul cu tot felul de aberaţii…
Dar, dincolo de mass media, dacă ne gândim şi la filme şi la cărţi, Bruckner menţionând chiar literatura, e posibil să fi fost bombardaţi deja cu imagini excesiv de romantice, de idealiste, care să ne facă să urcăm dragostea pe un piedestal greu de atins, fiind tentaţi să dăm încrederea, comunicarea, înţelegerea pe un strop de romantism, de pasiune…cel mai adesea, trecătoare…
Plăcerea a fost de partea mea
Îţi dai seama că mi-a trecut prin minte şi mi-ar şi plăcea f mult, dar, cum spuneam, de-abia apuc să fac faţă evantaiului, uneori cu pauze mai lungi…Mulţam oricum!
Rontz, mai mereu imaginile si mesajele din filme si carti (extrapoland fac si ele parte din mass media pentru ca informeaza, cultiva nu? ) sunt idealizate, nuantate, iubirea fiind prezentata ca scop in sine de rezolvare a tuturor problemelor, romantismul cuplului occidental reducandu-se lamentabil la “cum să aţâţi flacăra şi să încălzeşti sentimentele” şi nu ofera alternative viabile cum să păstrezi iubirea şi pe omul iubit alături multi ani de zile , poate chiar toata viata – lucru care este imposibil de realizat pentru că nu exista reţete general valabile şi nu vinde acea carte sau acel film nu? -. Sunt in asentimentul lui Bruckner, si al tau, ca suferim de un exces de idealism pe care ni-l planificam riguros si uitam ca viata presupune si suferinta, si durere, si incercari, si initiere si traire autentica.
Pupici generosi!
Dap, aşa este, nu există reţete general valabile…
Uităm, ne mai aducem aminte…şi-apoi fără un strop de romantism şi de idealism, doar cu realism şi cumpătare, aleluia orice evoluţie, de orice fel
Pupici
Poate ca si excesul de idealism are un scop nobil in sine…poate o fi benefic sa tindem spre perfectiune si sa trecem mai usor peste deceptiile “obisnuite” ale relatiei
oricum, ideea lui Bruckner merita “molfaita”, tinand cont ca scrierile lui sustin ideea autodistrugerii cuplului, fara imixtiuni ca cele mentionate mai sus…
apropo, un interviu recent cu el, aici: http://www.catavencii.ro/Pascal-bruckner-traian-basescu-e-presedintele-dumneavoastra_0_352.html
mie mi-a placut…
Foarte tare interviul, nu-l citisem, am văzut săptămânile trecute un alt interviu, foarte savuros şi acela, dar nu pe cel de la caţavenci. Mulţam frumos!
Cum ziceam şi mai sus, şi idealismul are rolul său, tindem spre perfecţiune şi tre’ să ajungem măcar la o ameliorare, că la perfecţiune e cam imposibil, iar evoluţia, în general, vine dintr-un soi de idealism, dintr-un zig-zag uman
Şi da, idealismul poate ajuta să vedem ceva mai roz diverse situaţii, aşa cum, dându-i dreptate lui Bruckner, în exces ne poate dăuna…
Mulţam fain, Monica! Aşa este, aceste bucurii mici ne fac câteodată un suflet atât de mare încât nu ne mai încăpem în piele de bucurie
Dacă te tentează leapşa, serveşte-te, te rog
Cand ajung la zi cu leapsa pe care o am deja de la tine, cred ca o iau si pe aceasta.
Imi cer scuze pt intarziere, dar am fost in vacanta si am avut numai lucruri usurele de digerat, ca in vacanta
M-am straduit mult timp sa ma ingras nitel, caci eu sunt inalta si eram si slabuta (noroc cu sanii proeminenti, hihi, care salvau situatia). Acum, in sfarsit, am ,,pus” pe coapse/picioare, solduri. Ma simt tare bine, Rontziki! Nu e vorba doar de modul in care ma percep barbatii (ai remarcat bine, lor le plac rotunjimile), ci de modul in care ma simt eu: mai… implinita, da. Evident nu imi doresc sa ma ingras nesanatos, oricum am un stil de viata activ, fac sport si imi mentin deci musculatura corpului la un nivel optim, cred eu.
Insa nici cum eram inainte nu imi placea, desi foarte multe colege isi doreau sa fie asa, slabe – impactul ,,manechinului” in societate.
Toti amicii mei – barbati, de-a lungul timpului, au afirmat ca dpdv fizic/estetic prefera femeile cu rotunjimi, si nu pe cele slabe.
Când eram mică eram foarte slabă şi am pătimit mult din cauza asta, adică vitamine, cavit, untură de peşte şi alte de-astea, că mama şi mamaie nu înţelegeau să fiu aşa de slabă
Apoi de prin adolescenţă am început să fiu normală, adică nici slabă, nici grasă…în unele perioade cu vreo 2 kg în plus (după părerea mea), care însă am constatat că sunt foarte apreciate, cum spuneam…cum le iau, cum devin dintr-odată mai “vizibilă”
Dap, am ajuns la concluzia că cel mai important este să fim sănătoase, iar pentru asta e necesară oareşce atenţia la mâncare şi la sport…la astea mai lucrez, ca să zic aşa, şi mă descurc din ce în ce mai bine – m-am lăsat de pepsi şi am început să mănânc şi să beau chestii sănătoase…ce ţi-e şi cu maturizarea
Bravo tie ca te axezi pe chestii sanatoase Eu la sport mai am de lucrat, caci inca nu mi-a intrat in obiceiul cotidian… Inca am nevoie de remindere si auto-incurajari zilnice Dar e un inceput (din nou)
Păi cam aşa e şi la mine cu sportul…am nevoie de eforturi să mă mobilizez că apoi îmi place mai nou, adică de nişte luni, caut să merg cât mai mult pe jos şi chiar e bine…
Trebuie sa spun ca nu poci intelege placerea aia sadica de a privi ploaia pe geam. Acusha, par example, sunt in vacanta peste mari si tari, as avea o gramada de kestii de vazut, dar stau si ma chiorasc la bulbuci. Spre “marea disperare” a mea, de data asta.
Mda, ai şi tu dreptate, nu m-am gândit la ploaia cea mai nedorită şi nepotrivită, adică cea de vacanţă…
Sper că a fost doar o ploaie scurtă de vară şi că deja ai vizitat din chestii, aştept impresii la întoarcere
Vacanţă frumoasă!!!
Bine ai revenit!
Creta a avut asupra ta un efect magnetizant, asadar, daca te-ai reintors acolo Daca ar tine doar de decizia mea, nu stiu daca m-as reintoarce in acelasi loc, desi parca simt nevoia sa ,,impart” unele locuri cu prietenul meu de exemplu, locuri pe care el nu le-a vazut, dar eu da…
Personal, astept cu nerabdare sa citesc povestiri din Creta
Bine spus “magnetizant”, exact acesta a fost efectul
Mi s-a întâmplat să mai merg în aceleaşi locuri în care am mai fost (Parisul e pe primul loc în sensul ăsta), dar nu în acelaşi an şi am fost motivată şi de faptul că era forma de a petrece timp cu o foarte bună prietenă…Cu Creta însă a fost altceva
Şi eu m-am tot întrebat zilele-astea ce viaţă e asta să merg la muncă imediat, dar măcar au fost doar 2 zile…e o viaţă în care concediul este absolut insuficient! Aşa că am mai “economisit” nişte zile de concediu pentru iarnă, sărbători…
Mulţam! Sper să nu mă cojesc
Fericito! Altii nici nu pupa concediu, sau altii nici nu au de la ce sa-si ia concediu…
Mi-era dor de tine, asa ca am trecut in vizita intempestiva si instanta.
Las la portita un brat de busuioc si o… imbratisare maaare, rotunda, de gashca!
Sa-ti fie bine si sa te refaci repede dupa concediul minunat pe care l-ai avut.
Ştiu şi mă consider binecuvântată că am mai reuşit când şi când să evadez în câte un loc frumos
Au fost mulţi ani în care nici eu nu am pupat concediu sau, dacă aveam, îl foloseam pentru a rezolva diverse, ca să nu mai spun că am trăit şi a nu avea de la ce să-mi iau concediu, cea mai grea situaţie…
Şi mie mi-era dor, n-am apucat să citesc tot ce-ai scris de când ai revenit din pauza de muncă, dar recuperez
Wow, ce dragalas e visinul asa golas cu fructe in el. poate ar trebui curatat si la anul face din nou visine. Iar nucul.. nucul e o splendoare. ma bucur ca ai scris.
Ai avut o super idee şi mulţam pentru ea
Din păcate, acum nu se ocupă nimeni de pomii aceştia, dar îmi place să cred că, la un moment dat, cândva, mă voi putea ocupa eu…
Barnatii prefera femeile care sunt echilibrate. Dintre actrite as alege-o in orice zi pe Scarlett Johansson in locul lui Natalie Portman. Sunt de acord cu formele rotunjite ale femeilor atata timp cat cele 2kg in plus se datoreaza musculaturii si nu a grasimii.
Nu pot decât să fiu de acord cu “echilibrul” că doar sunt balanţă
Acum depinde de ce moment din viaţa unei femei vorbim, de moştenirea genetică, de vârstă, pentru că o femeie care a născut o dată sau de mai multe ori şi care, poate, nu-şi drămuieşte timpul între toate obligaţiile încât să ajungă la sală suficient de des cât să fie numai muşchi, nu poate să-şi datoreze cele câteva kg în plus doar musculaturii.
Evident, dincolo de nişte limite, devine deranjant, devine îngrijorător, dar îngrijorătoare mi se pare şi obsesia pentru lipsa totală a grăsimii.
Ma, eu cred ca este, pana la urma, o chestie de preferinte. Nu prea poti generaliza. Am intalnit multi barbati care sa impartaseasca parerea lui Bruckner, insa cam pana la un punct, la fel cum am intalnit destui care sa-l contrazica. Am intalnit chiar barbati carora li se pareau dizgratioase orice sunculite pe o femeie, si le vroiau mai slabute, ba chiar o trimiteau pe femeia cu pricina, pe fata, la sala sau o invitau sa mai dea cu skip la pizza si alte asemenea.
Deci, nu stiu ce sa zic… rotunjimi rotunjimi, dar cu masura. Niste sani imensi, de la un punct sunt niste sani lasati (asta daca nu-s siliconati), iar acele rotunjimi nu sunt naturale decat pana la un punct, dincolo de care sunt pure grasimi.
Mie una mi se pare dizgratios sa vad femei pe strada cu sunci iesind in evidenta pe la marginea pantalonilor sau straturi de burta devarsandu-se cand se aseaza. Trebuie sa existe totusi o limita, dincolo de care deja mi se pare lipsa de respect fata de propria persoana din partea femeii care se lasa chiar asa sa cada in dizgratie. Eu pledez pentru un aspect sanatos. Nici bat ca un schelet, dar nici prea plinute.
Ca o paranteza, poate ar trebui sa fac aici o mentiune, pentru ca am avut colege in liceu care erau fotomodele si am avut recent de-a face un un model pentru o sedinta foto. Fotomodelele nu sunt atat de scheletice precum li se duce vorba. Ba chiar arata foarte bine. Imi pare rau sa spulber aici mitul femeii-snur care defileaza pe podium, dar cele scheletice sunt cam exceptiile de la regula. Modelele au fund, au sani destul de generosi ca volum si forme. Doar ca in cazul lor sunt tonifiate la sala, nu sunt grasimi. Da, daca te uiti pe Fashion TV vezi si cateva foarte slabe, unele complet plate la piept de ti se zburleste parul pe cap. Dar putine sunt asa.
In concluzie, eu sunt de acord cu tine, important e sa fii sanatoasa, sa ai grija de cum arati, dar intr-un mod constructiv, nu obsesivo-anorexic pentru a te inscrie intr-un tipar care nici macar nu e natural.
Din păcate, modelele promovate, chiar dacă în realitate nu sunt întotdeauna aşa cum par, ca să nu mai vorbim că se mai practică şi retuşarea fotografiilor, generează totuşi multor femei o grijă falsă şi greşită pentru cum arată…la modul obsesivo-anorexic, cum bine ai zis.
Nu sunt în nici un caz pentru prea mult, dar, cum spuneam şi comentariul de mai sus, nu toate femeile reuşesc mereu să arate aşa cum au impresia că le cere imaginea femeii din zilele noastre şi, în anumite limite, consider că este normal şi că nu trebuie exagerat…în nici o direcţie, evident
Pe la vreo 20 de ani, cand eram studenta, vizavi de apartamentul unde stateam cu chirie locuia o profesoara preocupata de spiritualitate. Ea mi-a imprumutat o carte cu coperta galbena (din pacate nu-mi mai aduc aminte autorul si titlul), in care am citit exact aceste lucruri, despre gandirea pozitiva, despre cum ne afecteaza viata fiecare gand pe care-l naste creierul nostru. A fost o adevarata revelatie pentru mine, am devorat-o pur si simplu. Numai ca punerea in practica e muuult mai grea decat teoria, mai ales pentru una ca mine, care are pesimismul in sange. Dar lucrez la asta, in continuu. Nu ma las pana nu fac sa cedeze fiecare strat vechi. Si dupa ce am citit articolul tau, am cautat pe net si am gasit si filmul “Poti sa-ti vindeci viata” aici : http://vimeo.com/27678730. :* Un mare multumesc ca mi-ai amintit toate aceste lucruri!
De la film a pornit “revelaţia” şi pentru mine L-am găsit recent şi l-am văzut, după care am început să citesc cartea…încă nu am terminat-o, e posibil ca nu totul să mi se pară absolut corect, adevărat, dar până acum am găsit foarte multe idei extraordinare în care, unele la care mă gândisem, pe care le-am descoperit prin experienţele proprii, despre care am şi scris pe aici în multe postări
Sunt destul de norocoasă, ca să zic aşa, pentru că am optimismul în sînge, dar nu strică niciodată să fii conştient de lucrurile pe care nu le vezi, nu le poţi palpa, dar care poţi observa că deja au dat efecte în viaţa ta…nu e prima dată când, acum provocată de carte, constat că, de-a lungul timpului, am “primit” tot ce am “cerut”…oamenii de care am avut nevoie într-un moment sau într-o perioadă pentru a învăţa ceva, contextele pe care am crezut, poate eronat, că mi se doream şi tot aşa…
Cu multă plăcere!!! Dacă reciteşti cartea şi revezi filmul, poate povesteşti mai multe impresii despre ele, să mai văd şi perspectiva altcuiva
Imi poti trimite si mie cartea te rog? Chiar as vrea sa aflu daca e aceeasi pe care am citit-o cu mult timp in urma. Si chiar daca e, cred ca am mare nevoie sa o recitesc.
Eu cred ca oamenii schimba cate ceva pe ‘ici, pe ‘colo, dar nu si sinele, esenta lor. Materialul din care sunt plamadititi se mai coace, se mai cojeste, dar miezul ramane acelasi. Si eu am dialoguri nocturne ca ale tale, imi formulez tot felul de teorii, pe care apoi mi le dezbat cu cealalta Margeluta, care e foarte indarjita de felul ei si-mi demonteaza toate afirmatiile!
După ce m-am mai “documentat” în domeniu, da, sunt şi eu de părere că sinele, esenţa nu se schimbă, dar noi ne schimbăm pentru că nu lăsăm întotdeauna sinele, esenţa noastră să iasă la suprafaţă…iar atunci când le lăsăm, putem crea impresia că ne-am schimbat, când, de fapt, doar atunci suntem noi cu adevărat
Ah, ce mă bucur când mai dau peste “nebuni” ca mine
Cu multă plăcere, Bianca! Dacă vrei cartea, lasă-mi o adresă de mail prin formularul de contact sau zi-mi într-un comment că o vrei, că probabil îţi găsesc adresa de mail pe profilul de facebook şi ţi-o trimit, că o am în format pdf. Merită citită, zic eu!
Si pe langa acea grija fata de cum arata, le mai genereaza si frustrari. O prietena de-a mea vroia sa renunte anul asta la a merge la mare pe motiv ca e mai plinuta anul asta si tipele cu care ar merge arata mai ca din revista. Cu greu am convins-o sa mearga si asta pentru ca peste tot ne sunt afisate niste modele exagerate.
Cartile de genul acesta sunt un balsam pentru suflet… Am citit si eu cateva de Eckhart Tolle si am consimtit ca merita sa punem in aplicare ce scrie acolo… Depinde de fiecare oricum si de perceptia lui vis a vis de schimbare…
Daca se poate as dori si eu formatul pdf…Pleaseeeee !
P.S. Eu pun link-uri pe fb frecvent pentru ca imi plac multe postari de-ale tale, dar tu stii chestia asta… Toate bune!
M-am jucat nitel cu icon-urile tale…
Tocmai mi-am luat şi eu Eckhart Tolle după ce am citit la tine şi urmează, e pe listă
În mod clar depinde de fiecare cum percepem schimbarea, pentru că, de fapt, exact asta facem: lucrăm cu noi înşine
Ce bine că cineva testează şi se joacă cu mutriţele alea
O să-ţi trimit cartea imediat
Vai, eu una sper să prind ziua în care bărbații vor avea complexe la ieșit pe stradă, nici nu zic de plajă: oare cu ce să mă îmbrac ca să-mi ascund burta asta dizgrațioasă? oare tricoul ăsta mulat 100% poliester nu-mi scoate șuncile în evidență? etc. Doamne, de prind ziua în care bărbaților români să le fie rușine să iasă din casă numai în pantaloni scurți sau cu tricourile alea strîmte, pot zice că n-am trăit degeaba.
Cît despre frumusețea feminină, la cit self-awareness au femeile, ar trebui să conducă lumea
foarte tare punctat!!! Cred că mai au şi bărbaţii “probleme” de-astea, dar în nici un caz până la a nu mai ieşi din casă în vreo ţinută preferată
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
Din pacate pe Pina o sustine si Andreea Balan (printre altii). Fiecare cu fanii lui banuiesc, va fi un public foarte colorat, cred. Filmul merita din plin, indiferent cine il sau nu-l sustine.
Mulţam fain, Loli!
Grea tare leapşa asta, dar îţi dai seama că nu refuz aşa ceva Cum găsesc un pic de timp şi inspiraţie să învârt cuvintele alea, o s-o fac
Nu reusesc momentan sa vizionez/audiez filmuletele, dar banuiesc ca ultima e ,,Belle”, nu ? Ador cantecul asta, e absolut superba imbinarea vocilor celor trei. De la vocea profunda, groasa, ragusita a lui Garou, inspre vocile lui Daniel si Patrick… Anul trecut, intr-o perioada, ascultam zilnic Belle. E pur si simplu minunata!
Da, exact Belle e ultima Şi mie-mi place la nebunie, a fost prima melodie cu Garou pe care am ascultat-o şi de la care l-am descoperit…pe el, spectacolul Notre-Dame de Paris şi muuulte melodii superbe!
Cel mai mare scriitor american in viata si vaforitul meu de departe.
Trebuie sa continui neaparat cu American pastoral, Portnoy’s complex si Dying Animal.
Mulţam fain pentru recomandări! Am în bibliotecă deocamdată Umilirea şi Viaţa mea de bărbat, probabil am să continuu cu ele, dar am să le caut şi pe celelalte
Julian Barnes – cel mai mare scriitor englez in viata Ce sa fac daca citesti doar ce imi place si mie
Capodopera lui este de departe Nothing to be frightened of- un mare eseu despre moarte, Dumnezeu si religie.
Trebuie să mai încerc Julian Barnes, mi-a plăcut Privind în soare, dar sunt sigură că altele îmi vor plăcea şi mai mult
Mă bucur că ţi-ai găsit preferaţii pe aici Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Multumesc de lepasa..am onorat-o si eu de la tetris <a href="http://fly2sky-aripideganduri.blogspot.com/2011/09/leapsa-de-dimineata.html"Au si diminetile farmecul lor..problema e sa reusesti sa te odihnesti chiar daca dormi mai putin. De nevoie noptile mele s-au cam scurtat si se intrerup de multe ori..am reusit sa ma obisnuiesc cat de cat cu programul asta mai ales ca nici eu nu pot dormi dupa-amiza, insa sa fiu nevoita sa ma trezesc si mai devreme as fi pur si simplu bolnava.
Acum am descopert blogul tau dar nu am reusit total sa imi dau seama, din ceea ce postezi aici, daca ti-ar placea un astfel de film, si anume “Fireflies in the garden”. Eu abia l-am vazut si mi-a placut. L-am descoperit cautand filmografia Juliei Roberts, pe care, ca aproape toata lumea, o ador. If you see it, I wood like to read your opionion about it.
Am citit acum despre film pe imdb şi sunt sigură că mi-ar plăcea, o să-l caut Mulţam mult pentru recomandare!
De-asemenea, mulţam pentru vizită şi te mai aştept pe la mine
Foarte tare!
Eu îmi amintesc de o vorba de-a mamaiei mele “s-a trezit la miezul nopţii şi-a ajuns la stâlpul porţii” şi sunt dimineţi în care mă regăsesc, pentru că mă trezesc devreme, dar mă învârt fără rost
Va foooooaaaaarte multumax!
Desi tot n-am inteles care este ritualul ‘mneastra de dimineata in afara de reverie cu okii deschisi (adicatelea de pasta de dinti nu pomeniti nimica, basca amanunte picante de care sunt profund interesat – belive-it-or-not), voi incerca sa-mi storc creierii sa-mi amintesc cum decurg diminetile mele creative si voi da curs la invitatiunea cu care ma onorati.
Ce să povestesc eu de ritualurile mele?! Dimineaţa începe după pasta de dinţi şi muuultă apă pe faţă, căci, înainte de acel moment, chiar dorm încă
Amănunte picante zici?! Păi, de exemplu, azi dimineaţă am mers vreo 5 km pe jos…suficient de picant?!
Aştept cu mare interes să citesc amănuntele picante ale dimineţilor tale
Aoleeeuuu… speram sa scap de asta, dar m-am regasit in lista oh well… ma voi destainui, in cazul asta.
Deci si tu ai avut sentimentul de goana si te trezeai ingrozitor de greu. Macar nu-s singura . Bine ca ti-ai gasit cat de cat un sistem. E as fi pierduta fara sistem. Ori de cate ori constat ca viata mea nu merge, ma chinui sa-i gasesc un “sistem” care sa o faca sa mearga si sa incapa totul in ea. E ca indesatul toturor lucrurilor in bagaj. Uneori merge si indesat la intamplare, cu totul mototolit, dar iese totul sifonat. Ideal e sa impachetezi .
Am aceeaşi tendinţă de a căuta sisteme , dar nu găsesc mereu suficient de funcţionale, aşa că am perioade – şi am observat că rezultatul nu e chiar şifonat, ci relaxat – în care abordez la modul ce apuc bine, ce nu la fel, doar că nu mă ţine mult
sarut’mana, Rontziki!
Bine te-am regasit.
Mi-era dor…
Interesante fire despicate.
Narcisistul este cel care trece dincolo de limita.
Este cel ce se iubeste cu patima, care se admira in tot ce reflecta chipul sau, inteligenta sa si ce o mai zicand el (crezand) el ca are de pret…
Narcisismul este, in fond, o chestie care atinge patologicul… nu este doar o deformare a caracterului.
Parerea mea.
Cartile de “autocunoastere” deja au ajuns sa-mi provoace oareshce alergie. Toti spun aceleasi lucruri insa prin alte cuvinte, cu alte exemple. Adica aceiasi Marie cu alta palarie.
Nu de asta duce lipsa societatea ci de fundamentul acela care lipseste cu desavarsire din primii ani de copilarie.
Daca cresti stramb, degeaba incepi sa te indrepti la maturitate sau chiar spre batranete… toate vor fi facute la suprafata, interiorul ramane la fel de stramb, insa mintea va sti (avand informatiile necesare) sa minta suficient de bine incat sa determine individul sa creada ca s-a schimbat.
Pune-l in impstaze limita si vei vedea cat s-a schimbat.
Dezvoltarea persoanala trebuie inceputa inca de la 2 anisori…
Si nu e vorba despre “dezvoltare” ci despre un mod de a “creste”, “forma”…
In fine, viata ne-a demonstrat ca maculatura multa nu schimba societatea, doar o acceosirzeaza in exces pana devine stridenta.
Las la portita frezii (de toamna).
Imbratisare maaaaaare, rotunda.
După o zi cruntă, comentariul tău îmi face seara frumoasă
Şi eu am oareşce alergie la cărţile de autoeducare, după cum se vede şi din postare, dar, încercând să nu condamn ceva înainte de a încerca să cunosc cât de cât mai bine, am citit câteva în ultima vreme şi mai am câteva pe listă…
În felul ăsta am ajuns la concluzia că există şi cărţi de autoeducare şi, mai ales, de autocunoaştere care au meritul de a face lumină în zonele obscure din noi pe care nu le-am cunoscut întotdeauna foarte bine, de a organiza unele din concluziile trase deja din propria experienţă în autocunoaştere…
Dar aceasta este o categorie cu puţin cărţi, cel puţin din câte am văzut deocamdată, cele mai multe sunt din acelea cu îndemnuri la succes, cu tot felul de soluţii facile care nu au nici o legătură cu autocunoaşterea, din contră, care caută să ne orienteze în afară exact în aspectele în care orientarea interioară ar rezolva mult mai multe dileme.
Ai perfectă dreptate cu necesitatea ca formarea să înceapă încă din copilărie, ca părinţii şi, mai apoi, educatorii, indiferent de gradul de învăţământ la care ne referim, să ştie să-i înveţe pe copii cum să se cunoască, cum să gândească, cum să abordeze viaţa într-un echilibru între noi înşine şi ceilalţi…dar astea fac deja parte din categoria utopie
Mulţam pentru frezii, te pup
Iarta-ma ca nu am onorat “leapsa”, dar timpul nu-mi permite, desi mi-as dori tare mult acest lucru (sa-mi permita).
Si eu, ca si tine.
Cand eram mai tinerel – diminetile mele insemnau somn din belsug…
De ceva ani, diminetile mele sunt un nou inceput. Fiecare dimineata o consider ca fiind o noua viata.
Imi place la nebunie rasaritul, atmosfera matinala… Iubesc diminetile si nu le mai tratez ca pe ceva banal.
Fiecare rasarit in fiecare anotimp are alt farmec, alta culoare, alt miros, alta textura etc.
Multumesc lui Doamne-Doamne pentru fiecare dimineata, pentru ca ea, dupa cum am mai spus, inseamna o alta viata.
O nou sansa de a admira si trai frumosul… adica VIATA!
(si nu fac referire la viata umana, ci la viata in ansamblul ei).
Pentru că mi-ai împărtăşit aici cum e cu dimineţile tale, se iartă
Nu înţeleg ce se întâmplă cu descoperirea asta a dimineţilor, la un moment dat…cum de se schimbă centru gravitaţional al zilei…
Oscilez între a mă gândi la maturizarea, la conştientizarea momentelor, a vieţii, a fiecărui nou început, în toate sensurile, sau la oboseala care ne răpune seara şi automat ne conservăm din energie pentru dimineaţă
Am scris eu un articol în Revista Iuventa despre “Lauda şi stima de sine” care face referire tocmai la această dilemă, când să fim nacisişti, când să ne lăudăm şi când să fim lăudaţi. Cât ceea ce priveşte pe Carnegie, şi eu am citit o parte din cărţile sale. E adevărat, sunt împotriva acestor formule de succes, dar eu am altă soluţie: înainte să fi ajuns la citirea materialelor eu am experimentat şi atunci mi-am dat mai uşor seama unde sunt, ce se petrece în jurul meu. Teoria am luat-o întotdeauna ca pe o completare şi interpretare a experienţei personale.
Succes!
Exact cum îi ziceam şi lui Andrei mai sus, unele cărţi de autoeducare reuşesc, uneori, să facă ordine în ceea ce deja am învăţat din experienţă…cred că, oricum, asta se întâmplă cam cu orice lectură pentru că o percepem în funcţie de propria experienţă
Tot ca pe o completare şi interpretare aş putea spune că am luat şi eu teoria, asta când nu am fost de acord cu ea şi am luat-o ca pe un “material de contrazis”
Mulţam pentru comentariu, te mai aştept
Eu am impresia că Aurora Liiceanu, dusă de filosofare, ajunge să se contrazică în fragmentul citat. Cînd văd cît de blamat e narcisismul în discuțiile din societatea noastră (caracterizată în mod ironic de „fiecare pentru el”, lipsa simțului comunității și a aparținerii la ceva) mă gîndesc la povestea categoriilor și stereotipurilor. Care sunt bune și utile la originea lor, fiindcă fac gînditul mai ușor și mai eficient – iar categorizarea e semn de evoluție în gîndire…cel puțin pînă cînd începi să spui „toți românii sunt murdari și hoți” se pare că de cînd cu egalitarismul e o modă în a demoniza stereotipurile. Am făcut paralela asta pentru că și în cazul narcisismului există percepție pe jumătate, adică neapărat e văzut ca negativ. Să fie pentru că oamenii centrați pe ei înșiși, fără să îndeplinească neapărat criteriile pentru diagnostic de tulburare narcisică, sunt percepuți ca lipsiți de empatie, exploatatori, bitchy, neplăcuți cu ceilalți?
Dar știi ce e mai ciudat? Că educația netezește asperitățile. Poți fi foarte bine o „persoană narcisistă” și să te porți galant cu ceilalți, deși nu dai doi bani pe ei, sau poți fi considerat un om obișnuit, niciodată etichetat ca narcisist, și să fii agresiv/ostil pe stradă, în comunitate, oriunde. Acum ar fi de dorit ca și autoeducația să ajute la netezirea asta, nu?
Asta a fost şi impresia mea, că ajunge să se contrazică, de-asta ceva îmi era neclar
Îmi place la nebunie ce spui despre stereotipuri, m-am săturat de generalizări…or fi ele bune, întrucâtva ordonatoare, dar pierdem enorm aplicându-le, pierdem esenţa, de fapt…
Cred că lipsa de empatie, egoismul, faptul că unii sunt agresivi sau neplăcuţi cu ceilalţi nu are legătură cu narcisismul, cum nici politica “fiecare pentru el” nu are. Le văd ca pe alte trasături ale oamenilor, poate ceva mai pregnante în zilele noastre, care pot fi interpretate de la caz la caz.
Nu cred că prea multa iubire de sine le determină, uneori, din contră, prea puţina iubire de sine în adevăratul sens al ideii, care, după mine, implică şi respect de sine, pe care, la rândul lui, nu-l văd manifestat în lipsa respectului faţă de ceilalţi…
Şi tocmai pentru că narcisismul nu are neapărat legătură cu un comportament neplăcut, poate din contră, ar avea mai degrabă ca şi efect un comportament plăcut, dar prefăcut, aş vedea criteriile din finalul postării ca destul de adecvate pentru a descoperi un narcisist, în sensul unei persoane care exagerează în iubirea de sine şi cerşirea admiraţiei celorlalţi.
Linia asta intre narcisism si respectul de sine e foarte delicata. Evident, excesul iubirii de sine duce la un narcisism de prost gust, brutal aproape cu bunul simt al celor din jur, expansiv, dar si lipsa unei minime pretuiri a propriei persoane iti atrage nu doar decaderea, ci, adesea, si oprobriul public.
Multumesc tare mult pentru leapsa, intentionez sa ma destainui si eu. Motivul pentru care nu am facut-o inca este faptul ca ma aflu in plina tranzitie, au aparut niste schimbari semnificative in diminetile mele si as vrea sa mai treaca cateva zile pentru a-mi confirma situatia
Mersul pe jos este intr-adevar foarte benefic, mai ales dimineata. Am facut asta timp de aproape 12 ani, inspre scoala, cate o juma de ora. Ajungeam treaza la scoala, spre deosebire de multi colegi, care inca dormeau pe ei Ma bucur ca ai reusit sa faci ceea ce ti-ai propus, ca te poti bucura de diminetile tale!
Cu multă plăcere! Aha, deci şi tu eşti în perioadă de tranziţie, abia aştept să povesteşti Nici eu nu sunt foarte convinsă că noua abordare a dimineţilor e definitivă
În timpul şcolii şi eu mergeam cam juma de oră până la şcoală şi, pe drum, treceam prin zonele în care locuiau mai mulţi colegi, aşa că, până la şcoală, ajungeam ditamai gaşca
Carti politiste din seria neagra, carti romanesti din care as aminti Satra lui Zaharia Stancu, Groapa lui Eugen Barbu, Maidanul cu dragoste de G.M.Zamfirescu, Iubiri paralele- Cella Serghi, Voica, Pontiful si Fratele meu omul, toate de Henriette Yvonne Stahl, Invitatia la vals de Mihail Drumes, si lista e lunga. Dintre cartile mai moderne as aminti Versetele satanice de Salman Rushdie…sunt destul de multe carti.
Nu am citit foarte mult vara asta; nu pentru ca nu as fi vrut, ci din lipsa timpului, oricum preferata verii ramane An Unfair Advantage: The Power of Financial Education a lui Robery Kiyosaki – am citit cam tot ce a scris pana acum, asa ca atunci cand am prins si ultima aparitie nu am putut sa nu imi fac timp sa o citesc.
Foarte frumoasa initiativa ta.
Din pacate, cu doua fete, nu am prea apucat sa citesc prea mult vara asta, doar obisnuitele povesti, desi mi-as fi dorit.
Am citit doar Copilaria lui Maxim Gorki, care mi s-a parut extrem de trista si cam brutala pe alocuri si Arta conversatiei a Ilenei Vulpescu, un roman de exceptie, care chiar m-a fascinat.
Cam atat imi amintesc, ca in ultimul timp stau destul de prost si cu memoria, nu doar cu timpul.
am terminat “In cautarea timului pierdut” (Marcel Proust), vreo 2 carti de la Adevarul (Cartea gesturilor si Cum sa te iubesti pe tine), “Mandrie si prejudecata” (Jane Austen), cateva nuvele de Mircea Eliade si, nu stiu daca se pune la socoteala (am citit-o la inceputul lunii septembrie) “De veghe in lanul de secara” (J.D. Salinger)
Incepand cu luna iunie, deci Am citit putin, mult mai putin decat mi-as fi dorit. Au trecut pe sub ochii si pe langa sufletul meu:
Batranul si marea – E. Hemingway
Pescarusul Jonathan Livingston – Richard Bach
Game of Thrones – George R.R Martin
Valea cerului – Maria Itu
Marea triada – Rene Guenon
Colectionarul – John Fowles
Istoria celor treisprezece – Balzac
Sosa – Isaac Bashivis-Singer
si… The Selfish Gene – Richard Dawkins (inceputa la sfarsitul lunii august, dar nu am terminat-o inca)
Despre primele trei am scris si pe blog, despre ultimele trei urmeaza. Poate Game of Thrones a fost, ca poveste, cea care m-a captivat cel mai mult, Batranul si marea a fost cea care mi-a redat o oarecare liniste, Colectionarul m-a facut sa imi fie rau, Istoria celor treisprezece a fost o revelatie pentru mine in ceea ce-l priveste pe Balzac, iar povestea Sosei am incheiat-o azi, o poveste trista. Nu stiu daca as putea alege una singura, care mi-a placut cel mai mult. Din punct de vedere literar, Balzac. Din punct de vedere al interesului starnit, Game of thrones
Cartea cu care mi-am ocupat vara ( dupa Bac si inscrierea la facultate ) a fost capodopera lui Dostoievski “Crima si pedeapsa”. Este o carte geniala, dupa parerea mea, si o voi reciti de cate ori voi avea ocazia I-am facut si o recenzie pe blogul personal : http://anawsomebook.blogspot.com/2011/09/crima-si-pedeapsa-de-fmdostoievski.html . O recomand tuturor celor care vor sa citeasca un clasic ce nu va muri niciodata!!
Iulian Comanescu- Cum sa devii un nimeni
Duiliu Zamfirescu- Poezii. Nuvele. Viata la tara
Silviu Brucan – Romania in deriva
John C. Maxwell – Atitudinea invingatorului
Larry King – Secretele comunicarii
Allan Pease – Intrebarile sunt, de fapt, raspunsuri
Norman Vincent Peale – Forta gandirii pozitive
Gabriel Chifu – Relatare despre moartea mea
Kurt Vonnegut – Cutremur de timp
Mi-a placut foarte mult cartea scrisa de Gabriel Chifu, abia o puteam lasa din mana ca sa fac pauze.
Cartea mea preferata citita in aceasta vara este “Principiul micului pinguin” de Denis Doucet.
Denis Doucet, psiholog clinician explica faptul ca suntem prizonierii unei logici absurde si ne pierdem timpul incercand sa ne adaptam la ce e in jurul nostru, in loc sa actionam pentru a schimba lucrurile.
Alte carti citite:
Calomnii Mitologice- Octavian Paler
Despre seductie- Gabriel Liiceanu
Despre ura-Gabriel Liiceanu
Desertul pentru totdeauna- Octavian Paler
Mai, tu uneori ma sperii. Ai unele postari pe care, cand le citesc, am senzatia ca le-am scris eu si am amnezie. Asta e unul dintre ele. Mai putin finalul, pentru ca eu (inca) nu ma mai confrunt cu situatia “sesiunii”. Deci, foarte mult nu te pot ajuta, pentru ca am avut exact aceeasi abordare a examenelor ca si tine. Cu o singura exceptie, licenta. Pe vremea cand am dat eu licenta se dadea si examen scris, pe langa sustinerea lucrarii, iar materia era uriasa si grea. Presiunea era, de asemenea, mare, plus ca aveam mania sa iau o nota decenta astfel ca, macar la licenta, sa fiu si eu multumita cu adevarat de prestatia mea. Ca note de 10 am tot luat pe materii “invatate” in seara dinaintea examenului, dar nu pot spune ca satisfactia era prea mare, pentru ca si stradania mea fusese minima. La licenta, insa, cumva, ceva m-a motivat ca MACAR ATUNCI sa las si eu o impresie buna. Si am studiat fiecare din zecile de carti din bibliografie, in cele mai mici detalii. Am luat un caiet (de fap vreo 5 caiete) si mi-am conspectat fiecare carte, am subliniat cu culori tot ce considerat de maxima importanta si dupa ce am terminat cu toata bibliografia, am recitit fiecare din acele caiete de vreo 10 ori. Am luat 10 la licenta si inca si acum profesorii au lucrarea mea ca etalon de best ever. Cred ca e de prisos sa mentionez ca eu chiar am inteles materia aia si inca stiu buna parte din ea si acum, la 5 ani dupa. Si pot spune ca in sfarsit am fost multumita pentru ca am vazut ca macar O DATA IN VIATA m-am mobilizat si am dat totul. Nu stiu cat de inspirational e comentariul meu, dar cine stie… e cam singurul exemplu pe care il am .
Ştii bine că aceeaşi impresie o am şi eu despre unele postări ale tale
De sesiuni am scăpat şi eu de mult, dar mă confrunt acum cu o perioadă în care tre’ să învăţ ca lumea. Pentru licenţă, am învăţat şi eu mai mult decât pentru restul examenelor, deşi tot cam inconştientă eram şi atunci…
Senzaţia de mobilizare şi de dat totul am avut-o după facultate, de când am început să lucrez, pentru că m-am mobilizat constant să învăţ tot ce aveam nevoie şi să lucrez bine. Probabil că la fel voi face şi acum, voi încerca să înlătur senzaţia de “învăţat” şi sesiune pentru a vedea partea practică şi a învăţa pentru a putea munci ca lumea.
Mă ajută şi curiozitatea şi mă motivez prin faptul că, în sfârşit, după nişte ani de “confort” în ce priveşte activitatea zilnică, apar nouătăţi care mă provoacă, îmi stârnesc curiozitatea şi mă fac să-mi pun din nou mintea la contribuţie mai mult decât în ultima vreme
Pun totul pe o logica simpla: Viata este atat de frumoasa cand citesti, inveti, aduni informatii si vrei sa ai un grad ridicat la categoria “excelenta personala”. Cel putin la mine asa a fost dintotdeauna. Este drept, disciplina, in mare parte am castigat-o dupa ce am practicat foarte multi ani sport de performanta. Acolo am invatat sa muncesc, sa perseverez, sa joc cinstit si sa dovedesc ca sunt bun si ca oricand pot mai mult si mai bine.
Acum nu vreau decat sa urmez un drum dificil si dur. Sa cunosc libertatea prin cultura, asa cum scrie intr-o mare sala din Cluj, sa invat despre oameni prin propria educare si in final sa reprezint pentru ceilalti un prieten de nadejde. Totul este perfectiune si frumusete, ambitie si imaginatie, iubire si cumpatare. Si e greu, dar mirific!
E clar: trebuie să mă apuc de un sport de performanţă
Lăsând gluma la o parte, ai dreptate, senzaţia că informaţia îţi dă un fel de libertate şi putere contează şi motivează
Inspirat şi inspirant comentariul, mulţam!
Da, da! Sportul ajuta enorm, dar cel organizat. Pe clasa a XII-a, cand trebuia sa ma axez pe bac, examene, eu am inceput sa merg la taekwando. Asta inseamna cate 3 ore ,,pierdute” (cum zicea ceva colega) in fiecare luni, miercuri si vineri. Deci timp mai putin. Dar nu stiu, am fost mult mai disciplinata, stiam exact ce am de facut, cat timp imi ia, eram foarte eficienta.
Nu cred ca este importanta metoda prin care inveti ci sa iti ramana ceva in creieras, dupa o astfel de experienta.
Te salut si te astept sa participi la provocarea Life in Pictures.
Mda, este corect, că doar după asta m-am ghidat până acum şi lucrurile au ieşit bine
Miercurea fără cuvinte, Life in pictures…o să ajungem să comunicăm din imagini…interesant
Am inceput mai multe carti in aceasta vara. Dintre cele terminate, cea care m-a uns la suflet a fost ‘Vand kilometri” de Mihai Barbu. Am fost avertizat ca citirea ei va dauna grav bugetului familiei. A avut dreptate. Dorinta de a calatori pe trasee obisnuite a prins radacini.
Clar. In cazul tau trebuie sa privesti “invatatul” asta ca ceva ce vei folosi practic. Unii oameni sunt facuti sa toceasca teoretic, insa cei ca noi sunt facuti sa aplice practic.
Exact! Ştiam asta, dar scriind despre asta şi “discutând” în comentarii cu voi, mi-am dat seama că nu e cazul să schimb stilul, nu voi deveni vreodată un teoretician pur, nu voi excela în abstractul teoriilor, ci voi rămâne practicianul care trebuie să vadă aplicarea practică a ceea ce învaţă
Vara aceasta nu prea am avut mult timp sa citesc, din cauza serviciului, dar totusi am reusit sa termin o frumoasa carte, intitulata “Mata Hari, femeia fatala” de Pat Shipman.
O carte destul de interesanta, seamana mai mult cu un roman istoric, decat unul de spionaj. Mata Hari a fost o dansatoare de succes si a lucrat in spionaj. Viata ei a fost una zbuciumata, a reusit sa treaca peste destule momente dificile punandu-si in valoarea frumusetea si inteligenta.
Dale Carnegie a fost printre primii astfel de autori pe care i-am citit si mi se pare ca a inglobat cam tot ce se putea spune despre subiectul respectiv, mai mult sau mai putin. Mie, pentru ca-mi lipseste ambitia si competitivitatea, o astfel de carte mi-a prins bine la momentul respectiv (in sensul ca macar din cand in cand e nevoie sa imi mai deschida cineva ochii)
Cat despre narcisism, foarte justificata observatia ta. Suntem fiinte sociale, deci in mod normal, tinem cont de opiniile celorlalti, iar atat timp cat pastram un echilibru sanatos, e ok. Mi se pare ca o persoana puternica intr-adevar nu depinde de opinia altora, dar este interesata sa o stie, sa o cantareasca, pentru a lua apoi decizii tinand cont de cat mai multe variabile (iar feedback-ul celorlalti e o variabila importanta cand vine vorba de existenta noastra, ca ne place sau nu).
Intenţionez să mai citesc şi eu Dale Carnegie, mai ales cea de care ziceam şi în postare, Lasă grijile, începe să trăieşti, poate descopăr secretul unei vieţi fără griji
F bine spus că o persoană puternică este interesată totuşi de părerea celorlalţi pentru a putea cântări, analiza mai bine şi vedea o situaţie din mai multe unghiuri, sub mai multe perspective
Of, cat de mult ma regasesc in ce ai scris. Asa am invatat si eu de cand ma stiu. Am fost sefa de promotie si inca am impresia ca nu am avut nici un merit pentru asta, caci spre deosebire de multi dintre colegii de liceu, mie nu mi-a platit mama niciodata ,,ore” (sa fac acasa), nu invatam niciodata acasa, doar temele mai serioase mi le faceam acasa. In rest, pentru teste invatam la scoala, in pauza dinainte (adica reciteam lectia), temele maruntele le faceam de multe ori tot la scoala, prin alte ore cand se pierdea timpul. Pentru bac am invatat la fel, in ziua precedenta examenelor. Si am avut rezultate foarte bune.
La facultate mi-as dori sa schimb asta. In primul an, am citit, ce-i drept, si in timpul anului, articolele stiintifice recomandate, precum si cateva carti ,,optionale”, dar nu pentru a invata ci pentru ca eram fascinata de subiect si simteam nevoia acuta sa aflu mai multe. Oricum, tot in sesiune a ramas greul. Acum as vrea sa citesc din timp, sa fiu la zi cu toate, mereu imi propun asta, nu stiu daca voi reusi macar acum…
Hmm… cum sa te pui sa inveti si sa nu faci curatenie, sa nu te uiti la filme, sa nu citesti literatura, sa nu ai chef de incercat retete noi pt bucatarie, sa nu te cuprinda talentul la desen fix atunci.. ? Pai… nu stiu. Poate singura metoda care a functionat vreodata pentru mine a fost autosugestia. Mi-am tot repetat si mi-am argumentat (asa cum as recomanda unui prieten) cat de interesant e subiectul despre care vreau sa invat (uneori chiar era!! doar ca…) comparativ cu toate celalalte care tindeau sa interfereze… Sa faci cumva sa iti starnesti interesul actual, de moment, pentru disciplina cu pricina. Bafta!!
Dap, aşa este, trebuie să mă autoconving că ceea ce am de studiat e mai interesant decât orice interesant este, doar că, după cum spui şi tu, comparativ cu altele, poate şi pentru simplul motiv că “trebuie” devine mai neatrăgător să învăţ…
Mi-ai amintit de învăţatul din pauze….ce vremuri
Fata de hartie de Guillaume Musso si inca 2 carti pentru scoala. Cartea “Fata de hartie” ti-o recomand cu mare drag, te tine pe jar pana la ultima fila citita, iar cand o termini de citit parca ai mai vrea ca povestea sa continue. Ca sa iti atrag un pic interesul, este o poveste de dragoste cu suisuri si coborasuri si cu multa actiune … cand crezi ca ceva din cartea aceea este adevarat situatia se rastoarna si tot asa. Daca ti-am starnit interesul uite un link care rezuma mai bine povestea. http://www.bookiseala.ro/guillaume-musso-fata-de-hartie/32468.html
Vara aceasta am citit “Intuneric”, “Somnambulii” de John Saul, “Carrie”, “Cimitirul Animalelor” de Stephen King, “Crima si pedeapsa” de Dostoievski, “Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde, “Mandrie si prejudecata” de Jane Austen, “Confesiunile unei masti” de Yukio Mishima…..si cred ca mai sunt. Nu prea au vreo legatura intre ele, dar am zis ca merita sa incerc cat mai multe genuri.
“Confesiunile unei masti” de Yukio Mishima a fost putin mai deosebita, poate si din cauza subiectului cartii, dar pot sa spun ca acest autor este unul valoros si cartea m-a impresionat.
Până învăţ eu photo reading, am nevoie să aplic ce învăţ
Oricum, trebuie să analizez, să despic firul în 14 (nu că nu ar fi asta activitatea mea de bază ), să înţeleg ce şi cum şi apoi…se consideră învăţat şi pot aplica
1. “Singurătatea păsării migratoare” – Cristian Bădiliţă | Curtea veche, 2007
2. “Nemesis” – Philip Roth | Polirom, 2011
3. Decât o Revistă #6, vară 2011 – Familie
“Nemesis” m-a fascinat, de-a dreptul! E un volum uluitor! Am încercat să scriu câte ceva despre el şi, desigur, nu sunt mulţumit de ce am reuşit. De fiecare dată ajung la aceaşi concluzie: aş prefera să port o discuţie pe marginea lui decât să scriu despre el; comunicarea orală se poate dovedi mai flexibilă şi mai cuprinzătoare.
Fructele maniei – John Steinbeck, ea mi-a placut cel mai mult. Pentru realismul cu care a fost scrisa. Am vorbit mai pe larg despre ea pe blog, la vremea respectiva
Nu-s genul asta de fata – Catherine Alliott – o carte usurica, de vacanta (colectia Chis, Polirom)
Bruta – Guy des Cars. Politista
Lolita – Vladimir Nabukov. E scrisa bine, dar subiectul …
Complexul lui Portnoy – Philip Roth. Hm
In vacanta am citit Enigma Otiliei de George Calinescu, un roman exceptional care mi-a lasat un semn de intrebare acea fata pe nume Otilia. Titlul sau spune mult mai multe decat s-ar deduce la prima vedere. Felix este eroul meu adolescentin, merita citita cartea!
Am citit-o si eu pe asta Dar eu am observat ca daca incerci sa arati compasiune cuiva si sa-l ajuti in mod real, nu intelege de fapt ce-i oferi. Foarte rar e inteleasa compasiunea. Cred ca lipseste din cultura romaneasca.
Da, aşa este, sunt momente în care oamenii sunt suspicioşi şi nu înţeleg de ce ai face un gest frumos absolut fără nici un interes, recunosc că şi mie mi se întâmplă să fiu nedumerită de bunăvoinţa altora, uneori, dar asta n-ar trebuie să ne împiedice
Preferinţele feminine personale ar fi Sandra Bullock, Jennifer Aniston, şi actriţele de origine latino-americană în general (aici nu ştiu dacă am o preferinţă anume).
Sandra Bullock e şi printre preferinţele mele Aha, deci pentru tine, atunci când voi face postarea cu mândre, o să fie Sandra Bullock şi…Penelope Cruz (şi pe ea o plac ).
Jennifer Aniston îmi place uneori, în Friends, de exemplu, dar nu mereu
Am ajutat foarte multe persoane, am înţeles ce este compasiunea, dar am rămas uimit, cum oamenii au pus de multe ori răutatea şi vulgaritatea în faţă, luptând chiar împotriva celor de la care au primit ajutor. M-am consolat, am încercat să înţeleg firea umană şi am reuşit. Ţin să cred un lucru, compasiunea se face într-un tandem bunătate-educaţie, nu poţi tot timpul fi altruist, bun la suflet dacă nu îţi şi explici gesturile, felul de a fi. Oare există aşa ceva? O să mai încerc.
Cred că aici e paradoxul şi cercul vicios, ca să zic aşa…nu avem capacitatea de a oferi compasiune fără a înţelege şi, uneori, înţelegerea nu vine pe tavă, iar compasiunea condiţionată nu mai este chiar compasiune…
Dar asta ne e firea umană Nu putem decât să perseverăm în a căuta să oferim compasiune şi necondiţionat.
Pe langa cateva carti politiste precum Orasul borcanelor de Arnaldur Indridason, Al patrulea de KjeLL Ola Dahl, s.a ,romane care m-am captivat si m-au tinut in suspans, am mai citit si bestsellerul Mananca roaga-te iubeste de Elisabeth Gilbert care mi-a placut foarte mult.
Cartile care au avut un impact mare asupra mea vara aceasta au fost “Imparatul mustelor” de Wiliam Golding, “Un veac de singuratate” de Gabriel Garcia Marquez (care a si devenit una din cartile mele favorite), “La rascruce de vanturi” de Emily Bronte (si filmul e superb), “Mandrie si prejudecata” de Jane Austen, care m-a ofticat atat de tare incat imi venea sa lovesc cu cartea de pat si “Despre seductie”, “Despre limita” de Gabriel Liiceanu.
Ok, sa le luam pe rand. Trei din cartile din vara asta:
1. Nemesis de Philip Roth
Eu cred ca Roth este cel mai mare romancier al vremurilor noastre asa ca Nemesis a fost un regal pentru mine. Imi place atat de mult sa ma plimbe in cartierele sale evreiesti, in idiosincraziile evreiesti, in cutumele lor, in viata de familie evreiasca incat fiecare carte a sa e devorata rapid. Mr Cantor o sa ramana unul dintre personajele de marca ale prozei sale, alaturi de Zuckerman si Portnoy evident. Scena in care se duce sa prezinte condoleante primei familii care e lovita de polio este incredibila, ridicarea lui din umeri la intrebarea ‘De ce fiul nostru?’ este atat de graitoare; modul in care el se raporteaza la divinitate, destin, religie, sentimentul datoriei, iubire, eseul despre justitie divina din finalul carti, destinul sau frant, scena in care arunca sulita fiind urmarit de copiii in extaz sunt tot atatea momente magice marca Roth. Inca o data: trebuie sa citesti si tu Pastorala Americana (in engleza).
2. Deadline de Adina Rosetti
O bijuterie de carte romaneasca. Un debut remarcabil, despre vremurile de acum, despre lumea in care traim, despre cautarea si ratacirea fiecaruia. Sunt momente demne de orice romancier profesionist in carte. Cateva tuse de fabulos, schimbari line de registre in tonul cartii, duiosie, registre lingvistice diverse bine stapanite, psihologie fina fac din cartea asta o mare revelatie pentru mine.
3. The catcher in the rye (ebook, in engleza)- daca cineva vrea sa citeasca aceasta carte si sa o simta trebuie sa o (re)citeasca in engleza- asa cum am facut si eu. Ideea ca poti sa traduci slangul new yorkez al lui Haulden Caulfield e o iluzie pentru orice traducator. Cartea asta nu o citesti, o simti. Haulden devine prietenul tau si vrei ca atunci cand se duce in cabina si nu are pe cine sa sune sa incerce numarul tau de telefon; vrei sa-i spui ca si tu te simti singur si inconjurat de oameni pe care nu-i intelegi si care nu te inteleg; vrei sa bei un wiskey cu el si sa vorbiti despre diferenta dintre valizele lui si ale celorlalti colegi; vrei sa-i spui ca si tu esti ratacitul prin viata si ca totul e OK,e bine sa fi ratacit, unii din cei mai interesanti oameni pe care ii stii sunt inca rataciti si la 40 de ani;
Haulden Caulfied e fiecare dintre noi iar Salinger a reusit ceea ce putini scriitori reusesc: sa fie prietenul si confidentul cititorului de aiurea si de oricand.
Pynchon in niciun caz, dupa mine. Prea pretentios, prea de neapucat de niciunde, la final ma simt ametit si nu ramane nimic;
Cormac e altceva intr-adevar, dar nu cred ca e pe acelasi palier.
daca ar fi sa fac un best of… am recuperat cu doua carti pe care imi doream de mult sa le citesc, s-anume ‘jurnalul unui om dezamagit’ (despre care am scris cate ceva aici: http://child-of-the-night.ro/2011/06/05/the-journal-of-a-disappointed-man/) si ‘fratii karamazov’ (http://child-of-the-night.ro/2011/07/28/fratii-k/) + am dat intamplator peste ‘aspidistra sa traiasca’ si mi-a placut la nebunie + am reusit sa termin seria cantecelor de gheata si foc. acum astept cu nerabdare traducerea partii a 5-a
Iata o tema care ma preocupa si pe mine acum, in prezent. Si sunt total de acord ca nu te poate influenta ceea ce nu lasi sa te influenteze. Pana la urma cat te lasi influentat de mediu tine numai de structura interioara a fiecaruia.
Doar ca la mine intervine si intrebarea, oare cat de sanatos e sa-ti dezvolti prietenii la locul de munca? Si chiar exista asa ceva? O prietenie cu un coleg? Pana acum nu am facut asta nicaieri, in ciuda atitudinii prietenoase si deschise pe care am avut-o fata de colegi, am fost retinuta in a dezvolta respectivele relatii si in afara locului de munca. Chiar credeam destul de ferm ca la munca nu se poate pune problema de o prietenie, ci mai degraba de o colegialitate mai mult sau mai putin dezvoltata. Nu stiu ce sa zic, la actualul loc de munca pare a se putea pune problema de mai mult… dar oare asa este, sau e doar o impresie, gresita, care va duce ulterior la intarirea ideii mele anterioare? Adica aia ca nu se poate. Eu raman inca un pic sceptica…
Primele prietenii legate de locurile de muncă pe care le-am experimentat au fost acelea care decurgeau ca nişte relaţii de colegialitate ceva mai apropiate, dar care deveneau reale prietenii pe care le mai am şi azi după ce nu mai lucram împreună. Dar am constatat că se poate să ai relaţii de prietenie cu colegi cu care lucrezi, depinde evident de punctele comune, ca să zic aşa, pentru că, dacă acestea există, nici nu-ţi dai seama când s-a depăşit graniţa dintre colegialitate şi prietenie.
Cât de sănătos e?! N-aş putea să spun…dacă interacţionezi plăcut cu cineva şi ai ce comunica şi dincolo de serviciu, şi nu despre ce s-a întâmplat la serviciu , nu văd de ce colegialitatea ar împiedica. Pe de altă parte, nu e sănătos ca prieteniile să se limiteze la colegi, clar, e importantă diversitatea, zic eu
Wow!!!!!!!!!!! Cine zicea ca ca marti nu-i o zi ok?
Multumesc mult, mi-ai facut o mare bucurie! Si premiul 1!
Tot stau si ma gandesc ce sa aleg, grea sarcina!
M-am hotarat (cu greu) la Kurt Vonnegut – Zâmbiţi vă rog
Multumesc inca o data! Dau mail cu datele
PS: Azi mi-am luat inima in dinti si am facut leapsa aceea veche si grea
Felicitări!!!
Mă bucur că eşti încântată, Kurt Vonnegut se pregăteşte de plecare şi sper să te facă să zâmbeşti mult
Aştept mail cu datele
Vin să văd şi leapşa că n-am apucat
Nici nu stiu pe care sa o aleg favorita… m-am pierdut si regasit printre atatea imagini minunate. Ferice de tine ca ai avut o asemenea vacanta.
Noapte linistita!
Iuuuui, ce bucurie pe capul meu! Imi maresc bibliotecaaaa Iti multumesc tare mult, Rontziki! De aseara, de cand am citit mailul, o tin tot intr-o veselie Am ales Mecanica inimii, ti-am trimis si un mail cu datele mele.
O zi buna!
nici nu a venit bine toamna şi ne-au pălit dorurile de vară? ce ne-om face pînă la anul? frumoase imaginile, frumoasă Grecia; gurile rele zic că Agios Nikolaos ar fi cel mai frumos loc de pe insulă, dar imaginile tale zic altceva. o zi frumoasă şi însorită (ca una de vară)!
E frumos Agios Nikolaos, dar mai frumos este Chania şi cel mai frumos este Rethymno! Gurile rele nu prea au vizitat vestul insulei şi de-asta optează pentru Agios Nikolaos, care, printre oraşele din est, cele mai vizitate de-altfel, este cel mai fain
wow! cu amintirile astea ale tale mi-as petrece toata ziua! excelente fotografii! ce frumoase sunt concediile! au un singur defect: sunt totdeauna prea scurte!
Happy WW!
Da, e bine spus şi “naivi”, deşi naivitatea are şi o componentă pozitivă, adică există şi naivitate fără prostie, iar unele din căutările de mai sus nu fac parte din categoria asta
M-am distrat copios! Te pricepi la comentarii pe marginea cautarilor Google… Chiar m-ai facut curioasa ce cautari sunt si pe blogul meu… Voi face cercetari.
Si pe mie m-a marcat aceasta carte! Felul deosebit in care sunt urmarite atatea destine si modalitatea in care Lawrence a tesut trairile lor este uimitor! E un bun cunoscator al sufletului uman!
Am avut un mic ragaz si am scris si eu despre ceva lectii de viata. Am primit provocarea de la Tetris, dar am inteles ca tu esti cea care a initiat leapsa, prin urmare am raspuns cu placere! http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/lectii-de-viata.html
Week-end cu zambete si multa iubire!
Când planeta asta este atât de mare şi cu atât de multe locuri frumoase, de nu reuşeam să aleg doar 5, tu vrei să faci copy paste?!
Nu se acceptă! Dacă e vreo locaţie căreia nu-i poţi rezista, hai fie, dar nu toate
cautarile astea seamana cu unul din gagurile de la batrani si nelinistiti,
O batranica suna o alta:
– fata, ia intra pe google si vezi pe unde sunt, ca m-am ratacit p’aici…
E un film mai aparte, scenariul, actorii, regia – creeza o atmosfera interesanta. ,, Să trăim în prezent, să ne bucurăm de clipă şi să ne eliberăm de a reproducerea constantă a trecutului.” Da, e o lectie de viata transpusa atat de finut si subtil in film, incat nu o simti ca pe o povara.
Cat despre copie si original… Pentru spectatori, nu ar trebui sa conteze, atat timp cat emotiile si trairile interioare resimtite sunt veridice. Creatorul copiei insa nu stiu daca se va simti vreodata cu adevarat implinit. Daca ai potentialul de a reface ceva minunat, ai si potentialul de a crea ceva cu totul nou si cred ca asta e unul dintre telurile inspre care tindem: sa cream. Copiind (trecutul, o opera de arta, un eveniment) iti sugrumi potentialul creator…
Aşa este, redarea ideii de a trăi prezentul este subtilă, într-o formă foarte convingătoare de fapt
Exact la asta m-am gândit şi eu, nu trebuie să pretindem neapărat originale, atunci când copia ne poate satisface, dar nu trebuie nici să tindem spre a copia, pentru că, dacă putem re-crea ceva fain, atunci putem crea ceva nou şi mai fain
Melancolie de toamna..e de inteles . Eu zic ca e bine sa ne mai reamintim si retraim trecutul..chiar pentru a ne cunoaste mai bine..insa totusi..sa avem grija sa nu sacrificam prezentul..viata se construieste cu fiecare clipa. Toamna linistita sa ai..
Cumva asta este şi ideea postării, chiar dacă la prima vedere nu pare…fiecare clipă din prezent va deveni o amintire, o bucăţică de trecut cândva, şi, construind şi trăind clipă de clipă, vom avea nişte amintiri cu adevărat…nu neapărat plăcute, dar emoţionante, simţite, trăite intens şi conştient în acelaşi timp
Toamnă frumoasă şi ţie!
Şi mie, şi mie mi-a plăcut foarte mult! M-a impresionat uşurinţa cu care Lawrence disecă în sufletul şi motorul trăirilor personajelor. Cu dosar complet, din copilărie. Totul se leagă şi se îmbină atât de frumos, este logic din punct de vedere psihologic, şi totuşi nu ştii ce se va întâmpla în următoarea pagină Superbă lectură, am citit-o într-un tren. Şi când te gândeşti că înainte mă speriase în bibliotecă, aşa mare şi singuratică.
Şi pe mine m-a surprins oarecum faptul că toate se leagă, din copilărie începând, dar nu-ţi dai seama de asta decât pe parcurs, cumva retroactiv, pentru că, într-adevăr nu poţi bănui ce se va întâmpla în continuare
E prima carte de Lawrence pe care o citesc, poate am să mai încerc şi altceva…
Offtopic:
Cum nu reusesc sa trimit mail, te anunt aici ca am primit cartea azi Eu nu locuiesc la adresa din buletin, coletul a fost lasat acolo, la verisorul meu, inca nu am ajuns in posesia ei (abia astept! ), dar ma gandeam sa te anunt ca a sosit, ca e in regula si ca iti multumesc tare muuuuuuult!
Recenzia ta m-a trimis cu gandul la 3 carti: ”Candva, suave pasari cantatoare” – Kate Wilhelm (un SF despre clonarea umana); ”Zoomenirea” – Desmond Morris (animalul uman in zoo urban) și ”Turnirul kazar” – Andrei Cornea (pentru o alta viziune asupra egalitarismelor, individualismului si a crizei actuale a societatii).
N-am citit nici una din ele, deci nu pot spune decât mulţam frumos pentru recomandări!
Temele sunt exact pe gustul meu şi potrivite curiozităţilor mele din ultima vreme
Mie mi se intampla des sa gasesc “intamplator” raspunsuri la problemele care ma preocupa; deschid la carte si e exact ce caut.
Interesant citatul si se potriveste perfect intre ideile “evantaiului”
Se pare deci că răspunsurile sunt tot timpul sub ochii noştri, trebuie numai să le vedem
Deşi uneori e un talmeş-balmeş pe aici, toate fac parte din evantai
Am devorat-o de-a dreptul, nu-mi venea s-o mai las din mână…ideile, dezbaterile mi-au plăcut la nebunie
Tre’ să scriu mai multe desprea ea, sper să găsesc timp cât de curând…
Mulţam pentru vizită şi comentariu, te mai aştept pe la mine
Interesanta secventa, banuiesc ca si filmul – n-am apucat sa-l vad -, fara vreo legatura cu tehnica de montare a unei piese de teatru. E doar un cadru mai lung, replicile nu sunt „taiate” imediat, se lasa timp pentru respiratie.
Wow! astea da amintiri de vacanta!… A trecut vara
Seria de fotografii este exceptionala, felicitari! cel mai mult îmi plac cele din grupa “Valuri la Falassarna”
Frumoase pozele, cu toate că mie îmi place muntele și nu marea. Chiar și în liniștea mărilor îndepărtate, la fel ca în viață, apar valurile ce par să-ți tulbure oarecum echilibrul
Mai Rontziki, velcome pe meleagurile lumii digitale si la mai mare. Enterasant ce scrii mataluta pe acile. Cu ocazia asta poate imi mai faci pofta de cate ceva de cetit.
Bafta.
Mai Rontziki, velcome pe meleagurile lumii digitale si la mai mare. Enterasant ce scrii mataluta pe acile. Cu ocazia asta poate imi mai faci pofta de cate ceva de cetit.
Bafta.
si care e diferenta intre a iubi si a fi iubit?
Care e diferenta cred ca e de fapt evident…ideea este ce face in tine diferenta sau, altfel spus, ce-ti doresti mai mult: sa iubesti sau sa fii iubit?
si nu-mi spune ca le vrei pe ambele ca asta e general valabil
Deci, daca ar fi musai sa alegi intre ele…
Pai, ce e mai simplu???
Am ales
Intrebarea era, ipotetic vorbind, ce ai fi ales daca trebuia sa alegi doar una din variante
Ce e mai simplu?! Depinde…unora le e mai simplu sa se faca iubiti, dar le e mai greu sa iubeasca, iar altora le e mai simplu sa iubeasca si reusesc mai greu sa se faca iubiti…Si de-aici dilema
Vezi tu, deja ai invocat dilema. Eu ti-am zis ca am facut si voi face ce e mai simplu. E clar ca poa sa fie ori-ori. Dilema!!! Acu sa te vad.
Am invocat dilema la care te-am provocat sa raspunzi pentru o situatie ipotetica de ori-ori.
Sa-ti stabilesti ca faci ce e mai simplu inseamna sa te eschivezi de la alegere
E un punct de vedere
ca m-as eschiva. Dar nu o fac. E evident ce imi doresc.
.
.
Intradevar sunt oameni care asteapta iubirea pentru a lua din ea ce le convine si altii care pur si simplu o dau. Chestia asta seamana cu negocierile guvernului cu sindicatele din invatamant
Oricum, un iti voi raspunde la provocare supunadu-ti alba sau neagra, pentru ca stii raspunsul
AAAAAAAAAAA si nu mai ma lua cu ioptezele ca nu mi-au placut niciodata. Presupunerile nu fac altceva decat sa duca la conspiratii
Hai sa vorbim "derect si la obect"
AAAAm inteles
), ci dezvolta sau exerseaza imaginatia!
Oricum presupunerile nu duc la conspiratii
asa, ai inteles.
Viata bate filmu!!!
m-ai facut sa zambesc cu postarea asta. Mi-ai trezit nostalgia dupa 'epoca' sandy belle. Si eu ma uitam cu multa pasiunie la desenele astea, radeam si plangeam alaturi de ea. Mersi frumos
m-ai facut sa zambesc cu postarea asta. Mi-ai trezit nostalgia dupa 'epoca' sandy belle. Si eu ma uitam cu multa pasiunie la desenele astea, radeam si plangeam alaturi de ea. Mersi frumos
Si eu am vazut filmul, si intentionez sa imi iau si cartea. Am auzit ca descrierile de mirosuri in carte sunt atat de plastice incat multi nu suporta lectura. Sunt foarte curioasa in privinta cartii, mai ales ca umbla vorba in targ ca e mult mai buna decat filmul. Dar nici cu filmul nu mi-e rusine. Marturisesc ca nu ma asteptam la finalul ala in care parfumatul nostru sa fie devorat din dragoste de multime. Foarte psihanalitic
O recenzie foarte buna. Felicitari.
Un alt roman de Yalom este 'The Schopenhawer cure'. Stii cumva daca a fost publicat si la noi?
O recenzie foarte buna. Felicitari.
Un alt roman de Yalom este 'The Schopenhawer cure'. Stii cumva daca a fost publicat si la noi?
Cu multa placere! Ma bucur sa mai vad nostalgici ca si mine care se bucura de asa aduceri aminte
Cu multa placere! Ma bucur sa mai vad nostalgici ca si mine care se bucura de asa aduceri aminte
Nici in materie de filme si nici in materie de carti nu sunt chiar adepta thriller-elor sau a celor greu de digerat, la propriu
si nu pot spune ca am avut senzatia de greu de suportat cu Parfumul. Analiza e mult mai buna decat in film si e mai concentrata pe personaj, deci trebuie citita 
Din pacate nu s-a publicat, cel putin eu nu l-am vazut…
Commentul tau s-a afisat mai tarziu, desi nu am moderare la comentarii, si de-asta te intrebam despre ce carte e vorba
Ne tinem la curent daca apare si la noi
Din pacate nu s-a publicat, cel putin eu nu l-am vazut…
Commentul tau s-a afisat mai tarziu, desi nu am moderare la comentarii, si de-asta te intrebam despre ce carte e vorba
Ne tinem la curent daca apare si la noi
Da, am vazut si eu filmul asta, acum vre-un an jumate, si mi-a placut foarte foarte mult. Este printre preferatele mele. Cred ca am sa-l descarc sa-l vad din nou, ca mi-ai facut pofta
Chiar daca nu ia specificat unde ai facut pozele, eu am recunoscut peisajele. Nu e treaba mea sa dezvelesc misterul care nu isi are rostul aici.
Intradevar, sunt locuri in care timpul se opreste, linistea te invaluie, viata isi ia cursul normal.
Nicaieri nu se potrivesc mai bine versurile:
"Pe verdea margine de santz,
Crestea macesul singuratic,
Iar vantul serii nebunatic,
Pofti-ntr-o zi pe flori la dantz.
Apoi, decoperim ca "normal" e un program la masina de spalat si ne trezim.
Uitai!! Ai o leapsa la mine
Peisajul din pozele de mai sus ar putea deveni normalitatea de zi cu zi… numai ca pentru asta ar trebui sa avem curajul sa ne schimbam mediul de viata…
semnat: colega care ti-a descoperit blogul
@colega care ti-a descoperit blogu: parca ma si vad peste 2-3 luni pe la unirii cu caruta trasa de 2 animale.
Nu, nu sunt de parere ca ar trebui sa ne intoarcem in evul mediu timputiu( cu toate ca omenirea are toate sansele) dar cred cu tarie ca tre sa mergem sa traim in aceste locuri pentru linistea noastra.
Imi plac locurile unde s-a oprit timpul. Unde e facute pozili nu s-a oprit, ci doar a ramas in urma si inca nu s-a descoperit contopirea noului cu frumosul Vechi.
Inca o remarca. Normal e un program la masina de spalt
Ziceai ca te cheama Cristina…anonim?
@rontziki: unde ai facut pozele?
…schimbarea mediului de viata presupune eliminarea peisajului actual (respectiv unirii cu indienii cantereti)fara insa a ne intoarce in "evul mediu" sau alte epoci trecute…
consider ca modernismul poate fi asociat naturalului si frumosului, nu se exclud…
ps: acu' ca m-ai dat de gol, ma semnez
Cristina
@cdmitroi:le-am facut acolo unde banuiesti tu, unde a ramas timpul in urma…pentru mine timpul ramane in urma acolo si in mod subiectiv, cu niste ani in urma…
@anonim & cdmitroi : oare daca ne-am schimba permanent viata si mediul, am mai pretui atat de mult peisajele astea si momentele pe care le traim din cand in cand?
Oooof, imi e dor de peisajele de la bunicii mei. In fiecare an merg acolo sa le revad, si sa le simt, dar, din pacate, in afara de un fost mormant, nu mai am unde sa 'trag'…
@ixtab: imi pare rau si ma tem si eu de momentul acela…inca mai am la cine merge acolo si-as vrea sa nu se schimbe asta niciodata…
este frumos sa ai un astfel de loc de suflet la care sa te raportezi si chiar daca tinzi sa idealizezi spatiul respectiv iti poate oferi o "gura de oxigen" in jungla in care traim. Ce ne facem cu cei care care nu pot face lucrul asta si raman cu caii si trasurile de la Unirii. Bine asta este o alta problema, un alt film
claudiu
@claudiu: le ofer sursa mea de oxigen sau le aduc imbuteliat
)
Sunt multe "guri de oxigen" in viata, totul e sa le percepem ca atare
si sa le idealizam pentru ca, oricat de irealist ar suna, fara putina idealizare chiar nu putem supravietui in jungla inconjuratoare…
auzi, ce carte de Murakami ai citit de te-a dezamagit? ca as vrea sa o evit. mie-mi place autorul, dar am experienta unei singure carti, si anume Kafka la malul marii. Si ma gandeam sa-mi mai cumpar, dar nu prea vreau sa-mi iau teapa.
M-a dezamagit "In noapte", dar iti recomand Padurea norvegiana, La sud de granita la vest de soare si In cautarea oii fantastice. Astea chiar merita/ trebuie citite
oki, sarumana mult.
Ma bucur ca ai raspuns la leapsa, rontziki! Astept sa raspunzi si la aia cu "daca…". Din experienta mea micuta cu lepsele, aia mi s-a parut cea mai frumoasa.
Fan club "Cei trei muschetari!"?
Trebuie sa recuperez cu Murakami, macar cu un roman, ca s-au publicat o groaza la noi (sau asa mi se pare mie pentru ca toata lumea vorbeste despre el) ca l-am ocolit de laudat ce e.
Apropo de Kundera, mie-mi place mult de tot Kadare (rezonanta numelui m-a dus cu gandul la el. Si am uitat sa-l trec printre preferati). O lectura fascinanta: Palatul Viselor.
Versurile lui Blaga sunt… sublime!
Ah ah! Sa stii ca am sa citesc ce-ai scris despre carte dupa ce o voi citi si eu! Nu obisnuiesc sa citesc despre cartile pe care stiu sigur ca le voi citi.
Eu il iubesc pe Yalom. Este un scriitor bun, un psihoterapeut valoros. Daca nu ai citit, sa citesti si "Calaul dragostei. 10 povesti de psihoterapie". Socant si fascinant in acelasi timp.
De curand am luat o carte in care, alaturi de o pacienta a lui, impartaseste demersul terapeutic.
Ah ah! Sa stii ca am sa citesc ce-ai scris despre carte dupa ce o voi citi si eu! Nu obisnuiesc sa citesc despre cartile pe care stiu sigur ca le voi citi.
Eu il iubesc pe Yalom. Este un scriitor bun, un psihoterapeut valoros. Daca nu ai citit, sa citesti si "Calaul dragostei. 10 povesti de psihoterapie". Socant si fascinant in acelasi timp.
De curand am luat o carte in care, alaturi de o pacienta a lui, impartaseste demersul terapeutic.
Nici al meu nu apare!
Nici al meu nu apare!
@feeria: Facem un club Dumas ca le-am devorat pe toate
N-am citit nimic de Kadare, multam de recomandare, o sa incerc.
Promit sa recuperez la lepse
imi place directia si cuvantul
de ce 19?
Incerci o leapsa in … cuvinte ? http://pheideas.blogspot.com/2008/12/cuvinte.html
Nu atat de multe, doar cate iti vin. Si daca nu te mai poti opri, … Ha ha ha !
Ok, dear, multumesc. O sa incerc sa raspund, undeva pe joi, presupun. O zi perfecta pentru pestele banana
@afreuda : am fost in dilema intre 17 si 19, nu reprezinta nimic (nici zi de nastere, nici altceva), doar imi plac
@pheidas : asta da provocare
, o sa incerc, dar o sa o conturez pe indelete, deci va dura 
@Cinabru: desavarsita…n-am citit-o
, o recomanzi?
Ma bucur ca ti-am oferit o provocare pe masura.
O astept cu interes.
mda, si eu as vrea sa evad varianta clasica, Dar, tu abia acu ai vazut piesa asta?? e cam de multicel pusa in scena
mda, si eu as vrea sa evad varianta clasica, Dar, tu abia acu ai vazut piesa asta?? e cam de multicel pusa in scena
Am auzit ca e cam din octombrie anul trecut in Bucuresti, dar, sincer, eu abia recent am aflat de ea…La National se mai juca piesa, avand in distributie pe Dan Puric, Mihai Calin s.a., dar nu stiu daca era sau nu o abordare clasica.
Am auzit ca e cam din octombrie anul trecut in Bucuresti, dar, sincer, eu abia recent am aflat de ea…La National se mai juca piesa, avand in distributie pe Dan Puric, Mihai Calin s.a., dar nu stiu daca era sau nu o abordare clasica.
Rontzik, p-asta io o făcui acu' o lună. Ie-te: http://www.saturnianul.com/2009/04/23/leapsa-de-control/
@Saturnianul : ok, esti iertat de asta, o s-o citesc si eu sa vad ce ai raportat
Ma bucur ca ai scris despre piesa! Eu nu am ajuns la ea, chiar daca, intr-adevar, se joaca de mult tim.
Ultimul remake, cum l-ai denumit tu, in varianta moderna, pe care l-am vazut a fost Eduard al III-lea. Jazz, proiectii pe un ecran cinematografic, animatie digitala a secventelor de lupte (in timp ce conducatoii ostirilor stateau in fata scenei si urmareau si ei fascinati "batalia"). Ciudate combinatii. Nici macar ca experiment nu pot sa spun ca am gustat piesa. Au fost cateva secvente foarte faine (in special cele comice, chiar foarte reusite) insa in rest, pentru a crede in piesa (pentru ca de-asta mergem la cinema, la teatru, sa credem, timp de o ora-doua, intr-o alta realitate)mi-ar fi trebuit ceva mai putin dichis, si mai multa simplitate.
Ma bucur ca ai scris despre piesa! Eu nu am ajuns la ea, chiar daca, intr-adevar, se joaca de mult tim.
Ultimul remake, cum l-ai denumit tu, in varianta moderna, pe care l-am vazut a fost Eduard al III-lea. Jazz, proiectii pe un ecran cinematografic, animatie digitala a secventelor de lupte (in timp ce conducatoii ostirilor stateau in fata scenei si urmareau si ei fascinati "batalia"). Ciudate combinatii. Nici macar ca experiment nu pot sa spun ca am gustat piesa. Au fost cateva secvente foarte faine (in special cele comice, chiar foarte reusite) insa in rest, pentru a crede in piesa (pentru ca de-asta mergem la cinema, la teatru, sa credem, timp de o ora-doua, intr-o alta realitate)mi-ar fi trebuit ceva mai putin dichis, si mai multa simplitate.
Trebuie să te contrazic. De fapt nu pe tine, ci stereotipul ăsta filosofic: totul e relativ, moartea e o certitudine. Nimic mai fals înce mă priveşte. Moartea este la fel de relativă. Nimeni nu ştie cînd o să moară şi din ce cauză.
Şi atunci ce face moartea o certitudine faţă de altele?
@feeria: te inteleg perfect ca asta este si "pretentia" mea de la o piesa de teatru…Nu am vazut Eduard al IIIlea, dar tot o preluare in stil modern a fost Burghezul gentilom si, oricat de mult mi-ar placea Rebengiuc, varianta aceea a piesei nu m-a impresionat…
@feeria: te inteleg perfect ca asta este si "pretentia" mea de la o piesa de teatru…Nu am vazut Eduard al IIIlea, dar tot o preluare in stil modern a fost Burghezul gentilom si, oricat de mult mi-ar placea Rebengiuc, varianta aceea a piesei nu m-a impresionat…
Nimeni nu stie cand o sa moara si din ce cauza, dar avem certitudinea ca vom muri…fiecare din noi si cei din jurul nostru…la un moment dat. Despre alte lucruri in viata, nu stim nici macar daca se vor intampla sau nu, iar cand si cum, nici atat.
Mda, păi atîta vreme cît nu ştiu cînd şi de ce o să mor, nu mă încălzeşte cu nimic că ştiu că o să mor. Şi nici măcar asta nu ştiu cu certitudine. Nimeni n-are dovezi că moartea este un sfîrşit cert şi nu o continuare a existenţiei sub o altă formă.
Deci, în ce mă priveşte, moartea este tot o incertitudine
Nu stim ce inseamna moartea, daca e un sfarsit sau un inceput in altceva, dar este o constanta a vietii…o certitudine in sens general, nu particular pentru ca intr-adevar habar nu am cand o sa mor (si nici n-as vrea sa stiu
, dar mi-e clar ca suntem muritori (raportandu-ne la viata asta, pe care o cunoastem), iar in contextul cartii lui Saramago, este importanta si necesara existenta mortii.
Imi place mult blogul tau!! Foarte interesant, ma regasesc si eu aici..
Multam! Te-am vizitat si m-am regasit si eu in blogul tau plin de culoare
Frumos prezentat. Dupa ce am citit postul cu poze parca tomai am revenit eu de la Paris. Minunat. scuze…merveilleux
Multam! Si eu sunt inca dusa si ma stradui sa reintru in cotidian
http://www.flickr.com/photos/shoedish/2345421236/
http://www.flickr.com/photos/shoedish/2345421236/
Simpatica
Simpatica
Bine revenişi Rontzik de pe plaiuri pariziene. Frumoase imagini. Sper ca te-ai simţit bine acolo.
Bine te-am regasit! An mai tras cu ochiul pe plaurile blogicesti si cat am fost plecata (uof, dependenta asta de internet
Multumesc! M-am simtit f bine, dar reintrata in valtoarea zilnica, aproape ca incep sa uit…noroc cu pozele
Am văzut că mirajul parizian nu te-a furat de tot şi ai mai dat cu ochiul pe bloage lăsînd cîte-un comentariu şi pe la mine
Şi o întrebare… tehnică: cu ce companie ai zburat
Paris? Unde-i asta?
Maaaai, dar ce se mai sparg aia in figuri geometrice p-acolo! cred ca mi-ar placea sa-l vad, sa confruntam impresii. Daca ti-a amintit de Valul pictat inseamna ca e ceva de capul lui.
kuss
Maaaai, dar ce se mai sparg aia in figuri geometrice p-acolo! cred ca mi-ar placea sa-l vad, sa confruntam impresii. Daca ti-a amintit de Valul pictat inseamna ca e ceva de capul lui.
kuss
chiar daca la prima vedere istoria pare cusuta cu ata alba, nu m-as mira in avantul liric al trairii senzatiilor ciudate sa fie posibil un astfel de triunghi; muzica m-a lasat si pe mine intr-un univers paralel, am tot ascultat prima piesa vreo cateva zile dupa ce am vazut filmul
chiar daca la prima vedere istoria pare cusuta cu ata alba, nu m-as mira in avantul liric al trairii senzatiilor ciudate sa fie posibil un astfel de triunghi; muzica m-a lasat si pe mine intr-un univers paralel, am tot ascultat prima piesa vreo cateva zile dupa ce am vazut filmul
@Mario Barangea: Daca iesi din Bucuresti prin Militari, tii drept si la un moment dat faci stanga, cred, si mergi cam vreo 2500 km
)
@afreuda: mi-a amintit de Valul pictat prin ideea pe care am vazut-o eu in final, dar nu se compara totusi…Valul pictat mi-a placut mult mai mult!
Oricum vizionarea e placuta si in cazul The edge of love si, daca te atrag personalitatile non-conformiste, iti va placea 
@lemondegala: de acord cu tine, mai ales ca filmul e si biografic si in lumea boema in care traiesc personajele cu preocupari literare si muzicale, nu este nimic neobisnuit in astfel de trairi…
@afreuda: mi-a amintit de Valul pictat prin ideea pe care am vazut-o eu in final, dar nu se compara totusi…Valul pictat mi-a placut mult mai mult!
Oricum vizionarea e placuta si in cazul The edge of love si, daca te atrag personalitatile non-conformiste, iti va placea 
@lemondegala: de acord cu tine, mai ales ca filmul e si biografic si in lumea boema in care traiesc personajele cu preocupari literare si muzicale, nu este nimic neobisnuit in astfel de trairi…
Mărturisesc că nu m-au atras deloc scriitorii ruşi. Dostoievski nici atît. Am încercat să citesc "Crimă şi pedeapsă". Mi-a fost imposibil. Pe la jumatea cărţii am cedat. Scrie prea static pentru gustul meu.
Însă tu te pricepi la recenzie de carte. Felicitări! Lucrezi în domeniu?
@Saturnianul: din pacate, nu…mi-ar fi placut, literatura si jurnalistica fiind printre primele pe lista cand incercam sa ma decid de ce sa ma apuc si eu in viata
Multam de aprecieri!
Pe mine chiar m-au impresionat rusii in materie de literatura.
Ai inceput cam nefericit cu Crima si pedeapsa…si mie imi venea uneori s-o arunc, dar aveam deja parere buna de Dostoievski de la altele.
Măi, ştii care e faza tare? Că io de formaţie îs jurnalist. Aşa scrie pe diploma mea. Dar meseria pe care o practic e cu totul alta. E o poveste mai ciudată, nu de spus aici, oricum. În mare, sunt un fel de hibrid
Poate că am început nefericit cu cartea aia. Dar la vremea cînd am citit-o, pe ea se bătea monedă, era cea mai… celebră
Cu ce carte a lui Dostoievski mi-ai recomanda să încep
PS: Dacă nu te deranjează, mi-ar plăcea să discutăm mai mult pe mess despre cărţi şi orice altceva. Îmi poţi trimite id-ul tău pe una din adresele de la pagina de contact de pe blog.
Dacă te deranjează, îmi cer scuze pentru îndrăzneală.
Ti-as recomanda Fratii Karamazov, mie mi-a placut cel mai mult, dar tre' sa reusesti sa treci de primele 90-100 de pagini…dupa care se devoreaza.
O sa-ti trimit id-ul de mess (un id si mai straniu decat cel de aici
m-ai facut curioasa, "Demonii" este un adin cartile mele preferate; chiar vreau sa vad cum reuseste Coetzee sa-l surprinda pe Dostoievsky
chiar nu stiam ce sa pun pe lista pentru urmatoarea sesiune de book-shopping. Acum stiu.
@lemondegala: ma bcuur ca te-am facut curioasa
eu trebuie sa recuperez cu Demonii ca nu am citit-o in perioada dostoievski
@afreuda: sper sa-ti placa
si iti recomand bookfest pentru urmatoarea sesiunea de book shopping, intre 17 si 21 iunie.
Tocmai am inceput Yalom-ul cu terapia pe doua voci
In primul rand vreau sa te felicit ca ai avut bunatatea de a impartasi si altora din indoielile tale. Si poate pe viitor, si din raspunsuri
Ai "inceput" cu un subiect extrem de delicat si amplu cat sfanta scriptura. Vreau sa spun doar atat: cel mai mult rau se savarseste din nestiinta. Nestiinta insemna sa faci rau fara sa cuprinzi intregul, dar si de frica, din instinct.
Mama cat ai scris
Bunatatea e bunatate. Nu stiu ce interes ar avea cineva sa imi zambeasca tocmai mine ssau ce interes as avea eu sa zambesc unei persoane asa de amoru arte sau de vanitate. Nu inteleg. Cand am boala pe cineva stie de la prima vedere. Cand mi-e drag cineva, stie de la prima vedere.
Am tinut mortis sa ma dau exemplu pentru ca nu imi plac oamenii falsi, care isi sacrifica zambete pentru habar-n-am-ce o sa primeasca ceva de la mine.
Cat despre sacrificarea in scopuri de bunatate nu tine. Sacrificiu e una, bunatatea e alt (parerea mea). Daca cineva se sacrifica cineva pe o perioada mai indelungata, da, devine frustrat, complexat, incepe sa isi planga soarta, poate ca astea sunt reactiile adverse la sacrificiu.
Nu cred ca faci un sacrificiu altfel decat dezinteresat.
Mila??? Crezi tu ca un om e capabil de mila??? Nu o sa cred asta niciodata. Nu din mila se sacrifica, nu din mila e alturist, nu din mila ci din dragoste.
@pheideas: Multumesc! Nu promit sa se intample prea des
Cat despre raspunsuri…din punctul meu de vedere, sunt mai putin interesante decat intrebarile 
Acord mai multa gravitate raului savarsit cu stiinta decat celui din nestiinta 
@cdmitroi: nici mie nu-mi plac oamenii falsi si cei care fac totul pentru a-si asigura parerea buna a celorlalti, asta fiind ceea ce se vrea intai sa se dobandeasca. Da-mi voie sa cred ca oamenii sunt capabili de mila, iar referitor la sacrificiu, vorbeam tocmai de cele interesate, daca nu concret, macar in perspectiva imaginii de "ce bun sunt eu, ma sacrific".
De aici mai trag si o alta concluzie, asa ca un update la postare : oamenii care isi fac o preocupare si o imagine din a se victimiza sunt de fapt foarte vanitosi.
Raul cu stiinta … As vrea sa te intreb: Hitler a facut rau cu stiinta, sau nestiinta ? Ceausescu ?
@pheideas: Prin stiinta, inteleg cunoastere si a fi constient de raul pe care il provoci. Si nu pot sub sa consider niste sefi de state, care au la dispozitie o multime de informatii, niste oameni care au facut rau cu nestiinta. Ca poate n-au inteles cu exactitate si in detaliu dimensiunea raului sau nu au vrut sa faca efortul sa inteleaga, poate fi o alta poveste, care si asta tine de intentie si de a face ceva cu stiinta. Refuzul de a cunoaste efectele si impactul unor comportamente de asa anvergura, cand ai toate conditiile sa le afli, e constient.
e un troc…cam mereu. dai si astepti ceva in schimb. uneori constient, uneori nu. din pacate asa suntem construiti.
@Escu: din pacate, cam asta am observat, dar tot sper ca cineva sa aiba argumente si sa-mi demonstreze ca nu e asa
Nu-mi place sa ne stiu niste masinarii care functionam atat de fara exceptie pe principiul asta al contraprestatiei si chiar de ne-am propune sa facem altfel, insasi propunerea devine scopul si interesul…un cerc vicios
Într-adevăr, un subiect sensibil ai atins pe marginea căruia se poate discuta o grămadă şi părerile vor fi totdeauna împărţite.
Omul este construit a fi o fiinţă socială. Energia vitală, interioară şi-o ia, în mare parte, din interacţiunile cu ceilalţi. Interacţiunea umană este unul din "motoarele" noastre ca specie. Nu discut aspectul benefic sau nu al interacţiunii.
Aşadar, chiar dacă noi spunem că nu aşteptăm nimic în schimb pentru ceea ce facem, tot ceea ce se întîmplă e ca rezultat la ceea ce noi sau alţii au făcut, este feedback-ul cu care esenţa fiinţei noastre se hrăneşte, chiar dacă inconştient.
Să aştepţi ceva, orice (de la un zîmbet, la o strîngere de mînă sau o îmbrăţişare) nu cred că este ceva rău atîta vreme cît aceste aşteptări nu devin patologice, bolnăvicioase şi nu reproşezi celuilat că el nu-ţi răspunde la gest cu unul similar iar tu nu-ţi schimbi atitudinea doar pentru că nu ai primit ceva ce aşteptai.
A dărui şi a primi sunt lucruri complementare. După mine, a dărui dezinteresat nu înseamnă să nu aştepţi nimic, ci să nu pretinzi nimic. Iar dacă nu primeşti ce aşteptai să te porţi cu persoana aceea la fel ca şi înainte de a oferi.
Pentru că la urma urmelor, asta înseamnă să-ţi pese de cineva, să ţii la cineva: să fii capabil să dărui acelei persoane chiar şi atunci cînd persoana poate nu se simte prea bine şi nu-ţi poate răspunde similar.
a
M-am întins mult cu comentariul. ştiu. Mă opresc aici totuşi
Sa stii ca dictatorii respectivi au facut rau din nestiinta. Ce spui tu legat de posibilitatea de cuprindere si luarea unor decizii in cunostinta de cauza, se refera la oameni normali si integri. Am cunoscut dictatori. Poate ai sa fii surprinsa, dar dictatorii sunt persoane absolut normale in aparenta, si care la un anumit nivel, devin depasiti de situatie. N-o mai pot gestiona si atunci actioneaza instinctual, paranoic. Vezi cazul cu vacarul satului (cizmarului), pus peste noapte secretar de partid la judet. A fost depasit de situatie si s-a speriat. In loc sa extrapoleze cunostintele sale la un nivel superior si sa invete, a incercat sa indese un elefant in butoiul cu care el era obisnuit si pe care putea sa-l controleze.
Stii ce fac ? Comit greseli din nestiinta, care apoi asemeni unui domino prind amploare. Apoi actioneaza stupid incercand sa compenseze, sa repare. O fac printr-o alta greseala. Samdp. Priveste politicienii nostri. Sunt oameni care nu au urcat prin stiinta si valoare, ci prin frauda. De 20 de ani sunt in functii care-i depasesc si nu renunta, pentru ca vor sa obtina bani.
@pheideas: Faptul că sunt depăşiţi de situaţie şi comit greşeli să zicem că e o scuză. Dar atunci cînd persişti în greşeli, continui să vezi că nu stăpîneşti situaţia şi nu renunţi, nu mai ai nici o scuză
Extraterestrule, asa e, n-au nicio scuza. Dar ma crucesc uitandu-ma in istorie si constatand ca nimeni n-a renuntat la putere de voie. Cred ca e vorba de caracterul celui care a acces la putere. Daca a urcat sus trisand, a renunta pare un gest imposibil.
@Saturnianul: ma bucur sa citesc o abordare optimista si care lasa loc de implinire dorintei mele de a gasi bunatate oarecum nealterata
Da, sunt de acord ca nevoia de feed-back vine din nevoia de interactiune si ca, atata timp cat e vorba doar de asteptari, nu si de pretentii, ne incadram la bunatate si nu la egoism. Sa daruiesti inseamna intr-adevar sa nu pretinzi nimic, cu atat mai mult cand persoana nu e in postura de a raspunde.
Dar ce te faci cand persoana nu raspunde, desi sau poate tocmai pentru ca se simte bine…si cand ai impresia ca a darui a functionat sau functioneaza doar intr-un sens?
@pheideas si saturnianul : daca vorbim de a diferentia bunatatea de vanitate si de egoism, cred ca din start cautam in oamenii normali si integri unde este posibil sa gasim si bunatate, pentru ca in cei care triseaza pentru a ajunge undeva, care persista in greseala doar pentru a nu renunta si a admite ca au gresit, avem toate sansele sa gasim doar vanitate si egoism.
Sunt de acord ca dictatorii sunt la baza niste oameni normali si poate ca la inceput chiar pornesc de la o ideologie frumoasa, dar si ei, la fel ca toti oamenii, trebuie sa-si asume ce intervine pe parcurs, greselile pe care le fac si efectele generate.
Sunt de parere ca toti avem in noi germeni cam pentru orice (bunatate, egoism, vanitate, in tema), depinde de noi pe care si cum ii dezvoltam cu ajutorul si mai ales in ciuda experientelor
M-am intins si eu o gramada cu comentariul, dar la asa provocari de la voi, se scuza
Acesta sa fie clipul?
http://www.youtube.com/watch?v=PS7ndf3RY6w
Acesta sa fie clipul?
http://www.youtube.com/watch?v=PS7ndf3RY6w
@Tanguera: daaaa, multumesc muuult!!! E superb!
@Tanguera: daaaa, multumesc muuult!!! E superb!
Eu cred ca nu ar trebui sa ne cramponam de provenientele de esenta egoista ale bunatatii, ci sa ne bucuram de bunatatea in sine. E mai putin important de unde provine, sursa ei nu o 'strica', nu o 'pangareste'. Bunatatea ramane bunatate, chiar daca are la baza elemente de narcisism si aseteptari inconstiente sau constiente de rasplata. Ideea in sine nu mi se pare asa de odioasa, avand in vedere, ca nu, instinctul primar al omului este sa se conserve mai intai pe sine. Exceptand, desigur, cazul mamei care isi protejeaza mai intai bebelusul. Cred ca aici isi are bunatatea forma suprema, care se desprinde de egoismul care ne caracterizeaza pe toti. In relatia mama-bebelus. Pentru ca actul de hranire, spre exemplu, desi este in esenta foarte placut si satisfacator, este un act facut din bunatate pura, instinctuala, din iubire neconditionata. Practic nu astepti nimic de la copil in schimbul laptelui pe care i-l oferi, in schimbul corpului tau cu care-i permiti sa fuzioneze.
@afreuda: asa cum spuneam si eu, importante sunt efectele bunatatii si nu din ce izvoraste ea, desi uneori, mai ales atunci cand observi anumite chestii nu tocmai placute in spatele unui gest frumos, parca iti strica putin din bucurie…Dar da, suntem cu totii mai mult sau mai putin egoisti, narcisisti si dominati de instincte
Bine te-am gasit, Rontziki
Imi fac debutul aici pentru ca la rubrica "Despre mine" nu e posibil. Te felicit (anticipat) pentru ca stiu ca esti pe punctul de a deveni "deosebita" 
Te voi adauga asadar la blogroll si sper sa ne citim cu placere de acum incolo. Eu voi reveni in mod sigur.
@Aimee: bine ai venit pe la mine si te mai astept
Multumesc! Am mai tras si eu cu ochiul pe la tine si ne citim in continuare 
Bine-ai venit in liga, Rontziki.
@HubbaBubba: Multumesc, la fel si tie!
o sa il trec in agenda mea de "filme de vazut"
hei, russell crowe rulz!
sa nu-mi spui ca nu ti-a placut cum a jucat in "Gladiatorul", ca nu te cred!
@labarfa: sa nu ai totusi pretentii prea mari de la el
@caprikorn13: mi-a placut mai mult in LA Confidential, dar si in Gladiatorul
am baut si eu o cafea cu gainsbourg si macias, merci
"A avea" nu înseamnă nimic fără "a fi". Am constat asta pe pielea mea, într-o vreme cînd, mare amator de gadget-uri electronice fiind, credeam că a avea ultimul model mă face fericit. Pînă am constatat că nu mă face fericit să am dacă nu şi sunt. Şi acum ştiu că a fi nu însemnă doar să mă gîndesc la mine, ci că mai trebuie să existe o persoană, acea persoană specială, la care să mă gîndesc şi pentru care să simt…
"A avea" nu înseamnă nimic fără "a fi". Am constat asta pe pielea mea, într-o vreme cînd, mare amator de gadget-uri electronice fiind, credeam că a avea ultimul model mă face fericit. Pînă am constatat că nu mă face fericit să am dacă nu şi sunt. Şi acum ştiu că a fi nu însemnă doar să mă gîndesc la mine, ci că mai trebuie să existe o persoană, acea persoană specială, la care să mă gîndesc şi pentru care să simt…
Dumnezeule, nu ştiu de ce dar cînd am dat drumul la Joe Dolan am avut pe moment senzaţia că ascult Tom Jones. Doar că timbrul e diferit. Ia de vezi ca să-nţelegi ce zic: http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/b5522e299c61b6
Ce cafea bei şi unde?
Ahh, cafeluta si chestiile aferente..
Frumos..
Lipseste Charles Trenet cu "La mer".
@lemondegala: cu placere
@Saturnianul: Melodia a fost cantata si de Tom Jones si, daca o asculti pe asta: http://www.trilulilu.ro/marcelo64/ee10bb259d830d si pe asta: http://www.trilulilu.ro/rontziki/e0df43f9dc878c, o sa vezi ca e diferenta de timbru
Eu recunosc deja toate inflexiunile vocii lui Joe Dolan 
. Mai asculta si asta ca sa fie clar 
): http://www.trilulilu.ro/rontziki/2bd7e7970d4c53
@aimee: Multumesc!
@pheideas:
nu si din preferintele mele si, la sugestia ta, o sa updatez postarea in sensul asta 
@Saturnianul: A fi inseamna multe si, pentru fiecare, altceva
, dar daca reusim sa fim mai atenti si sa ne preocupe mai mult ce suntem decat ce avem si daca nu devenim sclavii acestui "a avea", cum se intampla din pacate foarte frecvent in lumea asta in care traim, am putea fi si fericiti 
@Saturnianul: A fi inseamna multe si, pentru fiecare, altceva
, dar daca reusim sa fim mai atenti si sa ne preocupe mai mult ce suntem decat ce avem si daca nu devenim sclavii acestui "a avea", cum se intampla din pacate foarte frecvent in lumea asta in care traim, am putea fi si fericiti 
La cererea cititorilor …
))) Multumesc !
Superb ! Felicitari !
Superb ! Felicitari !
@pheideas: eu multumesc pentru sugestie si n-ai idee cat de incantata sunt cand cineva asculta muzica asta!
Văzuuuuut!
Superb! Mi-ai readus un zâmbet anume pe faţă 
Minunat playlist-ul tău de duminică, dar pentru Joe Dolan îţi mulţumesc şi te pupez în mod special! 
@LiaLia: Inca sunt sub impresia piesei de aseara
Cu placere, ma bucur tare mult cand mai dau peste oameni care asculta Joe Dolan 
Superbe melodii
@Sometimeiwasachild: Multam! Ma bucur ca ti-au placut
la ce teatru…si cat biletul ?
@Escu: aseara a fost la Sala Mica a Palatului, dar in ultimul an s-a jucat saptamanal la Opera Nationala. Nu am idee unde se va relua din toamna, dar sper sa se reia
La Opera biletele erau de la 22 la 53 ron.
The lonely shepard e sfasietoare… Anul trecut au pus-o in difuzoare, la metrou; mi se pare melodia perfecta care sa te acompanieze in timp ce te arunci in fata trenului.
L-am vazut, e bunicel. ma asteptam la mai mult.
@Escu: la filme de genul asta, aproape mereu e loc de mai mult
, dar chiar mi-a placut ca a fost altceva…pe tema asta
@feeria: ce sa zic?!
eu n-am sesizat latura asta macabra a melodiei…si pentru mine e intr-adevar cutremuratoare, dar nu in sensul asta 
Gata…l-am bagat la "must see"
credeai ca scapi? asa mi se intampla si mie cu lepsele. spun ca o sa scap..dar de unde..ma loveste careva cu una..cand mi-e lumea mai draga.
@Escu: exact! si chiar ziceam ca gata cu leapsa asta, poate o aparea vreuna mai simpatica
Voi ăia de vă ziceţi pămînteni, mai aveţi planetă fraţilor? Că de pe Saturn nu se vede nimic
)
Ie vechi filmul? Adică mai e la cinema? Asta ziceam
acuma ca tot n'o sa'l vad [nu suport n cage] poti sa'mi zici care'i shpilu? cum se termina?
@Robotul: mai ruleaza pe la cinematografe, vezi aici: http://www.sapteseri.ro/ro/evenimente/filme/bucuresti/
@Strelnikov: o sa-ti povestesc finalul la tine pe blog, ca se pare ca mai vor cativa sa-l vada
si eu am facut-o !!! cred ca a fost una dintre lepsele cele mai populare
nu l-am vazut dar il pun in lista !
Și.. aveai handsfree ?
@Rose: au, ce-mi faci! ma bagi in gura lui cdmitroi (si probabil nu numai) acum dupa ce voi declara ca nu aveam…
)
de ce consideri "Home" lipsit de substanta?
@Sasha: o sa revin cu o postare pe tema Home, dar inca nu am avut timp
si astept sa ne contram 
eu nu astept sa ne contram
…astept cu nerabdare, in schimb, sa imi atragi atentia asupra unor aspecte pe care nu le-am remarcat inca, multumesc!
am ajuns sperietoare?
@cdmitroi: Stiu eu ca ai declarat ca nu-i suporti pe aia care, cand conduc, vorbesc la telefon fara handsfree
probabil au considerat ca daca ne povestec cum a inceput totul o sa devenim mai responsabili. poate ca pentru unii a avut un impact mai mare..n-ai de unde sa stii.
probabil au considerat ca daca ne povestec cum a inceput totul o sa devenim mai responsabili. poate ca pentru unii a avut un impact mai mare..n-ai de unde sa stii.
Nu stiu daca ai observat altceva, si anume antagonismul intre ideea de sus si jos. Filmarile sunt din balon. Frumusetea e sus. Jos e cotidianul, uratul, grija pentru ziua de maine, taranul care isi lucreza peticul de pamant. Pentru el acesta este universul. Frumusetea lui este la alta scara. Cel din balon, implicit noi cei care vizionam, vedem Pamantul altfel. Aceasta este esenta filmului. Omul obisnuit, mic, nu percepe amploarea evenimentului dacat cand e prea tarziu. Si mai exista un mesaj. Nivelul de degradare al pamantului este atat de avansat, incat numai unirea intr-un gand comun ar putea determina ceva important. Omul este o fiinta gregara numai in aparenta. Numai la nivel colectiv ar putea constientiza consecintele faptelor sale de la nivel individual.
Nu stiu daca ai observat altceva, si anume antagonismul intre ideea de sus si jos. Filmarile sunt din balon. Frumusetea e sus. Jos e cotidianul, uratul, grija pentru ziua de maine, taranul care isi lucreza peticul de pamant. Pentru el acesta este universul. Frumusetea lui este la alta scara. Cel din balon, implicit noi cei care vizionam, vedem Pamantul altfel. Aceasta este esenta filmului. Omul obisnuit, mic, nu percepe amploarea evenimentului dacat cand e prea tarziu. Si mai exista un mesaj. Nivelul de degradare al pamantului este atat de avansat, incat numai unirea intr-un gand comun ar putea determina ceva important. Omul este o fiinta gregara numai in aparenta. Numai la nivel colectiv ar putea constientiza consecintele faptelor sale de la nivel individual.
Asta ca asta..ai vazut ce leapsa haladuieste acum in zona, cu "doar" 100 de intrebari?
M-am procopsit si eu cu ea..asa ca..
@Escu: a avut impact si asupra mea, nu zic nu, doar ca speram sa fie ceva mai educativ, nu doar pentru mine
@Pheideas: degradarea este atat de avansata incat mai avem doar 10 ani sa schimbam ceva, dar inca mai avem ce recupera…am observat contrastul si am inteles mesajele
Dar ma tem ca nu-si va atinge scopul si nu va genera o mobilizare reala…oricum astept sa mai citesc despre film si despre impact 
@Escu: a avut impact si asupra mea, nu zic nu, doar ca speram sa fie ceva mai educativ, nu doar pentru mine
@Pheideas: degradarea este atat de avansata incat mai avem doar 10 ani sa schimbam ceva, dar inca mai avem ce recupera…am observat contrastul si am inteles mesajele
Dar ma tem ca nu-si va atinge scopul si nu va genera o mobilizare reala…oricum astept sa mai citesc despre film si despre impact 
Prima mobilizare este reducerea consumului. Am impresia ca … criza asta e mai mult decat pare.
La nivel macroeconomic cineva a apasat pe switch. De ce ? 
) Nu cumva asta sa fie motivul real ? Mi-e tare greu sa cred ca mecanismele finaciare n-au putut regla automat criza subprime mortgage-urilor. Atata vreme ca sunt bani pe piata – vezi fondurile FMI si BM, e clar ca ei au fost opriti sa-si reia cursul firesc. De ce ? ….
Prima mobilizare este reducerea consumului. Am impresia ca … criza asta e mai mult decat pare.
La nivel macroeconomic cineva a apasat pe switch. De ce ? 
) Nu cumva asta sa fie motivul real ? Mi-e tare greu sa cred ca mecanismele finaciare n-au putut regla automat criza subprime mortgage-urilor. Atata vreme ca sunt bani pe piata – vezi fondurile FMI si BM, e clar ca ei au fost opriti sa-si reia cursul firesc. De ce ? ….
@Aimee: aoleu!!!
spune-mi ca doar ai vazut-o si inca n-ai primit-o cu intentia de a o da mai departe 
@pheideas: citesc intre randurile tale un raspuns optimist
dar mi-e greu fiu atat de increzatoare ca cineva aici jos a luat decizii care sa vizeze binele omenirii..ar fi intr-adevar o schimbare de optica miraculoasa si extrem de bine venita 
Dar si daca cineva acolo sus ar fi zis : mai potoliti-va, ia luati putin criza sa reusiti sa mai vedeti si ansamblu, tot e bine, daca efectul va fi aceeasi schimbare de optica si de atitudine si fata de planeta
@pheideas: citesc intre randurile tale un raspuns optimist
dar mi-e greu fiu atat de increzatoare ca cineva aici jos a luat decizii care sa vizeze binele omenirii..ar fi intr-adevar o schimbare de optica miraculoasa si extrem de bine venita 
Dar si daca cineva acolo sus ar fi zis : mai potoliti-va, ia luati putin criza sa reusiti sa mai vedeti si ansamblu, tot e bine, daca efectul va fi aceeasi schimbare de optica si de atitudine si fata de planeta
…vorbind de puterea fiecarui individ si de abordarea de jos in sus si nu din "balon" a ceea ce doreste si reuseste sa transmita filmul, astept o solutie/ exemplu "banal" pentru o problema foaaarte greu de rezolvat pentru mine: cum reciclez dozele de la bere sau staniolul de la ciocolata, ca nu prea gasesc "cosul" potrivit, cu celelalte ma descurc, si ma intreb cati o fac in Bucuresti, de exemplu, unde au posibilitatea sa aleaga intre tomberonul de langa scara si cel pentru reciclare din capatul strazii…
…vorbind de puterea fiecarui individ si de abordarea de jos in sus si nu din "balon" a ceea ce doreste si reuseste sa transmita filmul, astept o solutie/ exemplu "banal" pentru o problema foaaarte greu de rezolvat pentru mine: cum reciclez dozele de la bere sau staniolul de la ciocolata, ca nu prea gasesc "cosul" potrivit, cu celelalte ma descurc, si ma intreb cati o fac in Bucuresti, de exemplu, unde au posibilitatea sa aleaga intre tomberonul de langa scara si cel pentru reciclare din capatul strazii…
Da, si eu il pun in lista. Chiar vroiam sa vad un film sf bun.
Baraca ai vazut? Ti-l recomand cu cea mai mare caldura.
Baraca ai vazut? Ti-l recomand cu cea mai mare caldura.
Baraka '92: http://www.imdb.com/title/tt0103767/
Baraka '92: http://www.imdb.com/title/tt0103767/
@Sasha: ce pot sa-ti spun cert este ca la mine pe strada nu exista tomberoane pentru reciclare…cat despre cutiile de bere, suc sau alte de-astea, stiu ca se recicleaza la diferite centre, unele asigura transportul daca e vorba de cantitati mari. Uite niste site-uri: http://www.ecolifestyle.ro/ http://www.reciclaredoze.ro/
@afreuda: nu am vazut baraka…o sa-l caut si il pun pe lista
@Sasha: ce pot sa-ti spun cert este ca la mine pe strada nu exista tomberoane pentru reciclare…cat despre cutiile de bere, suc sau alte de-astea, stiu ca se recicleaza la diferite centre, unele asigura transportul daca e vorba de cantitati mari. Uite niste site-uri: http://www.ecolifestyle.ro/ http://www.reciclaredoze.ro/
@afreuda: nu am vazut baraka…o sa-l caut si il pun pe lista
@hime & afreuda: am auzit si pareri contra, dar eu chiar il recomand pe liste
Nu-mi fac griji. Natura umana va recicla totul. Daca ati vedea pe groapa de gunoi cum stau amaratii si cauta tot ce se poate recicla, v-ar reveni optimismul. Chiar daca e mai putin organizat la nivel oficial, sistemul funcioneaza de ani buni, si va functiona din ce in ce mai eficient, pe masura ce banul se va apropia de valoarea lui reala.
Nu-mi fac griji. Natura umana va recicla totul. Daca ati vedea pe groapa de gunoi cum stau amaratii si cauta tot ce se poate recicla, v-ar reveni optimismul. Chiar daca e mai putin organizat la nivel oficial, sistemul funcioneaza de ani buni, si va functiona din ce in ce mai eficient, pe masura ce banul se va apropia de valoarea lui reala.
@pheideas: aaaa, e prea cinic sa ne bazam pe aceasta forma de reciclare
@pheideas: aaaa, e prea cinic sa ne bazam pe aceasta forma de reciclare
Uhmmmm..as vrea sa pot spune DOAR atat
Uhmmmm..as vrea sa pot spune DOAR atat
dragilor, ca veni vorba de reciclare, tocmai m-am uitat la un episod cu captain planet, in care un om de stiinta concepuse niste organisme care papau gunoiul. Si organismele astea devenisera asa de lacome, si crescusera de la atata hrana incat incepusera sa manance si non-gunoiul.
Morala era: nu va lasati pe mana stiintei, reciclati voi insiva.
Asa si noi. Mai bine-i ajutam pe cei care cauta-n gunoaie sa traiasca mai bine, sa-si castige traiul cumva, sa aiba o paine, iar reciclarea sa se faca inainte ca gunoiul sa ajunga la ghena, respectiv groapande gunoi, nu dupa.
dragilor, ca veni vorba de reciclare, tocmai m-am uitat la un episod cu captain planet, in care un om de stiinta concepuse niste organisme care papau gunoiul. Si organismele astea devenisera asa de lacome, si crescusera de la atata hrana incat incepusera sa manance si non-gunoiul.
Morala era: nu va lasati pe mana stiintei, reciclati voi insiva.
Asa si noi. Mai bine-i ajutam pe cei care cauta-n gunoaie sa traiasca mai bine, sa-si castige traiul cumva, sa aiba o paine, iar reciclarea sa se faca inainte ca gunoiul sa ajunga la ghena, respectiv groapande gunoi, nu dupa.
@afreuda: perfect de acord!
din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce 
@afreuda: perfect de acord!
din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce 
@afreuda: perfect de acord!
din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce 
@afreuda: perfect de acord!
din pacate unii dintre cei care recicleaza la groapa de gunoi pot si ajutati si integrati, altii nu…dar nici sistemul nostru social nu se straduie sa incerce 
@afreuda: da, din pacate sistemul nostru ar avea atat de multe de facut si de schimbat ca in orice directie am spera, intram in sfera utopiei…
@afreuda: da, din pacate sistemul nostru ar avea atat de multe de facut si de schimbat ca in orice directie am spera, intram in sfera utopiei…
@afreuda: da, din pacate sistemul nostru ar avea atat de multe de facut si de schimbat ca in orice directie am spera, intram in sfera utopiei…
@afreuda: da, din pacate sistemul nostru ar avea atat de multe de facut si de schimbat ca in orice directie am spera, intram in sfera utopiei…
Acum doua saptamani, in timp ce afara ploua, ploua, ploua, m-a palit dorul de piesa "Intr-un colt de cafenea" cantata de Marina Voica: http://www.youtube.com/watch?v=LrOOIUKMV24
Imi place foarte mult Mihaela Mihai.. Frumoasa duminica, rontziki. Multumesc pentru cafeaua cu nostgalgie.
Daaa, superb filmul! Îl am pe dvd şi cînd şi cînd îl mai pun să-l văd. Şi apropo de amintiri. Mai e un film mişto pe tema asta: The Final Cut cu Robin Williams
Cît priveşte iubirea pentru o femeie, cam are dreptate Ibrăileanu. Cînd îţi place şi iubeşti o persoană pur şi simplu, fără să cauţi motive anume, atunci se cheamă că iubeşti cu adevărat.
si eu l-am vazut si l-as mai revedea
tema e geniala, actorii intra perfect in pielea personajelor
dragostea chiar nu se poate sterge asa usor, dincolo de memorieramane undeva ascunsa in interior si rabufneste uneori
si da sentimentele sunt cele care creioneaza calitatile
mi-a venit in minte acum modul in care clementine isi schimba culoarea parului in functie de etapele relatiei
Nu știu dacă am văzut sau nu filmul. Nu prea am răbdare să urmăresc filme sau trebuie să extrem de interesante (din pctul meu de vedere, normal) ca să le urmăresc. În schimb sunt total de acord cu tot ce-ai scris și mă bucur că mai sunt persoane care care gândesc așa, pentru că am fost de multe ori întrebată, contrazisă și criticată: ˝cum poți să spui că simți, pur și simplu, nu se poate așa, trebuie să existe un motiv..˝ Unii nu înțeleg că nu poți alege ce, cum și pentru cine simți. Că-s bune sau ˝rele˝, sentimentele intervin fără să te întrebe dacă vrei sau nu. Uitarea pentru că așa ai vrea.. nu există. Trebuie parcurse toate etapele până ajungi într-un final, nu la uitare, ci la acceptarea a ceea ce trăiești sau ai trăit.
@Saturnianul: Nu l-am vazut pe cel de care zici, dar o sa-l caut
Nu numai ca nu cauti motive, dar, fara sa le constientizezi neaparat, esti convins ca ai toate motivele s-o iubesti 
)
@lemondegala: interesanta remarca referitoare la culoarea parului
am fost intrigata de schimbarile astea, dar nu am cautat semnificatia. Cu siguranta am sa revad acest film si atunci o sa fiu atenta la culori 
@feeria: am vazut filmul, se numeste 50 first dates
si, intr-un stil mai funny, reda aceeasi idee ca dragostea depaseste limitele concrete pe care ni le impunem noi sau ceilalti 
@rose: sper ca e ok sa-ti spun asa ca e prea lung tot numele
Atunci cand simti, pur si simplu, simti…si ma enerveaza si pe mine oamenii care ii judeca pe altii pentru ceea ce simt. Exista insa, dupa parerea mea, niste limite in a actiona bazat pe ceea ce simti, astfel incat sa nu-i ranim pe altii doar pentru ca…simtim… Dar nici n-o sa reusim vreodata sa nu mai simtim doar pentru ca altcineva ne spune "vai, dar cum poti sa simti asa ceva" sau pentru ca ne impunem sa nu mai simtim.
Cat despre uitare, perfect de acord: nu uitarea este solutia, ci acceptarea, atunci cand poti sa te uiti in urma si sa zambesti, inseamna ca ai acceptat
Vreau sa iubesc, sa sufar ! E cel mai terapeutic sentiment.
Vreau sa iubesc … cum scriam candva pe la inceputul anului … acea Floare de Colt din stancariile muntilor, pe care stiind ca n-o pot lua acasa, sa fiu mistuit de dorinta de a o revedea anul urmator. Aceasta este iubirea adevarata, dupa parerea mea. Cei care rup floarea, n-o iubesc cu adevarat. Acestia se iubesc mai mult pe ei.
@pheideas: vrei asta numai pana cand esti devorat de o astfel de iubire
Dar ai dreptate: asta e iubirea adevarata 
Poate e impropriu spus adevarata…poate e doar singura forma de iubire in stare pura si singura care are sansa sa dureze cat tine…din fericire sau din pacate…
Cand am inceput sa-ti citesc postarea chiar ma gandeam la filmul ala. Si banuiam eu ca despre el vrei sa scrii, desi, cand ai ajuns la Ibraleanu, recunosc, am inceput sa am indoieli.
Si 50 first dates e misto, l-am vazut de vreo 2 ori, si cred ca l-as mai vedea. Imi place de amandoi
@afreuda: banuiai tu, dar brodarea mea pe diverse teme nu se mai termina
asa cum spuneam si in postare, filmul mi-a dat de gandit nu doar mult, ci la multe 
Filmul nu l-am văzut încă, dar e pe listă
Despre uitare … Hmmm. Mi-am pus şi eu uneori întrebarea cum ar fi să funcţioneze şi creierul nostru precum computerul "Delete" apoi "Empty recycle bin". La nervi, furie şi durere maximă, spunem că ne dorim asta. Dar tocmai pentru că nu am putea şterge doar anumite momente şi amintiri (alea rele şi dureroase), ci am şterge tot, eu prefer să nu fiu computer. După o relaţie ciudată, finalizată urât şi mitocănesc, mi-a zis o prietenă "nu-i aşa că ai vrea să uiţi ultimul an jumate?". E, bine, NU! Pentru că eu în ce s-a întâmplat am fost sinceră, am iubit că aşa am simţit, dacă l-aş şterge pe el din memorie pentru mizerii şi durere, nu m-aş anula şi pe mine în acelaşi timp? Cine îşi permite să-şi anuleze chiar şi o zi din viaţă? Eu nu 
Mie mi s-a intamplat odata sa iubesc atat de tare incat cand a survenit despartirea am uitat complet aceea persoana.Cred ca instinctul meu de auto-aparare a lucrat perfect.Dupa aproape o saptamana in care am suferit exact ca un caine incoltit de hinghieri, m-am trezit si am constatat ca nici macar cum il cheama nu mai stiu.Ar trebui sa ma crezi ca fac eforturi mari de tot sa imi aduc aminte, dar habar nu am de ce nu pot.Tot ce imi aduc aminte este suferinta… dar si ea s-a estompat in timp.Cred ca a fost prima si ultima oara cand am iubit atat de tare.
O sa incerc sa caut si eu filmul… se pare ca este bunicel daca ti-a sugerat ideea acestui post.
@LiaLia: orice moment pe care l-am trait face cumva parte din noi si are un aport la noi, asa incat iti dau dreptate: nu mi-as dori si nu mi-as permite sa-mi anulez nici o zi din viata, oricat de greu ar fi uneori
@sufletica: interesanta experienta…am trait experiente similare de autoaparare prin "uitarea" sentimentelor si a senzatiilor, dar nu chiar la modul la care spui tu…si oricum, la mine n-a functionat decat, asa cum spuneam in postare, in sensul ca sentimentele si-au luat revansa dupa ce au fiert la foc mocnit, neconstientizat de mine
interesant paragragul, dar nu-i ceva nou. de constientizat constientizam, dar ceva mai greu cu pusul in practica. sa-mi spui peste 3 luni daca esti aceeasi cu cea de acum. cat de mult te influenteaza o carte?
am citit si eu cateva carti in genul acesteia, m-au impresionat pe moment, dar nu m-au schimbat semnificativ…sau nu-mi dau eu seama?
@Escu: am citit carti care m-au influentat, dar aceasta nu va fi una din ele
Mi-a placut, am gasit chestii interesante in ea, dar nu mi-a dat peste cap filosofia de viata 
Nu prea cred in influenta decisiva a unei carti…imi dau seama in ce sens m-au influentat cartile pe care le-am citit, mai ales ca am uneori perioade in care citesc genuri similare, dar influenta se manifesta in timp si vine din mai multe, nu doar din una. Iar daca se intampla ca una sa aiba un impact incat sa schimbe ceva, e pentru ca fondul era deja pregatit 
Se numeste DESTIN !
@pheideas: evident, in colaborare cu liberul arbitru!!!
Chiar ma intrebam cand o sa postezi despre cartea asta, ca te tot laudai ca o vei citi.
sunt de acord cu tine in ce priveste discrepanta intre notele pacientei si cele ale lui Yalom. Pe mine ma cam iritau notele ei, stilul ei un pic naiv, infantil… daca stau bine sa ma gandesc, ma enerva ea insasi ca personalitate. Chiar ca avea nevoie de terapie. o fiinta abulica, incapabila sa comunice, un pic masochista, cu o stima de sine extrem de scazuta…
Oricum, cartea asta este mai degraba material pentru psihoterapeuti decat lectura menita sa te schimbe pe tine ca cititor. Daca vrei sa te schimbi, nu citi o carte de psihoterapie, ci urmeaza o psihoterapie in vivo
@afreuda: chiar te asteptam sa zici ceva
, da, mi-a luat vreo 3 sapt cartea asta, dar m-am explicat deja 
)
, dar ma tenteaza ideea unei terapii de mult, nu ca sa vad metode, doar sa-mi lamuresc diverse chestii 
Si pe mine m-a cam iritat pacienta, oscilam intre a zice: da, chiar are nevoie de terapie si a zice, ceva mai cu prejudecati: n-a dat de greu, ca-i treceau gargaunii din cap
N-am intentia sa ma schimb
@rontziki: sa stii ca iti poate lamuri multe, o terapie, dar facuta cu cine trebuie. E foarte important terapeutul. Asa ca, daca te decizi sa incerci, sa te informezi bine inainte sa incepi, si sa casti bine ochii la terapeut si la cum te simti in conversatia cu el/ea la interviul preliminar. Eu fac psihanaliza cam de un an si jumatate, si sunt foarte incantata. M-a ajutat foarte mult, si sa depasesc anumite obstacole (gen depresii & stuff), si sa-mi lamuresc anumite aspecte care tin de funtionarea mea psihica intima.
Terapia iti apartine. Terapeutul este doar un catalizator. El va determina aparitia resorturilor care-ti sunt necesare pentru a te face sa depasesti singura blocajele psihice. Cam asta e mesajul lui Yalom.
servus…
interesant… dincolo de toate astea insa nu mai sunt oare si "terapii" care sa tina totusi de noi, de resursele si izvoarele noastre si atit?
toate cele bune!
Dupa cosurile alea industriale…stai la maginea orasului?
@Escu: Nope, stau doar sus si vad pana la marginea orasului
In ce directie vreau 
sa nu te coci la etajul 10
@Escu: pe vremea asta?!
Sunt rezistenta la caldura, nu si la vedere obstructionata de cladiri 
superbe pozele 2 si 5
ce misto contrastul dintre cosurile acelea si curcubeu
iar incursiunea ta in curcubeele lumii da de gandi
Frumoase curcubeele. N-am mai vazut demult unul. Bine că măcar îl văd în poză,
Şi zi aşa, tu stai la 10. Nu ai rău de înălţime? Nu de alta dar eu am. La mine tre' să fie ori de la la etajul 20 în sus, ori de la 5 în jos ca să mă simt bine
@flavius: si cam ce fel de 'terapii' ai in minte?
@lemondegala: multumesc frumos! e prima incercare
, dar de cate ori vedeam un curcubeu, as fi vrut sa-i fac poze…
@Saturnianul: Multumesc!
Din contra, aici sus, aerul e mai rarefiat…bine, nu ca pe Saturn, dar merge 
N-am rau de intaltime
Toate dorinţele nu ni se vor împlini niciodată pentru simplul fapt că o dorinţă o dată împlinită îi va lua locul imediat alteia. Şi vorbesc aici de orice dorinţă, oricît de mare sau de mică.
Şi am o singură dorinţă principală: heliul pe care-l respir să-l pot împărţi la un moment dat cu cineva
Pîn-atunci mă bucur de orice lucru frumos pe care mi-l oferă viaţa. Uneori ca un copil
Ma intreb, daca n-ar fi bine, uneori, sa vina cineva cu un par si sa ne pocneasca in zona occipitala. De ce ? Asa, sa nu mai visam la avioane pe cer, ci sa coboram privirea catre nimicuri, uneori mult mai frumoase si mai apropiate.
Va uitati vreodata cu atentie in ochii celor pe care ii intalniti ?
Se spune ca ochii sunt porti ale sufletului si ale mintii. Daca ai cheia potrivita, poti vedea multe lucruri interesante. Sunt fel si fel de porti …
Am patruns de multe ori priviri ce seamana cu o camera pustie, cenusie si stramta. Proprietarii acestor priviri sunt goi interior si incearca cu disperare sa compenseze goliciunea spirituala prin zgomot si epatare. I-am intalnit pe strada, uneori chiar printre cunostinte apropiate.
Alteori, rar intr-adevar, mi s-a intamplat sa cunosc si altfel de priviri. Un fel de nestemate rasarind din noroi, apartinand unor oameni extem de modesti material, si a caror bogatie se afla in interiorul lor. Ca s-o descoperi ai nevoie de cheie si uneori e nevoie sa sapi adanc cu unelte potrivite.
Contraste …
Despre un astfel de contrast, vreau sa va povestesc in continuare.
In fiecare zi, prin fata blocului in care stau, trece o fata. De fapt trec mai multe, insa fata despre care vreau sa va povestesc, are ceva special. Are un handicap locomotor, provenit cred, dintr-o boala a copilariei. In fiecare dimineata se duce la piata. Un om normal parcurge distanta in aproximativ 5 minute. Ei ii ia o ora. Un cadru metalic ii foloseste drept sprijin, si cu perseverenta, se lupta sa-si parcurga suta de metri.
Uneori se aseaza pe o bordura in fata blocului, si rezemata de cadru, priveste oamenii cu ochi mari si expresivi. Mi-am propus sa ma opresc si sa o intreb ceva. Habar nu am ce, ce carti ii plac, ce muzica, nu conteaza. Ceva inlauntrul meu imi spune ca trebuie s-o ajut intr-un fel. Pare usor, dar nu e. De fiecare data cand vreau sa ma opresc, mi se pune un nod in gat. Data viitoare am s-o fac cu siguranta.
Privind-o, imi dau seama ca ea vede viata intr-o alta dimensiune. O dimensiune de care noi, cei normali, ne aducem rar aminte, si atunci, pentru o scurta perioada de timp.
Fata cu pricina mai are ceva special: privirea. Ochii sai sunt senini, luminosi, si degaja profunzime si bucurie interioara. Am enuntat mai demult un proverb: Frumusetea se naste din noroi si bunatatea din suferinta. In cazul ei, frumusetea si bunatatea au erupt in interior. In afara nu aveau unde. A fost condamnata de Univers sa traiasca in putin, si atunci, prin forta sa interioara a intors Universul in favoarea ei, dand un alt sens vietii, strain noua, celor obisnuiti.
Dan Puric spunea intr-un interviu, despre o baba care l-a oprit pe strada, sa-l intrebe ce inseamna "Fast Food". Iar el, grabit, i-a raspuns: "Sa mananci repede !". Iar baba, senina: "De ce, maica ?". Baba traia intr-un alt timp, o alta dimensiune.
Va spuneam in introducere de lucruri marunte. Ei bine, pentru noi, cei sanatosi, multe aspecte ale cotidianului au devenit atat de insignifiante, ca mersul la piata sau suitul in avion, incat suntem vesnic nemultumiti. Vrem mai mult. In privirea noastra se citeste aspiratia la lucruri uneori imposibile. Dar uitam ca fericirea se afla in spatele portilor, nu in afara lor. Ati observat ca avem tendinta sa ne concentram pe obiective indepartate, si sa le ignoram pe cele apropiate ? Apoi ne plangem ca timpul trece mai repede. Nu trece, perceptia noastra asupra timpului este diferita.
"Potrivit unei credinţe populare poloneze ingerii lasau aur la capetele curcubeului, dar numai un om gol pusca il putea gasi."
delicioasa imbinare de romantic si lubric.
apropos – de ce crezi ca omu' trebuia sa fie gol pusca?
@Saturnianul: Si atunci cu siguranta vor mai aparea si alte dorinte
Da, ai dreptate, o dorinta indeplinita lasa loc unei alte dorinte, daca nu cumva o si genereaza
Ma bucur ca reusesti sa faci asta si ca imi infirmi teoria nemultumirii ca stare perpetua
@pheideas: intamplator in seara asta chiar as vrea sa ma pocneasca cineva cu un par in capatana
In draftul initial, scrisesem si ceva de genul asta, dar si-asa postarea e cam lunga, asa ca am redus la "Ma intreb insa daca este necesar sa trecem prin primele doua categorii ca sa incepem putin cate putin sa nu le mai dam atata importanta celorlalte?!" si sa reusim sa ne bucuram de momentele frumoasa pe care le traim 
Lasand asta la o parte, in timp ce scriam, exact la genul de oameni ca cei descrisi de tine ma gandeam, aceia care, desi traiesc poate adevarate drame sau cel putin noi, cei care nu le traim, asa le vedem, si totusi ei reusesc sa vada minunea fiecarei zile
Si da, fericirea se afla in noi si nu trebuie decat sa o percepem si sa-i dam atentie
@Strelnikov: stiu si eu?! poate in ideea de natura, de puritate bla bla, ca omul nu s-a nascut imbracat…sau poate doar polonezilor le placea sa umble goi prin ploaie si isi cautau justificari
)
oh i hate it cand "puritatea" intervine
't was so naughty & nice.
Tulai-Doamne. Supararile, necazurile, nenorocirile…toate cred ca sunt parte din viata noastra. Precum in Tache, Ianke si Cadar, descrierea nenorocirii mi se pare geniala: "Cica nenorocirea, este o persoana foarte delicata si foarte pretentioasa… Cand da de-un om suparat si incruntat, inda zice, "poftim! aici e! m-asteapta" si cand da de unu vesel, zice: Pardon, am gresit si se duce la altu….
curcubeul ca curcubeul, sta cumintel la locul lui si ne incata privirile ori de cate ori il vedem, dar…mmmm mmmmm mmmmmm ce oras frumos! Fabrici si uzine…..
@cdmitroi: mare adevar graiesti
si apai alea rele vin oricum, nu tre' sa le mai invitam si noi 
Frumos surprinse curcubeele, faine si informatiile! Uite niciodata nu m-am intrebat ce simbolizeaza curcubeul in diferite culturi. Eu credeam cand eram mica ca este un tobogan maaaaare si pufoooos, si-mi imaginam deseori cum ar fi sa te avanti de sus, dintre nori.
@feeria: multumesc!
nici eu nu m-am intrebat ce simbolizeaza si tot ca un tobogan mare il vedeam si eu 
sa-mi dai drumul de acolo de sus si sa alunec pe curcubeu 
Odata cu schimbarea de look, am pierdut adresele din blogroll si inca reconstitui din ele, scuze pentru omisiune, se remediaza imediat
Seara am ascultat pe blogu tau muzica, foarte draguta muzica. daca mai modifici ceva pacolo da si mie un semn
@cdmitroi: ma bucur ca ti-a placut, intentionez sa mai adaug in playlist si o sa te anunt
O poveste ca multe altele, pilde pentru urechi surde. Pe blogul meu am pus o gramada de proverbe si aforisme, cuvinte de bun simt, cele mai multe, vechi. Priveste in jur si daca vei vedea unul singur repetandu-se, iti voi da ce vrei tu.
Din păcate, sunt anumite lucruri pe care le construim în vieţile noastre ce ne schimbă total "casa". Şi chiar dacă dărîmăm şi reconstruim, casa nu va mai arăta niciodată la fel. Şi va trebui să trăim cu asta mereu.
@pheideas: de ce pentru urechi surde?! eu ma incapatane sa nu cred asta
, dar nu inteleg in ce sens sa privesc in jur…?
Le-am citit
@Saturnianul: mda, sunt lucruri care odata construite sau daramate, fac ca nimic sa nu mai arate la fel, dar imi place sa cred ca, desi casa nu va mai arata la fel, asta ar putea sa insemne si ca puteam reconstrui una si mai frumoasa!
@Rontziki: Totdeauna putem face lucrurile şi mai frumoase decît au fost dacă vrem cu adevărat şi ne dăm silinţa
In ce sens sa privesti ? Pai iti dau cateva exemple: "Prietenia si banul sunt ca uleiul si apa" – Cati prieteni cunosti care se cearta pe bani ?, "Adevaratul prieten iti doreste binele de dragul tau " – Aproape toti prietenii imi doresc binele de dragul lor, "Nu te duce dupa multime" – Anul trecut era creditul era sport national. "A hrăni fără a instrui este cel mai mare păcat al părintelui" – No comment …, si am sa inchei cu Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie:
"Pentru aceia, iubitu mieu, suntem datori şi ni se cade să ne ferim de toate pizmele, de toate răutăţile; ca să ştii, cu adevărat tot omul, măcar bogat, măcar sărac, măcar înţelept, măcar neştiut, orice va sămăna, aceia va şi secera, şi cine cum îşi va lega sarcina, aşa o va şi duce. Că tot omul din lucrurile sale se va îndrepta, asa din lucrurile sale se va osîndi. De-aceia fii cu mare bucurie la lucrurile lumii şi socoteşte la cele ce vor să fie, nu numai în pohtele trupului, ci şi în cele ale nevoiaşului suflet, topit de căldura pămîntului, de cele ce răsar şi cresc din el, pentru tine."
@Saturnianul: asa sper si eu
Ar fi atat de multe de spus incat nu ti-ar ajunge probabil un weekend… dar l-ai "risipi" degeaba. Este foarte greu sa selectezi fara a da, cel putin pentru cateva secunde peste cate o "bomba" antieducationala. Eu, spre exemplu am incercat sa folosesc doar anumite canale ale televizorului – AXN, Discovery (oricare dintre ele), National Geographic, VH1, Mezzo, uneori TVR Cultural.
Dar, gasesc in program un film pe care imi doresc sa il vad, pe un alt post tv – si, atunci, fara sa vreau, in timpul publicitatii (care uneori dureaza cu promo cu tot si 15 minute)ma "umplu" de "Schimb de mame", "Teste de fidelitate" si "Talente fara numar"… este imposibil sa nu ma "atac"…
Si, daca ai observat, chiar si pe bloguri, de foarte multe ori, postarile sunt legate tot de aceste asa-numite "vedete"…
Ar fi atat de multe de spus incat nu ti-ar ajunge probabil un weekend… dar l-ai "risipi" degeaba. Este foarte greu sa selectezi fara a da, cel putin pentru cateva secunde peste cate o "bomba" antieducationala. Eu, spre exemplu am incercat sa folosesc doar anumite canale ale televizorului – AXN, Discovery (oricare dintre ele), National Geographic, VH1, Mezzo, uneori TVR Cultural.
Dar, gasesc in program un film pe care imi doresc sa il vad, pe un alt post tv – si, atunci, fara sa vreau, in timpul publicitatii (care uneori dureaza cu promo cu tot si 15 minute)ma "umplu" de "Schimb de mame", "Teste de fidelitate" si "Talente fara numar"… este imposibil sa nu ma "atac"…
Si, daca ai observat, chiar si pe bloguri, de foarte multe ori, postarile sunt legate tot de aceste asa-numite "vedete"…
@noapteaiguanei: da, e destul de dificil sa facem noi selectiile atat de stricte, dar mi-as dori sa le faca cei care fac programele, scornesc si promoveaza toate "minunile"…probabil ca e timp risipit, desi eu mai sper
@noapteaiguanei: da, e destul de dificil sa facem noi selectiile atat de stricte, dar mi-as dori sa le faca cei care fac programele, scornesc si promoveaza toate "minunile"…probabil ca e timp risipit, desi eu mai sper
cu cat vor primi mai multe, cu atat vor intelege ca targetul lor de audienta se limiteaza din ce in ce mai mult…
Problema e că nu se limitează. O emisiune care nu are audienţă dispare, ăsta e mersul lucrurilor în media.
Ale idei în afară de a sparge televizoarele? Sabotarea releelor de emisie, de exemplu. Sau bruierea semnalului.
Revenind, nu ştiu dacă asta este o soluţie. Asta au încercat comuniştii: să impună nişte standarde prin limitări şi restricţii. Şi iată unde am ajuns acum. Atîta vreme cît se vor accepta nişte standarde de frică, iar nu pentru că au fost înţelese şi valorizate, atunci cînd factorul frică dispare (pentru că la un moment dat dispare) derapajele sunt colosale şi cu implicaţii adînci în sînul societăţii.
Românii au fost multă vreme o societate guvernată de frică şi nu de valori. Iar ca să impui nişte valori care să guverneze societatea acum, trebuie întâi să existe acele valori şi să se manifeste la locul şi timpul potrivit. Apoi mai trebuie răbdare şi tenacitate.
Iar în materie de educaţie, aş băga în programa şcolară, ca lectură obligatorie pe latura socială (nu ştiu ce ore se mai fac acum, ştiu că exista la un moment dat educaţia civică sau ceva de genul) Psihologia mulţimilor a lui Gustave Le Bon şi Tratat de dezinformare a lui Vladimir Volkoff. Sunt din cărţile care ar învăţa copiii cum să recunoască manupilarea, dezinformarea şi să se ferească de ele, să pună şi să-şi pună întrebări fără să mai ia de bun tot ce li se serveşte maturi fiind.
Dar cine are nevoie de oameni nemanipulabili sau care ştiu să se ferească de manipulări şi dezinformări?
cu cat vor primi mai multe, cu atat vor intelege ca targetul lor de audienta se limiteaza din ce in ce mai mult…
Problema e că nu se limitează. O emisiune care nu are audienţă dispare, ăsta e mersul lucrurilor în media.
Ale idei în afară de a sparge televizoarele? Sabotarea releelor de emisie, de exemplu. Sau bruierea semnalului.
Revenind, nu ştiu dacă asta este o soluţie. Asta au încercat comuniştii: să impună nişte standarde prin limitări şi restricţii. Şi iată unde am ajuns acum. Atîta vreme cît se vor accepta nişte standarde de frică, iar nu pentru că au fost înţelese şi valorizate, atunci cînd factorul frică dispare (pentru că la un moment dat dispare) derapajele sunt colosale şi cu implicaţii adînci în sînul societăţii.
Românii au fost multă vreme o societate guvernată de frică şi nu de valori. Iar ca să impui nişte valori care să guverneze societatea acum, trebuie întâi să existe acele valori şi să se manifeste la locul şi timpul potrivit. Apoi mai trebuie răbdare şi tenacitate.
Iar în materie de educaţie, aş băga în programa şcolară, ca lectură obligatorie pe latura socială (nu ştiu ce ore se mai fac acum, ştiu că exista la un moment dat educaţia civică sau ceva de genul) Psihologia mulţimilor a lui Gustave Le Bon şi Tratat de dezinformare a lui Vladimir Volkoff. Sunt din cărţile care ar învăţa copiii cum să recunoască manupilarea, dezinformarea şi să se ferească de ele, să pună şi să-şi pună întrebări fără să mai ia de bun tot ce li se serveşte maturi fiind.
Dar cine are nevoie de oameni nemanipulabili sau care ştiu să se ferească de manipulări şi dezinformări?
@Saturnianul: pai tocmai asta ar fi si ideea, ca emisiunile cu un grad mare de idiotenie sa nu mai aiba audienta si sa dispara…la un moment dat, daca se constata ca nu mai prind astfel de emisiuni, vor fi inlocuite cu ceva mai bun…
, iar Volkoff poate nici in facultati, decat in cele de profil…Educatia prin scoala a fost f importanta pana acum niste ani, acum insa, indiferent ce se face in scoli, media are o putere mult mai mare asupra copiilor decat orice invata la scoala.
Glumeam cu spartul geamurilor sau orice alte solutii extreme, tocmai pentru ca frica nu este o solutie. Selectia facuta de oameni ar fi un semnal de alarma pentru televiziuni, dar nu stiu cat este de posibil…
De-abia se face in facultati sociologie si nu in toate
@Saturnianul: pai tocmai asta ar fi si ideea, ca emisiunile cu un grad mare de idiotenie sa nu mai aiba audienta si sa dispara…la un moment dat, daca se constata ca nu mai prind astfel de emisiuni, vor fi inlocuite cu ceva mai bun…
, iar Volkoff poate nici in facultati, decat in cele de profil…Educatia prin scoala a fost f importanta pana acum niste ani, acum insa, indiferent ce se face in scoli, media are o putere mult mai mare asupra copiilor decat orice invata la scoala.
Glumeam cu spartul geamurilor sau orice alte solutii extreme, tocmai pentru ca frica nu este o solutie. Selectia facuta de oameni ar fi un semnal de alarma pentru televiziuni, dar nu stiu cat este de posibil…
De-abia se face in facultati sociologie si nu in toate
Chestia cu audienta stabileste prioritatile. Programele se fac in functie de asta. Asa a ajuns "Parte de carte" dupa miezul noptii (??? sau la ore aiurea), iar orele de audienta maxima sunt pline de stiri despre ce masina si-a mai luat Mutu sau cum vorbeste Becali cu ziaristii.
Personal nu sunt deranjat intr-atat de prezenta high-life-ului in media, cat de prezenta under-low-life-ului. Nuntile tiganesti, reality show-urile cu manelisti sau scandalurile interlopilor cu sabii si topoare ma dezgusta mai mult decat inmormantarea sau nunta cine-stie carei vedete. Nu sustin ca privesc asa ceva, dar parca sunt mai usor de suportat.
Dar totul este o falsa problema. Nu media a stricat criteriile de selectie, ci este rezultatul acestor criterii existente in firea noastra ca narav. Nici macar nu e datoare sa modeleze aceste criterii. Scoala, in schimb, ar trebui sa fie un factor puternic. Si familia.
Cerem, cred, prea mult.
Atat timp cat nu ne putem alege decat conducatori bezmetici sau infumurati si meschini nu vom putea face un pas catre mai bine. Atat timp cat nu vom avea respectul legii nu vom iesi din mocirla.
Cum poti sa-ti educi copilul intru respectul legii cand te vede ca dai spaga la poarta spitalului sa poti intra in afara orelor de vizita?
Te plangi ca politistii sunt spagari, dar le dai cu usurinta spaga sa uite ca ai trecut pe rosu.
Vreau sa vad si eu pe ala care accepta sa i se ia carnetul si refuza sa dea spaga politistului. Ii voi strange mana si il voi respecta.
Chestia cu audienta stabileste prioritatile. Programele se fac in functie de asta. Asa a ajuns "Parte de carte" dupa miezul noptii (??? sau la ore aiurea), iar orele de audienta maxima sunt pline de stiri despre ce masina si-a mai luat Mutu sau cum vorbeste Becali cu ziaristii.
Personal nu sunt deranjat intr-atat de prezenta high-life-ului in media, cat de prezenta under-low-life-ului. Nuntile tiganesti, reality show-urile cu manelisti sau scandalurile interlopilor cu sabii si topoare ma dezgusta mai mult decat inmormantarea sau nunta cine-stie carei vedete. Nu sustin ca privesc asa ceva, dar parca sunt mai usor de suportat.
Dar totul este o falsa problema. Nu media a stricat criteriile de selectie, ci este rezultatul acestor criterii existente in firea noastra ca narav. Nici macar nu e datoare sa modeleze aceste criterii. Scoala, in schimb, ar trebui sa fie un factor puternic. Si familia.
Cerem, cred, prea mult.
Atat timp cat nu ne putem alege decat conducatori bezmetici sau infumurati si meschini nu vom putea face un pas catre mai bine. Atat timp cat nu vom avea respectul legii nu vom iesi din mocirla.
Cum poti sa-ti educi copilul intru respectul legii cand te vede ca dai spaga la poarta spitalului sa poti intra in afara orelor de vizita?
Te plangi ca politistii sunt spagari, dar le dai cu usurinta spaga sa uite ca ai trecut pe rosu.
Vreau sa vad si eu pe ala care accepta sa i se ia carnetul si refuza sa dea spaga politistului. Ii voi strange mana si il voi respecta.
am niste spume pe maniipularea asta cu ajutorul massmediei de nu iti inchipui. E adevarat ca e o unealta de educatie. Foarte mare grija. Mi se pare foarte periculoasa aceasta educatie pentru ca are unui interes individual sau de grup. Renuntati la televizor
. Eu am rezolvat-o in parte.
am niste spume pe maniipularea asta cu ajutorul massmediei de nu iti inchipui. E adevarat ca e o unealta de educatie. Foarte mare grija. Mi se pare foarte periculoasa aceasta educatie pentru ca are unui interes individual sau de grup. Renuntati la televizor
. Eu am rezolvat-o in parte.
Da, foarte misto pilda intradevar.
Cat despre ce spune saturnianul, cu reconstruirea, se intampla, nu e nici o nenorocire. Trebuie doar sa iti pastrezi speranta cand te gasesti printre daramaturi, si sa ai incredere ca vei construi o casa care sa te adaposteasca la fel de bine, chiar daca in alta forma.
Stii ce se mai intampla, pe langa faptul ca programele tv sunt sub orice critica? Daca se intampla ca un om de cultura sa apara la televizor, devine bagatelizat de colegii de breasla. Cine, obraznicul ala care s-a compromis si a aparut la televizor…
Exista, la noi in tara, o parere conform careia, daca apari la televizor, esti de teapa celor care impanzezc canalele.
Si-aici intervine o piedica in calea ridicarii nivelului de educatie prin intermediul televizorului, pentru ca oamenii valorosi se feresc de asta ca dracu de tamaie. Si e mare mare pacat.
Stii ce se mai intampla, pe langa faptul ca programele tv sunt sub orice critica? Daca se intampla ca un om de cultura sa apara la televizor, devine bagatelizat de colegii de breasla. Cine, obraznicul ala care s-a compromis si a aparut la televizor…
Exista, la noi in tara, o parere conform careia, daca apari la televizor, esti de teapa celor care impanzezc canalele.
Si-aici intervine o piedica in calea ridicarii nivelului de educatie prin intermediul televizorului, pentru ca oamenii valorosi se feresc de asta ca dracu de tamaie. Si e mare mare pacat.
@afreuda: ce-mi creste si mie moralul cand dau de oameni optimisti
E greu sa ne gasim speranta cand suntem la pamant, dar nu e imposibil 
@bogdanic: ai dreptate, ceea ce invata acasa si la scoala este sau ar trebui sa fie baza, dar avand in vedere ca oamenii si mai ales copiii sunt influentabili si vor crede mai degraba ce se spune la tv decat ce le spune un parinte sau un profesor, din pacate conteaza enorm ceea ce se promoveaza prin media. In plus, nu cred ca populatia a determinat proportia mare de aberatii in media, daca ne gandim ca, dupa decenii de comunism si de lipsa de informare, atunci cand am avut n canale si informare la liber, toata lumea era avida de orice se transmitea, fara sa aiba educatia sau cultura necesara pentru a selecta, lucru pe care il consider firesc si de care cei din media au profitat si inca profita. Refuz sa cred ca noi ca popor ne nastem mai redusi decat altii sub aceste aspecte si este chiar datoria mass-mediei sa contribuie la educare in acest sens. Iar, daca familia si scoala conteaza, cu ce ne ajuta daca si familia si mediul scolar este influentat de aceeasi mass-medie?!
@bogdanic: ai dreptate, ceea ce invata acasa si la scoala este sau ar trebui sa fie baza, dar avand in vedere ca oamenii si mai ales copiii sunt influentabili si vor crede mai degraba ce se spune la tv decat ce le spune un parinte sau un profesor, din pacate conteaza enorm ceea ce se promoveaza prin media. In plus, nu cred ca populatia a determinat proportia mare de aberatii in media, daca ne gandim ca, dupa decenii de comunism si de lipsa de informare, atunci cand am avut n canale si informare la liber, toata lumea era avida de orice se transmitea, fara sa aiba educatia sau cultura necesara pentru a selecta, lucru pe care il consider firesc si de care cei din media au profitat si inca profita. Refuz sa cred ca noi ca popor ne nastem mai redusi decat altii sub aceste aspecte si este chiar datoria mass-mediei sa contribuie la educare in acest sens. Iar, daca familia si scoala conteaza, cu ce ne ajuta daca si familia si mediul scolar este influentat de aceeasi mass-medie?!
@cdmitroi: Si eu am renuntat in parte, dar imi pare rau ca in loc sa folosim evolutia omenirii si a tehnicii in scop constructiv, o folosim foarte prost sau incercam sa renuntam la a o mai folosi. Daca tot exista asa o forta de manipulare prin media, ar insemna foarte mult daca ar fi utilizata pentru a manipula in sensul cunoasterii, al educarii, al formarii gusturilor…
@cdmitroi: Si eu am renuntat in parte, dar imi pare rau ca in loc sa folosim evolutia omenirii si a tehnicii in scop constructiv, o folosim foarte prost sau incercam sa renuntam la a o mai folosi. Daca tot exista asa o forta de manipulare prin media, ar insemna foarte mult daca ar fi utilizata pentru a manipula in sensul cunoasterii, al educarii, al formarii gusturilor…
@afreuda: la asta nu m-am gandit si cred ca ai dreptate…cumva e de inteles si reactia oamenilor de cultura in acest sens pentru ca emisiunile sunt asa cum sunt si mai rar un format de emisiune care sa suporte si astfel de invitati, iar un om, care are o anumita valoare, sa se duca la o emisiune in finalul careia mai canta o manea sau in care mai sunt si invitati de calitate indoielnica…ar insemna sa nu se respecte pe sine si, in plus, targetul de spectatori nu merita aparitia, ca sa zic asa…
@afreuda: la asta nu m-am gandit si cred ca ai dreptate…cumva e de inteles si reactia oamenilor de cultura in acest sens pentru ca emisiunile sunt asa cum sunt si mai rar un format de emisiune care sa suporte si astfel de invitati, iar un om, care are o anumita valoare, sa se duca la o emisiune in finalul careia mai canta o manea sau in care mai sunt si invitati de calitate indoielnica…ar insemna sa nu se respecte pe sine si, in plus, targetul de spectatori nu merita aparitia, ca sa zic asa…
Cu placere
Cu placere
ce m-a cutremurat si pe mine filmul, intr-adevar de o senzualitate debordanta, hipnotica bine zici
iar melodia poate sa ramana o obsesie , de cate ori o aud parca revad filmul
ce m-a cutremurat si pe mine filmul, intr-adevar de o senzualitate debordanta, hipnotica bine zici
iar melodia poate sa ramana o obsesie , de cate ori o aud parca revad filmul
Avem posibilitatea de a face modificari.
Dar si tamplarul a avut. A avut posibilitatea de a invata sa fie corect si un bun profesionist, de a alege sa faca fiecare casa de parca ar fi a lui, sa isi puna sufletul si pasiunea in ceea ce face.
Si la viata noastra vine o vreme cand e prea tarziu sa mai facem modificari. Si daca pana atunci nu am invatat sa ne cladim bine casa, vom trai intr-o viata facuta de mantuiala.
@copiiiubirii: daca ne gandim strict la poveste, tamplarul era unul priceput si care invatase sa fie corect si sa profesionist, dar a fost suficient un moment de delasare care l-a costat…
Imi place sa cred ca putin lucruri sunt cu adevarat ireversibile in viata…dar e adevarata ca uneori e cam prea tarziu sa mai schimbi ceva…poti insa sa inveti si sa construiesti mai bine in continuare
Multumesc pentru melodie.este superba si cred ca mi-a provocat o dependenta…Filmul nu l-am vazut…inca.
Multumesc pentru melodie.este superba si cred ca mi-a provocat o dependenta…Filmul nu l-am vazut…inca.
@Child: Cu placere! Eu am incadrat-o deja la obsesii
)
Daca melodia ti-a provocat dependenta, sa vezi filmul
@Child: Cu placere! Eu am incadrat-o deja la obsesii
)
Daca melodia ti-a provocat dependenta, sa vezi filmul
Draga mea, eu am făcut o facultate de jurnalism, am zeci de cunoştinţe printre ziarişti, citesc zilnic presa pt că aşa trebe la job. Despre părerea mea, cât de obiectivă am putut fi, despre presă îmi permit să-ţi dau link la postare, sunt fff interesante comentariile (http://liarebelyell.blogspot.com/2009/04/de-data-asta-despre-presa.html). Ca un mic rezumat la ce ai scris tu, cred că e un îngrozitor lanţ al slăbiciunilor. Părinţii nu mai au timp de educat copiii (eu dau şi meditaţii de 12 ani şi pot scrie romane despre copii, şcoală, profesori, etc), profesorii sunt slab pregătiţi şi nu au nici vocaţie, nici interes să mai pună un minim de pasiune în ceea ce fac. Facultate poate face oricine acum, fără măcar să treacă o zi pe la cursuri. Pe google găseşti rezumate la orice, aşa că de ce să mai citeşti o carte? Sunt f de acord cu ce spune Afreuda, am auzit oameni culţi, intelectuali, spunând că nu au de ce să se ducă la dezbateri, că până la urmă tot la desuet, vulgar şi non-valori se ajunge. Şi ei se fac de rahat şi nu merită efortul.
Draga mea, eu am făcut o facultate de jurnalism, am zeci de cunoştinţe printre ziarişti, citesc zilnic presa pt că aşa trebe la job. Despre părerea mea, cât de obiectivă am putut fi, despre presă îmi permit să-ţi dau link la postare, sunt fff interesante comentariile (http://liarebelyell.blogspot.com/2009/04/de-data-asta-despre-presa.html). Ca un mic rezumat la ce ai scris tu, cred că e un îngrozitor lanţ al slăbiciunilor. Părinţii nu mai au timp de educat copiii (eu dau şi meditaţii de 12 ani şi pot scrie romane despre copii, şcoală, profesori, etc), profesorii sunt slab pregătiţi şi nu au nici vocaţie, nici interes să mai pună un minim de pasiune în ceea ce fac. Facultate poate face oricine acum, fără măcar să treacă o zi pe la cursuri. Pe google găseşti rezumate la orice, aşa că de ce să mai citeşti o carte? Sunt f de acord cu ce spune Afreuda, am auzit oameni culţi, intelectuali, spunând că nu au de ce să se ducă la dezbateri, că până la urmă tot la desuet, vulgar şi non-valori se ajunge. Şi ei se fac de rahat şi nu merită efortul.
@LiaLia: multumesc pentru comentariu si pentru recomandarea postarii tale, am citit-o cu mare placere si am regasit viziunea unui profesionist
. Intr-adevar, este vorba de un cerc vicios in ce priveste educatia, care din pacate are efecte dezastruoase…tocmai datorita acestui cerc, ma gandeam ca, avand in vedere forta mediei de a impune, ar putea fi un punct de plecare, daca aceasta forta ar folosita constructiv…dar am inteles si mai bine din postarea ta ca probabil va mai curge multa apa pe Dambovita…
@LiaLia: multumesc pentru comentariu si pentru recomandarea postarii tale, am citit-o cu mare placere si am regasit viziunea unui profesionist
. Intr-adevar, este vorba de un cerc vicios in ce priveste educatia, care din pacate are efecte dezastruoase…tocmai datorita acestui cerc, ma gandeam ca, avand in vedere forta mediei de a impune, ar putea fi un punct de plecare, daca aceasta forta ar folosita constructiv…dar am inteles si mai bine din postarea ta ca probabil va mai curge multa apa pe Dambovita…
Eu sunt disperat dupa filmele romanesti. Am gasit, totusi, ca toate filmele romanesti stau cam prost cu sonorul. Daca dai mai incet nu mai auzi vorbele, daca dai mai tare te surzeste coloana sonora
Si ca tot veni vorba de filme….dar ai timp, ai timp nu gluma
off topic: eu sunt anonimul din postul Relatiile in deriva…
Eu sunt disperat dupa filmele romanesti. Am gasit, totusi, ca toate filmele romanesti stau cam prost cu sonorul. Daca dai mai incet nu mai auzi vorbele, daca dai mai tare te surzeste coloana sonora
Si ca tot veni vorba de filme….dar ai timp, ai timp nu gluma
off topic: eu sunt anonimul din postul Relatiile in deriva…
@cdmitroi: sunt vazute in cateva saptamani si au fost chiar putine pentru o perioada asa lunga
Off topic: sper ca ai aflat indirect ca ti-am recunoscut stilul
@cdmitroi: sunt vazute in cateva saptamani si au fost chiar putine pentru o perioada asa lunga
Off topic: sper ca ai aflat indirect ca ti-am recunoscut stilul
Am vazut 1, 3 si 4. Primul a fost frumos, mi-a placut. 3 – de pierdut timpul si 4…de curiozitate
Am vazut 1, 3 si 4. Primul a fost frumos, mi-a placut. 3 – de pierdut timpul si 4…de curiozitate
nu l-am vazut pe niciunul dintre cele aduse de tine mai sus, dar tare ma tenteaza merele, soer sa reusesc sa-l vad , merci de reco
nu l-am vazut pe niciunul dintre cele aduse de tine mai sus, dar tare ma tenteaza merele, soer sa reusesc sa-l vad , merci de reco
in afara de Mere rosii le-am vazut pe toate ! unde gasesc si eu filme romanesti ???
in afara de Mere rosii le-am vazut pe toate ! unde gasesc si eu filme romanesti ???
Am vazut 2,4,si 5.Sunt interesante
Am vazut 2,4,si 5.Sunt interesante
Mie si celelalte ice age-uri mi s-au parut dedicate tot adultilor. Felul in care sunt construite personajele trimite la tipologia adulta. Copii mai putin pot intelege ce se ascunde in spatele lor.
Oricum, multe filme de animatie mi se par a fi pentru adulti si nu datorita continutului violent sau erotic, ci datorita substratului.
Mie si celelalte ice age-uri mi s-au parut dedicate tot adultilor. Felul in care sunt construite personajele trimite la tipologia adulta. Copii mai putin pot intelege ce se ascunde in spatele lor.
Oricum, multe filme de animatie mi se par a fi pentru adulti si nu datorita continutului violent sau erotic, ci datorita substratului.
@lemondegala: cu placere
@lemondegala: cu placere
@labarfa: pe odc,pe torrente
@labarfa: pe odc,pe torrente
@afreuda: da, si celelalte ice-age-uri si shrek de exemplu se adreseaza mai mult adultilor, prin substrat…dar plac si copiilor
Ice Age 3 mi s-a parut pe alocuri cam agresiv pentru a-l vedea un copil…
@afreuda: da, si celelalte ice-age-uri si shrek de exemplu se adreseaza mai mult adultilor, prin substrat…dar plac si copiilor
Ice Age 3 mi s-a parut pe alocuri cam agresiv pentru a-l vedea un copil…
te intreb si pe tine: ce faci cand cunosti raspunsurile deja, esti o fiinta rationala, dar sentimentele te fac vulnerabil… stii ca va trece timpul si intesitatea durerii de a accepta situatii care nu pot fi schimbate se va atenua…dar pana trece "acel" (nu se stie cat)timp cum induri? lectiile de parapanta or fi bune? ha, ha, tu ce parere ai?
@sasha: de obicei cand stii raspunsurile, e putin mai usor…e adevarat, durerea nu trece imediat, dar e mai usor de indurat…Incercam sa-mi amintesc cum am indurat, dar nu imi amintesc ceva concret, pur si simplu oscilam intre a ignora durerea uneori si a o accepta alteori…nu cred ca exista o reteta general valabila, insa cred ca exista o mare legatura intre durere si raspunsuri…atunci cand am avut toate raspunsurile si le-am acceptat cu adevarat, durerea s-a estompat pana la a disparea…
Parapanta?! La ce bun?! Nu te simti deja ca si cu parapanta traind si mai ales suferind?
Daaa, Merele Rosii, un film superb despre vremuri in care noi, cei ajunsi acum la jumatatea vietii, visam la binele tuturor, la o lume utopica fara intrigi si cai ocolite. Bine ca ne-am desteptat pe urma
…
Daaa, Merele Rosii, un film superb despre vremuri in care noi, cei ajunsi acum la jumatatea vietii, visam la binele tuturor, la o lume utopica fara intrigi si cai ocolite. Bine ca ne-am desteptat pe urma
…
@pheideas: da, visam la o lume utopica
si hm…"ne-am desteptat" mai mult sau mai putin 
)
@pheideas: da, visam la o lume utopica
si hm…"ne-am desteptat" mai mult sau mai putin 
)
Iete bre că revenişi de la Viena. Şi io care credeam că te-au răpit ţiganii lebădari sau că ai dezertat
No, păi să-ţi fie de bine şi să (nu) îţi pară rău că te-ai întors.
@Saturnianul: Ei, nu-mi pare chiar rau ca m-am intors, dar accept cu greu ca se termina concediul
Daca ai fost la Stephansdom sper ca te-ai oprit sa mananci la Figlmuller. Cel mai bun snitel vienez pe care l-am mancat. Salata de cartofi este dumnezeiasca…
Faina rau partea cu concertele… Parca si in Bucurestiu la Opera sunt concerte in aer liber, vara. A fost unul chiar duminica asta, dar n-am ajuns la el.
@simioncristian: Multumesc pentru vizita!
, pentru ca nu am ramas sa mancam in zona Stephansdom…
Din pacate nu am mancat la Figlmuller
@feeria: nu am stiut de Promenada Operei, am cautat acum pe net dupa ce-am citit comentariul tau si ma bucur ca macar se pare ca scaunele puse la dispozitie de organizatori nu au fost suficiente
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-6024263-seara-magica-promenada-operei.htm
Mi-a placea sa se proiecteze si in Bucuresti undeva concerte in fiecare seara
Bine ai revenit si… multumim pentru imagini!
Mi-a placut o chestie. Yalom a adus in discutie si posibilitatea ca psihoterapeutii sa fie victime ale comploturilor si manipularilor, in pofida inteligentei si capacitatii de a sesiza adevaratele motivatii ale clientilor lor. Si asta doar pentru ca, in cautarea acelei relatii autentice si profunde, care sa produca transformari sufletesti, uita ca pacientul poate avea "a hidden agenda". Ma gandesc la renumitii "therapist killers".
Mi-a placut o chestie. Yalom a adus in discutie si posibilitatea ca psihoterapeutii sa fie victime ale comploturilor si manipularilor, in pofida inteligentei si capacitatii de a sesiza adevaratele motivatii ale clientilor lor. Si asta doar pentru ca, in cautarea acelei relatii autentice si profunde, care sa produca transformari sufletesti, uita ca pacientul poate avea "a hidden agenda". Ma gandesc la renumitii "therapist killers".
@iguana: bine te-am regasit
ma bucur daca ti-au placut 
@feeria: si mie mi-a placut chestia asta…te astepti ca, in cadrul unei terapii, teoretic in interesul pacientului, acesta sa fie sincer si evident terapeutul porneste de la aceasta premisa. Dar uite ca se poate intampla si altfel…
@feeria: si mie mi-a placut chestia asta…te astepti ca, in cadrul unei terapii, teoretic in interesul pacientului, acesta sa fie sincer si evident terapeutul porneste de la aceasta premisa. Dar uite ca se poate intampla si altfel…
Figlmuller !!! Mmmmm Beton snitel.
Anyway – misto poze. Nu stiu daca te-ai odihnit, dar cred ca a meritat excursia.
@bogdanic: uof, nu-l mai ratez cand ma mai duc, ca intentionez sa ma mai duc
, dar in mod cert ameritat excursia 
Multam!Odihnit?! Hm…adormeam numai pe la 5-6 dimineata
Mersi pentru imboldul de a o citi!
Self e un nebun si jumatate. Am citit de el "Cucul si Pupaza" (despre care-am scris aici: http://feeria.wordpress.com/2009/01/14/revoltator-de-interesant-despre-cuc-si-pupaza/). Acuma, nu stiu despre ce ritualuri de puricat e vorba si nici nu stiu in ce masura scenele de sex cimpanzeic in grup sunt socante, dar in cartea de-am citi-o eu e vorba de un barbat care se trezeste peste noapte cu un vagin in zona din spate a genunchiului si de o femeie careia ii creste un penis… Beat that! 
) Am inteles ca tema hermafroditismului n-a prea fost "tratata" ca sa zic asa in literatura fictionala, deci Self e unul dintre putinii curajosi.
Sunt fainute experimentele lui. Are o imaginatie morbida cu care nu-i e rusine sa iasa in public.
Mersi pentru imboldul de a o citi!
Self e un nebun si jumatate. Am citit de el "Cucul si Pupaza" (despre care-am scris aici: http://feeria.wordpress.com/2009/01/14/revoltator-de-interesant-despre-cuc-si-pupaza/). Acuma, nu stiu despre ce ritualuri de puricat e vorba si nici nu stiu in ce masura scenele de sex cimpanzeic in grup sunt socante, dar in cartea de-am citi-o eu e vorba de un barbat care se trezeste peste noapte cu un vagin in zona din spate a genunchiului si de o femeie careia ii creste un penis… Beat that! 
) Am inteles ca tema hermafroditismului n-a prea fost "tratata" ca sa zic asa in literatura fictionala, deci Self e unul dintre putinii curajosi.
Sunt fainute experimentele lui. Are o imaginatie morbida cu care nu-i e rusine sa iasa in public.
@feeria: daca iti place deja Self, sigur vei aprecia cartea asta…am citit despre Cucul si pupaza si am gasit chiar pareri ca Maretele maimute ar fi mai buna, deci purcede cu toata increderea!
Putin socante sunt alte scene, precum cele legate de coprofilie, dar una peste alta, cartea chiar mi-a placut.
Trebuie sa imi iau si eu Cucul si pupaza, dar de Self urmeaza la apel Cum traiesc mortii
@feeria: daca iti place deja Self, sigur vei aprecia cartea asta…am citit despre Cucul si pupaza si am gasit chiar pareri ca Maretele maimute ar fi mai buna, deci purcede cu toata increderea!
Putin socante sunt alte scene, precum cele legate de coprofilie, dar una peste alta, cartea chiar mi-a placut.
Trebuie sa imi iau si eu Cucul si pupaza, dar de Self urmeaza la apel Cum traiesc mortii
Da, tocmai am postat si eu despre Cucul si Pupaza. Mi-a placut foarte mult, am citit-o pe nerasuflate, pentru ca ma preocupa foarte mult problematica asta a insertiei elementelor sexului opus in interiorul fiecaruia dintre noi.
Iar Will Self e absolut delicios. Mi-ar placea sa fiu internata in acelasi salon cu el
Da, tocmai am postat si eu despre Cucul si Pupaza. Mi-a placut foarte mult, am citit-o pe nerasuflate, pentru ca ma preocupa foarte mult problematica asta a insertiei elementelor sexului opus in interiorul fiecaruia dintre noi.
Iar Will Self e absolut delicios. Mi-ar placea sa fiu internata in acelasi salon cu el
@afreuda: Self este intr-adevar altceva si abia astept sa mai citesc de el.
M-ati facut din ce in ce mai curioasa de Cucul si pupaza, tu si feeria
@afreuda: Self este intr-adevar altceva si abia astept sa mai citesc de el.
M-ati facut din ce in ce mai curioasa de Cucul si pupaza, tu si feeria
Dumnezeu să o ierte pe Tatiana! Din nefericire pentru noi, toţi oamenii buni se duc prea repede. Mult prea repede… păcat!
Dumnezeu s-o ierte! Cîntă frumos şi are o voce superbă. Dar e multă tristeţe în melodiile ei. Mă deprimă iar io mai cad în butoaie d-astea şi fără să mă ajute cineva
.
Aşadar, cu greu am putut asculta două melodii deşi al fi vrut să le ascult pe toate
@iguana: Dumnezeu s-o odihneasca!
Asa este, oamenii buni se duc prea repede…oricum se pierd astfel de talente, oricand e mult prea repede…
@Saturnianul: da, este o muzica destul de trista, pe care nu poti s-o asculti in orice dispozitie…dar exista momente si dispozitii, in care astfel de melodii nu iti adancesc tristetea sau deprimarea, din contra, reusesc sa ti-o aline…E o muzica de care avem nevoie
M-a intristat moartea ei. Imi placea/place mult piesa "Copaci fara padure". Vocea Tatianei, linia melodica, versurile, toate sunt sfasietoare. Multa, multa tristete. Sper doar ca n-a fost la fel de multa in viata ei personala, pe cat a aratat in muzica ei.
Dumnezeu s-o odihneasca.
@feeria: si pentru mine tot melodia aceea a fost "obsesia", de la ea s-a declansat si apoi mi-au placut si altele…Nu stiu ce sa zic referitor la viata ei personala, dar oamenii care vadesc asa o sensibilitate au, in general, parte de mai multa suferinta decat altii…dar si de momente inaltatoare, pe masura…zic eu…
Am io o poza ca un snitel d'asta. URL-ul numelui te va duce la articol.
@bogdanic: ahhh, pozele alea cu papa la prima ora m-au terminat
) snitelul ca snitelul, dar torturile…yamyyy 
Felicitari pentru blog si pentru post! Oglinda in care ne privim zilnic ar trebui sa ne dezvaluie si bumerangul de care pomenesti.Ar fi o autoevaluare inainte de a pleca pe usa si pentru a da un refresh vietii noastre care ne ofera la tot pasul ocazii pentru a fi noi insine.Intamplarea face sa fi abordat aceste teme pe blogul meu pe care nu stiu daca l-ai descoperit sau nu.Ce pot spune e ca nu am vrut sa fiu nici critica, nici sa dau impresia ca mi se cuvine totul.Chiar m-am adaptat cu brio in toate colectivele in care am fost,am dezvoltat si relatii de prietenie dar asta nu i-a impiedicat pe unii sa "calce pe cadavre".La ei te refereai? Asistam zilnic daca nu la serviciu, in mass media la lupta pentru renume care este mai acerba decat lupta pentru paine.Unde vom ajunge daca respectul de sine nu mai are valoare, greu de spus…
Felicitari pentru blog si pentru post! Oglinda in care ne privim zilnic ar trebui sa ne dezvaluie si bumerangul de care pomenesti.Ar fi o autoevaluare inainte de a pleca pe usa si pentru a da un refresh vietii noastre care ne ofera la tot pasul ocazii pentru a fi noi insine.Intamplarea face sa fi abordat aceste teme pe blogul meu pe care nu stiu daca l-ai descoperit sau nu.Ce pot spune e ca nu am vrut sa fiu nici critica, nici sa dau impresia ca mi se cuvine totul.Chiar m-am adaptat cu brio in toate colectivele in care am fost,am dezvoltat si relatii de prietenie dar asta nu i-a impiedicat pe unii sa "calce pe cadavre".La ei te refereai? Asistam zilnic daca nu la serviciu, in mass media la lupta pentru renume care este mai acerba decat lupta pentru paine.Unde vom ajunge daca respectul de sine nu mai are valoare, greu de spus…
@Lolita: Multumesc! Bine ai venit pe la mine
Am descoperit blogul tau, temele mi-au atras atentia si urmeaza sa-l aprofundez 
Ma refer in special la acei oameni care lasa acasa respectul si o oarecare modestie, raportandu-se la ceilalti doar prin prisma pretentiilor pe care le au de la ei…uitand de eventuale "va rog", "multumesc" sau de un ton mai putin "de sus", ca doar…orice solicita "li se cuvine"…aceiasi oameni care nu inceteaza sa critice constant tot ce misca si sa se planga de orice reactie la fel de "respectuoasa" a celorlalti.
@Lolita: Multumesc! Bine ai venit pe la mine
Am descoperit blogul tau, temele mi-au atras atentia si urmeaza sa-l aprofundez 
Ma refer in special la acei oameni care lasa acasa respectul si o oarecare modestie, raportandu-se la ceilalti doar prin prisma pretentiilor pe care le au de la ei…uitand de eventuale "va rog", "multumesc" sau de un ton mai putin "de sus", ca doar…orice solicita "li se cuvine"…aceiasi oameni care nu inceteaza sa critice constant tot ce misca si sa se planga de orice reactie la fel de "respectuoasa" a celorlalti.
rontz, ce spui tu, inginerii au descoperit primii. se numeste teoria surubului. Adica daca un surub nu se potriveste la trei piulite, de vina e surubul. Bine, teoria poti s-o extinzi la alte suruburi si piulite.
Ref. la parabola cu mosu', morala e ca pretutindeni oamenii sunt la fel de buni, la fel de rai. La alegere, pentru fiecare drumet.
..
Nu stiai ca la noi bocitul e sport national ? Daca te duci la biserica si stai la urma, o sa auzi: "vai ce mi s-a intamplat !" repetat in 7000 de forme. Iar faptul ca le auzi la biserica, arata ca poporensisul crede in minuni, adica sa le dea cineva gratis. Daca te duci intr-un sat si sapi ceva din care incepi sa scoti bani, rumanu' vine si se uita, sa vada daca poate sa fure, nu sa faca si el groapa le fel.
Cu criza la fel. Sa vezi ce pline or sa fie bisericile, si mai putin "adunarile oamenilor muncii".
rontz, ce spui tu, inginerii au descoperit primii. se numeste teoria surubului. Adica daca un surub nu se potriveste la trei piulite, de vina e surubul. Bine, teoria poti s-o extinzi la alte suruburi si piulite.
Ref. la parabola cu mosu', morala e ca pretutindeni oamenii sunt la fel de buni, la fel de rai. La alegere, pentru fiecare drumet.
..
Nu stiai ca la noi bocitul e sport national ? Daca te duci la biserica si stai la urma, o sa auzi: "vai ce mi s-a intamplat !" repetat in 7000 de forme. Iar faptul ca le auzi la biserica, arata ca poporensisul crede in minuni, adica sa le dea cineva gratis. Daca te duci intr-un sat si sapi ceva din care incepi sa scoti bani, rumanu' vine si se uita, sa vada daca poate sa fure, nu sa faca si el groapa le fel.
Cu criza la fel. Sa vezi ce pline or sa fie bisericile, si mai putin "adunarile oamenilor muncii".
@pheideas: tocmai asta e problema…am precizat ca nu spun lucruri noi, ca cei mai multi stiu toate astea…si desi stim asa de multe, nu aplicam…
Stii cum e…teoria e buna, practica ne omoara
Cautam o solutie practica, aceea de a initia fiecare, la nivel individual, o conduita bazata pe respect fata de oricine, fara sa conteze functia, pozitia de prestator sau client, chiar daca poate ne vom lovi de aceleasi "maniere"…un fel de a lasa de la noi in relatiile cu altii si de a ne concentra mai mult asupra noastra si asupra propriilor greseli decat pe ale altora
@pheideas: tocmai asta e problema…am precizat ca nu spun lucruri noi, ca cei mai multi stiu toate astea…si desi stim asa de multe, nu aplicam…
Stii cum e…teoria e buna, practica ne omoara
Cautam o solutie practica, aceea de a initia fiecare, la nivel individual, o conduita bazata pe respect fata de oricine, fara sa conteze functia, pozitia de prestator sau client, chiar daca poate ne vom lovi de aceleasi "maniere"…un fel de a lasa de la noi in relatiile cu altii si de a ne concentra mai mult asupra noastra si asupra propriilor greseli decat pe ale altora
Draga mea, eu îmi permit să-ţi spun din experienţele mel (unele aş putea să le numesc experimente). Cu multă vreme mi-am impus, şi între timp a devenit gest firesc, să zâmbesc şi să mă uit în ochii casieriţei de la Taxe şi impozite, tantilor de la Poştă, vânzătoarelor, etc. Prima lor reacţie e de uimire! Pentru că nu sunt obişnuite. Şi crede-mă pe cuvânt, cu foarte mici excepţii, toate mi-au zâmbit înapoi, au fost drăguţe. La plecare spun Mulţumesc întotdeauna şi mai zâmbesc o dată. Experimentul meu funcţionează de mai bine de 7-8 ani. Am învăţat să am răbdare cu oamenii, să ofer respect şi politeţe la orice nivel înainte de a aştepta să primesc. Recunosc, abaterile le taxez. Nu cu mâinile în şold, dar le taxez. La fel cu făcutul, cu apucatul de ceva. Energia pozitivă se întoarce la mine cu exact aceeaşi putere cu care se întorcea roata când făcea răutăţi
Draga mea, eu îmi permit să-ţi spun din experienţele mel (unele aş putea să le numesc experimente). Cu multă vreme mi-am impus, şi între timp a devenit gest firesc, să zâmbesc şi să mă uit în ochii casieriţei de la Taxe şi impozite, tantilor de la Poştă, vânzătoarelor, etc. Prima lor reacţie e de uimire! Pentru că nu sunt obişnuite. Şi crede-mă pe cuvânt, cu foarte mici excepţii, toate mi-au zâmbit înapoi, au fost drăguţe. La plecare spun Mulţumesc întotdeauna şi mai zâmbesc o dată. Experimentul meu funcţionează de mai bine de 7-8 ani. Am învăţat să am răbdare cu oamenii, să ofer respect şi politeţe la orice nivel înainte de a aştepta să primesc. Recunosc, abaterile le taxez. Nu cu mâinile în şold, dar le taxez. La fel cu făcutul, cu apucatul de ceva. Energia pozitivă se întoarce la mine cu exact aceeaşi putere cu care se întorcea roata când făcea răutăţi
Urmaresc de ceva timp blogul tau si pot spune ca sunt fan.Vei avea de altfel si o surpriza sper eu placuta in cursul zilei de azi.Ma bucur ca ai descoperit si blogul meu.In ce priveste postul tau as mai adauga ca omul intr-adevar sfinteste locul, vis a vis de ce zice LiaLia cu zambetul sau in exemplul tau cu batranul, dar la mentalitate mai e de lucru…
Urmaresc de ceva timp blogul tau si pot spune ca sunt fan.Vei avea de altfel si o surpriza sper eu placuta in cursul zilei de azi.Ma bucur ca ai descoperit si blogul meu.In ce priveste postul tau as mai adauga ca omul intr-adevar sfinteste locul, vis a vis de ce zice LiaLia cu zambetul sau in exemplul tau cu batranul, dar la mentalitate mai e de lucru…
LiaLia, asa procedez si eu. Am invatat asta de la mentorul meu, un om simplu, inginer silvic, cum spuneam intr-o postare, coborat din panzele lui Velasques. Acel om vorbea cu dumneavoastra si ciobanului din strunga, dar si profesorului universitar. Si de ce sa nu recunosc, sharmul meu deschide multe usi.
rontz, ca sa fundamnentam bunul simt, va trebui sa treaca timp. Timp in care sa invatam sa pretuim: bobul de grau muncit cu truda si banul numarat seara, leu cu leu. Pana ce romanul nu-si va da seama de legatura intre plecatul capului si rodul muncii sale, nu vom vedea bun simt.
LiaLia, asa procedez si eu. Am invatat asta de la mentorul meu, un om simplu, inginer silvic, cum spuneam intr-o postare, coborat din panzele lui Velasques. Acel om vorbea cu dumneavoastra si ciobanului din strunga, dar si profesorului universitar. Si de ce sa nu recunosc, sharmul meu deschide multe usi.
rontz, ca sa fundamnentam bunul simt, va trebui sa treaca timp. Timp in care sa invatam sa pretuim: bobul de grau muncit cu truda si banul numarat seara, leu cu leu. Pana ce romanul nu-si va da seama de legatura intre plecatul capului si rodul muncii sale, nu vom vedea bun simt.
@LiaLia: Ce ma bucur ca ai adus in discutie un exemplu personal real
Eu doar am invitat la exemplu personal, fara a preciza expres ca solutia este verificata de mine…exact asa cum spui, si eu am avut de-a face cu n functionari si la fel de multe vanzatoare, chelneri etc. si, in ultimii ani, de cand am venit in contact cu teoria asta, am constatat ca acumulasem deja de-a lungul timpului n experiente reusite de aplicare a ei, fara s-o fi cunoscut, doar pentru ca am fost invatata si am simtit ca toti oamenii merita un comportament respectuos si binevoitor, pana la proba contrarie a unor cazuri – exceptii. Recunosc ca si eu le taxez pe acestea din urma 
@LiaLia: Ce ma bucur ca ai adus in discutie un exemplu personal real
Eu doar am invitat la exemplu personal, fara a preciza expres ca solutia este verificata de mine…exact asa cum spui, si eu am avut de-a face cu n functionari si la fel de multe vanzatoare, chelneri etc. si, in ultimii ani, de cand am venit in contact cu teoria asta, am constatat ca acumulasem deja de-a lungul timpului n experiente reusite de aplicare a ei, fara s-o fi cunoscut, doar pentru ca am fost invatata si am simtit ca toti oamenii merita un comportament respectuos si binevoitor, pana la proba contrarie a unor cazuri – exceptii. Recunosc ca si eu le taxez pe acestea din urma 
@Lolita: A, imi plac surprizele
Si da, ai exprimat perfect esenta si concluzia postarii mele prin "omul sfinteste locul" 
E mai greu intr-adevar pentru ca o schimbare de mentalitate presupune ca o majoritate semnificativa de oameni sa gandeasca asa…dar poate ca strop cu strop se face balta si exemplul personal de care vorbeam va determina in timp o miscare de propagare a atitudinilor corecte…mai mult decat sa incercam si sa speram, nu prea stiu ce-am putea face…
@Lolita: A, imi plac surprizele
Si da, ai exprimat perfect esenta si concluzia postarii mele prin "omul sfinteste locul" 
E mai greu intr-adevar pentru ca o schimbare de mentalitate presupune ca o majoritate semnificativa de oameni sa gandeasca asa…dar poate ca strop cu strop se face balta si exemplul personal de care vorbeam va determina in timp o miscare de propagare a atitudinilor corecte…mai mult decat sa incercam si sa speram, nu prea stiu ce-am putea face…
@pheideas: n-ai idee cat ma bucura sa vad ca suntem tot mai multi cei care procedam asa
Ai perfecta dreptate: trebuie sa invatam sa pretuim ceea ce inseamna munca si seriozitate in munca, indiferent despre ce fel de munca e vorba, sa fim mai putin mai smeriti si sa aruncam acea atitudine de "buricul pamantului"…ce-as mai vrea eu ar fi sa invatam sa acordam un respect aprioric celorlalti doar pentru ca sunt oameni, inainte de a primi dovezi ca-l merita…stiu, e utopic, riscam sa fim dezamagiti, dar cred ca in timp…la cat castig,merita atata paguba
@pheideas: n-ai idee cat ma bucura sa vad ca suntem tot mai multi cei care procedam asa
Ai perfecta dreptate: trebuie sa invatam sa pretuim ceea ce inseamna munca si seriozitate in munca, indiferent despre ce fel de munca e vorba, sa fim mai putin mai smeriti si sa aruncam acea atitudine de "buricul pamantului"…ce-as mai vrea eu ar fi sa invatam sa acordam un respect aprioric celorlalti doar pentru ca sunt oameni, inainte de a primi dovezi ca-l merita…stiu, e utopic, riscam sa fim dezamagiti, dar cred ca in timp…la cat castig,merita atata paguba
Îmi vine-n minte mitul eternei reîntoarceri… Dacă fiecare gest ar căra în spate doar povara propriei efemerităţi, atunci ne-am putea permite să acţionăm după cum ne taie capul. Dar dacă am avea conştiinţa efectelor succesive pe care acţiunile noastre le generează, atunci cu siguranţă am învăţa să ne respectăm pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru…
Îmi place mult postarea…
Îmi vine-n minte mitul eternei reîntoarceri… Dacă fiecare gest ar căra în spate doar povara propriei efemerităţi, atunci ne-am putea permite să acţionăm după cum ne taie capul. Dar dacă am avea conştiinţa efectelor succesive pe care acţiunile noastre le generează, atunci cu siguranţă am învăţa să ne respectăm pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru…
Îmi place mult postarea…
"Respectă dacă vrei să fi respectat". Cu toate astea respectul se merită şi se câştigă în timp. Iar a vorbi cu "dumneavoastră" mi se pare mai degrabă o dovadă de ipocrizie decât de respect. Oare de ce doar în România se foloseşte pluralul atunci când avem de a face cu o persoană mai în vârstă sau cu cineva situat pe o treaptă ierarhică superioară.
"Respectă dacă vrei să fi respectat". Cu toate astea respectul se merită şi se câştigă în timp. Iar a vorbi cu "dumneavoastră" mi se pare mai degrabă o dovadă de ipocrizie decât de respect. Oare de ce doar în România se foloseşte pluralul atunci când avem de a face cu o persoană mai în vârstă sau cu cineva situat pe o treaptă ierarhică superioară.
Ai un premiu de ridicat de la mine de pe blog!
)
Ai un premiu de ridicat de la mine de pe blog!
)
ATENŢIE! Comentariu de la lung în sus
Io trebe să stabilesc cu tine ceva: Înălţimea Mea Divină, Multpreafericită şi Multiubită are dreptate şi cînd n-are dreptate iar de cuvenit, mi se cuvin toate cele cîte au fost, sunt şi vor fi. Şi nici măcar nu e nevoie să cer. Ceilalţi trebuie să simtă. Lumea de-asta există, pentru mine. Sper că ai reţinut şi apreciezi maxim modestia mea infinită
)
Bon, să lăsm glumele şi pamfletăria la o parte şi să trecem la lucruri serioase. Şi vreau să mă leg în special de atitudinea faţă de ceilalţi văzută prin prisma concepţiei îl plătesc, e obligat să presteze, oricum m-aş comporta. Îmi pare un concept de sorginte sclavagistă bine camuflat sub democratica şi interpretabila pojghiţă a unei alte vocabule: clientul nostru, stăpînul nostru. Vocabulă care e luată literal de mulţi şi în care se topeşte cu succes diferenţa subtilă dar crucială, dintre faptul că ceea ce se cumpără sunt serviiciile unei persoane, nu persoana. E o scăpare conceptuală de care se folosesc, conştient sau nu, destui lipsiţi de simţul subtilităţii. Şi-atunci fie îi facem p-ăştia să simtă pojghiţa şi diferenţele, fie schimbăm conceptul şi vocabula. Nu mă bag să zic ce-o fi mai uşor, că intrăm deja în psihologie, un alt teren "alunecos".
in timp, exceptia va deveni regula. Negreşit! Sunt convins de asta! Însă întrebarea mea rămîne, o pun şi aici: ÎN CÎT TIMP?
Suntem de vreo două mii de ani p-aci, zic istoricii. Şi în tot timpul ăsta am avut doar excepţii la capitolul civilizaţie şi responsabilitate. Dintr-o dată, estimarea mea că pe cale naturală am avea nevoie de la cinci secole în sus nu-mi mai pare atît de fantasmagorică 
De la astfel de oameni nu as avea decat pretentia sa-si asume efectul de bumerang si sa nu se mai planga atata. Nu îmi vine acum termenul pentru chestia aia cînd două condiţii se anulează reciproc, dar cam asta e pretenţia ta
Cineva care se comportă aşa înseamnă că nici măcar nu se gîndeşte la efectul de bumerang. Prin urmare, n-are cum să şi-l asume.
Hai c-am "patinat" destul, am obosit. Te mai las şi pe tine
ATENŢIE! Comentariu de la lung în sus
Io trebe să stabilesc cu tine ceva: Înălţimea Mea Divină, Multpreafericită şi Multiubită are dreptate şi cînd n-are dreptate iar de cuvenit, mi se cuvin toate cele cîte au fost, sunt şi vor fi. Şi nici măcar nu e nevoie să cer. Ceilalţi trebuie să simtă. Lumea de-asta există, pentru mine. Sper că ai reţinut şi apreciezi maxim modestia mea infinită
)
Bon, să lăsm glumele şi pamfletăria la o parte şi să trecem la lucruri serioase. Şi vreau să mă leg în special de atitudinea faţă de ceilalţi văzută prin prisma concepţiei îl plătesc, e obligat să presteze, oricum m-aş comporta. Îmi pare un concept de sorginte sclavagistă bine camuflat sub democratica şi interpretabila pojghiţă a unei alte vocabule: clientul nostru, stăpînul nostru. Vocabulă care e luată literal de mulţi şi în care se topeşte cu succes diferenţa subtilă dar crucială, dintre faptul că ceea ce se cumpără sunt serviiciile unei persoane, nu persoana. E o scăpare conceptuală de care se folosesc, conştient sau nu, destui lipsiţi de simţul subtilităţii. Şi-atunci fie îi facem p-ăştia să simtă pojghiţa şi diferenţele, fie schimbăm conceptul şi vocabula. Nu mă bag să zic ce-o fi mai uşor, că intrăm deja în psihologie, un alt teren "alunecos".
in timp, exceptia va deveni regula. Negreşit! Sunt convins de asta! Însă întrebarea mea rămîne, o pun şi aici: ÎN CÎT TIMP?
Suntem de vreo două mii de ani p-aci, zic istoricii. Şi în tot timpul ăsta am avut doar excepţii la capitolul civilizaţie şi responsabilitate. Dintr-o dată, estimarea mea că pe cale naturală am avea nevoie de la cinci secole în sus nu-mi mai pare atît de fantasmagorică 
De la astfel de oameni nu as avea decat pretentia sa-si asume efectul de bumerang si sa nu se mai planga atata. Nu îmi vine acum termenul pentru chestia aia cînd două condiţii se anulează reciproc, dar cam asta e pretenţia ta
Cineva care se comportă aşa înseamnă că nici măcar nu se gîndeşte la efectul de bumerang. Prin urmare, n-are cum să şi-l asume.
Hai c-am "patinat" destul, am obosit. Te mai las şi pe tine
@Vlad: A vorbi cu "dumneavoastră" nu este o ipocrizie decît atunci cînd te adresezi aşa şefului iar femeii de servici îi spui "tu" chiar dacă are de 2 ori vîrsta ta. Sau cînd respectul se rezumă la modul de adresare. Şi atunci vorbim de condiţii anormale.
@Vlad: A vorbi cu "dumneavoastră" nu este o ipocrizie decît atunci cînd te adresezi aşa şefului iar femeii de servici îi spui "tu" chiar dacă are de 2 ori vîrsta ta. Sau cînd respectul se rezumă la modul de adresare. Şi atunci vorbim de condiţii anormale.
@Delf: constientizarea si analizarea (in timp util, zic eu) a consecintelor e o intreaga poveste pe care chiar intentionez sa o abordez intr-o postare viitoare, pentru ca intr-adevar de la asta pornesc muuuulte…
Intre respectul de sine si respectarea celorlalti e o legatura mult mai stransa decat ar parea, dar cei care pretind respect fara a respecta n-au timp sa realizeze ca, in realitate, ei insisi nu se respecta…
@Delf: constientizarea si analizarea (in timp util, zic eu) a consecintelor e o intreaga poveste pe care chiar intentionez sa o abordez intr-o postare viitoare, pentru ca intr-adevar de la asta pornesc muuuulte…
Intre respectul de sine si respectarea celorlalti e o legatura mult mai stransa decat ar parea, dar cei care pretind respect fara a respecta n-au timp sa realizeze ca, in realitate, ei insisi nu se respecta…
@Vlad: sunt de acord ca respectul se merita si se castiga, dar asta cand respect pe cineva pentru anumite calitati, pentru un fel de a fi, dar daca vorbim de a trata pe cineva cu respect pentru simplu motiv ca este un om, aleg sa-l ofer aprioric, cu riscul de a fi dezamagita ulterior. Aplic prezumtia de "nevinovatie" si pornesc de la premisa ca-l merita
In ce priveste pluralul, surprinzator, limba romana nu este singura limba care contine formule de respect (vezi spaniola, franceza, germana), unele limbi avand forme de persoana a III-a singular, iar altele avand forme de persoana a II-a plural si toate cateva forme de pronume de politete.
Ca la noi este folosit doar cand ne adresam cuiva mai in varsta sau pe o treapta superioara, este intr-adevar o ipocrizie.
@Vlad: sunt de acord ca respectul se merita si se castiga, dar asta cand respect pe cineva pentru anumite calitati, pentru un fel de a fi, dar daca vorbim de a trata pe cineva cu respect pentru simplu motiv ca este un om, aleg sa-l ofer aprioric, cu riscul de a fi dezamagita ulterior. Aplic prezumtia de "nevinovatie" si pornesc de la premisa ca-l merita
In ce priveste pluralul, surprinzator, limba romana nu este singura limba care contine formule de respect (vezi spaniola, franceza, germana), unele limbi avand forme de persoana a III-a singular, iar altele avand forme de persoana a II-a plural si toate cateva forme de pronume de politete.
Ca la noi este folosit doar cand ne adresam cuiva mai in varsta sau pe o treapta superioara, este intr-adevar o ipocrizie.
@Lolita: am vazut de cand eram inca la birou, dar nu prea am putut sa-mi manifest incantarea
Multumesc frumos si o sa-mi indeplinesc cat de curand "obligatiile"
@Lolita: am vazut de cand eram inca la birou, dar nu prea am putut sa-mi manifest incantarea
Multumesc frumos si o sa-mi indeplinesc cat de curand "obligatiile"
@Saturnianul: O, Doamne!
Sa ne intelegem de la inceput ca sa nu fac scurta la degete raspunzand pe masura 
: la ce nu contrazic achiesez 
Totusi nu cred ca in doua mii de ani, am avut doar carente la capitolul civilizatie si responsabilitate, dar si asa daca ar fi, cinci secole este mai mult decat pesimist si demoralizator…acum un secol, de exemplu, omenirea nu zbura pe luna si nici nu avea atatea elemente de confort in viata si uite cate se pot face intr-un singur secol…
Daca, in loc sa purcedem, ne intrebam "cat dureaza" pana la rezultatul major, n-o sa demaram niciodata si o sa pierdem inclusiv niste rezultate mai marunte, dar semnificative 
, rationamentul tau e corect 
Ei, asta cu "in cat timp" as vrea si eu sa o stiu si as face o postare cu litere maaaari sa anunt pe toata lumea
Daca tot mai multi oameni ar constientiza si aplica, efectul se va extinde si vom deveni cea mai civilizata natie de pe planeta
Multi au auzit de efectul de bumerang, dar nu i-au dat atentie, multi chiar il cunosc, dar nu-l aplica…Oricum touchee
@Saturnianul: O, Doamne!
Sa ne intelegem de la inceput ca sa nu fac scurta la degete raspunzand pe masura 
: la ce nu contrazic achiesez 
Totusi nu cred ca in doua mii de ani, am avut doar carente la capitolul civilizatie si responsabilitate, dar si asa daca ar fi, cinci secole este mai mult decat pesimist si demoralizator…acum un secol, de exemplu, omenirea nu zbura pe luna si nici nu avea atatea elemente de confort in viata si uite cate se pot face intr-un singur secol…
Daca, in loc sa purcedem, ne intrebam "cat dureaza" pana la rezultatul major, n-o sa demaram niciodata si o sa pierdem inclusiv niste rezultate mai marunte, dar semnificative 
, rationamentul tau e corect 
Ei, asta cu "in cat timp" as vrea si eu sa o stiu si as face o postare cu litere maaaari sa anunt pe toata lumea
Daca tot mai multi oameni ar constientiza si aplica, efectul se va extinde si vom deveni cea mai civilizata natie de pe planeta
Multi au auzit de efectul de bumerang, dar nu i-au dat atentie, multi chiar il cunosc, dar nu-l aplica…Oricum touchee
Păi asta încercam sa zic io, că am purces de 2000 de ani iar azi suntem tot cam acolo unde eram cînd am purces
Şi nu mă refer la rachete şi tehnologie 
Acum îţi dai şi eu dreptate la ce-ai zis, nu tre' să cugetăm prea mult la cît durează. Tu ai purces, io am purces, noi de pe-aici am purces. Cum îi facem şi pe restul să purceadă?
Păi asta încercam sa zic io, că am purces de 2000 de ani iar azi suntem tot cam acolo unde eram cînd am purces
Şi nu mă refer la rachete şi tehnologie 
Acum îţi dai şi eu dreptate la ce-ai zis, nu tre' să cugetăm prea mult la cît durează. Tu ai purces, io am purces, noi de pe-aici am purces. Cum îi facem şi pe restul să purceadă?
@Saturnianul: pai uite-asa: intai prin exemplul personal, face minuni, zau, pe cuvant de parolist
…daca nu ma crezi, ai citit ce scria si Lia 
Atatea indemnuri sa cumparam toate prostiile functioneaza, desi e criza si indemnuri la respect sa nu functioneze?! Mai ales ca nu costa 
Si apoi prin raspandire de indemnuri de-astea la respect si la atitudini civilizate
@Saturnianul: pai uite-asa: intai prin exemplul personal, face minuni, zau, pe cuvant de parolist
…daca nu ma crezi, ai citit ce scria si Lia 
Atatea indemnuri sa cumparam toate prostiile functioneaza, desi e criza si indemnuri la respect sa nu functioneze?! Mai ales ca nu costa 
Si apoi prin raspandire de indemnuri de-astea la respect si la atitudini civilizate
"Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei."
Cat adevar aici…
"Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei."
Cat adevar aici…
prin urmare, sa fim pozitivi. vis a vis de comentul liei, mai de una zi eram atat de pornit inpotriva alaora de la taxe, incat, duduia de la ghiseu m-a intrebat cu zambetul pe buze " va simtiti rau?" "linistiti-va"…pe acolo trecuse Lia rebela
prin urmare, sa fim pozitivi. vis a vis de comentul liei, mai de una zi eram atat de pornit inpotriva alaora de la taxe, incat, duduia de la ghiseu m-a intrebat cu zambetul pe buze " va simtiti rau?" "linistiti-va"…pe acolo trecuse Lia rebela
@cdmitroi: ca erai suparat pe aia de la taxe, imi pare rau si sunt convinsa ca aveai si de ce…dar ma bucura ca duduia a reactionat omeneste, deci se poate
Misiune partial indeplinita caci fie nu se poate in blogspot, fie sunt eu toanta…mai posibil a doua varianta
@cdmitroi: ca erai suparat pe aia de la taxe, imi pare rau si sunt convinsa ca aveai si de ce…dar ma bucura ca duduia a reactionat omeneste, deci se poate
Misiune partial indeplinita caci fie nu se poate in blogspot, fie sunt eu toanta…mai posibil a doua varianta
@rontzy: nici eu nu sunt expert in blogarie dar imi dau silinta (ca si tine) sa par meserias
@rontzy: nici eu nu sunt expert in blogarie dar imi dau silinta (ca si tine) sa par meserias
A meritat asteptarea! Leapsa ta este super! Mi-a placut cum te vezi tu in cuvinte! E o provocare si as incerca si eu intr-o postare ulterioara sa ma imaginez in cuvinte…Sublim!
A meritat asteptarea! Leapsa ta este super! Mi-a placut cum te vezi tu in cuvinte! E o provocare si as incerca si eu intr-o postare ulterioara sa ma imaginez in cuvinte…Sublim!
Vezi ca mai ai o datorie lepseasca de onorat
Vezi ca mai ai o datorie lepseasca de onorat
@Lolita: Multam! Eu in cuvinte mi-a fost data de Pheideas
Atunci astept sa te citesc in cuvinte
@Lolita: Multam! Eu in cuvinte mi-a fost data de Pheideas
Atunci astept sa te citesc in cuvinte
@afreuda: se pare ca s-a redeschis sezonul la lepse
Am aruncat rapid un ochi si imi plaaaace leapsa de la tine 
, o sa o citesc atent cand ajung pe-acasa 
@afreuda: se pare ca s-a redeschis sezonul la lepse
Am aruncat rapid un ochi si imi plaaaace leapsa de la tine 
, o sa o citesc atent cand ajung pe-acasa 
Doua intrebari …
1. Detaseaza-te de fenomen si imagineaza-ti ca ai fi fost abandonata de mica pe o insula in Pacific. Ai fi supravietuit. In ce ai fi crezut ?
2. Crezi ca exista si alte cai de a ajunge la Dumnezeu, decat cele vechi si anacronice ?
Dumnezeu, Credinta si Biserica sunt separate. Dar toate îmi dau de multe ori, mai ales în momentele grele, speranţă, sunt un "placebo" al curajului meu.
Dumnezeu – Pentru mine Dumnezeu este CEL în care cred. Aşa m-am născut şi nu am căutat niciodată să îi "cercetez" existenţa. Nu din ignoranţă. Pur şi simplu îmi place să ştiu că pot să cred în ceva, în cineva! Este o "sursă" de optimism.
Credinta – este “orice” crede omul pentru a reusi ceva. Credinta poate fi si credinta in Dumnezeu, Cristos, Budha, dar si credinta simpla ca daca mi se intampla ceva rau voi depasi momentul.
Biserica – o instituţie aflată între mintea omului şi credinţă.
@iguana: Dumnezeu, credinta si biserica ar trebui clar separate, dar multi le confunda…in postare eu am abordat "credinta" ca fiind vorba de credinta mea in Dumnezeu, dar da, credinta inseamna foarte multe, inclusiv credinta in alte forme de divinitate. Biserica este o o institutie, cu privire la care, cel putin in varianta romana, prefer sa nu ma exprim
, dar este si un simbol, un lacas, care are semnificatia pe care i-o dau eu 
@pheideas: 1. raspunsul la un astfel de experiment il gasesti in cultele din preistorie…un om abandonat pe o insula, traind complet rupt de civilizatie, nu va avea nici macar constiinta umanitatii din el si cu atat mai putin o raportare similara cu ce avem noi, la lumea inconjuratoare.
Sa ne "aruncam" in preistorie sau sa ma intreb in ce-as fi crezut daca…nu iti va da raspunsuri la intrebarile tale
2. caile prin care mi s-a format viziunea asupra credintei in Dumnezeu nu imi par anacronice…poate vechi, dar nu anacronice. N-as putea sa-ti raspund la intrebare pentru ca nu stiu ce intelegi prin "a ajunge la Dumnezeu".
1. Si noi avem constiinta umanitatii ?
) Nu vreau raspunsuri, ci sa te gandesti la intrebari. Retine un aspect: in afara de tehnologie, nu avem nimic in plus.
Dar mai intai e musai sa cunosti.
2. Cand vei accepta, vei intelege.
Felicitari pentru post!Lasand la o parte cultele din istorie, sa ne gandim la mai apropiatul de noi, Robinson Crusoe care a naufragiat pe o insula din cauza propriei vanitati ce l-a manat departe de ai lui – unde era bine si putea duce o viata comoda – doar pentru a cuceri lumea, impins de un dor nestapanit de necunoscut si de renume poate. Alte cai de a ajunge la Dumnezeu sunt prin cunoastere, dar nu cea palpabila, ci cea a spiritului universal.( cum a reusit altfel sa se adapteze si sa reziste la toate intemperiile?) A redescoperit focul, jurnalul etc si a rezistat pana la 62 de ani pe insula…Ar putea fi ceea ce noi numim minune?
Ideea cu minunile personale îmi apare ca o observaţie extrem de pertinentă. Într-adevăr, multe minuni ne străbat existenţa, fără să le conştientizăm întotdeauna ca atare. Suntem păliţi, la propriu, de miracolul vieţii căruia nu-i putem face faţă prin forţe proprii…
Pe de altă parte, înţeleg unde bate Pheideas. Citisem mai demult „Împăratul muştelor” şi acolo am întâlnit aceeaşi idee: valorile umane nu sunt înnăscute, ci mai degrabă inculcate pe cale comunitară. Mă rog, s-ar putea isca o întreagă discuţie plecând de la ideea aceasta. Personal, n-o văd ca pe-o obiecţie fundamentală la adresa credinţei, dar e destul de puternică şi, tocmai de aceea, necesită o aprofundare. Am de gând să scriu şi eu ceva pe tema asta.
Prin intrebarea mea, nu am facut decat sa izolez fenomenul de orice alta intruziune, din social in cazul acesta. In esenta lui, omul este un cautator. El nu accepta minunile. Minunea ii poate inchide orizontul cunoasterii. Minunea seamana cu a inchide o carte dupa ce ai citit jumatate.
@pheideas: nu mi-as dori sa retin aspectul mentionat de tine, intrucat fata de perioada mentionata, in afara de tehnologie, mai vad si o evolutie culturala, conceptuala etc de care nu pot face abstractie…
si sper ca postarea a generat si adresate tie, experientelor tale personale 
Prin constiinta umanitatii voiam sa spun constiinta umanului sau a omenescului, diferentiind de alte forme de viata
Asa cum am spus in finalul postarii, care este redarea experientei personale, absenta unor raspunsuri nu inseamna inexistenta unei realitati…dar asta se aplica la mine
@Lolita: Multumesc!
e adevarat ca nu-l putem considera abandonat de mic pe o insula, pentru ca el era deja "alterat" de societate cand a plecat si probabil avea deja o viziune in ce priveste credinta. Nu-mi amintesc referiri la credinta in ce-l priveste pe el, dar eu, daca as fi trecut prin ceva similar, in mod cert as fi considerat-o si o minune, cu toata stradania mea de a supravietui.
Interesant exemplul tau cu Robinson Crusoe
@Delf: Nu contest ideea inculcarii inclusiv a credintei, dar fiecare este liber ca, atunci cand se indoieste, sa caute propriile raspunsuri si sa accepte credinta inculcata sau sa renunte la ea…
In ce priveste limita intre ce este innascut si ce este dobandit din comunitate, da, ar putea fi o intreaga dezbatere…Parerea mea este ca omul poarta in el germene cam pentru orice, conteaza ce anume isi dezvolta si cultiva, individual si influentat de societate…intr-adevar, tema merita o postare distincta
@pheideas: imi place ideea de a inchide o carte dupa ce ai citit jumatate, suna interesant si omenesc
poate am sa incerc 
Lasand gluma la o parte, sunt de acord ca omul este un cautator, ca doar "dubito ergo cogito" dar asta nu ar trebui sa vina in absoluta contradictie cu a accepta minunile, atata timp cat nici una din ele nu este impinsa la extrem.
Să mă leg de răspunsul tău la întrebarea lui @pheideas: un om abandonat pe o insula, traind complet rupt de civilizatie, nu va avea nici macar constiinta umanitatii. La asta îţi răspund cu o recomandare: vizionează Cast Away şi pe urmă mai discutăm vizavi de a nu avea conştiinţa umanităţii.
Un om abandonat pe o insulă a trăit, înainte de asta, între oameni. Cum naiba să n-aibă conştiinţa umanităţii? Mai mult, în afara unor grave erori de "programare", oamenii au înscris în codul genetic conştiinţa speciei din care fac parte. Şi cred că nu numai oamenii.
Exact, biserica şi preoţii reprezintă nişte simboluri. Şi asta ar trebui să rămînă. Din păcate, pentru mulţi, simbolurile lui Dumnezeu au devenit mai importante şi sfinte decît Dumnezeu însuşi.
@pheideas: Dacă în afară de tehnologie nu aveam nimic în plus, nu am fi avut nici tehnologia. Eram în peşteri şi acum.
rontziki, extremul e relativ. si apoi fiecare are dreptul de a crede intr-un ideal personal sau colectiv.
))))
…
Si raspunsul … cel parasit pe o insula isi va construi propriul univers, cunoscut si necunoscut. Se va inchina la necunoscut si prin cunoastere va incerca sa-l stapaneasca, sa-l controleze, sa-l foloseasca.
…
saturnianule, acel ceva, dupa mine, se numeste inteligenta. Si tot inteligenta se va numi si cand stra-stra-nepotul meu va fi chief engineer pe Enterprise si va spune "engage !".
@Saturnianul: pai da, un om abandonat pe insula a trait printre oameni, vezi si raspunsul meu la exemplul cu Robinison Crusoe de mai sus…ipoteza la care raspundeam era sa fi fost abandonata de mica pe o insula, ceea ce poate insemna si cand aveam vreo 2-3 zile si n-apucasem sa traiesc printre oameni…
Oricat ar fi inscris in codul genetic, tot cred ca, daca un om traieste singur pe o insula de cand e f mic, in cazul in care sunt si animale pe-acolo, va percepe diferenta fata de ele, asa cum si animalele percep diferenta dintre ele, dar cum isi percepe umanitatea…si mai departe daca si cum ar aborda o posibila credinta, ma depaseste…
@pheideas: cum iti ziceam in comentariul anterior, raspunsul in gasesti in preistorie si seamana cu ceea ce ai scris.
, doar ca nu sunt de acord cu ea…sa crezi in Dumnezeu nu inseamna sa crezi in necunoscut, inseamna, printre altele, sa crezi in a face bine, in a-ti iubi aproapele, inseamna sa inveti smerenia…
Analogia subtila am inteles-o
Cat despre diferentele fata de epoca preistorica, in afara de tehnologie, evolutia si-a spus cuvantul pe mai multe planuri si nu putem spune totusi ca singura diferenta intre preistorie si acum o reprezinta tehnologia, la fel cum cred ca singura diferenta intre momentul "engage" si acum o va face tehnologia
si mai departe daca si cum ar aborda o posibila credinta, ma depaseste…
Hmmm… Ştii că mi-ai dat idee de o posibilă povestire cu asta? O să rumeg…
@Saturnianul: a, ce bine imi pare!!! abia astept s-o citesc!
superbe !
)
superbe !
)
Să comentez… Să nu comentez… Tastatura mea zice că nu. Cică am ţăcănit-o destul. Şi nu vreau să dea divorţ de mine
Să comentez… Să nu comentez… Tastatura mea zice că nu. Cică am ţăcănit-o destul. Şi nu vreau să dea divorţ de mine
Păi ia gîndeşte-te cînd ţi-a venit dorul de ducă: înainte sau după? Sau aveai "sămînţa" şi ai "udat-o" cu melodia? Cred că asta e
Până fugi, vezi că ai o leapşă la mine, nu ştiu dacă ai făcut-o deja, eu sper că nu
Dacă o mai ascult mult îmi vine şi mie dorul de ducă… mai bine "plec"!
Da,ai dreptate,unii au cautari chiar…fierbinti
Si eu am destule,dar nu imi permit sa le arat.Imi e rusine de rusinea lor 
Da,ai dreptate,unii au cautari chiar…fierbinti
Si eu am destule,dar nu imi permit sa le arat.Imi e rusine de rusinea lor 
@pheideas: normal
) la asa un blog 
@pheideas: normal
) la asa un blog 
@Saturnianul: avand in vedere ora la care totusi ai comentat, cred si eu ca se plangea de cat ai tacanit-o
@Saturnianul: avand in vedere ora la care totusi ai comentat, cred si eu ca se plangea de cat ai tacanit-o
@Child : ma mir si eu la cate se asteapta lumea sa gaseasca pe internet
iti vine sa le spui "get a life" 
@Child : ma mir si eu la cate se asteapta lumea sa gaseasca pe internet
iti vine sa le spui "get a life" 
@Saturnianul : pai m-am gandit si nu mai stiu, ca daca stiam…
@iguana: mda…greu cu dorul asta de duca la final de concedii
Păcat că le-ai aruncat… Şi eu aş fi vrut să le citesc…
Şi eu aş pleca oriunde…
@Delf: poate ca doar m-as fi amuzat si as fi amuzat si pe altii cu ele, dar oricum merita sa vad ce-mi dadea prin minte la varstele alea
Foarte original! M-am distrat copios! Bravo!
Foarte original! M-am distrat copios! Bravo!
@Lolita: nu e chiar original
ideea asta cu cautarile google prin care se ajunge la blog am vazut-o pe cateva bloguri si de fiecare data m-a amuzat…probabil o sa o reiau din cand in cand 
@Lolita: nu e chiar original
ideea asta cu cautarile google prin care se ajunge la blog am vazut-o pe cateva bloguri si de fiecare data m-a amuzat…probabil o sa o reiau din cand in cand 
Barbati,femei,ea creste copii,el conduce lumea,ei se urasc,ei sunt barfiti,lumea se duce de rapa…Nu stiu cine e de vina,nu stiu cine continua…chestia e ca nu ne cunoastem pe noi(foarte bine)si ne dam cu presupusul despre ceilalti…Barbatii zic ca stiu cum sunt femeile si invers,dar pusi fata-n fata esueaza.
Parerea mea e ca,cu toate ca avem aceleasi drepturi,avem posibilitati diferite(nu bazate pe relatii de subordonare)de a le duce la indeplinire,si asta tine"putin"si de saua turceasca…
Barbati,femei,ea creste copii,el conduce lumea,ei se urasc,ei sunt barfiti,lumea se duce de rapa…Nu stiu cine e de vina,nu stiu cine continua…chestia e ca nu ne cunoastem pe noi(foarte bine)si ne dam cu presupusul despre ceilalti…Barbatii zic ca stiu cum sunt femeile si invers,dar pusi fata-n fata esueaza.
Parerea mea e ca,cu toate ca avem aceleasi drepturi,avem posibilitati diferite(nu bazate pe relatii de subordonare)de a le duce la indeplinire,si asta tine"putin"si de saua turceasca…
am mii de furnici sub piele in momentul asta si multe flashback-uri…
am mii de furnici sub piele in momentul asta si multe flashback-uri…
Eu am trăit chestia cu himera aleasă în defavoarea unei realităţi. Şi acum ştiu un lucru: cînd ceva care nu este himeră va apărea iar sentimentul va fi reciproc, n-am să mai pierd trenul pentru nimic în lume.
O să caut filmul pe dvd. Sper să-l şi găsesc.
Eu am trăit chestia cu himera aleasă în defavoarea unei realităţi. Şi acum ştiu un lucru: cînd ceva care nu este himeră va apărea iar sentimentul va fi reciproc, n-am să mai pierd trenul pentru nimic în lume.
O să caut filmul pe dvd. Sper să-l şi găsesc.
@Rodica: in primul rand, bine ai venit pe la mine!
Nu am intentionat sa caut vinovati si, avand in vedere ca, pentru a merge, e nevoie de doi, de obicei cand nu merge, intr-o forma sau alta sunt "de vina" amandoi…Si da, ai foarte mare dreptate: intai de toate trebuie sa ne cunoastem pe noi insine si apoi e mai simplu sa ii cunostem si pe ceilalti.
Suntem diferiti de la natura si asta face sa avem forme diferite de actiune si de reactie…parerea mea e ca asa si trebuie sa fie
@Rodica: in primul rand, bine ai venit pe la mine!
Nu am intentionat sa caut vinovati si, avand in vedere ca, pentru a merge, e nevoie de doi, de obicei cand nu merge, intr-o forma sau alta sunt "de vina" amandoi…Si da, ai foarte mare dreptate: intai de toate trebuie sa ne cunoastem pe noi insine si apoi e mai simplu sa ii cunostem si pe ceilalti.
Suntem diferiti de la natura si asta face sa avem forme diferite de actiune si de reactie…parerea mea e ca asa si trebuie sa fie
@Rodica:
si eu am avut, vazand filmul, flashback-uri si, as putea spune, niste revelatii din acelea de te fac sa te lovesti peste frunte si sa zici : da, exact, cum de nu m-am gandit la asta?! 
@Rodica:
si eu am avut, vazand filmul, flashback-uri si, as putea spune, niste revelatii din acelea de te fac sa te lovesti peste frunte si sa zici : da, exact, cum de nu m-am gandit la asta?! 
@Saturnianul: pai cam asta ar fi ideea: sa invatam din ceea ce am trait si macar sa nu mai repetam…asta cel putin raportat la himera, dar astept cuminte sa dai peste varianta aceea posibila, simpla si reala si sa-mi spui daca ai stiut sa profiti de ea sau ai avut macar impulsul sa fugi
Cred ca inca nu e pe dvd sau cel putin nu la noi…
@Saturnianul: pai cam asta ar fi ideea: sa invatam din ceea ce am trait si macar sa nu mai repetam…asta cel putin raportat la himera, dar astept cuminte sa dai peste varianta aceea posibila, simpla si reala si sa-mi spui daca ai stiut sa profiti de ea sau ai avut macar impulsul sa fugi
Cred ca inca nu e pe dvd sau cel putin nu la noi…
Ştii ce e mai trist? Că trebuie să te îndepărtezi ca să uiţi, că trebuie să uiţi ca să redevii o persoană demnă, că trebuie să-ţi ignori trecutul ca să te poţi apleca asupra prezentului. Trist.
Ştii ce e mai trist? Că trebuie să te îndepărtezi ca să uiţi, că trebuie să uiţi ca să redevii o persoană demnă, că trebuie să-ţi ignori trecutul ca să te poţi apleca asupra prezentului. Trist.
@Delf: trist, mda…n-as sti sa zic ce anume e trist, dar sunt de parere ca nu trebuie sa uiti trecutul ca sa fii redevii demn sau ca sa traiesti prezentul…trebuie in primul rand sa-l accepti si mai ales sa nu-l uiti
Asta ca sa redevii demn si sa fii impacat cu tine…mai departe, depinde de multe…poate fi trist sau nu…
@Delf: trist, mda…n-as sti sa zic ce anume e trist, dar sunt de parere ca nu trebuie sa uiti trecutul ca sa fii redevii demn sau ca sa traiesti prezentul…trebuie in primul rand sa-l accepti si mai ales sa nu-l uiti
Asta ca sa redevii demn si sa fii impacat cu tine…mai departe, depinde de multe…poate fi trist sau nu…
Rândurile tale, grăitoare ca de obicei, se axează pe libertate în postura ei ontologică, de definire a propriei persoane. E un subiect colosal. Am senzaţia, din ce în ce mai acută, că oamenii îşi ratează sensul existenţei tocmai pentru că nu l-au deprins, în prealabil, pe cel al libertăţii. A fi liber înseamnă, la limită, a şti să trăieşti.
Cealaltă latură a libertăţii se regăseşte în ceea ce se cheamă liber-arbitru, în posibilitatea de a alege ceea ce îţi doreşti. Se vădeşte aici conexiunea cu voinţa.
Dincolo de registrul signaletic, libertatea presupune luciditate, autocunoaştere şi-un teribil curaj. Hmmm… îmi vin în minte prea multe lucruri deodată pentru a le expune simultan.
Mai vreau doar să-ţi mulţumesc. Atât.
Rândurile tale, grăitoare ca de obicei, se axează pe libertate în postura ei ontologică, de definire a propriei persoane. E un subiect colosal. Am senzaţia, din ce în ce mai acută, că oamenii îşi ratează sensul existenţei tocmai pentru că nu l-au deprins, în prealabil, pe cel al libertăţii. A fi liber înseamnă, la limită, a şti să trăieşti.
Cealaltă latură a libertăţii se regăseşte în ceea ce se cheamă liber-arbitru, în posibilitatea de a alege ceea ce îţi doreşti. Se vădeşte aici conexiunea cu voinţa.
Dincolo de registrul signaletic, libertatea presupune luciditate, autocunoaştere şi-un teribil curaj. Hmmm… îmi vin în minte prea multe lucruri deodată pentru a le expune simultan.
Mai vreau doar să-ţi mulţumesc. Atât.
Nemultumirea noastra cronica s-ar putea pune in legatura cu arhetipul pe care nu mai reusim sa-l urmam,ii pierdem coordonatele pe drum.
Asteptam minuni?Poate doar niste ochi mai limpezi ca ai nostri,sau propria limpezire,care uneori pp o noua perspectiva asupra situatiei.
Toate ni se par extrem de greu de dus,deoarece nu ne putem proiecta sperantele dincolo de"ziua de maine",iar temporalul(acolo unde se afla toate problemele noastre)se transforma in"atemporal",si de aici si disperarea noastra.
Avem nevoie de atat de putin pt a fi fericiti,numai ca alergam acolo unde nu trebuie,dupa ce nu trebuie,la momentul nepotrivit,restul e de trait,de aflat,de cunoscut si de rezolvat.
@Delf: Perfect spus ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii…E suficient ca uneori ne simtim ca frunze in vant datorita "destinului" si neputintei liberului arbitru, ca sa ne mai simtim asa si pentru ca ignoram ce e in puterea noastra…
Mi-a fost greu sa scriu postarea tocmai pentru ca imi veneau mai multe in minte si riscam sa ating doar tangential si subiecte precum liberul arbitru 
Dar ma roade si tema asta de cativa ani si urmeaza 
Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda
@Delf: Perfect spus ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii…E suficient ca uneori ne simtim ca frunze in vant datorita "destinului" si neputintei liberului arbitru, ca sa ne mai simtim asa si pentru ca ignoram ce e in puterea noastra…
Mi-a fost greu sa scriu postarea tocmai pentru ca imi veneau mai multe in minte si riscam sa ating doar tangential si subiecte precum liberul arbitru 
Dar ma roade si tema asta de cativa ani si urmeaza 
Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda
@Rodica: da, asa este, alergam dupa ce avem impresia ca ne trebuie…si, indiferent, dupa ce alergam, ne setam atat de mult pe ce ne dorim, incat uitam sa mai traim drumul pana acolo
Titlul e sugestiv si incitant in acelasi timp! M-am gandit si eu de multe ori care e libertatea reala… Undeva intr-un post spuneam ca noi nu suntem prizonierii destinului, ci doar ai propriei minti. Perceptia diferita pe care o avem fiecare despre viata ne ingradeste si libertatea. Cel mai greu e sa ne sondam interiorul, sa ne descoperim si cred ca atunci cand vom reusi cu adevarat acest lucru vom fi si liberi. Fiind perpetuu in schimbare, intr-o continua cautare si preocupati de autoanaliza si psihanaliza ne incorsetam mintea cu limite, ziduri ale propriilor prejudecati, dileme si experiente de viata. Bineinteles ca si ceilalti ne pot ingradi libertatea, dar lupta ce o avem de purtat e cu sinele. Asa vad eu cel putin!
O saptamana usoara!
Titlul e sugestiv si incitant in acelasi timp! M-am gandit si eu de multe ori care e libertatea reala… Undeva intr-un post spuneam ca noi nu suntem prizonierii destinului, ci doar ai propriei minti. Perceptia diferita pe care o avem fiecare despre viata ne ingradeste si libertatea. Cel mai greu e sa ne sondam interiorul, sa ne descoperim si cred ca atunci cand vom reusi cu adevarat acest lucru vom fi si liberi. Fiind perpetuu in schimbare, intr-o continua cautare si preocupati de autoanaliza si psihanaliza ne incorsetam mintea cu limite, ziduri ale propriilor prejudecati, dileme si experiente de viata. Bineinteles ca si ceilalti ne pot ingradi libertatea, dar lupta ce o avem de purtat e cu sinele. Asa vad eu cel putin!
O saptamana usoara!
Hmmm,libertatea!!!!Pai cum sa fi liber cand esti legat cu atatea lanturi(nu neaparat fizice),si altii sunt legati de tine?Cum sa fi liber,fara sa te gandesti ca extinderea aripilor tale poate incalca teritorii ce nu le posezi?
Cu toate ca trebuie sa fi liber ca sa faci si binele si raul;dar insa care-ti foloseste?
Cred ca ar fi cazul sa nu mai feliem libertatea in categorii si s-o privim in ansamblu,iar pe noi in interiorul ei.
Cum ne raportam la libertate?Ca pana sa dezlegam celelalte taine,trebuie sa aflam care e raportul nostru personal cu Totul.
Poti fi liber si daca esti ascultator(nu obedient),si daca respecti ceva(fara obligatii),si daca iti impui limitari tocmai pt.a ti le testa.Disciplina poate fi libertate,precum si haosul.
Ce alegem noi sa fim?
Conceptele aristoteliene ne-au ajutat sa clarificam situatia,dar atat,drumul e lung si ochii trebuie tinuti deschisi si inima calda!
Ne lipseste raportarea la Arhetip,eu cred ca"Adevarul ne face liberi"!(dar aici e o intreaga discutie)
P.S:iar omul nu cred ca poate fi considerat liber doar pt ca se exprima deschis,nu se ascunde…etc
Hmmm,libertatea!!!!Pai cum sa fi liber cand esti legat cu atatea lanturi(nu neaparat fizice),si altii sunt legati de tine?Cum sa fi liber,fara sa te gandesti ca extinderea aripilor tale poate incalca teritorii ce nu le posezi?
Cu toate ca trebuie sa fi liber ca sa faci si binele si raul;dar insa care-ti foloseste?
Cred ca ar fi cazul sa nu mai feliem libertatea in categorii si s-o privim in ansamblu,iar pe noi in interiorul ei.
Cum ne raportam la libertate?Ca pana sa dezlegam celelalte taine,trebuie sa aflam care e raportul nostru personal cu Totul.
Poti fi liber si daca esti ascultator(nu obedient),si daca respecti ceva(fara obligatii),si daca iti impui limitari tocmai pt.a ti le testa.Disciplina poate fi libertate,precum si haosul.
Ce alegem noi sa fim?
Conceptele aristoteliene ne-au ajutat sa clarificam situatia,dar atat,drumul e lung si ochii trebuie tinuti deschisi si inima calda!
Ne lipseste raportarea la Arhetip,eu cred ca"Adevarul ne face liberi"!(dar aici e o intreaga discutie)
P.S:iar omul nu cred ca poate fi considerat liber doar pt ca se exprima deschis,nu se ascunde…etc
Felicitari, ai surprins esenta. Exista doua feluri de libertate – cea interioara, adica cum vede fiecare, in functie de valori, repere, educatie si libertatea exterioara – cea de grup, societate, conjuncturi. Cele doua sunt strans legate. Iti marturisesc cu mana pe buric ca pe vremea lui ceausescu ma simteam mai liber decat acum.
Un alt exemplu … o prietena a plecat cu sotul ei la Riyad pentru mai multi ani. Acolo nu avea voie sa faca nimic. Am intrebat-o: te-ai dus sa vizitezi Iordania, Bagdadul ? S-a uitat la mine patrat. Habar nu avea despre ce vorbeam. Fiecare om are notiunile sale despre libertate. Sunt oameni care se simt liberi intre patru pereti, iar altii care si pe Pamant se simt inchisi. Ma refer la cei care cred in teoriile conspirationiste. Libertatea nu tine de spatiu, materie, ci de spirit. La om cel putin.
Nu cred ca exista libertate exerioara. Mai binezis, libertatea exerioara este o extensie a celei interioare. Am sa dau un alt exemplu.
Un alb naufragiza pe o insula in Pacific. Acolo intalneste un bastinas caruia ii povesteste despre cat de mare e pamantul. Si ce trist e ca nu poate sa plece de pe insula. Bastinasul, care in viata lui nu vazuse alte lumi era fericit. Omul este fericit, atata vreme cat libertatea interioara este mai mica decat cea exterioara.
Felicitari, ai surprins esenta. Exista doua feluri de libertate – cea interioara, adica cum vede fiecare, in functie de valori, repere, educatie si libertatea exterioara – cea de grup, societate, conjuncturi. Cele doua sunt strans legate. Iti marturisesc cu mana pe buric ca pe vremea lui ceausescu ma simteam mai liber decat acum.
Un alt exemplu … o prietena a plecat cu sotul ei la Riyad pentru mai multi ani. Acolo nu avea voie sa faca nimic. Am intrebat-o: te-ai dus sa vizitezi Iordania, Bagdadul ? S-a uitat la mine patrat. Habar nu avea despre ce vorbeam. Fiecare om are notiunile sale despre libertate. Sunt oameni care se simt liberi intre patru pereti, iar altii care si pe Pamant se simt inchisi. Ma refer la cei care cred in teoriile conspirationiste. Libertatea nu tine de spatiu, materie, ci de spirit. La om cel putin.
Nu cred ca exista libertate exerioara. Mai binezis, libertatea exerioara este o extensie a celei interioare. Am sa dau un alt exemplu.
Un alb naufragiza pe o insula in Pacific. Acolo intalneste un bastinas caruia ii povesteste despre cat de mare e pamantul. Si ce trist e ca nu poate sa plece de pe insula. Bastinasul, care in viata lui nu vazuse alte lumi era fericit. Omul este fericit, atata vreme cat libertatea interioara este mai mica decat cea exterioara.
@Lolita: asa este, ne incorsetam de cele mai multe ori singuri tocmai pentru ca realitatea este subiectiva si depinde de perceptia fiecaruia
, dar daca incercam macar sa impacam propria conceptie cu sinele, avem ceva mai multe sanse…eu cred ca cei mai multi ignora sa-si sondeze de fapt interiorul si, nestiind de unde pornesti, e cam greu sa stii incotro te indrepti 
@Lolita: asa este, ne incorsetam de cele mai multe ori singuri tocmai pentru ca realitatea este subiectiva si depinde de perceptia fiecaruia
, dar daca incercam macar sa impacam propria conceptie cu sinele, avem ceva mai multe sanse…eu cred ca cei mai multi ignora sa-si sondeze de fapt interiorul si, nestiind de unde pornesti, e cam greu sa stii incotro te indrepti 
@Rodica: sunt de acord cu tine ca insasi disciplina poate insemna libertate, daca este asumata, nu acceptata ca pe ceva impus…Si libertatea exterioara este de fapt doar o aparenta fortata atunci cand nu este de fapt rezultatul unei libertati interioare, adica exact cunoasterea, acceptarea si asumarea propriei persoane, evident, asa cum spuneam, in forma care sa nu ameninta in nici un fel libertatea sau binele celorlalti. Nu a face ceva doar pentru ca trebuie sau pentru ca asa se face inseamna sa urmezi o linie cu adevarat corecta, ci doar acceptand si asumandu-ti in forul interior ceea ce faci, urmezi linia fara sa risti deraierea.
@Rodica: sunt de acord cu tine ca insasi disciplina poate insemna libertate, daca este asumata, nu acceptata ca pe ceva impus…Si libertatea exterioara este de fapt doar o aparenta fortata atunci cand nu este de fapt rezultatul unei libertati interioare, adica exact cunoasterea, acceptarea si asumarea propriei persoane, evident, asa cum spuneam, in forma care sa nu ameninta in nici un fel libertatea sau binele celorlalti. Nu a face ceva doar pentru ca trebuie sau pentru ca asa se face inseamna sa urmezi o linie cu adevarat corecta, ci doar acceptand si asumandu-ti in forul interior ceea ce faci, urmezi linia fara sa risti deraierea.
@pheideas: Multumesc!
Libertatea exterioara reala este o extensie a celei interioare, libertatea exterioara, doar ca manifestare, poate fi o aparenta nebazata pe nimic in interior, din contra, bazata pe un haos 
Exact, libertatea este foarte subiectiva si tine intr-adevar de spirit
Si crezi ca bastinasul nu era cu adevarat liber? Eu il consider poate mai liber decat cineva care dispune doar de o libertate inconjuratoare (nu-i zic exterioara, ca e alt concept), dar nu dispune de cea interioara.
@pheideas: Multumesc!
Libertatea exterioara reala este o extensie a celei interioare, libertatea exterioara, doar ca manifestare, poate fi o aparenta nebazata pe nimic in interior, din contra, bazata pe un haos 
Exact, libertatea este foarte subiectiva si tine intr-adevar de spirit
Si crezi ca bastinasul nu era cu adevarat liber? Eu il consider poate mai liber decat cineva care dispune doar de o libertate inconjuratoare (nu-i zic exterioara, ca e alt concept), dar nu dispune de cea interioara.
"Libertatea e un concept total depasit". (Parazitii)
. Mai vrei detalii???
Libetate=fericire=iubire=dragoste=ura
Oamenii asa i-au zis sentimentului pe care, un filozof l-a lansat printr-o idee.
Daca tu est fericita ca ai fost la coafor si ti-ai vopsit peru, iubitul-sotul e trist ca ti-ai schimbat culoarea parului, se supara, te superi… rezulta nu mai esti fericita, deci, esti sau nu fericita cand iti vopsesti peru. Pai nici tu nu stii
"Libertatea e un concept total depasit". (Parazitii)
. Mai vrei detalii???
Libetate=fericire=iubire=dragoste=ura
Oamenii asa i-au zis sentimentului pe care, un filozof l-a lansat printr-o idee.
Daca tu est fericita ca ai fost la coafor si ti-ai vopsit peru, iubitul-sotul e trist ca ti-ai schimbat culoarea parului, se supara, te superi… rezulta nu mai esti fericita, deci, esti sau nu fericita cand iti vopsesti peru. Pai nici tu nu stii
Dar libera???
Dar libera???
Ce frumoooos! Tocmai am descoperit că ai pe blog unul din tablourile mele preferate. Klimt e unul din pictorii mei preferaţi, am văzut Sărutul în original şi am stat vrăjită în faţa lui jumătate de oră. Din păcate nu am văzut tabloul preferat, Copacul vieţii
@cdmitroi:
foarte tare! 
)
, ori sunt eu destul de libera, ori au avut ei alte criterii sau alte motive de comentarii 
Lasand la o parte ca de obicei barbatii nu observa amanunte de-astea precum culoarea parului, daca tot e vorba de parul meu, ar trebui sa se bucure ca am facut o schimbare care ma face fericita si nu ma mai aude plangandu-ma intruna de par…deci pot trece la garderoba
Sunt sau nu fericita ca mi-am vopsit parul…hm, am fost toate culorile (mai putin negru) si n-a comentat nici unul
@cdmitroi:
foarte tare! 
)
, ori sunt eu destul de libera, ori au avut ei alte criterii sau alte motive de comentarii 
Lasand la o parte ca de obicei barbatii nu observa amanunte de-astea precum culoarea parului, daca tot e vorba de parul meu, ar trebui sa se bucure ca am facut o schimbare care ma face fericita si nu ma mai aude plangandu-ma intruna de par…deci pot trece la garderoba
Sunt sau nu fericita ca mi-am vopsit parul…hm, am fost toate culorile (mai putin negru) si n-a comentat nici unul
@LiaLia: e si printre preferatele mele
, am vazut originalul in vara asta si mi-am luat si eu o mica reproducere s-o vad dimineata 
Nu era Copacul vietii la Belvedere, dar am un semn de carte…daca stiam ca-ti place iti luam si tie
Ca nu au observat nu credn cred in schimb in atitudinea sociala de a nu ii zice unui sau alteia ce crede sau ce simte despre anumire schimbari.
Dar, revenind la postul tau, mi se pare atat de relativa starea de libaeraten incat nu o mai bag in seama. Incerc sa ignor sensul si pastrez starea.
Si, ce culoare avem acu?(Cdmitroi)
Ca nu au observat nu credn cred in schimb in atitudinea sociala de a nu ii zice unui sau alteia ce crede sau ce simte despre anumire schimbari.
Dar, revenind la postul tau, mi se pare atat de relativa starea de libaeraten incat nu o mai bag in seama. Incerc sa ignor sensul si pastrez starea.
Si, ce culoare avem acu?(Cdmitroi)
@cdmitroi: asta e important, sa ai starea
Acum suntem aceeasi culoare de vreo 2 ani
@cdmitroi: asta e important, sa ai starea
Acum suntem aceeasi culoare de vreo 2 ani
pai acu 2 ani eu nu ma vopsisem…inca
. Si chiar daca m-as fi vocsit, tot nu tin minte.
pai acu 2 ani eu nu ma vopsisem…inca
. Si chiar daca m-as fi vocsit, tot nu tin minte.
Am tot stat să mă gîndesc ce aş putea comenta. Prin faptul că, privit din punctul fiecăruia de vedere, atît libertatea exterioară, cît şi cea interioară au valenţe diferite, şi prin acela că există atîtea tipuri de libertăţi, arată cît de fluid este acest concept care ne cam scapă printre "degetele" conştiinţei. Ne cam place să complicăm lucrurile.
Am multiplicat fără rost entitatea conceptuală numită "libertate". Ar trebui să aplicăm principiul lamei lui Occam: libertatea este ceea ce face fiecare fără să încalce libertatea celorlaţi.
Celelalte libertăţi nu sunt decît nişte concepte plămădite din aluatul esenţei, din nevoia omului pentru varietate. Un fel de creaţii care-l depăşesc pe creator: complicăm noi înşine lucrurile şi pe urmă ne mirăm cît de complicate sunt, nemaiputînd să le stăpînim.
Am tot stat să mă gîndesc ce aş putea comenta. Prin faptul că, privit din punctul fiecăruia de vedere, atît libertatea exterioară, cît şi cea interioară au valenţe diferite, şi prin acela că există atîtea tipuri de libertăţi, arată cît de fluid este acest concept care ne cam scapă printre "degetele" conştiinţei. Ne cam place să complicăm lucrurile.
Am multiplicat fără rost entitatea conceptuală numită "libertate". Ar trebui să aplicăm principiul lamei lui Occam: libertatea este ceea ce face fiecare fără să încalce libertatea celorlaţi.
Celelalte libertăţi nu sunt decît nişte concepte plămădite din aluatul esenţei, din nevoia omului pentru varietate. Un fel de creaţii care-l depăşesc pe creator: complicăm noi înşine lucrurile şi pe urmă ne mirăm cît de complicate sunt, nemaiputînd să le stăpînim.
@Saturnianul: sunt de acord cu tine ca a complica lucrurile si a le diseca poate crea mai multa confuzie decat lamurire, dar asta nu inseamna totusi sa ne limitam la a nu analiza deloc si aici reiau ce a spus Delf mai sus si anume ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii. Uneori este necesar nu sa complicam lucrurile, ci doar sa le cunoastem pentru a sti cum ne raportam la ele si pentru a ne face viata mai frumoasa
@Saturnianul: sunt de acord cu tine ca a complica lucrurile si a le diseca poate crea mai multa confuzie decat lamurire, dar asta nu inseamna totusi sa ne limitam la a nu analiza deloc si aici reiau ce a spus Delf mai sus si anume ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii. Uneori este necesar nu sa complicam lucrurile, ci doar sa le cunoastem pentru a sti cum ne raportam la ele si pentru a ne face viata mai frumoasa
@Rontziki: De acord cu tine, trebuie să cunoaştem lucrurile. Dar de ce nu le putem cunoaşte exact aşa cum sunt şi simţim nevoia să le complicăm.
Iar în ce priveşte libertatea nu ştiu ce ar putea fi cunoscut, legat de ea, în afara noastră. Ne cunoaştem pe noi, cunoaştem şi libertatea. În exterior ea e simplă, noi am complicat-o "feliind-o" în mai multe, cîte o felie pentru fiecare grup adept al unei concepţii legate de ea.
@Rontziki: De acord cu tine, trebuie să cunoaştem lucrurile. Dar de ce nu le putem cunoaşte exact aşa cum sunt şi simţim nevoia să le complicăm.
Iar în ce priveşte libertatea nu ştiu ce ar putea fi cunoscut, legat de ea, în afara noastră. Ne cunoaştem pe noi, cunoaştem şi libertatea. În exterior ea e simplă, noi am complicat-o "feliind-o" în mai multe, cîte o felie pentru fiecare grup adept al unei concepţii legate de ea.
@Saturnianul: pai exact despre cunoastere vorbeam si in postare, mai exact de cunoasterea de sine…
Asa cum ai spus si tu, sunt mai multe tipuri de libertate, una e libertatea unui individ si alta e libertatea unui popor de ex si apoi, raportat la indivizi, conceptul e subiectiv, fiecare intelegand libertatea in felul propriu…
Cred ca nu inteleg la ce te referi cand vorbesti de complicat lucrurile
@Saturnianul: pai exact despre cunoastere vorbeam si in postare, mai exact de cunoasterea de sine…
Asa cum ai spus si tu, sunt mai multe tipuri de libertate, una e libertatea unui individ si alta e libertatea unui popor de ex si apoi, raportat la indivizi, conceptul e subiectiv, fiecare intelegand libertatea in felul propriu…
Cred ca nu inteleg la ce te referi cand vorbesti de complicat lucrurile
@Rontziki: Bon, cred că am complicat şi eu lucrurile încercînd să explic de trebuie să fie simple
O s-o fac mai simplu: libertatea e una, aia care se discerne din interacţiunile umane. Ce face fiecare în el însuşi nu prea interesează libertatea decît în momentul cînd persoana reacţionează în afara ei.
De ce trebuie s-o facem mai multe? Interioară, exterioară, religioasă, fizică, spirituală etc. Prea complicat. Cînd am putea face hai să zic cel mult două: exterioară şi interioară. Celelalte sunt create în mod artificial pentru că, de fapt, sunt incluse în astea două.
@Rontziki: Bon, cred că am complicat şi eu lucrurile încercînd să explic de trebuie să fie simple
O s-o fac mai simplu: libertatea e una, aia care se discerne din interacţiunile umane. Ce face fiecare în el însuşi nu prea interesează libertatea decît în momentul cînd persoana reacţionează în afara ei.
De ce trebuie s-o facem mai multe? Interioară, exterioară, religioasă, fizică, spirituală etc. Prea complicat. Cînd am putea face hai să zic cel mult două: exterioară şi interioară. Celelalte sunt create în mod artificial pentru că, de fapt, sunt incluse în astea două.
@inelaru si rontzy: eu vreau sa fiu liber sa nu mai fiu constrans de o societate cu ochelari de cal, cu principii si valori care nu au de a face cu fiinta umana. in zilele noastre nimic nu e liber, nimeni nu e liber, nici macar cainele comunitar, totul e constras de legi si canoane din cele mai bizare. ex. neamtu are voie si e sanatos sa ragaie si sa faca partz cand ii vine, noi nu…unde e libertatea? (vai ce exemplu mirositor, scuze
)
@inelaru si rontzy: eu vreau sa fiu liber sa nu mai fiu constrans de o societate cu ochelari de cal, cu principii si valori care nu au de a face cu fiinta umana. in zilele noastre nimic nu e liber, nimeni nu e liber, nici macar cainele comunitar, totul e constras de legi si canoane din cele mai bizare. ex. neamtu are voie si e sanatos sa ragaie si sa faca partz cand ii vine, noi nu…unde e libertatea? (vai ce exemplu mirositor, scuze
)
Draga Inelarule (mi-a placut formularea
, parerea mea e ca are importanta si ce se petrece in fiecare, pentru ca interactionam unii cu altii 
Uf, ma bucur ca suntem de acord
Eu sunt de acord cu tine ca de-asta am dezbatut libertatea interioara si libertarea exterioara, nu si altele
Draga Inelarule (mi-a placut formularea
, parerea mea e ca are importanta si ce se petrece in fiecare, pentru ca interactionam unii cu altii 
Uf, ma bucur ca suntem de acord
Eu sunt de acord cu tine ca de-asta am dezbatut libertatea interioara si libertarea exterioara, nu si altele
@cdmitroi: ehe, si eu as vrea acelasi lucru, dar nu depinde doar de noi…intram deja in povestea mentalitatii si putem sa scrie despre ea oricat ca tot nu se schimba asa cu una, cu doua…
@cdmitroi: ehe, si eu as vrea acelasi lucru, dar nu depinde doar de noi…intram deja in povestea mentalitatii si putem sa scrie despre ea oricat ca tot nu se schimba asa cu una, cu doua…
@cdmitroi: Matale uiţi un lucru. Dacă tragi un pîrţ atentezi la libertatea mea… olfactivă (na, că am mai inventat una
) că poate pe mine mă deranjează mirosul 
@cdmitroi: Matale uiţi un lucru. Dacă tragi un pîrţ atentezi la libertatea mea… olfactivă (na, că am mai inventat una
) că poate pe mine mă deranjează mirosul 
Dragă Rontzikule, Inelar sună frumos dar nu uita că tot inelar e şi unul din deştele mîinii. Deja e o declasare pentru mine, iar tu atentezi la libertatea mea… sentimentală pentru că abuzezi de emoţiile mele. În condiţiile în care ştii că mă emoţionez repede
)
Dragă Rontzikule, Inelar sună frumos dar nu uita că tot inelar e şi unul din deştele mîinii. Deja e o declasare pentru mine, iar tu atentezi la libertatea mea… sentimentală pentru că abuzezi de emoţiile mele. În condiţiile în care ştii că mă emoţionez repede
)
@Saturnianul: uof, cu emotiile astea
bine, dom'le, nu-ti mai zic Inelar, treaca de la mine… 
@Saturnianul: uof, cu emotiile astea
bine, dom'le, nu-ti mai zic Inelar, treaca de la mine… 
Eu am apreciat jocul natural. Dar subiectul nu mi-a plăcut şi filmul e prea static.
În fine, filmul nici n-a fost făcut avînd românii ca public ţintă, ci occidentalii. Românii au trăit pe pielea lor chestiile alea ca să vrea să le mai vadă şi în filme. E o lecţie de istorie, asta da. Filmul ăsta şi altele ar trebui să li se pună ălora de zic azi că "vai ce bine era atunci". Mai ales tineri care n-au habar cum era.
Concluzie: pentru mine e un one time see movie.
Eu am apreciat jocul natural. Dar subiectul nu mi-a plăcut şi filmul e prea static.
În fine, filmul nici n-a fost făcut avînd românii ca public ţintă, ci occidentalii. Românii au trăit pe pielea lor chestiile alea ca să vrea să le mai vadă şi în filme. E o lecţie de istorie, asta da. Filmul ăsta şi altele ar trebui să li se pună ălora de zic azi că "vai ce bine era atunci". Mai ales tineri care n-au habar cum era.
Concluzie: pentru mine e un one time see movie.
@omul de pe inele: ca sa ma pot gandi la tine, tre sa nu fiu stresat, deci linistit la burta
@rontzy: mai lasa draga emotiile
@omul de pe inele: ca sa ma pot gandi la tine, tre sa nu fiu stresat, deci linistit la burta
@rontzy: mai lasa draga emotiile
De acord şi cu ce spui tu (despre jocul actorilor), dar şi cu ce spune Saturnianul (un pic static, de impact-şoc la străini). L-am văzut o dată şi a fost de ajuns.
De acord şi cu ce spui tu (despre jocul actorilor), dar şi cu ce spune Saturnianul (un pic static, de impact-şoc la străini). L-am văzut o dată şi a fost de ajuns.
Si eu l-am vazut o singura data,si nu mi-ar mai trebui….e un tragic/comic al situatiilor expus cu o lentoare exasperanta…imi venea sa trag de film si sa spun"gataaaaaaa,mai am un pic si fac infarct!!!!"
Vremurile alea le-au inteles doar cei ce le-au trait,restul e film….
Si eu l-am vazut o singura data,si nu mi-ar mai trebui….e un tragic/comic al situatiilor expus cu o lentoare exasperanta…imi venea sa trag de film si sa spun"gataaaaaaa,mai am un pic si fac infarct!!!!"
Vremurile alea le-au inteles doar cei ce le-au trait,restul e film….
Intr-adevar, filmul a fost mai mult pentru straini, eu l-am vazut cand am fost la Viena, impreuna cu niste prieteni romani si austrieci (cu o enervanta subtitrare in engleza
si austriecii erau foarte impresionati, s-au declarat pro filme romanesti…
Faptul ca e static chiar mi-a placut, in general, ma atrage genul acesta de film care se petrece lent si insista pe un cadru mult si in detaliu
Oricum de acord ca e un film de vazut o singura data…
Intr-adevar, filmul a fost mai mult pentru straini, eu l-am vazut cand am fost la Viena, impreuna cu niste prieteni romani si austrieci (cu o enervanta subtitrare in engleza
si austriecii erau foarte impresionati, s-au declarat pro filme romanesti…
Faptul ca e static chiar mi-a placut, in general, ma atrage genul acesta de film care se petrece lent si insista pe un cadru mult si in detaliu
Oricum de acord ca e un film de vazut o singura data…
ai un cadou la mine pe blog
ai un cadou la mine pe blog
Eu unu nu as fi dat atatea premii acestui film dintr-un singur motiv; sacrificiul prietenei e dus la extrem si nu poate fi real. A fost premiat pentru impactul pe care l-a avut asupra lumii civilizate, generatia care a trait in acele timpuri nu cred ca a fost prea miscata de minunatul scenariu. Jocul a fost OK. Finalul a fost precum partea 1 de la Fratia Inelului de JKK Tolken. In rest e bine
Eu unu nu as fi dat atatea premii acestui film dintr-un singur motiv; sacrificiul prietenei e dus la extrem si nu poate fi real. A fost premiat pentru impactul pe care l-a avut asupra lumii civilizate, generatia care a trait in acele timpuri nu cred ca a fost prea miscata de minunatul scenariu. Jocul a fost OK. Finalul a fost precum partea 1 de la Fratia Inelului de JKK Tolken. In rest e bine
@cdmitroi: pe sacrificiul prietenei m-am enervat si eu, intr-adevat nerealist…tocmai de-aia l-am considerat esential pentru film…
@cdmitroi: pe sacrificiul prietenei m-am enervat si eu, intr-adevat nerealist…tocmai de-aia l-am considerat esential pentru film…
@Lolita: Multumesc frumos pentru cadou!
L-am citit pe nerasuflate 
@Lolita: Multumesc frumos pentru cadou!
L-am citit pe nerasuflate 
Uite c-ai ştiut cu ce să-ncepi
A, şi gîndeşte-te în ce epocă ai fi vrut să te naşti. Şi de ce. Sau mă laşi pe mine să te plasez într-una de-mi vine mie? Nu de alta dar mi-ai dat idei. Iar…
@Saturnianul: pai de gandit m-am tot gandit, dar n-am reusit sa ma decid…Unde m-ai plasa?
Oare ce idei ti-or mai fi venit de data asta?
Probleme… temporale văd eu. Mi-au plăcut mereu oamenii care n-au trăit exclusiv într-o singură zonă temporală: prezent (cei mai mulţi), trecut sau viitor. Oamenii care manipulează timpul, chiar dacă la nivel conceptual. Ar fi frumos şi perceptual. Oricum, timplu este o chestie de percepţie.
Îmi place că trăieşti prezentul şi ţi-e dor de el contemplîndu-l din viitor. La urma urmelor, ce este prezentul dacă nu un fost viitor?
Eu mă conjug la viitor. Dar un viitor atît de îndepărtat pe care biologic ştiu că nu voi mai apuca să-l trăiesc. De fapt, mă conjug la mai mult ca viitor…
Totuşi, dacă-ţi contempli prezentul din viitor, cum de te conjugi la trecut? Cred că ştiu în ce epocă te-ai potrivi
Probleme… temporale văd eu. Mi-au plăcut mereu oamenii care n-au trăit exclusiv într-o singură zonă temporală: prezent (cei mai mulţi), trecut sau viitor. Oamenii care manipulează timpul, chiar dacă la nivel conceptual. Ar fi frumos şi perceptual. Oricum, timplu este o chestie de percepţie.
Îmi place că trăieşti prezentul şi ţi-e dor de el contemplîndu-l din viitor. La urma urmelor, ce este prezentul dacă nu un fost viitor?
Eu mă conjug la viitor. Dar un viitor atît de îndepărtat pe care biologic ştiu că nu voi mai apuca să-l trăiesc. De fapt, mă conjug la mai mult ca viitor…
Totuşi, dacă-ţi contempli prezentul din viitor, cum de te conjugi la trecut? Cred că ştiu în ce epocă te-ai potrivi
@Saturnianul: As zice mai degraba ca ce e prezentul daca nu un viitor trecut
Ma conjug in principal la trecut pentru ca in prezent vad trecutul, iar prezentul il vad din viitor, adica devenit deja trecut…si ma conjug la trecutul simplu
Abia astept sa-mi spui epoca in care crezi tu ca m-as potrivi
@Saturnianul: As zice mai degraba ca ce e prezentul daca nu un viitor trecut
Ma conjug in principal la trecut pentru ca in prezent vad trecutul, iar prezentul il vad din viitor, adica devenit deja trecut…si ma conjug la trecutul simplu
Abia astept sa-mi spui epoca in care crezi tu ca m-as potrivi
Tuturor ne este uneori dor de trecut…trecutul de multe ori este mai bun decat este prezentul sau va fii viitorul…Este doar o perioada mai grea prin care treci…
Tuturor ne este uneori dor de trecut…trecutul de multe ori este mai bun decat este prezentul sau va fii viitorul…Este doar o perioada mai grea prin care treci…
@Child: surprinzator nu, sunt intr-o perioada, as putea spune, chiar buna
De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine 
Poate e vorba doar de schimbarile firesti prin care trecem si adaptarea la ele
@Child: surprinzator nu, sunt intr-o perioada, as putea spune, chiar buna
De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine 
Poate e vorba doar de schimbarile firesti prin care trecem si adaptarea la ele
Se pare că e un dor cu iz de epidemie…
Se pare că e un dor cu iz de epidemie…
@Delf: aoleu, nu cred ca imi doresc sa contagiez pe cineva…desi, ca sa fiu sincera, e placut dorul asta…te pune in legatura cu tine, cu viata si iti da asa un zambet nostalgic
@Delf: aoleu, nu cred ca imi doresc sa contagiez pe cineva…desi, ca sa fiu sincera, e placut dorul asta…te pune in legatura cu tine, cu viata si iti da asa un zambet nostalgic
@Rontziki
Problema 1
De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Măi, e în natura omului să îşi dorească ceva (în cazul de faţă binele) iar atunci cînd îl are să zică că e totuşi prea mult. Iar tu mai eşti şi balanţă, aşa că… na
Problema 2
Ghici cine a spus: Viaţa nu înseamnă doar clipa, ci o înşiruire de clipe. În timp ce trăieşti această clipă, ia în seamă clipa care a fost dar, mai ales, pe cea care urmează. Asta dacă vrei ca ea să mai vină.
Dacă nu ghiceşti, mai aşteaptă
@Rontziki
Problema 1
De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Măi, e în natura omului să îşi dorească ceva (în cazul de faţă binele) iar atunci cînd îl are să zică că e totuşi prea mult. Iar tu mai eşti şi balanţă, aşa că… na
Problema 2
Ghici cine a spus: Viaţa nu înseamnă doar clipa, ci o înşiruire de clipe. În timp ce trăieşti această clipă, ia în seamă clipa care a fost dar, mai ales, pe cea care urmează. Asta dacă vrei ca ea să mai vină.
Dacă nu ghiceşti, mai aşteaptă
Multumesc pentru ca l-ai adaugat pe Smilley.
O duminica frumoasa,
Sergiu
Multumesc pentru ca l-ai adaugat pe Smilley.
O duminica frumoasa,
Sergiu
@Saturnianul: aha, incepi sa intelegi si tu cum e talerele
Prea mult nu, poate neobisnuit 
Uof, acum imi dai ghicitori
Am o vaga idee, dar te las sa ma surprinzi 
, ca si cu epoca 
@Saturnianul: aha, incepi sa intelegi si tu cum e talerele
Prea mult nu, poate neobisnuit 
Uof, acum imi dai ghicitori
Am o vaga idee, dar te las sa ma surprinzi 
, ca si cu epoca 
@Sergiu: eu multumesc! Duminica frumoasa si tie!
@Sergiu: eu multumesc! Duminica frumoasa si tie!
Cat de fidel ma regasesc in cuvintele tale. Si eu "ma conjug la trecut" deseori. Si mi-e dor de el. Traiesc prezentul, privesc cu incredere in viitor, dar sunt constient ca nu as fi nimic fara trecut.
Imi place mult incheierea ta: "Sunt in prezent si mi-e dor de trecut, traiesc prezentul si mi-e dor de el, contemplandu-l din viitor."
O seara frumoasa!
Cat de fidel ma regasesc in cuvintele tale. Si eu "ma conjug la trecut" deseori. Si mi-e dor de el. Traiesc prezentul, privesc cu incredere in viitor, dar sunt constient ca nu as fi nimic fara trecut.
Imi place mult incheierea ta: "Sunt in prezent si mi-e dor de trecut, traiesc prezentul si mi-e dor de el, contemplandu-l din viitor."
O seara frumoasa!
@Ioan: multumesc pentru vizita si pentru aprecieri!
Cum eu sunt de parere ca nimic nu se intampla degeaba, chiar daca uneori motivele ne scapa sau sunt altele decat par, sunt de acord cu tine ca nu am fi…poate nu nimic, dar in mod cert nu cum suntem azi, fara trecut
Seara placuta si tie!
@Ioan: multumesc pentru vizita si pentru aprecieri!
Cum eu sunt de parere ca nimic nu se intampla degeaba, chiar daca uneori motivele ne scapa sau sunt altele decat par, sunt de acord cu tine ca nu am fi…poate nu nimic, dar in mod cert nu cum suntem azi, fara trecut
Seara placuta si tie!
Offf! Oare poate iesi ceva? Se poate crea un dialog? Se pot infrana orgolii?
Trebuie facuta diferenta intre cei care spun "ce trebuie facut" si cei care spun "cum trebuie …". In fata ultimilor ma voi inclina cu respect.
"Se elaboreaza mesajul media"?Sper ca-i o gluma!!!O gluma de prea multa disperare…Educatia nu se face asa…se naste greu,dupa un travaliu de generatii…Si,din pacate,"da",aceasta e Romania in care traim,cu toate ca nu dorim sa acceptam…si vin cu o continuare:Asta e Romania,tara in care blogul lui Cabral e pe primul loc la"cititori",altceva ce ne mai trebuie?Avem de toate….
Sa-mi fie cu iertare,dar e doar o utopie frumoasa,si atat!
Rodica, vorbeam de "ganditori"; de oameni cu un anumit nivel de educatie. Acestia vor transmite mesajul.
Sustin si eu initiativa si voi incerca sa o promovez si la mine pe blog! Vrem inapoi ce ni se cuvine si nu trebuie sa ne para rau ca avem constiinta si dorim binele tarii noastre!
Si totusi,Pheideas,suna a"platforma program"si a nevoie de"specialisti in toate ramurile de activitate",nu crezi?Scuza-mi scepticismul,dar salvarea nu cred sa vina asa…nu zic ca e rea initiativa,dar e utopica(cum am mai spus).Pe cine vezi inrolandu-se aici?Ce"ganditori"devin dintr-o data "vedete"si scot carti-manifest?
E ca si cum asteptam salvatori,sau asteptam intrunirea unei comisii de crizaasta ma duce cu gandul la FSN si la intrunirile lor de a slava Romania)-scuza-mi asocierea,nu se vrea batjocoritoare…
@bogdanic: deocamdata nu stim mai mult decat ce putem citi pe linkurile respective, dar ma gandesc ca nu este vorba ca exact aceasta initiativa sa duca undeva…ideea in sine este foarte buna si de la ea se poate porni.
Cat despre orgolii, depinde…daca intr-adevar vorbim de oameni integri si pregatiti care sa vrea sa se implice, poate vorbim si de anumite mentalitati in care orgoliul este mai putin important…sper si eu, ce pot sa fac?!
@pheideas: si cei care spun "ce trebuie facut" si cei care spun "cum trebuie facut", ca si cei care sustin si dau mai departe ideea, sunt de fapt niste teoreticieni
Eu ma voi inclina cu respect in fata celor care vor trece la practica
@Rodica: Cu totii suntem sceptici, este firesc si de inteles, avand in vedere ce vedem in fiecare zi in jurul nostru, dar sa fim realisti: acest scepticism perpetuat la infinit nu o sa duca nicaieri, din contra va genera si mai mult scepticism…
Pana la urma si istoria ne invata ca din cand in cand trebuie sa ne re-inventam si pentru asta este nevoie de niste creiere, de oameni cu un anumit nivel de educatie, de "ganditori", cum spunea pheideas…
Daca cineva ar putea face o lista de astfel de oameni, ar insemna ca au fost promovati si atunci ne-am afla in situatia in care nu am fi avut nevoie de toate astea
@Lolita: poate ca sunt naiva, dar chiar cred ca sunt milioane de romani educati, muncitori si seriosi si ca nici macar ponderea numerica, ci puterea unor astfel de oameni merita mai mult.
Ma bucur ca sustii ideea
Hai sa trecem la practica ! Cine mai vine ?
Rodica, ganditori sunt ! Si sunt convins ca daca ii va chema cineva, vor veni. Numai ca sunt extrem de putini. Ei, aici e buba – cine sa-i adune ? Si cum o sa faca asta ? Nu mai sunt vremurile FSN-ului. Nici atunci nu cred ca au fost cu adevarat ale lui.
…Ma uit la blogul meu. De anul trecut ma chinui sa adun ganditori. Am 10.000 de vizite. In afara de doi, trei, cu care poti schimba o impresie, avea o dezbatere, ceilalti sunt spectatori. Cred ca la roman e o virtute sa fii spectator. Toata tare e un spectacol, in care se joaca o piesa proasta, iar actorii buni n-au fost lasati sa intre. Dar sunt optimist. Astept huiduielile 
))))))))))
Uitasem sa intreb … oare e cineva la specatcol ?
))))))))))))
@pheideas: cam ai dreptate in ce priveste spectatorii…nu ma refer la blog, ci la viata in general…de fapt cam toti suntem oarecum spectatori, toti avem bilete in fata, platite scump la spectacolul asta care se desfasoara zilnic…
) pentru ca eu nu cred ca "ganditori" sunt asa putini cum crezi tu, cu siguranta insa putini temerari…
Trebuie totusi sa te contrazic (nu se poate altfel
Filmul a fost absolut fabuloas….mi-a placut mai ales finalul!!!Si cica relatiile sentimentale sunt mai profunde decat cele financiare…
Filmul a fost absolut fabuloas….mi-a placut mai ales finalul!!!Si cica relatiile sentimentale sunt mai profunde decat cele financiare…
Am vazut emisiunea de la A3 cu ea invitata. Nu m-apuc sa spun cum mi s-a parut, desi nu pot sa nu remarc faptul ca ii place sa fie la tv. Poate ca e un inceput pentru ea, iar atentia media care i s-a acordat (nejustificata, dupa mine) e botezul. Vom vedea.
Dupa aceea am citit o parte din "manifest". Desi nu-s fana Rogozanu, trebuie sa fiu de acord cu el in ceea ce priveste avantul liceean si infantilitatea din spatele paragrafelor care abunda de termeni organizationalo-multinationali.
Pe mine nu m-a convins, dar respect alegera altora de a veni in intampinarea mesajului ei.
M-ai făcut curioasă. O să-l descarc şi eu. Mulţumesc.
M-ai făcut curioasă. O să-l descarc şi eu. Mulţumesc.
Fain de tot filmul. L-am văzut de vreo 2-3 ori. Îl dădeau ăştia pe Cinemax.
Precizare: l-am văzut cu mult înaintea ta. Na, te-am luat şi eu odată la ceva
Mamă, ce bine mă simt 
Fain de tot filmul. L-am văzut de vreo 2-3 ori. Îl dădeau ăştia pe Cinemax.
Precizare: l-am văzut cu mult înaintea ta. Na, te-am luat şi eu odată la ceva
Mamă, ce bine mă simt 
@feeria: am vazut-o si eu intr-o emisiune in money channel si, pe langa ca ea ca persoana nu m-a convins deloc, singura concluzie pe care am tras-o este ca motorul nu este ea, ci este cineva in spate, cu atat mai mult cu cat, daca era intrebata ceva pe langa manifest, se pierdea si nu stia ce sa raspunda…
Nici forma in care este scris si nici persoana ei nu m-au convins, in schimb mi-a placut ideea de a incerca sa facem ceva cu capitalul de inteligenta de care totusi dispune tara asta si de a se gasi o solutie pentru a gestiona statul ca pe o societate, urmarind scopuri clare si cautand solutii pertinente…aceste idei fiind motivul pentru care am promovat manifestul
@Rodica: finalul este unul destul de cinic, dupa parerea mea…chiar si asa, nu il vad in sensul prioritatii relatiilor "financiare"…cum ziceam si in postare, am avut impresia ca oamenii lupta mai degraba de dragul luptei si al demonstratiei decat pentru indeplinirea scopului in sine
, nu ca ar fi mai laudabil…
@Rodica: finalul este unul destul de cinic, dupa parerea mea…chiar si asa, nu il vad in sensul prioritatii relatiilor "financiare"…cum ziceam si in postare, am avut impresia ca oamenii lupta mai degraba de dragul luptei si al demonstratiei decat pentru indeplinirea scopului in sine
, nu ca ar fi mai laudabil…
@Delf: sunt tare curioasa cum o sa ti se para
astept impresii 
@Delf: sunt tare curioasa cum o sa ti se para
astept impresii 
@Saturnianul: na ca nu stiam ca suntem intr-o competitie
pai de ce n-ai zis asa, ca imi puneam si eu toate motorasele in functiune 
))
@Saturnianul: na ca nu stiam ca suntem intr-o competitie
pai de ce n-ai zis asa, ca imi puneam si eu toate motorasele in functiune 
))
Imi place finalul,tocmai pt ca e cinic…(deci)neasteptat…se joaca regizorul/scenaristul tot timpul cu absurdul…
Imi place finalul,tocmai pt ca e cinic…(deci)neasteptat…se joaca regizorul/scenaristul tot timpul cu absurdul…
Nu stiam ce film sa vad in seara asta! multumesc pentru recomandare!
Nu stiam ce film sa vad in seara asta! multumesc pentru recomandare!
@Rodica: inseamna ca oi fi eu deja prea cinica
nu de alta, dar la un astfel de final ma asteptam, poate chiar mai clar in cinism…
@Rodica: inseamna ca oi fi eu deja prea cinica
nu de alta, dar la un astfel de final ma asteptam, poate chiar mai clar in cinism…
@iguana: cu multa placere! abia astept impresiile
@iguana: cu multa placere! abia astept impresiile
Toti simt dor de trecut. Eu, daca miros un parfum cu care ma dadeam intr-o anumita perioada, imi aduc aminte instant de cum era, cu bune si rele… Chestia e ca, tu, spre deosebire de mine, nu pari omul care sa lase timpul sa treaca peste el, asadar sunt sigura ca ai amintiri frumoase, frumoase.
Toti simt dor de trecut. Eu, daca miros un parfum cu care ma dadeam intr-o anumita perioada, imi aduc aminte instant de cum era, cu bune si rele… Chestia e ca, tu, spre deosebire de mine, nu pari omul care sa lase timpul sa treaca peste el, asadar sunt sigura ca ai amintiri frumoase, frumoase.
@HubbaBubba: a, stiu cum e cu parfumul
si mie mi se intampla, nu doar sa-mi amintesc, dar uneori chiar sa ma simt ca atunci cand ma dadeam cu respectivul parfum…
si, din fericire, reusesc sa retraiesc amintiri si sa le gust doar frumusetea 
Am intr-adevar multe amintiri, unele atat de frumoase ca ma intreb uneori daca sunt ale mele
@HubbaBubba: a, stiu cum e cu parfumul
si mie mi se intampla, nu doar sa-mi amintesc, dar uneori chiar sa ma simt ca atunci cand ma dadeam cu respectivul parfum…
si, din fericire, reusesc sa retraiesc amintiri si sa le gust doar frumusetea 
Am intr-adevar multe amintiri, unele atat de frumoase ca ma intreb uneori daca sunt ale mele
Multi au scris tomuri incercand sa separe conventionalul de neconventional.
Poate ca multi isi doresc sa fie neconventionali. Statutul de neconventional ti-l da cei din jurul tau, nu ti-l atribui tu, pentru ca asa crezi. Poate doar daca suferi de narcisism, sau masochism
Cei ce-si doresc sa fie neconventionali, sunt in realitate cat se poate de conventionali, pentru ca neconventionalul este o stare nativa si spontana. Cine se straduieste sa devina neconventional, va sfarsi prin a deveni ridicol.
De ce iti pui problema ca nu ti-ai dorit niciodata sa fii sau sa nu fii neconventionala ? Nenonventionalul nu are legatura cu ce-ti doresti tu, ci cum te vad ceilalti.
Multi au scris tomuri incercand sa separe conventionalul de neconventional.
Poate ca multi isi doresc sa fie neconventionali. Statutul de neconventional ti-l da cei din jurul tau, nu ti-l atribui tu, pentru ca asa crezi. Poate doar daca suferi de narcisism, sau masochism
Cei ce-si doresc sa fie neconventionali, sunt in realitate cat se poate de conventionali, pentru ca neconventionalul este o stare nativa si spontana. Cine se straduieste sa devina neconventional, va sfarsi prin a deveni ridicol.
De ce iti pui problema ca nu ti-ai dorit niciodata sa fii sau sa nu fii neconventionala ? Nenonventionalul nu are legatura cu ce-ti doresti tu, ci cum te vad ceilalti.
@pheideas: Pai eu mi-am pus problema?! Vii cu lepse si idei de-astea si mai intrebi de ce imi pun problema?!
Daca mi-ai dat tema pentru acasa am analizat si eu tema, cum m-am priceput…si raportand la experienta personala ca, pana una-alta, de asta dispun 
Cred ca cei care isi pun problema conventionalului si a neconventionalului sunt de fapt cei care, mai mult sau mai putin constient, se vor neconventionali si cauta oameni neconventionali.
Statutul de neconventional dat de cei din jurul tau este relativ, cum spuneam, si poti fii de fapt un conventional aflat intre niste neconventionali
In privinta asta, imi doresc ca oamenii pe care ii apreciez si care imi sunt dragi sa ma vada conventionala, dupa criteriile lor
@pheideas: Pai eu mi-am pus problema?! Vii cu lepse si idei de-astea si mai intrebi de ce imi pun problema?!
Daca mi-ai dat tema pentru acasa am analizat si eu tema, cum m-am priceput…si raportand la experienta personala ca, pana una-alta, de asta dispun 
Cred ca cei care isi pun problema conventionalului si a neconventionalului sunt de fapt cei care, mai mult sau mai putin constient, se vor neconventionali si cauta oameni neconventionali.
Statutul de neconventional dat de cei din jurul tau este relativ, cum spuneam, si poti fii de fapt un conventional aflat intre niste neconventionali
In privinta asta, imi doresc ca oamenii pe care ii apreciez si care imi sunt dragi sa ma vada conventionala, dupa criteriile lor
Am sa scriu punctual:
-a fi conventional sau ne-…nu tine de dorinta…ci de alegere,de potriviri.Nu daca iti alegi sa fi intr-un fel sau altul,inseamna ca si reusesti,daca nu simti asta;
-conventiile umane au fost cele care au dus pana la urma omenirea mai departe,asa ca ne-conventionalismul nu poate fi decat minoritar;
-sa nu incurcam ne-conventionalismul cu"a fi altfel/neinteles";
-si as mai avea altele de spus,dar putin timp….
Am sa scriu punctual:
-a fi conventional sau ne-…nu tine de dorinta…ci de alegere,de potriviri.Nu daca iti alegi sa fi intr-un fel sau altul,inseamna ca si reusesti,daca nu simti asta;
-conventiile umane au fost cele care au dus pana la urma omenirea mai departe,asa ca ne-conventionalismul nu poate fi decat minoritar;
-sa nu incurcam ne-conventionalismul cu"a fi altfel/neinteles";
-si as mai avea altele de spus,dar putin timp….
"nevoia de a ne incadra in "neconventional" vine din nevoia de justificare a existentei proprii printr-o conduita unica, "altfel", eventual generatoare de realizari marcante." Sunt perfect de-acord. Vad in nonconformism o chestie de fatada, o dorinta tainuita de epatare si iesire din vulg.
In fine, trebuie sa abordez si eu subiectul…
"nevoia de a ne incadra in "neconventional" vine din nevoia de justificare a existentei proprii printr-o conduita unica, "altfel", eventual generatoare de realizari marcante." Sunt perfect de-acord. Vad in nonconformism o chestie de fatada, o dorinta tainuita de epatare si iesire din vulg.
In fine, trebuie sa abordez si eu subiectul…
@Rodica: neconventional, ca si concept, inseamna care nu se supune conventiilor si, extrapoland, care nu face ceea ce fac toti…in acest sens am folosit "altfel", nu in sensul de "neinteles", pentru ca poti fi altfel, dar nu neinteles.
Si eu sunt de parere ca in primul rand conventiile umane au fost cele care au dus omenirea mai departe, nu contest ca au fost oameni care au procedat altfel decat restul, dar nu sunt de acord cu generalizarea ca "altfel" inseamna neaparat bine si progres.
Mi-ar placea sa spui mai multe, poate vei avea timp la un moment dat si vei scrie pe tema asta
@Rodica: neconventional, ca si concept, inseamna care nu se supune conventiilor si, extrapoland, care nu face ceea ce fac toti…in acest sens am folosit "altfel", nu in sensul de "neinteles", pentru ca poti fi altfel, dar nu neinteles.
Si eu sunt de parere ca in primul rand conventiile umane au fost cele care au dus omenirea mai departe, nu contest ca au fost oameni care au procedat altfel decat restul, dar nu sunt de acord cu generalizarea ca "altfel" inseamna neaparat bine si progres.
Mi-ar placea sa spui mai multe, poate vei avea timp la un moment dat si vei scrie pe tema asta
@Delf: dorinta care din pacate nu este insotita neaparat de idei, atitudine sau comportament care sa insemne ceva, sa duca undeva si sa aiba niste consecinte minunate
Abia astept sa scrii!!!
@Delf: dorinta care din pacate nu este insotita neaparat de idei, atitudine sau comportament care sa insemne ceva, sa duca undeva si sa aiba niste consecinte minunate
Abia astept sa scrii!!!
"Ne-convetional"inseamna ca nu se supune unei parti a conventiilor umane(ca nu poti sa le ignori pe toate,ca te excluzi…sociopat e greu sa fii,mai ales voit!).
In legatura cu"altfel"/"neinteles"/etc…Poti fi "altfel"decat ceilalti,deci exista un risc sa nu fi inteles…poate ca ti-l asumi,poate ca nu-l constientizezi,asta poate conta mai putin.
Eu cred ca tine de alegere,si de felul de a fi,in mod natural.
Educatia,mediul,genetica se pliaza cat de cat diferit pe fiecare dintre noi,dar cu tente de comun.Acolo unde nu ne intalnim s-ar putea sa nu ne intelegem.
Ce te faci cand ne-conventionalul din cineva…face rau,vatama,distruge,atenteaza la morala,calca libertatea celuilalt?
Daca diferentiem ne-conventionalul boem(artistic,vestimentar,poetic,etc) de cel social….avem destul de multe nuante….si de aici si neintelegerile.
"Ne-convetional"inseamna ca nu se supune unei parti a conventiilor umane(ca nu poti sa le ignori pe toate,ca te excluzi…sociopat e greu sa fii,mai ales voit!).
In legatura cu"altfel"/"neinteles"/etc…Poti fi "altfel"decat ceilalti,deci exista un risc sa nu fi inteles…poate ca ti-l asumi,poate ca nu-l constientizezi,asta poate conta mai putin.
Eu cred ca tine de alegere,si de felul de a fi,in mod natural.
Educatia,mediul,genetica se pliaza cat de cat diferit pe fiecare dintre noi,dar cu tente de comun.Acolo unde nu ne intalnim s-ar putea sa nu ne intelegem.
Ce te faci cand ne-conventionalul din cineva…face rau,vatama,distruge,atenteaza la morala,calca libertatea celuilalt?
Daca diferentiem ne-conventionalul boem(artistic,vestimentar,poetic,etc) de cel social….avem destul de multe nuante….si de aici si neintelegerile.
…pt satisfacerea soldatilor…
Sunt de acord cu tine, ca nu este asa de relevant daca suntem sau nu nonconformisti -desi tentatia exista de cand cu marul- mai important mi s-a parut intotdeauna cum priveste fiecare o anumita problema. De fapt, dezbaterile interesante pe care le-am descoperit in blogosfra mi-au deschis un orizont nou si m-au indemnat sa cuget la diverse aspecte. Nici mie nu-mi place sa ies in evidenta, dar cand observ o nedreptate pot spune ca ma transform.
Geniile si nebunii ar fi cred nonconformistii tip pentru ca lor ni li se imputa de ce sunt asa, la ei este normala starea respectiva, pe cand oamenii obisnuiti se simt stingheri incercand sa epateze.
Si eu sunt adepta caii de mijloc: un pic din fiecare.
Sunt de acord cu tine, ca nu este asa de relevant daca suntem sau nu nonconformisti -desi tentatia exista de cand cu marul- mai important mi s-a parut intotdeauna cum priveste fiecare o anumita problema. De fapt, dezbaterile interesante pe care le-am descoperit in blogosfra mi-au deschis un orizont nou si m-au indemnat sa cuget la diverse aspecte. Nici mie nu-mi place sa ies in evidenta, dar cand observ o nedreptate pot spune ca ma transform.
Geniile si nebunii ar fi cred nonconformistii tip pentru ca lor ni li se imputa de ce sunt asa, la ei este normala starea respectiva, pe cand oamenii obisnuiti se simt stingheri incercand sa epateze.
Si eu sunt adepta caii de mijloc: un pic din fiecare.
@Rodica: exact, pot fi foarte multe nuante de neconventional, tocmai de-asta cred ca oamenii sunt si conventionali si neconventionali, fiecare din ei si atunci imi pare nerelevanta incadrarea
Pe de alta parte si neconventionalul are doua taisuri, pot fi bune sau rele, in functie de latura in care se manifesta…eu personal, asa cum am spus, inclin spre conventional
@Rodica: exact, pot fi foarte multe nuante de neconventional, tocmai de-asta cred ca oamenii sunt si conventionali si neconventionali, fiecare din ei si atunci imi pare nerelevanta incadrarea
Pe de alta parte si neconventionalul are doua taisuri, pot fi bune sau rele, in functie de latura in care se manifesta…eu personal, asa cum am spus, inclin spre conventional
Am mai spus ceva si la mine pe blog la raspunsuri…
Am mai spus ceva si la mine pe blog la raspunsuri…
@Lolita: da, din fericire, dezbaterile din blogosfera ne provoaca sa ne punem intrebari pe care poate nu ni le-am pus niciodata, practic ne dezvolta viziunea personala cu cea a celorlalti si ne imbogatesc pentru ca suntem oameni diferiti, cu experiente de viata diferite, care invatam unii de la altii
Faptul ca geniile si nebunii sunt neconventionali, este ceva firesc deci cumva conventional raportat la ei
@Lolita: da, din fericire, dezbaterile din blogosfera ne provoaca sa ne punem intrebari pe care poate nu ni le-am pus niciodata, practic ne dezvolta viziunea personala cu cea a celorlalti si ne imbogatesc pentru ca suntem oameni diferiti, cu experiente de viata diferite, care invatam unii de la altii
Faptul ca geniile si nebunii sunt neconventionali, este ceva firesc deci cumva conventional raportat la ei
Corect! Multumesc!
Interesant Valkyrie- sigur am sa-l vad!
@feeria: merita vazut
Cand revii, sa nu uiti de momentul Nana Mouskuri pe care ti l-am promis si este in ultima cafea de duminica
Tocmai sa arunc cu rosii in tine ma gindeam. Nu de alta, dar sa fim un pic nonconformisti. Ma rog, eu sa fiu. Nu stiu cit de nonconformista te-ai putea simti tu ca primitor
Desi si asta ar putea fi nonconformism. La urma urmelor nu sunt prea multi cei care sa primeasca rosiile senin si cu zimbetul pe buze
Deci, iti suride propunerea mea de nonconformism experimental?
Tocmai sa arunc cu rosii in tine ma gindeam. Nu de alta, dar sa fim un pic nonconformisti. Ma rog, eu sa fiu. Nu stiu cit de nonconformista te-ai putea simti tu ca primitor
Desi si asta ar putea fi nonconformism. La urma urmelor nu sunt prea multi cei care sa primeasca rosiile senin si cu zimbetul pe buze
Deci, iti suride propunerea mea de nonconformism experimental?
@Saturnianul: cum sa nu?! alta idee n-ai mai gasit decat sa arunci cu rosii in mine?!
)
Si ai grija ca eu m-am declarat conventionala, deci s-ar putea sa nu le primesc senin si cu zambetul pe buze…risti?!
@Saturnianul: cum sa nu?! alta idee n-ai mai gasit decat sa arunci cu rosii in mine?!
)
Si ai grija ca eu m-am declarat conventionala, deci s-ar putea sa nu le primesc senin si cu zambetul pe buze…risti?!
@Rontz-Rontz: Risc dom'le risc. De la fete simpatice primesc cu plăcere chiar şi palme
Apropo de conformismul tău, cînd ai timp să-ţi faci "aere" cu propriul evantai, bagă un ochi la comentariile de la articolul lui Pheideas despre duelul minţilor. Ţi-am făcut o propunere (neindecentă) indirectă.
@Rontz-Rontz: Risc dom'le risc. De la fete simpatice primesc cu plăcere chiar şi palme
Apropo de conformismul tău, cînd ai timp să-ţi faci "aere" cu propriul evantai, bagă un ochi la comentariile de la articolul lui Pheideas despre duelul minţilor. Ţi-am făcut o propunere (neindecentă) indirectă.
Se vede ca nu-ti place rutina.
Totusi tu stai bine. La sor-mea parca e fabrica. Sculat, pregatit familia, scoala, servici, scoala, afterschool, supermarket, acasa, spalat, calcat, nani. I-am spus-o ca si-a facut-o cu mana ei. 
…
Exista o solutie, aceea de a inversa timpul. Acum ai perceptia ca jobul iti ocupa cea mai mare parte din viata. Incearca sa-ti umpli timpul liber cu activitati care prin puterea emotiilor, sa-ti expandeze timpul. Alta solutie e sa renunti la sef si sa devii propriul tau sef. Nu ti-ar recomanda in situatie de criza.
@pheideas: sa stii ca, de fapt, chiar imi place rutina
, in niste limite, evident, si recunosc ca nu as reusi sa traiesc intr-o totala lipsa de rutine 
Mi-ar placea doar ca rutina mea sa implice mai mult din activitatile care imi plac si pentru care am impresia ca nu am destul timp…si sa mai insemne si "nimic de facut"
Cu siguranta la un moment dat voi fi propriul meu sef, dar, in meseria mea, la care nu as renunta ever, sa fiu propriul meu sef ar implica muuult mai mult timp dedicat muncii si nu neaparat in alte intervale orare, ca sa am impresia de lipsa de rutina
Neah, te contrazic! Nu prea-ţi place rutina.Tu ai spus-o mai încolo în comentariul tău chiar dacă la început că îţi place. Mi-ar placea doar ca rutina mea sa implice mai mult din activitatile care imi plac[..] Asta înseamnă că de fapt nu-ţi place rutina. Ajungi să percepi ca rutină lucrurile care le faci de nevoie. Cînd faci ceva ceţi place şi îţi doreşti să faci, oricît de regulat ai face, nu ai mai percepe ca pe o rutină.
Cît despre treaba cu timpul, pe care şi eu o am, există două soluţii. Dar nu ţi le spun că te amărăsc şi mai tare
Saturnianule, las-o sa zica, ca noi o citiram ! Ii place rutina, conventionalul, e aaabsoooluuut normala si nu iese in evidenta prin nimic. Doar pe noi reuseste sa ne uimeasca de fiecare data.
))) Nu ne pacalesti !
), faptul ca trebuia sa ma scol la 3 noaptea, iarna, imi era indiferent. Ei bine, cu doi ani inainte, in loc sa fi plecat in delegatie la Constanta pe ger, mai bine m-ai fi taiat. E chestie psihologica. 
Lasan gluma, desi la prima vedere, a-ti fi propriul sef presupune un stres enorm, in realitate faptul ca faci ce vrei, te face sa crezi ca esti liber si nu simti efortul suplimentar.
Uite eu … prin 95, cand printre altele am carat canistre de benzina cu trenul
Alta … faptul ca sunt propriul stapan, mi-a format un alt mod de gandire. Creierul meu e setat pe non-stop
. Nu-i pot intelege pe cei care termina programul si pleaca acasa. Adica cum, apasa pe power off ? ? 
)
@Saturnianul: uof, ce m-as face eu fara cativa care ma determina sa verific DEX-ul din cand in cand
Eu percep rutina asa cum e definita, adica obicei, operație repetată zilnic sau periodic. Nu zice cum ca ar fi ceva de nevoie sau neplacut…si nici nu o percep asa…
Imi place activitatea pe care o fac la munca, imi place chiar si traficul spre si de la munca, cand ascult muzica, fumez, ma gandesc la o gramada de chestii care poate nu-mi trec prin cap in alte contexte si imi plac si celelalte chestii despre care am scris in postare…deci te contrazic: imi place rutina si as vrea sa le includ pe toate in rutina, poate chiar zilnic si eventual sa mai am si niste timp pentru "nimic"…de aici si revoltarea mea: timpul nu-mi permite sa le fac pe toate, sa si dorm destul, mai ales ca-mi place sa dooorm…vreau zile de 50 de ore, cel putin!
@pheideas: puteti sa ziceti voi ce vreti, dar asta e structura mea, chiar daca nu ma credeti
Cu multi prieteni in domeniu, mi s-a intamplat si sa zic : gata, nu mai vreau sa aud de asta! 
Cat despre asta cu propriul sef si a apasa off cand pleci, depinde de activitate…Daca activitatea prestata este genul care isi intinde mult ramurile si in viata privata, probabil ca nu ii dai niciodata off, dar, daca activitatea are, sa zicem, o aplicabilitate mai restransa si e poate mai specializata, atunci e nevoie sa-i dai off, pentru ca nu ai mai reusi sa-ti traiesti viata
Bine, nici eu nu ii dau mereu off, pentru ca activitatea m-a si format si ma formeaza in continuare ca om, asa incat multe din principii si abordari isi extind aplicarea si in viata privata
A, si am uitat sa va repet ca sunt pentru linia de mijloc si ca orice impins spre extreme nu ma coafeaza pe mine, ca sa zic asa
asa ca se mai cere si shut down 
))
Oricat mi-ar placea munca mea, nici pe-asta nu intentionez s-o duc vreodata pe culmi
@pheideas: ajungi si tu la concluzia mea: normalul suprinde
Pe mine m-ai surprins de multa vreme. De-ar fi toti normalii ca tine, cred ca am desfiinta centralele electrice si am trece pe energia neconventionala …
))))
Trebuia sa te exprimi aşa de la început: că vrei ziua de 50 de ore. Îţi recomand Polul Nord unde ziua are cam 6 luni. Sau roagă Terra să se rotească mai încet ca să ai ziua de 50 de ore
Te uiţi prea des în dicţionar
N-avea grijă că m-am uitat şi eu înainte să comentez. Da' ştii că noi am mai avut o discuţie pe tema unei definiiţii din dicţionar 
@pheideas: Da, da cunoaştem. E o tradiţionalistă şi o conformistă prin definiţie. Dar prin felul de a spune lucrurile are nonconformismul ei
Revenind la ce ai zis tu, totul ţine de psihologie, se rezumă la ea. Simplul fapt că nu îţi mai spune altcineva ce să faci, ci îţi spui tu însuţi e de-ajuns să-ţi dea un confort chiar dacă efortul e poate mai mare.
Vad ca adeptii se inteleg intre ei,Rontziki….foarte bine,foarte bine…!
@Saturnianul: nu ma convinge Polul Nord, zi mai bine cate ore are ziua pe Saturn
)
@Rontziki: Păi o zi saturniană e echivalentă cam cu 30 de zile pămîntene. Te coafează?
Ce piese frumoase ai ales! Acum ascultam "Adieu Angeline". Nu ma pot hotara in interpretarea cui imi place mai mult: Nana sau Joan Baez.
Nu timpul e de vina, ci tu nu stii ordinea prioritatilor. Am un prieten care m-a scos din minti 2 zile cu calmul lui. Va pun in legatura? Langa el s-a oprit timpul.
@Saturnianul: ei, asa da
@cdmitroi: eu stiu ordinea prioritatilor, cea care trebuie si cea pe care as vrea-o eu, si uneori se bat cap in cap
@feeria: mda, greu de decis
dar parca mai mult imi place Nana
Ziceai că vrei să aibă ziua 50 de ore? Eu tocmai am constatat că vreau săptămîna de 14 zile
a fi tu insuti e o chestiune de onestitate personala si nu in ultimul rind de curaj. trebuie sa ai curajul de-a vedea ce e bun in tine. dar asta e partea usoara. trebuie sa ai curajul de-a recunoaste ca ai si parti rele, defecte, si lipsuri. sa infrunti asta. si sa vrei sa devii mai bun. sau nu. si sa preferi, ca majoritatea oamenilor, un trai pitit bine dupa aparente, intr-o contiuna goana de-a iti ascunde micile porcarioare facute cu intentie, din distractie, sau pur si simplu din lenea de a face lucrurile bine.
in general, societatea nu agreeaza oamenii care sint prea "ei". deranjeaza turma care compune asa-zisa societate. care se uita cu frica in oglinda, doarme agitat, si niciodata, dar niciodata nu se uita peste umar, cind trece prin intuneric. iar scopul ei in viata este trecerea de la o magarie la alta, gindind in mod perpetuu "oare scap si de data asta?".
a fi tu insuti e o chestiune de onestitate personala si nu in ultimul rind de curaj. trebuie sa ai curajul de-a vedea ce e bun in tine. dar asta e partea usoara. trebuie sa ai curajul de-a recunoaste ca ai si parti rele, defecte, si lipsuri. sa infrunti asta. si sa vrei sa devii mai bun. sau nu. si sa preferi, ca majoritatea oamenilor, un trai pitit bine dupa aparente, intr-o contiuna goana de-a iti ascunde micile porcarioare facute cu intentie, din distractie, sau pur si simplu din lenea de a face lucrurile bine.
in general, societatea nu agreeaza oamenii care sint prea "ei". deranjeaza turma care compune asa-zisa societate. care se uita cu frica in oglinda, doarme agitat, si niciodata, dar niciodata nu se uita peste umar, cind trece prin intuneric. iar scopul ei in viata este trecerea de la o magarie la alta, gindind in mod perpetuu "oare scap si de data asta?".
A fi noi insine ! Din mesaj razbate o nemultumire fata de falsitatea oamenilor care copiaza gesturi, cunostinte, atitudini, destine. Dar te-ai intrebat, cati din cei ce-ti vor citi randurile, vor si intelege ce vrei tu sa spui ? Punem pariu ca nimeni ? Ma rog, aproape … Pentru ca nu au sesizat niciodata diferenta intre a fi si a nu fi ei insisi. Multi te vor privi ironic si vor exclama: "Ce vrea si asta ?! Eu sunt unic in felul meu si fac ce trebuie !". Au si dreptate, pentru ca ei nu urmeaza decat poteca vieti, trasata de altii si ignora faptul ca la zece metri se intinde un drum asfaltat. Sau daca nu il ignora, prefera poteca batatorita si privesc cu teama la drum, pentru ca nu-l cunosc. Asta e natura umana, sa cuteze mai putin si sa priveasca mai aproape.
…
Intreb: tu esti ? Oare cat din ceea ce faci iti apartine ? Ia gandeste-te, priveste-te cu ochii altuia. Iei decizii, dar oare in sprijinul lor, nu tii cont de deciziile altora ? In realitate, nu faci altceva decat sa le combini, exact ca un genetician care lucreaza cu genomul animal si inventeaza mutanti. Sau un croitor. Nu inventezi nimic, decat combinatii ale unor elemente consacrate. Eu o numesc originalitate. Ti-am povestit candva ca m-am incapatanat sa inventez o pompa, in loc sa copiez alt proiect. Am lucrat doi ani la ea. De ce am facut-o ? Pentru multumirea mea. Am fost eu si atat !
A fi noi insine ! Din mesaj razbate o nemultumire fata de falsitatea oamenilor care copiaza gesturi, cunostinte, atitudini, destine. Dar te-ai intrebat, cati din cei ce-ti vor citi randurile, vor si intelege ce vrei tu sa spui ? Punem pariu ca nimeni ? Ma rog, aproape … Pentru ca nu au sesizat niciodata diferenta intre a fi si a nu fi ei insisi. Multi te vor privi ironic si vor exclama: "Ce vrea si asta ?! Eu sunt unic in felul meu si fac ce trebuie !". Au si dreptate, pentru ca ei nu urmeaza decat poteca vieti, trasata de altii si ignora faptul ca la zece metri se intinde un drum asfaltat. Sau daca nu il ignora, prefera poteca batatorita si privesc cu teama la drum, pentru ca nu-l cunosc. Asta e natura umana, sa cuteze mai putin si sa priveasca mai aproape.
…
Intreb: tu esti ? Oare cat din ceea ce faci iti apartine ? Ia gandeste-te, priveste-te cu ochii altuia. Iei decizii, dar oare in sprijinul lor, nu tii cont de deciziile altora ? In realitate, nu faci altceva decat sa le combini, exact ca un genetician care lucreaza cu genomul animal si inventeaza mutanti. Sau un croitor. Nu inventezi nimic, decat combinatii ale unor elemente consacrate. Eu o numesc originalitate. Ti-am povestit candva ca m-am incapatanat sa inventez o pompa, in loc sa copiez alt proiect. Am lucrat doi ani la ea. De ce am facut-o ? Pentru multumirea mea. Am fost eu si atat !
@LaMargineaNoptii: da, foarte bine spus "o chestiune de onestitate personala"
si de a nu-ti fura caciula singur, ca sa zic asa 
Complacerea in aparente, neasumarea propriei persoane si nesiguranta perpetua duce de multe ori si la cautarea de vinovati in exterior…
N-as zice ca societatea nu agreeaza oamenii care sunt prea "ei", daca isi gandesc actiunile astfel incat sa nu ii afecteze pe ceilalti si daca isi asuma consecintele propriilor actiuni, fara a cauta falsi vinovati decat propria persoana, atunci cand este cazul
@LaMargineaNoptii: da, foarte bine spus "o chestiune de onestitate personala"
si de a nu-ti fura caciula singur, ca sa zic asa 
Complacerea in aparente, neasumarea propriei persoane si nesiguranta perpetua duce de multe ori si la cautarea de vinovati in exterior…
N-as zice ca societatea nu agreeaza oamenii care sunt prea "ei", daca isi gandesc actiunile astfel incat sa nu ii afecteze pe ceilalti si daca isi asuma consecintele propriilor actiuni, fara a cauta falsi vinovati decat propria persoana, atunci cand este cazul
Rontz, ideile lansare de tine sunt in asentimentul meu! Si eu cred cu tarie ca este primordial sa fim noi insine, autentici, fara zorzoane si pelicule protectoare pentru ca numai astfel putem atinge esenta vietii ce se gaseste chiar in interiorul nostru. Din pacate de rutina nu avem cum scapa, in anumite momente e chiar necesara: spalatul, mancatul, imbracatul etc. Sunt de acord ca narcisistii, egocentricii, misoginii, rasistii si multi altii nu vor intelege de ce tot vorbim noi despre autenticitatea trairii. Stima de sine sau increderea in fortele proprii cum spuneai si tu este oglinda in care ar trebui sa ne uitam zilnic si fara teama. Acceptarea diversitatii este un pas important care ne ajuta sa ne cladim edificiul personalitatiii si secretul de a fi umani, zic eu. Niciodata nu vom putea fi placuti de toata lumea pentru ca fiecare priveste din punctul lui subiectiv de vedere, plua ca unii o pot lua prea personal si nu merita efortul. sa afci din asat un scop in sine mi se pare un consum inutil de energie care ar putea fi caanlizat pentru indeplinirea unor teluri mai nobile. Unii se ascund dupa pojghita snobismului si aleg sa fie parveniti, vanitosi ranindu-i pe ceilalti prin atitudinea lor superficiala. Dar sunt ei constienti de asta? Tin minte o vorba a bunicului meu: atat poate duce! E adevarat! Fiecare ar trebui sa-si stabileasca niste limite daca nu ale stiintei macar ale bunului simt. Care e iarasi relativ
si astfel revin la ce am scris despre politete… E un cerc vicios 
Rontz, ideile lansare de tine sunt in asentimentul meu! Si eu cred cu tarie ca este primordial sa fim noi insine, autentici, fara zorzoane si pelicule protectoare pentru ca numai astfel putem atinge esenta vietii ce se gaseste chiar in interiorul nostru. Din pacate de rutina nu avem cum scapa, in anumite momente e chiar necesara: spalatul, mancatul, imbracatul etc. Sunt de acord ca narcisistii, egocentricii, misoginii, rasistii si multi altii nu vor intelege de ce tot vorbim noi despre autenticitatea trairii. Stima de sine sau increderea in fortele proprii cum spuneai si tu este oglinda in care ar trebui sa ne uitam zilnic si fara teama. Acceptarea diversitatii este un pas important care ne ajuta sa ne cladim edificiul personalitatiii si secretul de a fi umani, zic eu. Niciodata nu vom putea fi placuti de toata lumea pentru ca fiecare priveste din punctul lui subiectiv de vedere, plua ca unii o pot lua prea personal si nu merita efortul. sa afci din asat un scop in sine mi se pare un consum inutil de energie care ar putea fi caanlizat pentru indeplinirea unor teluri mai nobile. Unii se ascund dupa pojghita snobismului si aleg sa fie parveniti, vanitosi ranindu-i pe ceilalti prin atitudinea lor superficiala. Dar sunt ei constienti de asta? Tin minte o vorba a bunicului meu: atat poate duce! E adevarat! Fiecare ar trebui sa-si stabileasca niste limite daca nu ale stiintei macar ale bunului simt. Care e iarasi relativ
si astfel revin la ce am scris despre politete… E un cerc vicios 
nu vei reusi niciodata, pentru ca nici eu nu voi reusi niciodata, pentru ca nimeni nu va reusi niciodata sa fie el insusi in societatea de azi. poate doar asa, la dus, singur in casa.
nu vei reusi niciodata, pentru ca nici eu nu voi reusi niciodata, pentru ca nimeni nu va reusi niciodata sa fie el insusi in societatea de azi. poate doar asa, la dus, singur in casa.
@pheideas: simpla actiune de a copia nu ma deranjeaza neaparat…o fac si eu, atunci cand vreau…ma intreb acum, daca ai inteles tu
nemultumire, daca vrei sa-i spunem asa, as avea referitor la faptul ca oamenii nu au suficienta incredere in ei, asa cum am tot zis si prin postare, si nesiguranta are f multe consecinte negative la nivel de viata de la a nu avea curajul de a fi ei insisi pana la acumulare de frustrari pe diferite planuri ale vietii, frustrari care duc chiar si la schimbari de personalitate, de esenta proprie si care, direct sau indirect, ii afecteaza si pe ceilalti…cel putin asa am observat eu…
Pui pariu ca nimeni sau aproape nimeni nu va intelege si inteleg ca o faci pentru ca esti de parere ca nu multi isi pun problema sa fie ei insisi si sa sesizeze diferenta intre a fi sau nu ei insisi. In naivitatea si optimismul meu, imi place sa cred ca nu ai dreptate si asta nu pentru ca randurile mele ar fi, vai, revelatoare, ci pentru ca sunt sigura ca sunt muuuulti care nu numai ca isi pun problema, dar stiu cu mult mai multe decat mine pe tema asta
Asa cum am scris in postare, a fi eu insami inseamna atat sa merg pe cai batatorite, daca mi se potrivesc si ma reprezinta, cat si sa actionez in feluri in care altii nu au facut-o sau cu care unii sau toti nu ar fi de acord. Tin cont de deciziile celorlalti atata timp cat ar putea fi afectati de ale mele, evident, si, indiferent ca iau decizii sfatuita, influentata de cei care conteaza pentru mine sau le iau fara nici un aport exterior, important este sa mi le asum, asa cum imi asum si actiunile si inactiunile nedecise expres sau, mai bine spun, negandite
Atata timp cat mie imi e bine cu alegerile si deciziile mele, cat imi asum si le suport consecintele, ma intereseaza mai putin daca sunt "invechite" sau "inovatoare". Am alte criterii dupa care imi traiesc viata
@pheideas: simpla actiune de a copia nu ma deranjeaza neaparat…o fac si eu, atunci cand vreau…ma intreb acum, daca ai inteles tu
nemultumire, daca vrei sa-i spunem asa, as avea referitor la faptul ca oamenii nu au suficienta incredere in ei, asa cum am tot zis si prin postare, si nesiguranta are f multe consecinte negative la nivel de viata de la a nu avea curajul de a fi ei insisi pana la acumulare de frustrari pe diferite planuri ale vietii, frustrari care duc chiar si la schimbari de personalitate, de esenta proprie si care, direct sau indirect, ii afecteaza si pe ceilalti…cel putin asa am observat eu…
Pui pariu ca nimeni sau aproape nimeni nu va intelege si inteleg ca o faci pentru ca esti de parere ca nu multi isi pun problema sa fie ei insisi si sa sesizeze diferenta intre a fi sau nu ei insisi. In naivitatea si optimismul meu, imi place sa cred ca nu ai dreptate si asta nu pentru ca randurile mele ar fi, vai, revelatoare, ci pentru ca sunt sigura ca sunt muuuulti care nu numai ca isi pun problema, dar stiu cu mult mai multe decat mine pe tema asta
Asa cum am scris in postare, a fi eu insami inseamna atat sa merg pe cai batatorite, daca mi se potrivesc si ma reprezinta, cat si sa actionez in feluri in care altii nu au facut-o sau cu care unii sau toti nu ar fi de acord. Tin cont de deciziile celorlalti atata timp cat ar putea fi afectati de ale mele, evident, si, indiferent ca iau decizii sfatuita, influentata de cei care conteaza pentru mine sau le iau fara nici un aport exterior, important este sa mi le asum, asa cum imi asum si actiunile si inactiunile nedecise expres sau, mai bine spun, negandite
Atata timp cat mie imi e bine cu alegerile si deciziile mele, cat imi asum si le suport consecintele, ma intereseaza mai putin daca sunt "invechite" sau "inovatoare". Am alte criterii dupa care imi traiesc viata
@Lolita: ma bucur ca ai regasit idei in asentimentul tau
si poate ca uneori din pacate, alteori din fericire, in viata noastra zilnica exista si activitati de rutina, dar si alea fac parte din noi si insasi modalitatea in care le "indeplinim" inseamna "a fi noi insine" 
, probabil ca asta este de fapt aspectul dureros care are consecintele pe care le-ai mentionat tu, in final, ranindu-i pe ceilalti…
si mama are una pe tema asta : "fiecare face exact atat cat poate, nici mai mult, nici mai putin" 
)
Discutia cu rutina am mai avut-o la o postare anterioara
Da, increderea in sine si respectul fata de propria persoana sunt oglinzi in care ar trebui sa ne uitam zilnic, dar important este sa ne uitam, cum spunea LaMargineaNoptii mai sus, cu onestitate
Imi place vorba bunicului tau
@Lolita: ma bucur ca ai regasit idei in asentimentul tau
si poate ca uneori din pacate, alteori din fericire, in viata noastra zilnica exista si activitati de rutina, dar si alea fac parte din noi si insasi modalitatea in care le "indeplinim" inseamna "a fi noi insine" 
, probabil ca asta este de fapt aspectul dureros care are consecintele pe care le-ai mentionat tu, in final, ranindu-i pe ceilalti…
si mama are una pe tema asta : "fiecare face exact atat cat poate, nici mai mult, nici mai putin" 
)
Discutia cu rutina am mai avut-o la o postare anterioara
Da, increderea in sine si respectul fata de propria persoana sunt oglinzi in care ar trebui sa ne uitam zilnic, dar important este sa ne uitam, cum spunea LaMargineaNoptii mai sus, cu onestitate
Imi place vorba bunicului tau
@cdmitroi: da, intr-o varianta absoluta nu vom reusi niciodata… din cauza societatii de azi, din cauza societatii dintotdeauna, care ne "obliga", in caz ca nu suntem de acord, sa tinem cont si de ceilalti
Dar, zic eu, cu cat incercam sa fim mai aproape de a fi noi insine, in limitele posibilului, cu atat avem mai mult de castigat
@cdmitroi: da, intr-o varianta absoluta nu vom reusi niciodata… din cauza societatii de azi, din cauza societatii dintotdeauna, care ne "obliga", in caz ca nu suntem de acord, sa tinem cont si de ceilalti
Dar, zic eu, cu cat incercam sa fim mai aproape de a fi noi insine, in limitele posibilului, cu atat avem mai mult de castigat
si vrei sa spui ca nu incarcam? incerca, incercam, cum sa nu incercam!!
si vrei sa spui ca nu incarcam? incerca, incercam, cum sa nu incercam!!
cartea are o minunatie de scriitura, de maestru. evident, nu e capodopera lui grass – ci toba.
dar ce vroiai, doar nu e roman de aventuri, e noraml sa lancezeasca, grass are multe de spus…
@dragos: intr-adevar minunatie de scriitura…stilul mi-a placut f mult si o sa citesc si toba de tinichea
Nu sunt adepta romanelor de aventuri, din contra
N-am citit cartea, dar m-ai făcut curioasă… Mulţumesc de recomandare.
@Delf: cu multa placere
Fain! De la premoniţii, liber arbitru şi decizii la Edith Piaf. Noroc că eşti balanţă şi înţelegem
Ce aduseşi tu în discuţie acilea e materie primă pentru muuulte discuţii, controverse şi păreri. Am să mă leg doar de chestia cu premoniţiile, (pre)sentimentele sau cum vrei să le numeşti. Informaţiile de care zici tu şi în baza cărora luăm anumite decizii nu se rezumă doar la cele obţinute pe căi clasice.
Există o sumă de informaţii care se pot obţine prin ceea ce unii numesc "căi paranormale" sau, ceea ce tu numeşti, inexplicabile. Creierele noastre sunt nişte emiţătoare-receptoare complexe, care emit şi pot recepta undele emise de alte creiere, captînd informaţiile codate în acele unde. Un fel de "reţea wireless" dacă vrei
.
Cînd simţi ceva anume despre o persoană, nu faci altceva decît să captezi nişte informaţii emise de persoana respectivă. De ce ni se pare ciudat şi ne îndoim de veridicitatea unor astfel de informaţii? Pentru că suntem obişnuiţi să le obţinem pe căile ce utilizează simţurile palpabile: văz, auz, atingere.
Cu siguranţă ai auzit de telepatie şi s-a dovedit ştiinţific că este reală. De asemnea, este dovedit ştiinţific: creierul uman emite anumite tipuri de unde. Ştii care e una din explicaţiile fenomenului "deja-vu"? Recunoaşterea unor locuri pe care nu le-ai mai văzut niciodată se întîmplă pentru că… de fapt le-ai mai văzut
Mai exact, la un moment dat le-ai captat, sau ţi-au fost transmise, de la o persoană care a fost acolo. 
E o variantă. Nu pot spune cu certitudine că aşa este sau nu. Dar ţinînd cont de alte variante – de exemplu, viaţă anterioară (care şi asta poate avea o explicaţie mai palpabilpă decît cea cu minunea divină) – şi de certitudinea că telepatia există, o găseasc cea credibilă şi susceptibilă de a fi reală.
Cît priveşte liberul-arbitru, am auzit o chestie tare interesantă într-un serial cu multe subtilităţi: singurul lucru pe care îl controlăm cu adevărat e acela dacă suntem buni sau răi
Filosofie ieftină, realitate, cine ştie. Partea interesantă e că putem vedea dacă e aşa sau nu fiecare dintre noi, empiric 
Am comentat o tonă dar, avînd în vedere că nu te-am mai stresat demult, ştiu c-o să-mi treci cu vederea
Rontziki, in scurta mea peregrinare prin viata, am avut ocazia sa observ cateva fenomene interesante, carora empiric, le spunem: legate de destin.
Fiind un subiect de avantgarda, mentionez ca maine s-ar putea sa am o alta parere.
Cred a in drumul nostru apar doua feluri de influente. Unele usoare si alte dure. Cele usoare, cum spuneai, sunt asemeni crengilor unui arbore. Deciziile pe care le luam sunt legate de anterior, oarecum previzibile, si ce e mai important, le luam intr-o unanimitate interioara. Adica ratiunea si simturile noastre le acceptam ca pe ceva cunoscut sau pe-aproape. Influentele dure sunt asemeni unuei tamponari, in care o alta masina vine si ne scoate de pe drumul nostru firesc. Aceste influente avem obiceiul sa le respingem, pentru ca sunt altfel decat ce am vazut, cunoscut, suntem obisnuiti. Dar ele, interesant, vin in viata noastra. Si nu e vorba de pesoane pe care le cunoastem intamplator, ci si evenimente tragice. Am spus mai devreme, avem tendinta sa le respingem. Ce e interesant, acum urmeaza. Uneori gresim, incadrandu-le la "rele", dar ingnoram un aspect, si anume acela ca spre deosebire de majoritatea influentelor "rele" acestea au reusit sa patrunda destul de adanc incat sa ne afecteze. Cum au reusit ? Ceva din natura lor s-a potrivit cu ceva din natura noastra. De ce le respingem, pentru ca ele aduc ceva nou, cu care nu suntem obisnuiti. In realitate, se opune ratiunea noastra, pe principiul: "Nu se poate, cum sa fac eu asta ?! Eu niciodata nu am facut !". E un fel de conflict intre simt si ratiune.
Din pacate, pentru foarte multi dintre noi, ratiunea este mult mai puternica, si nu atat ratiunea cognitiva, ci acea patternala, sablonara.
…
Iti dau un exemplu. In ianuarie 2007 mi s-a intamplat sa cunosc un psiholog, care mi-a devenit prieten. L-am cunoscut intr-un moment al vietii destul de dificil. La inceput nu am dat importanta, apoi, cu timpul, mi-am dat seama ca omul acela nu aparuse intamplator. Ceva in mentalul meu "l-a ales", l-a chemat si el a venit. Acel prieten, la un moment dat, s-a uitat in ochii mei si mi-a intins o carte pentru copii – Alchimistul de Coelho. Am zambit. Mi-a spus: 'Ia-o, citeste-o !" Si am citit-o intr-o ora. … Din cartea aceea am invatat ca pe drumul vietii apar aceste influente dure. La inceput le ignoram. Apoi apar din nou, la inceput mai des, si daca le ignoram in continuare, ele apar din ce in ce mai rar, pana se sting. Ele nu vin intamplator, ci sunt menite sa ne atraga atentia, fie ca drumul pe care mergem e un drum infundat, fie ca ceva din submentalul nostru este crtoit sa aleaga alt drum, pe care nu-l vedem, si care ne va schimba viata in bine. Dar aceste influente nu vin intamplator, ci sunt atrase. Noi le atragem, uneori constient, alteori inconstient.
Si am mai invatat ceva: sa nu resping din prima, ci sa astept si un al doilea semn, eventual si un al treilea.
Mi s-a intamplat, tot in 2007 sa stau de vorba cu un monah intelept, la Frasinei – templul spiritualitatii romanesti, tocmai despre astfel de influente. Ma rog, plaja era mai extinsa, la vise si premonitii. Si el mi-a spus acelasi lucru: "tine seama, numai daca se repeta !".
@Saturnianul: pai chiar voiam sa-ti atrag atentia ca ma neglijezi
Sunt convinsa ca telepatia este cat se poate de reala si mi s-a intamplat, mai ales cu persoane foarte apropiate.
Pun informatiile primite pe seama telepatiei de multe ori, dar in postare m-am referit la informatii care nu ne sunt tranmise prin telepatie pentru ca asta ar insemna ca cel putin o persoana le cunoaste…ma refer la intamplari viitoare, pe care nu le cunoaste nimeni, dar despre care simti uneori ca vor avea loc…si atunci m-am gandit ca poate intr-adevar anumite chestii sunt "scrise", iar receptarea senzatiilor respective arata chiar existenta unei eventuale presetari pe care o denumim "destin"
@Pheideas: da, atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul lucreaza la ideplinirea dorintei tale, cum se spunea in cartea amintita de tine
Asa este, avem puterea de a atrage atat binele, cat si raul, de a transmite si recepta fel si fel de informatii si chiar de a atrage sau respinge persoane, situatii, intamplari…
Si totusi, inclin sa cred ca nu este doar asta…anumite lucruri se intampla fara ca noi sa ni le dorim sau chiar fara sa ne fie teama ca se vor intampla, atragandu-le astfel prin teama…Unele lucruri pur si simplu se intampla din ratiuni pe care nu le intelegem sau le intelegem ulterior si faptul ca uneori simtim dinainte incotro, nu inseamna ca am transmis ceva, ci poate inseamna ca am receptat informatii cu privire la ce ne-o fi "scris"
Din comentariul tau inteleg ca esti mai degraba inclinat sa crezi ca noi determinam si ca, daca am controla aceasta putere de a determina, am avea de fapt un control mai puternic asupra vietii noastre. Sunt de acord cu ideea, dar numai pornind de la un punct incolo, adica inca sunt de parere ca sunt linii pre-trasate si noi putem determina pe care mergem…avem libertatea de a alege, dar consecintele atasate alegerii sunt deja "scrise", precum si urmatoarele alegeri generate de ultima.
@Pheideas: referitor la "semne" si la intuitie, da, si eu ma ghidez dupa ideea repetarii acestora, dar am observat ca uneori nu repetarea este importanta, ci intensitatea
Inca studiez infuenta noastra asupra determinarii evenimentelor. Nu ma pot pronunta. Acum am o banuiala ca noi le determinam. Mai am banuiala ca sensul de "noi" e destul de empiric, in realitate, noi facand parte din ceva mult mai complex, precum celulele unui organism. E vorba si de baloanele energetice si altele …
Pai frecventa e o masura a intensitatii. Ca si amplitudinea etc.
si eu inca mai analizez cum e cu determinarea, bineinteles pe alte cai
pentru ca cercetarea stiintifica este, dupa parerea mea, limitata si sper ca, daca toate explicatiile se pot gasi acolo, sa se gaseasca atunci cand n-o sa mai fiu eu 
)
Atata timp cat pentru punctul de plecare, determinarea initiala, ca sa zic asa (radacinile si tulpina din postarea mea) nu se vor gasi raspunsuri la "de ce aici? de ce acum? de ce asa?", inseamna ca pot spera in explicatii de alta natura
Hei! Prea grele pentru neuronu' meu bagat de sefii lui in chestii obscure de o importanta major de indoielnica.
Ce-as putea io sa emit la faza asta:
– creierul femeii e o antena mai buna decat cel al barbatului in captarea informatiilor neevidente simturilor normale.
– Io nu m-as duce catre telepatii si vieti anterioare. Las pe altii. As explica fenomenele astea prin reflexe ascunse in codul genetic si datorate unor experiente ce au avut darul de a lustrui si modela subconstientul uman intru supravietuire.
– Reflexele sunt declansate de factori pe care nu-i percepem in mod constient, dar care impresioneaza creierul subliminal. Feromoni, culori, asocieri de imagini, sunete, mirosuri, senzatii termice, etc. ce fac instinctul de supravietuire ancestral sa iasa la iveala si sa ne ghideze comportamentul.
– S-ar putea sa facem din tantar armasar. Nu cred ca aparitia fenomenelor despre care faci vorbire este chiar atat de semnificativa – statistic vorbind. Cred ca frecventa lor de aparitie este sub limita de credibilitate. Tocmai de aceea ni se par tulburatoare. Altfel spus, o dai gres de zece ori si nu tii minte. O nimeresti o data si te feliciti pentru intuitie.
@bogdanic: pana la vieti anterioare nu as merge nici eu
Despre telepatie, cred ca exista si nu-mi pare chiar inexplicabila…
si-apoi chiar nu ne putem ghida in orice dupa asta.
Da, de-acord cu tine, foarte multe senzatii sunt date de informatiile subliminale pe care le primeste creierul nostru in diferite forme.
Evident ca nu vorbeam despre a intui tot timpul sau despre a tine cont chiar de toate senzatiile de genul asta, pentru ca nu sunt toate reale, ca sa zic asa, intuitia ne mai joaca si feste
Am observat insa ca, atunci cand e vorba de chestiuni importante, de decizii care conteaza si determina drumuri in viata, e bine sa ne bazam si pe ce simtim, sa alegem in directia in care simtim, cel putin mie mi s-a intamplat sa iau decizii aparent in neregula daca puneam in balanta avantaje si dezavantaje, dar in care a atarnat mult ce simteam eu sa fac, si s-au dovedit a fi bune
"Iubirea – în forma ei divina, în forma ei reală, reprezintă o putere pe care nu putem să ne-o imaginăm. Este puterea care ţine universul întreg într-o ordine firească. Este puterea care-i dă viaţă seminţei şi puterea fără de care niciunul dintre noi n-am putea respira nici măcar o secundă." – Octavian Paler
Nu am vrut sa imi dau eu cu parerea despre acest sublim cuvant "iubire". Am ales acest pasaj scris de marele maestru.
Bine te-am regasit, deosebito.
"Iubirea – în forma ei divina, în forma ei reală, reprezintă o putere pe care nu putem să ne-o imaginăm. Este puterea care ţine universul întreg într-o ordine firească. Este puterea care-i dă viaţă seminţei şi puterea fără de care niciunul dintre noi n-am putea respira nici măcar o secundă." – Octavian Paler
Nu am vrut sa imi dau eu cu parerea despre acest sublim cuvant "iubire". Am ales acest pasaj scris de marele maestru.
Bine te-am regasit, deosebito.
@sufletica: frumos a scris Paler despre iubire in mai multe randuri
Pe-astea nu le stiam si iti multumesc! 
Tot el a zis: "Este ceva in orice iubire profunda care nu poate fi explicat" si mare dreptate are
Bine ai revenit pe la mine!
@sufletica: frumos a scris Paler despre iubire in mai multe randuri
Pe-astea nu le stiam si iti multumesc! 
Tot el a zis: "Este ceva in orice iubire profunda care nu poate fi explicat" si mare dreptate are
Bine ai revenit pe la mine!
ratiunea saboteaza sentimentele … ce fain suna.
iti dau dreptate intru-totul.
ratiunea saboteaza sentimentele … ce fain suna.
iti dau dreptate intru-totul.
"Cercul poetilor disparuti" merita vazut,ca si cartea citita!Robin Williams reuseste sa fie un profesor,fie si pret de-un film,absolut minunat!
@Rodica: da, asa este, cu un astfel de profesor, mi-ar placea orice materie
si eu am avut un week-end plin de filme. Eu m-am axat pe cele un pic mai romantice. Am bagat si unul un pic mai mult de groaza. De-abia astept week-end-ul viitor sa mai prestez cateva.
O sa merg pe recomandarile tale de aici.
@sufletica: am citit ce-ai vazut
si voiam sa-ti recomand cate ceva, dar am vazut ca aveai deja o lista luuunga de recomandari 
Cu alea mai de groaza nu ma impac…mi-ar placea, dar nu stiu cine mai doarme apoi
Da tu cand mai ai timp si de filme, ca eu abia mai vad existenta televizorului in casa
@cdmitroi: timp de filme numesti tu 3 filme in 3 saptamani?
Dar las' ca recuperez eu
O sa incerc si eu…de indata ce-mi resuscitez mousul… a crapat chiar zi.
@Escu: resusciteaza-l, sper sa nu fie nevoie sa-i faci respiratie gura la gura
si fa testul, ca e fain 
Ce bine ca nu beau cafea… cat despre muzica…e placuta.
@Escu: de ce e, dom'le, bine ca nu bei cafea?
E asa placuta o cafea cu o muzica faina…
Comentariile tale sunt faine
@bogdanic: pe cat de adevarate, pe atat de amuzante interpretarile la test, asa ca nu m-am putut abtine de la comentarii
Cine stie, cunoaste
Poate ii place ceaiul 
@Aimee: adevarul e ca si ceaiul merge cu o muzica faina
Ahhh, Rontzikoooo, îl ador pe Joe Dolan!!! E toată copilăria mea, e dans alături de tata, ce frumooooooos!!!! Te pupey tare tare tare și să mă ierți de absența prea lungă
@LiaLia: yupiiiiii!!! Mai e cineva care isi regaseste copilaria in melodiile lui Joe Dolan!!!
Si eu dansam pe Joe Dolan in copilarie 
, l-am redescoperit prin facultate si apoi s-a infiltrat in multe amintiri frumoase 
Balanţă, echilibru? Hai bre, fugi d-acilea. Dar de uţa-uţa nu zice nimic? Chestia aia balanţieră, cînd într-o parte, cînd într-alta
Vezi? Comentez rar dar profund
@Saturnianul: da, extrem de profund
nu stiu daca sa "apreciez" profunzimea sau raritatea 
Am incercat sa citesc cartea anul trecut ca sa l bifez pe Saramago, dar dezamagire..dupa cateva pagini am abandonat o..nu m a prins absolut deloc..poate trebuia sa perseverez, dar mi s a parut o clona de 1984 asa ca nu..
@bogdanm: nu am citit 1984, dar am vazut filmul mai demult si nu cred sa aiba foarte multe in comun cu Toate numele
Incearca altceva de Saramago…mie mi-a placut foarte mult Intermitentele mortii
ma bucur mult ca v-au placut, si ma bucur si pentru postarea cu piesele recomadate, pentru ca mi-am facut si eu rost de noi ''obsesii'' asa
Magnifice melodii! Mi-au deschis apetitul pentru visare, melancolie si nu pot decat sa multumesc pentru aceasta stare…
@Lolita: hei, bine ai revenit
Ma bucur ca ti-au placut…eu nu ma mai satur sa le ascult 
hello,
uite aici o melodie superba…care intristeaza si bucura deopotriva…care aduce amintiri si naste sperante…care iubeste si sufera,care determina la visare si la trairi intense….
Sa fi iubita!
http://www.youtube.com/watch?v=ftZAZWLrWKo
@Rodica: Katie Melua
foarte faina melodia…mie imi placea It's all in my head 
Daca ti-a placut Chambao iti recomand sa mai sapi
are cateva melodii superbe si pline de ritm. Ma bucur ca am putut sa iti trezesc un pic de nostalgie.
Minunate melodii. Melodia care m-a obsedat astazi a fost: http://www.youtube.com/watch?v=KO4uzqLYMGo
@iguana: waw! e foarte frumoasa melodia si clipul e f reusit! nu mi-a venit sa cred ca sunt romani
@Sufletica: n-am avut eu inca timp sa-mi fac de cap pe net, dar fii sigura ca o sa mai Chambao
LA MULŢI ANI! Îţi doresc din suflet multă sănătate, belşug şi fericire! Ai o dedicaţie din partea mea aici: http://noapteaiguanei.wordpress.com/2009/10/15/astazi-este-ziua-lor/
@Iguana: Multumesc frumos pentru urari! Cu dedicatia, m-ai nimerit si m-ai dat gata, ca de obicei
hei, la multi ani draguta din partea noastra aamcdmitroi
Cât mâine…?-Mariana Fulger
cât adevăr încape într-un ceas,
câtă întrebare,
câte braţe schiţează regăsiri,
câte priviri sărutul,
când trenuri se scriu între azi şi ieri,
din întâmplare în întâmplare,
şi staţii dispar, şi nu ştii
care e fereastra prin care să priveşti,
uşa la care să baţi?
se adânceşte sacralul,
se redefinesc împărăţii,
soarele e un detaliu izbitor
în nestatornicia eliptică a speranţei.
fecioară, pruncului tău, pace,
omului, înţelepciune,
ţie, domnul meu, lumină.
când culci tâmpla pe genunchii mei
şi-ţi citesc în privire atâta poezie,
cât mâine încape într-o inimă?
Wow,e rost de La multi ani,balanto?Pai sa fi cu noroc,daruri in fericire si clipe linistite cu prieteni aproape!
Obsedata, tuu? Cine zice ?
Enjoy your new obsessions 
Frumoase toate melodiile, fiecare in felul ei, desi au toate un numitor comun
La multi ani, rontziki draga!! Multa sanatate, fericire, iubire si romantism sa ai in viata lunga ce te asteapta
si mie imi place Gerard Butler
Mi-am mai amintit o piesa, pe ca re o ascult de fiecare data cand nu stiu ce sa ascult: Kelly Familiy- Angel
@Aimee: exact, cine, io?!
o parte din ele chiar sunt pe cale sa devina obsesii 
@iulia: daaa, superba melodie! o ascult si eu din cand in cand
@cdmitroi: Multam frumos! Pup si eu amcd-ul, a-ul de 2 ori
@Rodica: frumoase versuri
Multumesc!
@Aimee: Multam frumos! Asa sa fie, cum zici tu, mai ales romantism
Iti spun si eu timit si ispasit
Multi Ani si fericiti-nainte
@cdmitroi: multumesc inca o data
Nu-mi zisesi tu si mai sus in alt comment?! 
Imi place leapsa. Pot sa o "fur"?
Imi place leapsa. Pot sa o "fur"?
@iYli: bineinteles, chiar te rog
@iYli: bineinteles, chiar te rog
Promit să o rezolv. Deocamdată am de pasat mai departe premiul de la tine, ăla pe care l-am primit de ziua mea.
A, și bun venit la mine în blogroll
Promit să o rezolv. Deocamdată am de pasat mai departe premiul de la tine, ăla pe care l-am primit de ziua mea.
A, și bun venit la mine în blogroll
@Bianca: astept cu interes sa vad ce poze postezi
La fel si tie!
@Bianca: astept cu interes sa vad ce poze postezi
La fel si tie!
Vaaai, dar nu-mi pot lua ochii de la şuviţa aia rebelă. O mai ai şi azi?
O să mă strădui din răsputerile mele saturniene să rezolv această leapşă deosibit de grea. Asta numai pentru că mi-a plăcut cum arătai în poză. Eh, ce tînără erai!…
Vaaai, dar nu-mi pot lua ochii de la şuviţa aia rebelă. O mai ai şi azi?
O să mă strădui din răsputerile mele saturniene să rezolv această leapşă deosibit de grea. Asta numai pentru că mi-a plăcut cum arătai în poză. Eh, ce tînără erai!…
@Saturnianul: o mai am, ca nu am chelit
Diferenta e ca acum am ceva mai multe 
@Saturnianul: o mai am, ca nu am chelit
Diferenta e ca acum am ceva mai multe 
superba poza cu peisaju…si copilul acela cu mana in gurita e frumos
superba poza cu peisaju…si copilul acela cu mana in gurita e frumos
@Japkinho: Bine ai venit pe la mine si multumesc!
@Japkinho: Bine ai venit pe la mine si multumesc!
haioasa prima poza
haioasa prima poza
ce norocoasa ai fost !!! cat mi-as fi dorit un asemenea peisaj in curte la bunici !!!
ce norocoasa ai fost !!! cat mi-as fi dorit un asemenea peisaj in curte la bunici !!!
Super misto review-urile de filme. Eu n-am rabdare sa scriu atat de mult.
Super misto review-urile de filme. Eu n-am rabdare sa scriu atat de mult.
@Anne: bine ai venit pe aici!
Cam asta era intentia cu prima poza si ma bucur ca si-a atins scopul
@Anne: bine ai venit pe aici!
Cam asta era intentia cu prima poza si ma bucur ca si-a atins scopul
@hime: asa este, chiar am fost norocoasa sa copilaresc inconjurata de astfel de peisaje si inca ma bucur de ele de cate ori reusesc sa ajung acasa
@hime: asa este, chiar am fost norocoasa sa copilaresc inconjurata de astfel de peisaje si inca ma bucur de ele de cate ori reusesc sa ajung acasa
@Escu: Multam fain!
)
Eu inca mai editam la postare, desi publicata, si am facut ochii mari intrebandu-ma cand ai avut timp sa citesti si sa comentezi
Stai linistit ca, din atat cat scrii, eu ma inspir pentru lista de vazut
@Escu: Multam fain!
)
Eu inca mai editam la postare, desi publicata, si am facut ochii mari intrebandu-ma cand ai avut timp sa citesti si sa comentezi
Stai linistit ca, din atat cat scrii, eu ma inspir pentru lista de vazut
In programul de mailuri (Outlook) am si RSS feeds. Se updateaza la 5 minute automat..deci..te-am citit acolo si dupa aia am venit sa comentez.
E bine daca te inspiri din filmele pe care le vad eu. Btw..ti-ai luat soundtrack-ul de la Public Enemies? Mie imi place la nebunie albumul.
In programul de mailuri (Outlook) am si RSS feeds. Se updateaza la 5 minute automat..deci..te-am citit acolo si dupa aia am venit sa comentez.
E bine daca te inspiri din filmele pe care le vad eu. Btw..ti-ai luat soundtrack-ul de la Public Enemies? Mie imi place la nebunie albumul.
@Escu: eu functionez pe baza de google reader si de blogrol
Deocamdata am ascultat doar pe youtube melodii din soundtrack, dar urmeaza sa-l procur pe tot, ca e geniala muzica filmului
@Escu: eu functionez pe baza de google reader si de blogrol
Deocamdata am ascultat doar pe youtube melodii din soundtrack, dar urmeaza sa-l procur pe tot, ca e geniala muzica filmului
Hmm..ia stai ca ti-l trimit eu prin transfer.ro
Sa te uiti in 10 min in mail. OK?
Hmm..ia stai ca ti-l trimit eu prin transfer.ro
Sa te uiti in 10 min in mail. OK?
@Escu: aaa, supeeeer! Multam muuuult!
@Escu: aaa, supeeeer! Multam muuuult!
Done.
Done.
Gata, m-am achitat de leapsă cu cea mai mare plăcere. Sper că a ieșit bine
Gata, m-am achitat de leapsă cu cea mai mare plăcere. Sper că a ieșit bine
Dulcica foc :*
Dulcica foc :*
@Aimee: Multam!
@Aimee: Multam!
Legat de prima carte, în ultimul paragraf văd că ai înţeles cui se adresează cartea şi că nu eşti în target
Băi şi era laudat Martin Page ăsta, că mi-e cunoscut numele deşi n-am citit nici o carte de el.
@Saturnianul: de fapt, ambele se adreseaza, teoretic, aceleiasi categorii de cititori, doar ca isi permite sa generalizeze in cadrul categoriei, ca sa zic asa…ridica inadaptarea la rang de cinste si ii condamna in bloc pe cei care se adapteaza societatii prin activitatea si preocuparile lor, iar eu nu sunt de acord cu generalizarile…in general
Asa m-am pacalit si eu
, desi, cand am cumparat prima carte, nu era inca asa laudat, la noi, si chiar m-a atras titlul…
ce de mancare…sper ca nu ai facut-o pe toata odata. nu ?
Eu n-am mai gatit… din concediu!
@Escu: aoleu, cum era sa o gatesc pe toata odata?!
)
)
In ultimele vreo 2 luni am gatit toate felurile si de fiecare data am zis ca postez…asa ca am postat-o acum pe toata
Si io intrasem la idei. Chiar ma gandeam cand si cum o sa mananci toate astea si ca ai nevoie de ajutor…
nu am auzit niciodata pana acum de crema de rosii cu galuste
. apropo ai gatit si pt prieteni sau mananci numai tu ??? iti era tare foame 
eu in schimb nu am auzit niciodata de acest scriitor
o sa ma documentez mai bine !
@bogdanic: faceam vreo 100 kg sa le mananc pe toate odata
)
@hime: nici eu nu auzisem decat de supa de rosii cu galuste sau de crema de rosii, le-am combinat si a iesit chiar buna
gatesc numai cand stiu ca mai mananca si altii 
A, daca e dupa mine, se strica mancarea
@hime: nu te stradui prea tare
, desi, daca vrei o carte care sa te relaxeze intr-o dupa-amiaza, merge…
Mi-ai starnit toate poftele … In gura mea se contopesc arome de toate felurile. Iar varza calita e pe primul loc.
Și brusc mi s-a făcut foame, dar e totuși cam târziu
Yummy…da te pricepi la "bucătărit".
Wow, asta e un adevarat atac la adresa glandelor mele salivare
Misto, bravo!
Sunt fix in aceeasi pozitie ca si a ta vis a vis de Public Enemie. De abia asteptam sa-l vad, speram sa ma lase masca, mai ales ca il ador pe J Depp (si nu, nu pentru cum arata). Insa… am fost dezamagita. Si e greu sa pun punctul pe i, sa imi dau seama fix ce anume m-a deranjat sau nu m-a prins. Poate a fost o idee prea fortat? Habar n-am…
Sunt fix in aceeasi pozitie ca si a ta vis a vis de Public Enemie. De abia asteptam sa-l vad, speram sa ma lase masca, mai ales ca il ador pe J Depp (si nu, nu pentru cum arata). Insa… am fost dezamagita. Si e greu sa pun punctul pe i, sa imi dau seama fix ce anume m-a deranjat sau nu m-a prins. Poate a fost o idee prea fortat? Habar n-am…
@pheideas: atunci sa nu-ti mai spun si cat de buuuuna a fost, nu?!
@Bianca: e mult spus ca ma pricep…nu prea am experienta in domeniu, dar tot ce am gatit mi-a iesit foarte bun
@Arana: cred ca ai dreptate…e posibil ca, din cauza ca intr-adevar a fost cam fortata ideea, sa fi avut senzatia ca ceva lipseste…Totusi, e un film fain care merita vazut
@Arana: cred ca ai dreptate…e posibil ca, din cauza ca intr-adevar a fost cam fortata ideea, sa fi avut senzatia ca ceva lipseste…Totusi, e un film fain care merita vazut
Adevarul e ca nu e greu de preparat o varza calita. Iar cel mai complicat mi s-a parut tortul.
Dai si tu o reteta ? Asa … pentru barbatii bucatari.
@pheideas: sa ti-o dau, sa nu ti-o dau…?! ma mai gandesc
wow..cred ca ai stat sa scrii postul asta…vreo 2 ore ?
eu scriu fara diacritice..si scriu mai repede decat restul lumii
wow..cred ca ai stat sa scrii postul asta…vreo 2 ore ?
eu scriu fara diacritice..si scriu mai repede decat restul lumii
@Escu: nu am stat chiar 2 ore
)
Nu cred că scrii mai repede ca mine (fără diacritice, evident).
Până mă invăţ să scriu repede cu diacritice, toată lumea scrie mai repede ca mine, dar mă fac eu mare
@Escu: nu am stat chiar 2 ore
)
Nu cred că scrii mai repede ca mine (fără diacritice, evident).
Până mă invăţ să scriu repede cu diacritice, toată lumea scrie mai repede ca mine, dar mă fac eu mare
Vaaai! Poor, poor puttycat
Vezi că poţi seta să interschimbi limbile tastaturii. Control Panel – Regional Settings – Keyboards and Language. Ca să nu te mai chinui să găseşti semnele de punctuaţie…
Vaaai! Poor, poor puttycat
Vezi că poţi seta să interschimbi limbile tastaturii. Control Panel – Regional Settings – Keyboards and Language. Ca să nu te mai chinui să găseşti semnele de punctuaţie…
@Saturnianul: ştiu că le pot interschimba, dar, dacă le tot sucesc, n-o să invăţ niciodată pe unde se află ele…semnele
Am mai aplicat procedeul ăsta când chiar nu găseam ceva cum a fost "@" pe care l-am găsit până la urm㪠AltGr + v…cine s-ar fi gândit??? 
@Saturnianul: ştiu că le pot interschimba, dar, dacă le tot sucesc, n-o să invăţ niciodată pe unde se află ele…semnele
Am mai aplicat procedeul ăsta când chiar nu găseam ceva cum a fost "@" pe care l-am găsit până la urm㪠AltGr + v…cine s-ar fi gândit??? 
Presupun că ai Windows XP. Instalează maparea ("driverul") de tastatură de mai jos şi o să ai toate semnele la locul lor, inclusiv Z sau Y. Citeşte şi instrucţiunile din pagină:
http://www.secarica.ro/html/ro_kbd_winxp.html
Presupun că ai Windows XP. Instalează maparea ("driverul") de tastatură de mai jos şi o să ai toate semnele la locul lor, inclusiv Z sau Y. Citeşte şi instrucţiunile din pagină:
http://www.secarica.ro/html/ro_kbd_winxp.html
O continuare a discutiei despre destin. Nimic din ce ni se intampla nu e intamplator. Totul se datoreaza trecutului; e un lant interminabil ce se pierde in negura genealogiei. Multi au tendinta de a limita meritocratia la evenimente imediate, si ignora informatia dobandita, asimilata in trecut … studiu, educatie, legacy etc.
@pheideas: şi mulţi au tendinţa de a ignora importanta "întâmplării" din viaţa lor
Nu totul se datorează trecutului…e drept că trecutul contează şi uneori descoperim că informaţii sau decizii cărora nu le-am dat prea multă importanţă au un cuvânt greu de spus şi poate chiar surprinzător, în viitor (vezi Slumdog millionare), dar oameni pornind de la backgound-uri similare pot avea drumuri foarte diferite, pentru că intervine si "întâmplarea", şansa sau neşansa…
Aş zice că nimic nu e întâmplător pentru că poate duce undeva şi, totuşi, e şi multă întâmplare la mijloc
@Arthur: mulţam mult de info, o să instalez driverul şi sper să-mi vină mai uşor
@Arthur: mulţam mult de info, o să instalez driverul şi sper să-mi vină mai uşor
mai, mai ,mai ce de bunatati se perinda pe evantaiul dumitale
. pofta buna
. gasim ceva si pentru gura noastra?
Şi eu ma chinui să scriu câteodată cu diacritice. Nu îmi iese mereu dar perseverez
.
cât despre viteza de scris, Escule, am referinţe foarte bune, scrie mai repede ca tine şi ca mine la un loc.
Şi eu ma chinui să scriu câteodată cu diacritice. Nu îmi iese mereu dar perseverez
.
cât despre viteza de scris, Escule, am referinţe foarte bune, scrie mai repede ca tine şi ca mine la un loc.
Atata vreme cat decizile pe care le luam nu sunt rodul datului cu banul, intamplarea ramane un vis.
@pheideas: eu mai dau cu banul când tre' sa iau decizii
Lăsând gluma la o parte, mie mi s-a întamplat să iau decizii pe bază de informaţii eronate şi să se dovedească a fi fost decizii foarte bune…dacă aveam informaţiile corecte, luam decizii proaste…în astfel de situaţii, care nu sunt neapărat puţine în viaţă, cred că întâmplarea a fost baza deciziei, întâmplarea de a nu avea la dispoziţie decât informaţiile eronate
Si cum ti-ai dat seama ca informatiile sunt eronate ? Ai fost constienta ? Adica simtirea si mintea iti spuneau s-o iei la dreapta si tu ai luat-o la stanga ? Recunosc, se mai intampla si de-astea. Dar iti trebuie mult curaj …
@cdmitroi: ah, ce bine le zici tu!
Dacă ma provoacă Escu la vreun concurs, bag fără diacritice si l-am luat 
Acum mai încetişor aşa, când mă strădui cu diacritice, dar dau semne că e spre bine
@cdmitroi: ah, ce bine le zici tu!
Dacă ma provoacă Escu la vreun concurs, bag fără diacritice si l-am luat 
Acum mai încetişor aşa, când mă strădui cu diacritice, dar dau semne că e spre bine
@pheideas: informaţiile s-au dovedit eronate repede după luarea deciziei, dar la suficient timp ca să nu mai pot reveni asupra ei
Bineînteles, nu ştiam că sunt eronate, le-am crezut corecte si m-au determinat să zic de ex "nu" într-o chestiune care fusese "da" pâna la momentul aflării informaţiilor respective, moment în care şi mintea şi raţiunea s-au văzut oarecum nevoite să schimbe decizia…"Nu"-ul, decis fără o baza reală de fapt, pentru că informatiile nu erau corecte, s-a dovedit indiscutabil mai bun decât ar fi fost "da"-ul, la câteva luni de la decizie şi apoi a fost si mai evident la aproape un an…
, suntem poate mai preocupaţi să atribuim totul, în primul rând nouă, şi apoi unor factori bine definiţi…Probabil asta ne creează mai bine iluzia certitudinilor, dar cred că nu e nimic mai cert decât incertitudinea 
N-a fost nevoie de curaj, practic nu am avut de ales…şi încă mai mulţumesc (cuiva acolo sus, destinului…) că m-a oprit la timp, chiar şi cu informaţii neadevărate
Cum am mai spus, cred în importanţa întâmplării şi, dacă eu pot găsi exemple multiple în viaţa mea, sunt convinsă că ele există în viaţa fiecăruia, dar nu toţi suntem dispuşi să le vedem
@cdmitroi: din cele expuse, nu mai există, dovadă că au avut succes
, dar, bineînţeles, întotdeauna se găseşte ceva pentru domniile voastre 
N-am apucat încă sa descarc pozele si să continuu Rontziki la cratiţa cu ultimele bunătăţi de zilele-astea, dar urmeaza
Ti-am inteles punctul de vedere. Daca ma uit in trecutul indepartat, am avut si eu astfel de experiente. E adevarat, cu timpul, din ce in ce mai putine, incat am ajuns sa cred ca ele nu exista.
Daca te referi la "Bine ca nu m-am mutat in casa aia ! Peste un an s-a dovedit ca nu …". Sa fie hazard ? Poate … Daca m-as uita la mine, as spune ca … nu am avut suficiete informatii.
…
Un elocvent exemplu este: "I thought is a good guy ! Then I realised he's not. ". Cunoasterea omului este cea mai dificila. Se bazeaza pe experienta personala, care se imbogateste cu fiecare esec. Iar faptul ca ne implicam mai mult sau mai putin, e chestiune de detaliu.
@pheideas: nu mă refer la genul de decizii luate exclusiv de mine sau care s-au bazat pe informaţii insuficiente, ci la genul de decizii pe care le-am luat "forţată", poate chiar nemulţumită că nu aveam de ales şi care s-au dovedit, de fapt, bune pentru mine
În ce priveşte oamenii, citind ce ai scris tu, mi-am dat seama că nu prea mi s-a întâmplat să mă inşel în aprecierea lor…când am gândit despre cineva că e "good guy" cam aşa a fost…Nu ştiu dacă a fost vorba de atitudinea mea sau chiar am avut norocul să dau numai peste oameni ok. Foarte rar am fost dezamăgită de oameni şi, în orice caz, nu în aspecte foarte importante, asta poate şi pentru că incerc să nu judec, ci să înţeleg chiar şi comportamentele sau atitudinile care nu-mi convin la ceilalţi.
c'est beau…
@coryamor: mulţam!
Bine ai venit pe la mine! 
ei, mai trasesem eu cu ochiul si saptamana trecuta, nu sunt nou venita!
pentru mine concediul inseamna exact ce ai descris mai sus tu… imi place sa si calatoresc, dar asa tanjesc dupa mine… of. Sa stau lenevind alaturi de motanul meu, sa citesc, sa am timp de sufletul meu. Ai descris la fix concediul.
pentru mine concediul inseamna exact ce ai descris mai sus tu… imi place sa si calatoresc, dar asa tanjesc dupa mine… of. Sa stau lenevind alaturi de motanul meu, sa citesc, sa am timp de sufletul meu. Ai descris la fix concediul.
Pentru mine concediu înseamnă relaxare totala cu condiţia să nu dureze mai mult de 5 zile. poa să fie din 3 în 3 luni şi cam asta-i tot.
Pentru mine concediu înseamnă relaxare totala cu condiţia să nu dureze mai mult de 5 zile. poa să fie din 3 în 3 luni şi cam asta-i tot.
@sufleţica: ca să le facem chiar pe toate, ar însemna să avem macar vreo 50 de zile de concediu pe an
Cum nu avem, încerc şi eu să le folosesc în aşa fel încât să împac cât mai multe dorinţe 
@sufleţica: ca să le facem chiar pe toate, ar însemna să avem macar vreo 50 de zile de concediu pe an
Cum nu avem, încerc şi eu să le folosesc în aşa fel încât să împac cât mai multe dorinţe 
@cdmitroi: cam aşa, din 3 în 3 luni, simt şi eu nevoia de concediu…vara îmi cam place să fie şi mai mult de 5 zile
@cdmitroi: cam aşa, din 3 în 3 luni, simt şi eu nevoia de concediu…vara îmi cam place să fie şi mai mult de 5 zile
Pentru mine concediul nu e concediu dacă nu am vreme să mă și odihnesc. Dacă am 2 săptămâni la dispozitie vara, una tre să fiu plecată și cealaltă tre să fiu acasă la mama să mă trezesc la prânz fără un țel anume, fără stres sau emoții, fără să mă gândesc ce fac azi de mâncare, fără să trebuiască să merg la cumpărarturi, fără să-mi verific mailul, fără să văd cine e online
Pe vremea vacanțelor mele în care nu plecam niciunde cea mai mare bucurie era să merg în grădină, să mă întind la soare și să citesc. Veri în tregi am făcut asta, dar atunci nu le apreciam la adevărata valoare
Pentru mine concediul nu e concediu dacă nu am vreme să mă și odihnesc. Dacă am 2 săptămâni la dispozitie vara, una tre să fiu plecată și cealaltă tre să fiu acasă la mama să mă trezesc la prânz fără un țel anume, fără stres sau emoții, fără să mă gândesc ce fac azi de mâncare, fără să trebuiască să merg la cumpărarturi, fără să-mi verific mailul, fără să văd cine e online
Pe vremea vacanțelor mele în care nu plecam niciunde cea mai mare bucurie era să merg în grădină, să mă întind la soare și să citesc. Veri în tregi am făcut asta, dar atunci nu le apreciam la adevărata valoare
@Bianca: şi eu îmi petreceam vacanţele stînd în gradină şi citind, pe iarbă sau aveam un pom în care stăteam foarte comod
Ai dreptate, pe atunci nu apreciam momentele astea cum le-aş aprecia acum, poate pentru că erau foarte la îndemâna…
Te-ai regăsit în fragmentul despre balanţă?
@Bianca: şi eu îmi petreceam vacanţele stînd în gradină şi citind, pe iarbă sau aveam un pom în care stăteam foarte comod
Ai dreptate, pe atunci nu apreciam momentele astea cum le-aş aprecia acum, poate pentru că erau foarte la îndemâna…
Te-ai regăsit în fragmentul despre balanţă?
pentru mine inseamna sa plec de acasa, departe daca se poate, si sa ma desprind ce ceea ce fac in fiecare zi. sa vad locuri noi, lucruri noi, sa ma simt bine…
pentru mine inseamna sa plec de acasa, departe daca se poate, si sa ma desprind ce ceea ce fac in fiecare zi. sa vad locuri noi, lucruri noi, sa ma simt bine…
@coyamor: şi pentru mine înseamnă, exact cum spui tu, să mă simt bine…uneori plecând şi desprinzându-mă de toate, alteori desprinzându-mă doar de muncă şi găsind astfel timpul să "evadez" doar la figurat, în ceea ce-mi place
@coyamor: şi pentru mine înseamnă, exact cum spui tu, să mă simt bine…uneori plecând şi desprinzându-mă de toate, alteori desprinzându-mă doar de muncă şi găsind astfel timpul să "evadez" doar la figurat, în ceea ce-mi place
Doamneee, concediul al care visez e ala in care sa-mi permit ca cel putin trei zile sa numar somnoroasa minutele din pat, si sa-mi spun "am tot timpul sa doooorm!"
(si dupa alea trezi zile sa incep sa m-agit putin)
Doamneee, concediul al care visez e ala in care sa-mi permit ca cel putin trei zile sa numar somnoroasa minutele din pat, si sa-mi spun "am tot timpul sa doooorm!"
(si dupa alea trezi zile sa incep sa m-agit putin)
@feeria: eh, da! Chiar şi atunci când avem concediu exact pentru odihnă şi leneveală, tot apare câte ceva…nu cred că o să reuşesc vreodata performanţa de trei zile de somnoreală…
@feeria: eh, da! Chiar şi atunci când avem concediu exact pentru odihnă şi leneveală, tot apare câte ceva…nu cred că o să reuşesc vreodata performanţa de trei zile de somnoreală…
Stiu ca sunt off-topic dar trebuie s te anunt ca mi-am schimbat adresa blogului
. Te rog poti sa-mi modifici link'ul din blogroll ? Multumesc stiu ca e stresant 
. Noua adresa este : http://www.thefashiongirls.com
Stiu ca sunt off-topic dar trebuie s te anunt ca mi-am schimbat adresa blogului
. Te rog poti sa-mi modifici link'ul din blogroll ? Multumesc stiu ca e stresant 
. Noua adresa este : http://www.thefashiongirls.com
@hime: gata, am modificat
@hime: gata, am modificat
Hmmm, interesant. Eu am citit Femeia care asteapta de Makine si am zis ca sa nu mai aud de scriitorul asta. Mi s-a parut siropos, cu un stil complet nedefinit, cu idei oricum dar nu originale, plictisitor reusind sa fie totusi aproape libidinos, deranjant. Si nu sunt eu vreo pudica sa ma deranjeze orice (doar mi-a placut la nebunie Sexus, Miller). Acum tu vii cu o perspectiva total diferita si am vazut oricum ca, in general, Makine este vazut diferit de cum l-am vazut eu. Ma gandesc poate sa ii mai dau o sansa?…
Hmmm, interesant. Eu am citit Femeia care asteapta de Makine si am zis ca sa nu mai aud de scriitorul asta. Mi s-a parut siropos, cu un stil complet nedefinit, cu idei oricum dar nu originale, plictisitor reusind sa fie totusi aproape libidinos, deranjant. Si nu sunt eu vreo pudica sa ma deranjeze orice (doar mi-a placut la nebunie Sexus, Miller). Acum tu vii cu o perspectiva total diferita si am vazut oricum ca, in general, Makine este vazut diferit de cum l-am vazut eu. Ma gandesc poate sa ii mai dau o sansa?…
Hmm… Oare de ce o fi ajuns cineva la tine căutînd "de ce mă trezesc cu nervi"?
De mîine nu te mai citesc. Eşti prea bună pentru mine, dragă. Acum ai auzit şi fraza asta
Hmm… Oare de ce o fi ajuns cineva la tine căutînd "de ce mă trezesc cu nervi"?
De mîine nu te mai citesc. Eşti prea bună pentru mine, dragă. Acum ai auzit şi fraza asta
@Arana: Nu am citit Femeia care aşteaptă, dar intenţionez şi probabil că am să revin cu păreri şi despre ea…
Eu aş zice să-i mai dai o şansă cu Iubirea omenească
@Arana: Nu am citit Femeia care aşteaptă, dar intenţionez şi probabil că am să revin cu păreri şi despre ea…
Eu aş zice să-i mai dai o şansă cu Iubirea omenească
@Saturnianul: exact, de ce tocmai la mine care urăsc să ma trezesc dimineaţa
)
Ufff, deja mă simt mai bine
@Saturnianul: exact, de ce tocmai la mine care urăsc să ma trezesc dimineaţa
)
Ufff, deja mă simt mai bine
cum ai facut? habar n-am cum se face.
io pe gugle caut mereu cdmitroi si acu apar cu id-ul de twiter(care nu stiu la ce foloseste) si cam atat.
…….nimic, nu gasesc nimic in primele pagini
cum ai facut? habar n-am cum se face.
io pe gugle caut mereu cdmitroi si acu apar cu id-ul de twiter(care nu stiu la ce foloseste) si cam atat.
…….nimic, nu gasesc nimic in primele pagini
"ce ar fi daca pasarile ne-ar citi gandurile – hait! că la asta nu m-am gândit! Oare ce-ar fi?! Ar zbura îngrozite din atmosfera lăsând o ploaie de găinaţi în urmă sau ba?!" / asta a fost cea mai reusita.
"ce ar fi daca pasarile ne-ar citi gandurile – hait! că la asta nu m-am gândit! Oare ce-ar fi?! Ar zbura îngrozite din atmosfera lăsând o ploaie de găinaţi în urmă sau ba?!" / asta a fost cea mai reusita.
@cdmitroi: după ce că pe prima pagină de google apari cu doua site-uri la căutare după cdmitroi, îndrăzneşti să te plângi?!
)
@cdmitroi: după ce că pe prima pagină de google apari cu doua site-uri la căutare după cdmitroi, îndrăzneşti să te plângi?!
)
@sufleţica: eu încă încerc să-mi imaginez în ce context ai căuta aşa ceva pe google
oare ce răspuns voia căutătorul?! 
@sufleţica: eu încă încerc să-mi imaginez în ce context ai căuta aşa ceva pe google
oare ce răspuns voia căutătorul?! 
o avea el vreo pasarica care il urmareste
o avea el vreo pasarica care il urmareste
Wooow ce de filme !!!
Nu am văzut niciunul din ele că în ultima vreme am lăsat-o mai moale la acest capitol, dar rețin recomandările tale pe când mă voi întoarce acasă.
Buna,ai primit invitatie prin e-mail pentru a deveni autor si pe 100ro.blogspot.com . Te asteptam.
Apropo,si Bianca,cea care a comentat mai sus e membru activ al blogului…
@Bianca: nu trebuie să le reţii că le găseşti tot aici
Câteva din ele chiar merită văzute 
@100Ro: mulţumesc frumos pentru invitaţie, m-am conformat mail-ului primit
Vai-văleu-văleleu, ce de filme muicăăă!!!
Dacă le-ai fi văzut pe toate într-o zi (sau măcar într-un weekend), te premiam cu 10 vizionări la cinema.
N-am văzut nici unul din alea, dar legat de primul cu intersectarea destinelor a 4 oameni, îţi recomand "21 Grams" dacă nu l-ai văzut. Îmi place Forest, l-am văzut în cîteva filme, dar în nici unul nu mi-a rămas pe retină ca în rolul din "Ultimul rege al Scoţiei". Joacă magistral acolo.
Felicitări pentru cooptarea în blogul celor 100 de comentatori de filme. Sunt cu geana pă tine, să te trag de mînecă dacă dai cu bîta-n baltă!
@Saturnianul: ei, şi dacă nu le-am văzut pe toate într-o zi, cu câte vizionări mă premiezi?
)
Să ştii că mi-am mai propus la un moment dat să văd 21 Grams, că citisem ceva interesant despre el, şi am uitat, dar acum, dacă-mi zici şi tu să-l vad, nu mai uit
Mulţam! Te rog să nu mă laşi să fac boacăne
multumesc!!! asteptam cu nerabdare parerea ta! da, asa e, e o carte pe care o simti. pe mine una sfarsitul m-a terminat, m-a topit, mai exact mi-a pus capac, dupa ce citisem cu sufletul la gura minunatia de carte…
una peste alta, ma bucur ca ti-a placut…
uite, in premiera si pentru ca esti simpatica, iti las aici prima fraza din Cimitirul pianelor, cu dedicatie: "Când am inceput sa ma imbolnavesc, am stiu imediat ca aveam sa mor".
multumesc!
multumesc!!! asteptam cu nerabdare parerea ta! da, asa e, e o carte pe care o simti. pe mine una sfarsitul m-a terminat, m-a topit, mai exact mi-a pus capac, dupa ce citisem cu sufletul la gura minunatia de carte…
una peste alta, ma bucur ca ti-a placut…
uite, in premiera si pentru ca esti simpatica, iti las aici prima fraza din Cimitirul pianelor, cu dedicatie: "Când am inceput sa ma imbolnavesc, am stiu imediat ca aveam sa mor".
multumesc!
Dacă eu am trăit cartea asta citind-o, îmi dau seama cum ai trăit-o tu traducând-o şi recreând-o cumva în româneşte
Mulţam mult, că m-ai făcut curioasă e puţin spus…m-au luat emoţiile şi de-abia o aştept!
Dacă eu am trăit cartea asta citind-o, îmi dau seama cum ai trăit-o tu traducând-o şi recreând-o cumva în româneşte
Mulţam mult, că m-ai făcut curioasă e puţin spus…m-au luat emoţiile şi de-abia o aştept!
@coryamor: mai aştept, mai ales că lista de citit în aşteptare e lungă
, iar acum mă chinui să mă decid dacă să incep Julio Cortazar sau Philip Roth…am eu un feeling că, pentru moment, câştigă Cortazar 
@coryamor: mai aştept, mai ales că lista de citit în aşteptare e lungă
, iar acum mă chinui să mă decid dacă să incep Julio Cortazar sau Philip Roth…am eu un feeling că, pentru moment, câştigă Cortazar 
@Rontziki – cortazar, da!
@coryamor – urbana si mai moderna, deci mai buna!
@Rontziki – cortazar, da!
@coryamor – urbana si mai moderna, deci mai buna!
@dragoş c: păi a câştigat deja de-aseară Cortazar, am citit puţin din ea şi presimt că o să-mi placă!
@dragoş c: păi a câştigat deja de-aseară Cortazar, am citit puţin din ea şi presimt că o să-mi placă!
eu in ultimele zile am stat cu un picior in Lisabona (cea din cartea cu pianele) si cu altul in Bucuresci (Zilele regelui).
daca eram mai iute la cititul cartii, poate m-as fi prins la concursul tau 
@dragos, aseara abia am ajuns in carte la Turnul Coltei care cica era inalt
eu in ultimele zile am stat cu un picior in Lisabona (cea din cartea cu pianele) si cu altul in Bucuresci (Zilele regelui).
daca eram mai iute la cititul cartii, poate m-as fi prins la concursul tau 
@dragos, aseara abia am ajuns in carte la Turnul Coltei care cica era inalt
S-a notat şi la mine pe listă Zilele regelui, încă de când am citit recenzia citită la Dragoş
S-a notat şi la mine pe listă Zilele regelui, încă de când am citit recenzia citită la Dragoş
Excelent scris; si te admir ca ai rabdare sa analizezi, pe de o parte si pe de alta parte pentru nuanta de optimism. Eu din pacate nu mai pot, nu mai am chef, nu ma mai intereseaza. Eu stiu sa ma feresc de non-valori, caut oameni pe aceeasi lungime de unda cu mine si.. cam atat. Nu am – din pacate, probabil – inclinatii educative, sa zic asa.
Excelent scris; si te admir ca ai rabdare sa analizezi, pe de o parte si pe de alta parte pentru nuanta de optimism. Eu din pacate nu mai pot, nu mai am chef, nu ma mai intereseaza. Eu stiu sa ma feresc de non-valori, caut oameni pe aceeasi lungime de unda cu mine si.. cam atat. Nu am – din pacate, probabil – inclinatii educative, sa zic asa.
@Arana: mulţam de apreciere! Îţi dai seama că, pentru a "supravieţui" şi eu procedez la fel, caut oameni cu sisteme de valori similare cu al meu, dar încerc şi să-mi păstrez încrederea că se poate şi altfel…asta şi pentru că, aşa cum spuneai şi tu în ultima postare, vedem totuşi în jurul nostru şi oameni preocupaţi de literatură, de cultură, de valori…poate nu atât de mult cât ne-am dori, dar, ţinând cont de tendinţele societăţii şi mai ales de manipularea negativă prin intermediul media, e posibil ca în timp, să nu mai fie preocuparea asta nici cât e acum…
@Arana: mulţam de apreciere! Îţi dai seama că, pentru a "supravieţui" şi eu procedez la fel, caut oameni cu sisteme de valori similare cu al meu, dar încerc şi să-mi păstrez încrederea că se poate şi altfel…asta şi pentru că, aşa cum spuneai şi tu în ultima postare, vedem totuşi în jurul nostru şi oameni preocupaţi de literatură, de cultură, de valori…poate nu atât de mult cât ne-am dori, dar, ţinând cont de tendinţele societăţii şi mai ales de manipularea negativă prin intermediul media, e posibil ca în timp, să nu mai fie preocuparea asta nici cât e acum…
Ahh, mi-ai luat-o înainte!
Deşi cu Peixoto m-am pupat, m-am apucat mai întâi de Ultimii eretici ai imperiului, a lui Vasile Ernu, despre care o să povestesc şi eu curând. Dar după aia nu mai scapă Peixoto! Abia aştept! Vezi că ai o lepşuţă cu papa la mine 
Ahh, mi-ai luat-o înainte!
Deşi cu Peixoto m-am pupat, m-am apucat mai întâi de Ultimii eretici ai imperiului, a lui Vasile Ernu, despre care o să povestesc şi eu curând. Dar după aia nu mai scapă Peixoto! Abia aştept! Vezi că ai o lepşuţă cu papa la mine 
@LiaLia: De-abia aştept să-ţi aflu impresiile despre Nici o privire
) parcă văd că dau iama prin frigider după ce o văd 
)
Ah, te ţii de lepşe cu papa şi eu mă strădui să nu mănânc seara
@LiaLia: De-abia aştept să-ţi aflu impresiile despre Nici o privire
) parcă văd că dau iama prin frigider după ce o văd 
)
Ah, te ţii de lepşe cu papa şi eu mă strădui să nu mănânc seara
de ce credeti ca eu am ocolit leapsa asta?
dar nu o voi mai ocoli mult timp!
de ce credeti ca eu am ocolit leapsa asta?
dar nu o voi mai ocoli mult timp!
Mi s-a parut foarte trista cartea lui Peixoto. Am scris si pe blogul meu despre cum l-am vazut la Festivalul Literaturii, un tip zambitor si amabil… Nu credeam ca poate fi atat de trist in scris.
Mi s-a parut foarte trista cartea lui Peixoto. Am scris si pe blogul meu despre cum l-am vazut la Festivalul Literaturii, un tip zambitor si amabil… Nu credeam ca poate fi atat de trist in scris.
Acum ca mi-ai spus cate ceva despe carte m-ai facut tare curioasa . Promit sa o caut si sa o citesc
Imi plac descrierile tale !
Acum ca mi-ai spus cate ceva despe carte m-ai facut tare curioasa . Promit sa o caut si sa o citesc
Imi plac descrierile tale !
@coryamor: aha, deci o ocoleai…bineee…numai s-o fac eu şi n-o s-o mai poţi ocoli
@coryamor: aha, deci o ocoleai…bineee…numai s-o fac eu şi n-o s-o mai poţi ocoli
@Costi: poate puţin tristă, dar eu cred că am receptat-o ca şi optimistă prin acceptarea vieţii aşa cum este şi a o trăi cu toate greutăţile ei
Mulţam de vizită şi te mai aştept pe la mine
@Costi: poate puţin tristă, dar eu cred că am receptat-o ca şi optimistă prin acceptarea vieţii aşa cum este şi a o trăi cu toate greutăţile ei
Mulţam de vizită şi te mai aştept pe la mine
@hime: mulţam de apreicere! Mă bucur că te-a incitat descrierea mea şi aştept impresii după ce o citeşti
@hime: mulţam de apreicere! Mă bucur că te-a incitat descrierea mea şi aştept impresii după ce o citeşti
mm.. taman torturile de casa sunt cele mai bune, dupa parerea mea! felicitari, pari o gospodina ca o floare!
@coryamor: ce-am să mă mai laud cu complimentul ăsta de la tine!!! mai ales celor care mă ştiu de exact opusul unei gospodine
Recent m-a apucat dragul de gătit şi, pentru că o fac cu şi din plăcere, îmi cam ies…nu ştiu ce-ar ieşi dacă ar trebui să fie o constantă obligatorie 
Tortul ala de bezea, trebuie sa fie o nebunie…mi-ai facut pofta
hhmmm,m-ai atins cu tortul de bezea,si eu il fac…ufff,va mai trebui sa astepte pana sa-i pic in scaun!
@fly2sky: chiar a fost şi tare aş mai vrea
@Rodica: intenţionez să mai fac şi eu unul săptămânile viitoare
Băi nene, şi mie nu mi-ai dat măcar o linguriţă din tortul ăla de bezea? Da' ce zic eu? Nici măcar nu mi-ai pomenit de el!!! Cîtă… cîtă… Ah, nici măcar nu mai am cuvinte să mă exprim!
Săptămîna viitoare nu te mai iert!!! Voi cerşi în zona unde locuieşti şi accept numai tort! De bezea!
)
@Saturnianul: iertare, de trei ori iertare!
Promit că data viitoare nu mai omit aşa ceva! 
Stimată şi dragă domnişoară, unde e cafeaua de duminica asta? Că venii şi io la un capuccino p-aci şi nema. E frumos aşa?
@Saturnianul: uite, dom'le că mi-am făcut datoria de dj de duminica
Mi-ai facut niste pofte … mai ales de varza calita si afumatura !
@hime: îţi dai seama ce de-am mai poftit şi eum, mai ales la dulciuri
Daca vrei sa stii, Antonescu il are in spate pe Patriciu, un mare COMUNIST. Poate ca acum iti dai seama de ce s-a pupat PNL CU PSD. Oricum, aici nu e de stat, e tara lor, tara tuturor imposibilitatilor
@Escu: stai liniştit, ştiam pe cine are în spate Antonescu
şi nu l-am votat neapărat din încredere în persoana lui sau a lui Patriciu…putea fi un început, altceva decât ce-a început după ultimele scrutine de pe la noi…
Da, bine spus ţara tuturor imposibilităţilor
Si eu am fost cu spumele marii pe mine aseara!! A fost prima data cand am votat, si prima data cand am fost dezamagita.
Greata am si eu! Zic sa vomitam pe ei. Direct.
@feeria: uite la asta nu m-am gândit
hai că m-am mai amuzat după toţi nervii 
Stii,si eu invoc trecutul destul de des,(chiar daca uneori prezentul ma multumeste,a nu se intelege gresit)…sunt insa constienta de un lucru,ca nu voi mai avea niciodata parte de tot ce a insemnat frumos in viata mea,si mi-am setat mintea doar cu amintirile frumoase,pe cele urate le-am spanzurat si le-am inchis intr-o incapere in care stiu ca n-am voie sa revin…ca sa nu uit am pus si un post-it pe care am scris "pericol".
Stii,si eu invoc trecutul destul de des,(chiar daca uneori prezentul ma multumeste,a nu se intelege gresit)…sunt insa constienta de un lucru,ca nu voi mai avea niciodata parte de tot ce a insemnat frumos in viata mea,si mi-am setat mintea doar cu amintirile frumoase,pe cele urate le-am spanzurat si le-am inchis intr-o incapere in care stiu ca n-am voie sa revin…ca sa nu uit am pus si un post-it pe care am scris "pericol".
Acum nu se pune problema de PSD sau PDL, ci de Basescu. Asta in cinci ani e in stare sa ne distruga. Nu se va intelege cu nimeni. Tin minte o vorba a lui Voiculescu acum un an si ceva: "Traian Basescu daca nu are cu cine sa se certe, e un nimeni. Ca sa straluceasca, el isi cauta permanent rivali.". Si asa si e ! Nu l-am vazut sa "faca" ceva, ci mai degraba si-a castigat reputatia din a se razboi cu toti.
Dar degeaba scriem noi, pentru ca poporeanul vrea circ, adrenalina.
@pheideas: sunt de acord că nu mai rezistăm încă 5 ani cu Băsescu! Şi tocmai de-asta, mă gândeam, la modul anarhist, ce-i drept, că, dacă ar ieşi din nou el, cât de curând va ieşi nebunie, conflict şi, deşi evident nu ar fi bine să se întâmple aşa, o situaţie conflictuală ar putea naşte o nouă şansă, ar duce poate spre o schimbare reală…dacă iese Geoană, o s-o mai ducem langa-talanga încă 5 ani, fără schimbări, fără evoluţie, ca în toţi anii pe care i-am avut cu Iliescu…
În fine, nu susţin varianta unei stări conflictuale cu riscul de a pocni, e doar un exerciţiu teoretic…
Deocamdată nu susţin nici una din variante şi e posibil să zic pas la turul II.
@tasha: bine ai venit pe la mine şi te mai aştept!
Referitor la amintirile urâte, cred că puţine mi-au rămas în memorie, dar pe cele pe care le-am reţinut, le mai invoc uneori, probabil foarte rar, pentru a-mi aminti ce am învăţat din ele sau chiar pentru a le vedea cu alţi ochi, peste timp…
@tasha: bine ai venit pe la mine şi te mai aştept!
Referitor la amintirile urâte, cred că puţine mi-au rămas în memorie, dar pe cele pe care le-am reţinut, le mai invoc uneori, probabil foarte rar, pentru a-mi aminti ce am învăţat din ele sau chiar pentru a le vedea cu alţi ochi, peste timp…
Mai, ce sa zic, e posibil sa ai dreptate. Dar ma intreb, daca s-ar declansa conflictul, nu cumva ne vom trezi cu Basescu pe tancuri, strigand ca el apara poporul ?
Apoi zici de cinci ani cu Geoana. Dupa parerea mea, in momentul de fata Geoana e mai legat de maini, ca oricand, pentru ca are opozita puternica din parlament din partea celorlalte partide, in special PDL.
Gandeste in felul urmator: Basescu + opozita PSD+PNL, sau Geoana + opozitia PDL+PNL. In ambele e exclus ca presedintele sa faca ce vrea, in afara de ce face Basescu acum, adica cearta.
Ehh, dupa 20 de ani ne mai cramponam cine e mai comunist decat altul, care pe care, cine pe cine?
Cum spun si altii, in PDL exista aceleasi caractere ca si in PSD, nu e nici o diferenta. Doctrina liberala e departe de caracterul romanului, fie el muncitor cu ziua ori mare politician. Aici e vorba doar de ciolanul "banii europeni". Noi nu am fost in stare sa absorbim nici un plan. Totul e o manea. Sa nu uitam trecutul PSL-ului care e o adunatura de äfaceristi"pusi pe supt banii bugetului. PSD a facut asta de 20 de ani incoace. Sa nu uitam experimentul CDR. Toti sunt o apa si un pamant.
Ia sa vedem – Antonescu il are pe Patriciu in spate, Patriciu care a facut din petromidia o companie profitabila, a creat locuri de munca si a platit catre bugetul statului milioane si milioane. Geoana e sub casca lui Iliescu care in 1990 a reusit sa mute razboiul civil din Harghita-Covasna in Kosovo. Basescu… pai Basescu il tine in brate pe fratisu care face afaceri de miliarde de euro cu statul roman, o sustine pe Udrea sa faca ce vrea sfarcurile ei cu banii de la buget, Videanu vinde borduri, Pogea falimenteaza fabrici si uzine, Berceanu nu e in stare sa faca 1m de autostrada, tot el Basescu e contra constructiei de autostrazi (a se vedea descursurile lui de pe vremea cand era seful de la transporturi). Pe cine sa alergi? Periada 2000-2004 a fost ce mai linistita perioada din istoria de dupe opşnouă. Nu sunt un sustinator al PSD-ului dar nici nu vreau sa mai am scandal si incompetenta in 2010 care va fi cel mai nenorocit an economic din istoria Romaniei.
Avem perdele la turism dar nu avem infrastructura, avem borduri in toata tara dar nu avem un sistem inteligent de dirijare a traficului rutier in orasele mari, avem incepute lucrarile la pasajul de la Basarab de 4 ani si au fost platiti multi bani de la buget pentru expropieri, avem o groapa acoperita la Baneasa la care se munceste de 2 ani (pentru un pasaj asemanator turci din Stambul au avut nevoie de 28 de ZILE) avem 42 de km de autostrada in Transilvania nefinalizati inca, nici nu stiu ce exemple sa mai dau. Pentru toate aceste exemple, mai merita sa pun stampila pe Basescu, care a facut tot posibilul sa dea "succesuri" in Parlamentul European. Nu, eu nu mai votez cu Basescu.
Dupa ce am scris aici de mi-au trecut degetele prin tastatura m-am gandit chiar sa postez ca articol acest comment. rog iertate pentru greseli de tastare si exprimare d pen ca nu mai revizuiesc aici textul.
@pheideas: ai dreptate, Băsescu, indiferent de combinaţia în care se găseşte, oricum reuşeşte să işte scandaluri şi să provoace rupturi…Nu mi-e că iese cu tancuri, totuşi, dar climatul de scandal continuu afectează nu doar ce se face sau nu se face pe plan intern, dar o să afecteze şi mai tare acordurile cu FMI şi relaţiile prin Europa…
@cdmitroi: mda, astea nu sunt vremuri de analizat ideologii, mai ales că la noi ideologiile se mulează pe interese…E probabil momentul să fim practici, să nu ne raportăm la doctrine şi să votăm în sensul ăsta…până la urmă, dacă tot discutăm de Patriciu pe care, teoretic liberal, nu l-a împiedicat doctrina să dea mâna cu PSD-ul şi să-l mai susţină pe Geoană şi în alte ocazii, ar trebui să fim la fel de pragmatici
dintre 2 rele imposibile ce alegi?plecarea in vacanta…
Măi, măi nu te mai enerva măi. Aveam şi io de gînd să mă enervez da' mi-a trecut. Încerc să privesc lucrurile detaşat.
Cît despre greaţă, eu zic că trece cu… un tort de bezele
@Pheideas: Nu ştiu ce-ar putea face preşedintele, oricare ar fi el. Prin Constituţie, preşedintele este o marionetă care dă decoraţii şi se plimbă de colo-colo. Preşedintele nu are ce să facă şi nici nu se vrea asta.
Atunci unii s-or întreba de ce e mare bătaia pentru funcţie? Simplu: în funcţie de cine e la vîrf, sunt favorizate interesele unui grup clientelar sau altul. La asta se rezumă tot.
Comportamentul grupărilor noastre politice seamănă izbitor cu comportamentul grupărilor mafiote. Băsescu a devenit un mafiot incomod pentru că a vorbit prea mult şi ce nu trebuie, deranjînd afacerile celorlaţi mafioţi.
Toată mascarada asta nu e altceva decît un război pentru supremaţie al "gulerelor albe".
@Rodica: da, o vacanţă pe termen nelimitat, să nu mai auzim de ei
@Saturnianul: păi, până la urmă, "clica" din jurul potenţialului preşedinte o votăm
Dacă ne luăm după Constituţie, referendumul organizat odată cu alegerile nu e tocmai constituţional, deşi Curtea Constituţională a decis că ar fi…Dar nu e prima situaţie nu tocmai constituţională, în care se modifică o lege organică printr-o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului…precedente de acest gen au mai existat tot în cursul ultimului an…aşa încât, nu e suficient că avem o Constituţie care stabileşte nişte reguli, dacă prin artificii legislative se acţionează pe lângă…mai depinde şi de cât înţelege preşedintele să respecte Constituţia şi de cât înţeleg alte instituţii să-i permită…
@saturnianule, incerngatura e mult mai deasa decat pare. Si dovada e Base. Ca nu a putut sa-si promoveze propriile interese, a blocat executivul si a amentintat ca dizolva parlamentul. Practic, si Geoana va fi in aceeasi pozitie. Eu totusi am incredere in Johannis. Daca era vorba de vreun mafiot PSD-ist, alta era povestea. E clar ca FMI vrea tehnocrati. Si mai retine un aspect – factorul extern. Exista o imensa presiune din afara. Orice gurvern ar veni, cu orice interese, nu prea mai au alternative laturalnice.
Adica situatia e clara: e musai sa se apuce de treaba, ca altfel picam toti. Asta nu a inteles Base. Nu a stiut sa puna interesul national deasupra, si sa-i adune pe toti, mafioti si nemafioti, si sa le zica: fratilor, e neagra ! Adica cam ce-a facut Don Corleone in Chicago in '60. Ii trebuia si minte pentru asta.
Si va rog sa retineti un aspect. Cine mai crede ca lumea se imparte in hoti si cinstiti, e naiv. Cel putin in politica … Corect ar fi, inteligenti si prosti.
Si cu asta am spus totul.
cat despre greata se trateaza cu "distanta",acolo unde relele par minore si viata mult mai scurta pt nimicuri(umane si materiale)…
CDMitroi, o mică observație: 2000-2004 cu PSD a fost liniște pentru că erau SINGURI la guvernare, au pus batista pe țambal, au amuțit presa TOTAL (ce era în presa locală … Scânteia lui Ceaușescu era minciună), au vândut cam tot ce era de vândut (câteva exemple la întâmplare, Electrica Banat+Electrica Dobrogea=112 mil euro, Petrom=1 miliard euro – companie care fizic, nu în hârtii, valora cel puțin 5). Eu îl voi considera mereu pe Iliescu rădăcina tuturor relelor, tatăl spiritual al fiecăruia dintre cei care ne populează azi ecranele. Cu PSD-ul, Năstase, Vanghelie, Mitrea, Hrebe, baroni nu voi vota nici dacă ar depinde viața mea de asta. Din cauza PDL-ului cu jigodiile lui trăiesc personal niște momente umilitoare, eu, fără sechele din epoca de aur, ajung în 2009 să trăiesc scene de tip stalinist, abuz, teroare, amenințări. Deci, nici cu PDL-ul nu aș mai vota decât dacă s-ar pune problema ca prin votul meu să fie toți expulzați în deșert, fără apă. Atât de vesel si relaxat, atât de “de-al lor” mi-a părut Johannis între Crin și Geoană, atât de triumfalist s-a măritat de data asta prea pe față PNL-ul cu PSD-ul, această alianță care ar trebui să fie considerată anus contra naturii, încât am avut o halucinație: TOȚI, fără excepție, rânjeau colții ca niște hiene, cu bale curgând, veșnic înfometați, veșnic fără scrupule, cu intenții doar de îmbuibare și pe alocuri criminale, cu ochii la noi care arătam ca niște pui jumuliți de pene … Uitasem UDMR-ul, dar ei au dat întotdeauna așa un aer nobil și diplomat alianței lor cu toată lumea, că nici nu mai merită menționați, ie incluși de la sine. Nu depind de votul tău sau al meu, pe ei poate să-i voteze și 1% din români, ei tot se bat cu cărămida în piept că așa a decis poporul …
O fac, îți dai seama, dar mai înainte trebuie să-mi adun gândurile din altă parte, dar nu am să uit de ea
Mulțumesc frumos :*
In momentul de fata sunt o mare parte de romani constransi sa faca o alegere intre 2 politicieni pe nu-i sustin ! e chiar aiurea ! unde o sa ajungem ? se poate mai jos de atat ???
@LiaLia: bună idee, să-i deportăm pe toţi în deşert, dar pe toţi în frunte cu Geoană şi cu Băsescu…oare am putea face un referendum pentru treaba asta?!
Apropo de asta, am primit pe mail cel mai tare banc:
Basescu si Geoana zboara cu elicopterul.
Basescu arunca o bancnota de 100 de lei si zice: − Vreau sa fac un roman fericit!
Geoana arunca doua bancnote si zice: − Vreau sa fac doi romani fericiti!
Pilotul îi întreaba: − De ce nu va aruncati amandoi, sa-i faceti fericiti pe toti romanii ?!?
@hime: am impresia că de mulţi ani ne întrebăm dacă se poate mai jos de atât sau mai rău de atât şi ni s-a demonstrat că da, se poate din ce în ce mai jos şi din ce în ce mai rău…
@Rontziki, iti impartasesc nehotararea. Iar alianta mi-a adancit-o.
@pheideas, Johannis pare singurul lucru bun din urma alegerilor, insa e posibil sa fie doar praf in ochi. Mazare comenta ceva de genul: il tinem vreo 4 luni sa restructureze bugetarii apoi il dam jos. E opinia lui..dar ai vreo garantie ca nu va fi asa? Care sunt hotii mai inteligenti si care mai prosti? Geoana pare mai inofensiv ca Basescu…insa e mai influentabil. Tu pe care hot il alegi pe ala mai inteligent (care prin urmare ar fura mai mult) sau pe ala mai prost
??
Strada Hanovra ? Aaaa, ce mi-a placut Leslie Ann-Down …
mie pe vremea fluviului amur si testamentul francez mi s-au parut cele mai bune
mie pe vremea fluviului amur si testamentul francez mi s-au parut cele mai bune
Subscriu acestui comentariu. Și mie tot astea mi-au plăcut cel mai mult. Nu neglija însă “Arhipelagul altei iubiri ” La fel de minunat
@pheideas: Am văzut şi Strada Hanovra, dar mie mi-a plăcut de Harrison Ford
@ana: mulţam de recomandări! Mi-a plăcut foarte mult Makine şi urmează să le citesc şi pe acestea
Bine ai venit pe la mine, te mai aştept
@ana: mulţam de recomandări! Mi-a plăcut foarte mult Makine şi urmează să le citesc şi pe acestea
Bine ai venit pe la mine, te mai aştept
ce poveste trista…
@hime: tristă, dar foarte frumoasă…
Gata, m-am achitat de ea cu plăcere :*
Io tot am coşmaruri de doo zile că uit să te întreb ce cărţi ţi-ai luat de la tîrg
După ce am citit postul ăsta s-a termintat coşmarul, gata. Merge şi Cărtureşti. Cărţi să fie 
Cît despre a le începe pe toate odată, e o variantă mult mai faină: să le citeşti pe toate odată şi încă foarte repde. Da' mai ai de aşteptat ceva vreme. Hint: Matrix I
Io tot am coşmaruri de doo zile că uit să te întreb ce cărţi ţi-ai luat de la tîrg
După ce am citit postul ăsta s-a termintat coşmarul, gata. Merge şi Cărtureşti. Cărţi să fie 
Cît despre a le începe pe toate odată, e o variantă mult mai faină: să le citeşti pe toate odată şi încă foarte repde. Da' mai ai de aşteptat ceva vreme. Hint: Matrix I
Doamne,iubesc Carturesti.M-as uita incuiata acolo si-as citi si-as bea ceai!cred ca voi folosi Inelul!Spor la citit!
Doamne,iubesc Carturesti.M-as uita incuiata acolo si-as citi si-as bea ceai!cred ca voi folosi Inelul!Spor la citit!
@Saturnianul: păi mi-ai dat şi mie coşmaruri
de fapt, când mă tot întrebai tu, mi-a venit ideea să fac o poză cu cărţile şi să ţi-o trimit 
Eh, lasă că merge şi fără metode gen Matrix, că aş pierde plăcerea lecturii
@Saturnianul: păi mi-ai dat şi mie coşmaruri
de fapt, când mă tot întrebai tu, mi-a venit ideea să fac o poză cu cărţile şi să ţi-o trimit 
Eh, lasă că merge şi fără metode gen Matrix, că aş pierde plăcerea lecturii
@Rodica: eu nu le am aşa, în mod deosebit, cu ceaiul, dar m-aş încuia într-o librărie
Mulţam!
@Rodica: eu nu le am aşa, în mod deosebit, cu ceaiul, dar m-aş încuia într-o librărie
Mulţam!
Da' io de ce ţi-am dat coşmaruri, păcatele mele, că te întrebam?
Cu încuiatul în librărie putem aranja. Pe termen indefinit?
Da' io de ce ţi-am dat coşmaruri, păcatele mele, că te întrebam?
Cu încuiatul în librărie putem aranja. Pe termen indefinit?
Mulţumesc
@Saturnianul: nu înţelegeam de ce
între timp am înţeles 
Toamna e superba iar privelistea din gradina botanica te lasa fara cuvinte
Superbe imagini
@Mel: mulţumesc frumos! Aşa este, toamna este superbă, mai ales când este una caldă ca anul acesta
Ai o dedicatie la mine pe blog!Enjoy!
@Rodica: Mulţumesc frumos! M-am delectat cu dedicaţia, dar şi cu celelalte…numai una şi una
Vaiii, "If Only" e unul din filmele alea la care nu am plâns de rușine nu că nu erau lacrimile acolo gata să cadă. Mă rog, mie una mi-a plăcut foarte tare, iar tu ai descris perfect prin "ne învaţă nu doar să iubim, ci şi să înţelegem că iubirea nu înseamnă doar a simţi, ci şi a trăi în concordanţă cu ceea ce simţim". Perfecte cuvinte :*
@Bianca: şi mie mi-a plăcut foarte tare, m-a revoltat puţin finalul şi, evident, nişte lacrimi acolo nu le-am putut reţine…mie asta mi s-a părut esenţa în film, pentru că sentimentele erau acolo, doar că, aşa cum ni se întâmplă tuturor uneori, nu li se dădea atenţia cuvenită, ca să zic aşa…l"asă că e şi mâine timp, azi am ceva mai important de făcut…"
Variante de denumiri pentru postări cu multe filme: nişte filme, multe filme, filme la grămadă, filme la calup, adunătură de filme, filme în serie, maraton filmografic. Sper că ţi-am fost de ajutor
hahaha… misto variantele oferite de Saturn, completez si eu cu "tot filme", "numai filme", "de ce filme" si tot asa.
If only… hmmm, daca declar ca am plans, iar tipa lumea ca-s sentimentala. Deci, nu am plans, decat pret de un sul de servetele, de-ala gros.
De Julia si Julia am auzit,insa nu m-am incumentat sa il vad. Acum dupa ce ai scris tu cronicutza pe scurt o sa il viizionez.
@Saturnianul & Sufleţica: dragilor, s-au reţinut sugestiile voastre
E drept că o parte deja le-am utilizat…"maraton de filme" aş vrea eu in realitate 
, iar "de ce filme" – woops, deja devine problematică situaţia şi tre' să mai dau şi explicaţii 
@Sufleţica: da, cunosc cum e cu şerveţelele, dar să nu mai spui la nimeni
)
La If only, raportez doar 1-2 şerveţele, dar dacă vezi Waterloo Bridge (scrisei despre el acum câteva săpt), trebuie să te aprovizionezi bine, crede-mă
@Sufletica & Rontziki: Dragele mele, mi-aţi dat o idee de afaceri – şerveţelele de plîns "Emoţia filmului". Rezistente la valuri de lacrimi pentru a nu se consuma repede. Vă închiriez filme gratuit şi vă iau 10 lei pe pachetul de "Emoţia filmului"
)
Şi ca să nu vă simţiţi marginalizate, să ştiţi că şi Saturnul mai transipră pe la ochi vizionînd filme. Numai că la filme SF. Nu vă tăvăliţi pe jos, ce credeţi că acolo nu sunt sentimente? Bunăoară, serialul Stargate a avut destule episoade pe care le-am privit înceţoşat
ohh dam ce frumos poze faci tu. Sa mai zica cineva ca aparatul foto nu e important. Minunate poze.
mi se pare un pic cam devreme dar e bine ca ne mai gandim si la sarbatori
azi mi-am adus si eu aminte de luna cadourilor
(ah, tu nu esti de pe vremea cu luna cadourilor, ca esti mititica) 
@cdmitroi: nu-i devreme pentru scopul postării, din contră, numai bine să se mobilizeze cât mai multă lume
Păi să ne mai gândim şi sărbători că destul ne-am amarât cu politica
@coryamor: nu chiar aşa de mititică
îmi aduc aminte de "luna cadourilor" 
@cdmitroi: mulţam frumos!
e important aparatul, mi-aş dori să am mai mult timp pentru el 
Saturnule, buna idee cu servetelele. Cumpar si io vreo 10 cutii. Cred ca o sa am nevoie acum cand imi vandu rontziki pontul cu filmul ala.
Iar pt tine iti recomand link-ul asta. N-am reusit sa il pun direct aici. Sa ne spui daca ai avut nevoie de servetele
http://www.dailymotion.com/video/x1i409_star-wars-fun-striptease_fun
Foarte frumos pe acolo… chiar si in noiembrie.
@copiiiiubirii: cred că e frumos şi în decembrie, mai ales dacă ninge
În sfîrşit! Că trecu atît de mult de cînd n-am mai văzut ceva p-acilea că nu mai ştiam dacă am uitat eu să citesc sau ai uitat tu să scrii
1. Am înţeles, purtaţi uniformă de noapte! Trăiţ' don'şoara colonelă
4. N-aş spune că e o suferinţă asta, ci mai degrabă de un… "tuning" destul de rar. Probabil eşti alimentată de un ZPM (Zero Point Module) = Generator de Energie Nulă
Nu mă pune să-ţi explic acilea ce înseamnă. Ceva din Stargate Atlantis cu energie aproape inepuizabilă.
6. Traficul nu mă deranjează nici pe mine. Doar idioţii din el
7. Aha, deci eşti dintre persoanele care poate înţelege dialogurile pe care le am eu cu Celălalt Eu
9. Da, cică dulcele strică apetitul. Are Seinfeld o glumă. Nu existră nici o şansă să rămîi fără apetituri. Mereu se află unul care aşteaptă la rînd. Ai milioane, aşa că le poţi strica cînd vrei
10. Ok, mi-am notat în agendă: trebuie să te enervez
)
Punctul 2 este cel mai tare. Singura fobie pe care o am si eu, este asta cu pupatul. Urasc… Urasc chestia asta. In afara de persoana draga mie, daca ar fi dupa mine, nu as pupa pe nimeni niciodata.
Cand vine ziua de nastere sau anumite sarbatori, inebunesc pur si simplu. Ma zburlesc mai rau decat un arici si nu pot savura momentul din cauza gandului ca acu vine cineva sa se pupe cu mine.
@Saturnianul: ia te uită cine vorbea, domnul care ia pauze de scris cu săptămânile
Nu te-aş sfătui să mă enervezi că trandafirul e doar partea simpatică atunci când mă enervez
Aşa cică dulcele ar strica pofta de mâncare…mie îmi face poftă de mâncare, pentru că imediat după dulce, simt nevoia să mănânc
@Sufleţica: exact, nu înţeleg cine a inventat chestia asta cu pupatul aşa, hodoronc-tronc, cu toată lumea (francezii?). Şi pentru că a fost inventată şi e deja o oareşce regulă, dacă încerci să eviţi, se supără lumea şi o ia personal…
Momentele în care pupi ce cineva, chiar la ocazii, pe obraz, ar trebui să fie unele în care să te simţi bine, ceea ce înseamnă că ar trebui să se producă atunci când simţi că vrei să pupi pe cineva…nu când "trebuie"
Vai cat imi place aia "stateam, eu cu mine"!
Si eu fac asta si intr-adevara am observat ca e privita ca o ciudatenie, pentru ca majoritatea oamenilor simt mai tot timpul nevoia de compania altora sau sa iasa din casa. Dar mie imi place, e ca un tabiet 
@Cami: Îmi place şi uneori este o nevoie…după perioade în care nu apuc "să stau eu cu mine", deja devine o nevoie
doamne ce ciudata esti!!! cum de nu am vazut toate astea pana acu??
@cdmitroi: nu e timpul pierdut
pentru început poţi să te interesezi prin jur în special pentru punctul 4 şi, pe lângă pepsi, întreabă şi de ciocolată 
mul?umiri foarte interesant,
@anonim: mă bucur că ţi-a făcut plăcere s-o asculţi
Din motive lesne de inteles, nu am putut merge la acest concert si imi pare extrem de rau
Sunt convins ca a fost inaltator, mi s-a facut chelea de cocos cand am citit articolul tau.
Voi asculta spre seara melodiile.
Multumesc
Cdmitroi
Din motive lesne de inteles, nu am putut merge la acest concert si imi pare extrem de rau
Sunt convins ca a fost inaltator, mi s-a facut chelea de cocos cand am citit articolul tau.
Voi asculta spre seara melodiile.
Multumesc
Cdmitroi
@cdmitroi: sper să îl reia şi anul viitor, e un spectacol care ar trebui să facă înconjurul ţării…probabil va apărea cât de curând pe cd şi o să ai ocazia să asculţi melodiile cu instrumentaţia absolut genială din concert
Cu multă plăcere!
@cdmitroi: sper să îl reia şi anul viitor, e un spectacol care ar trebui să facă înconjurul ţării…probabil va apărea cât de curând pe cd şi o să ai ocazia să asculţi melodiile cu instrumentaţia absolut genială din concert
Cu multă plăcere!
Emotionante versurile ultimei melodii..mai ales pentru cei plecati din tara..unele lucruri le apreciezi mai mult atunci cand nu le ai. Mi-ai facut pofta de asa un concert.
Emotionante versurile ultimei melodii..mai ales pentru cei plecati din tara..unele lucruri le apreciezi mai mult atunci cand nu le ai. Mi-ai facut pofta de asa un concert.
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
Nu "Degeaba" un om ca Tudor Gheorghe este atât de iubit. Felicitări, maestre şi la cât mai multe concerte. Îl ascult de fiecare dată şi vocea lui îmi unge sufletul.
Nu "Degeaba" un om ca Tudor Gheorghe este atât de iubit. Felicitări, maestre şi la cât mai multe concerte. Îl ascult de fiecare dată şi vocea lui îmi unge sufletul.
Paunescu asta,omul contradictiilor mai este…pe cat de grobian e ca om,ca poet e mare!E dureros Colindul celui fara de tara,iar Tudor Gheorghe e un sensibil!
Paunescu asta,omul contradictiilor mai este…pe cat de grobian e ca om,ca poet e mare!E dureros Colindul celui fara de tara,iar Tudor Gheorghe e un sensibil!
@fly2sky: emoţionante versuri, emoţionantă voce…sunt motive să fim şi mândri că suntem români, măcar din când în când
@fly2sky: emoţionante versuri, emoţionantă voce…sunt motive să fim şi mândri că suntem români, măcar din când în când
@iguana: pe bună dreptate foarte iubit! păcat că nu este promovat mai mult…
@iguana: pe bună dreptate foarte iubit! păcat că nu este promovat mai mult…
@Rodica: cred că în cazul lui Păunescu trebuie să facem abstracţie de activităţile lui politice…va rămâne în mod cert în istorie pentru cenaclu şi pentru poezie
@Rodica: cred că în cazul lui Păunescu trebuie să facem abstracţie de activităţile lui politice…va rămâne în mod cert în istorie pentru cenaclu şi pentru poezie
In drum spre munca (si in drum spre plimbari, in weekend) trec negresit prin Pasajul de la Piata Universitatii, acolo unde de o saptamana si ceva sau doua, cred, este o expozitie fotografica si video ce are ca tema re-amintirea Revolutiei din '89. Desi il ador pe Tudor Gheorghe- este printre singurii artisti romani care imi transmite o mare caldura si iubire de viata- ma bucur intr-un fel ca am ratat concertul. Ma ingreuneaza si intristeaza peste masura acest decembrie. Un decembrie uitat de foarte multi dintre noi… preocupati de scandaluri politice, barfulite mondene, adanciti in mici meschinarii lumesti.
M-ai terminat psihic amintindu-mi de ea.
Voi asculta clar piesele.. dar dupa ce ma satur de Tombe la Niege.
In drum spre munca (si in drum spre plimbari, in weekend) trec negresit prin Pasajul de la Piata Universitatii, acolo unde de o saptamana si ceva sau doua, cred, este o expozitie fotografica si video ce are ca tema re-amintirea Revolutiei din '89. Desi il ador pe Tudor Gheorghe- este printre singurii artisti romani care imi transmite o mare caldura si iubire de viata- ma bucur intr-un fel ca am ratat concertul. Ma ingreuneaza si intristeaza peste masura acest decembrie. Un decembrie uitat de foarte multi dintre noi… preocupati de scandaluri politice, barfulite mondene, adanciti in mici meschinarii lumesti.
M-ai terminat psihic amintindu-mi de ea.
Voi asculta clar piesele.. dar dupa ce ma satur de Tombe la Niege.
m-ai facut sa plang!
m-ai facut sa plang!
@feeria: am văzut şi eu expoziţia de la Universitate doar în trecere şi îmi doresc să ajung să o văd mai bine…Da, un decembrie trist, poate nu uitat, dar nici respectat aşa cum ar trebui şi nu doar în zilele acestea de comemorare, ci în general…
Mă bucur că ai reascultat cu plăcere Adamo, pe mine mă tulbură de fiecare dată.
@feeria: am văzut şi eu expoziţia de la Universitate doar în trecere şi îmi doresc să ajung să o văd mai bine…Da, un decembrie trist, poate nu uitat, dar nici respectat aşa cum ar trebui şi nu doar în zilele acestea de comemorare, ci în general…
Mă bucur că ai reascultat cu plăcere Adamo, pe mine mă tulbură de fiecare dată.
Ai ceva de bine pe http://www.buriculpamantului.blogspot.com
@corymor: îmi pare tare rău! îmi dau seama ce simţi, aşa cum spuneam, şi mie îmi dau lacrimile când ascult colindul scris de Paunescu şi îmi pare rău că nu ţi-am scris un comentariu de avertizare…
Important este că eşti cu sufletul aici şi că ceea ce faci acolo înseamnă mult pentru noi! Trebuie să existe punţi între culturi şi tu eşti una dintre ele
@corymor: îmi pare tare rău! îmi dau seama ce simţi, aşa cum spuneam, şi mie îmi dau lacrimile când ascult colindul scris de Paunescu şi îmi pare rău că nu ţi-am scris un comentariu de avertizare…
Important este că eşti cu sufletul aici şi că ceea ce faci acolo înseamnă mult pentru noi! Trebuie să existe punţi între culturi şi tu eşti una dintre ele
Mulţam frumos pentru premiu şi apreciere!
Sunt pe faza pt comediile romantice,gata cu sf-urile,cu sangeroasele,cu fantasmele de la miezul noptii!Astept cu nerabdare!
@Rodica: din păcate, printre comedioarele văzute în ultima vreme, nu a fost vreuna cine ştie ce, dar pentru perioada asta şi vremea de afară, merg
O să mă mobilizez să scriu despre ele curând 
da, ar trebui sa fiu mai mult acolo, nu numai cu sufletul…
da, ar trebui sa fiu mai mult acolo, nu numai cu sufletul…
Fetelor, vă recomand două filme faine dacă nu le-aţi văzut. Sunt mult mai mult decît nişte simple comedii romantice:
1. Strălucirea eternă a minţii neprihănite (Eternal Sunshine of a Spotless Mind) cu Jim Carrey, Kate Winslet.
2. Mai mult decît ficţiune (Stranger Than Ficition) cu Will Ferrel, Dustin Hoffman.
Dacă o să ziceţi că v-aţi pierdut timpul cu ele vă dau voi să mă mă pedepsiţi
Dar sunt sigur că n-o să ziceţi asta.
n-ai idee ce surpriza placuta mi-ai facut! deci nu sunt singura nebuna sub 50 de ani careia ii place Tudor Gheorghe!
Ce ma enervesza c-am ratat si concertul din mai si pe cel de acum…
n-ai idee ce surpriza placuta mi-ai facut! deci nu sunt singura nebuna sub 50 de ani careia ii place Tudor Gheorghe!
Ce ma enervesza c-am ratat si concertul din mai si pe cel de acum…
@Saturnianul: le-am văzut pe amândouă
Eternal sunshine of a spotless mind mi-a plăcut foarte mult şi am scris despre el aici: http://rontziki.blogspot.com/2009/07/dragostea-si-memoria.html
Stranger than fiction l-am văzut acum mai mult timp, când a apărut. Nu pot spune că nu mi-a plăcut, dar nu m-a impresionat…
@coryamor: când mai vii, dau o ciocolată caldă sau ceva fresh rece, dacă e vară, ca să-ţi treacă supărarea că te-am făcut să plângi
@coryamor: când mai vii, dau o ciocolată caldă sau ceva fresh rece, dacă e vară, ca să-ţi treacă supărarea că te-am făcut să plângi
@caprikorn13: îmi pare bine că te-am bucurat
poţi să fii cât se poate de liniştită că eu cunosc foarte multe persoane, mult sub 50 de ani, care îl adoră pe Tudor Gheorghe şi cu care am ascultat şi am mers la concerte 
@caprikorn13: îmi pare bine că te-am bucurat
poţi să fii cât se poate de liniştită că eu cunosc foarte multe persoane, mult sub 50 de ani, care îl adoră pe Tudor Gheorghe şi cu care am ascultat şi am mers la concerte 
si mie mi-a placut 2012
in ciuda cliseelor.
Acum cand timpul sta sa-si împarta trupul intre vechi si nou,
cand colindul isi pregateste cu emotie armoniile,
cand magii strabat distantele pentru clipa cea de taina,
Acum, dupa Sfanta porunca a datinii strabune,
Iti incredintez gandurile frumoase de calde urari de fericire,
sanatate, belsug şi impliniri.
Un Craciun frumos alaturi de cei dragi.
Acum cand timpul sta sa-si împarta trupul intre vechi si nou,
cand colindul isi pregateste cu emotie armoniile,
cand magii strabat distantele pentru clipa cea de taina,
Acum, dupa Sfanta porunca a datinii strabune,
Iti incredintez gandurile frumoase de calde urari de fericire,
sanatate, belsug şi impliniri.
Un Craciun frumos alaturi de cei dragi.
Ce poveste emotionanta, Rontziki! Sarbatori fericite!
Ce poveste emotionanta, Rontziki! Sarbatori fericite!
Cel mai mult de Craciun imi place sa impodobesc bradul. Frumoasa poveste…frumos gestul prietenului…si frumoasa ideea cu padurea, iti doresc sa fie plina cu brazi de suflet
SARBATORI FERICITE!
Cel mai mult de Craciun imi place sa impodobesc bradul. Frumoasa poveste…frumos gestul prietenului…si frumoasa ideea cu padurea, iti doresc sa fie plina cu brazi de suflet
SARBATORI FERICITE!
Doamne ce superb şi simpăticuţ e brăduţul. Sigur e extraterestru, dacă are două vîrfuri
Şi nu m-am putut opri să nu admir şi rafturile alea pentru cărţi care par să sfideze gravitaţia. Sigur nu locuieşti într-o navă spaţială?
Doamne ce superb şi simpăticuţ e brăduţul. Sigur e extraterestru, dacă are două vîrfuri
Şi nu m-am putut opri să nu admir şi rafturile alea pentru cărţi care par să sfideze gravitaţia. Sigur nu locuieşti într-o navă spaţială?
@Cătălina: Bine ai venit pe la mine
te mai aştept!
Mulţumesc pentru urări! Sărbători Fericite şi ţie!
@Cătălina: Bine ai venit pe la mine
te mai aştept!
Mulţumesc pentru urări! Sărbători Fericite şi ţie!
@Feeria: Mulţumesc frumos! Sărbători Fericite şi ţie!
@Feeria: Mulţumesc frumos! Sărbători Fericite şi ţie!
@fly2sky: Da, tare mi-ar plăcea să am pădurea plină cu brazi de suflet şi să-mi amintesc peste ani povestea fiecăruia
Mulţam fain pentru urări! Sărbători Fericite alături de cei dragi şi ţie!
@fly2sky: Da, tare mi-ar plăcea să am pădurea plină cu brazi de suflet şi să-mi amintesc peste ani povestea fiecăruia
Mulţam fain pentru urări! Sărbători Fericite alături de cei dragi şi ţie!
@Saturnianul:
numai a navă spaţială nu seamănă casa mea, dar da, rafturile cu cărţi aruncate aşa pe pereţi reprezintă mândria căsuţei 
e doar cu mai multe eu-uri şi personalităţi, aşa ca mine 
)
Şi nici brăduţul nu e extraterestru
@Saturnianul:
numai a navă spaţială nu seamănă casa mea, dar da, rafturile cu cărţi aruncate aşa pe pereţi reprezintă mândria căsuţei 
e doar cu mai multe eu-uri şi personalităţi, aşa ca mine 
)
Şi nici brăduţul nu e extraterestru
Da, ne uitam toata familia …
)
Auzi, pe Sclava Isaura nu o ai ?
Daaa, faina si Telecinemateca ! La baza cred ca e o romanta italiana.
Ultima parca era si in franceza … imi placea mai mult.
Hihihi, ce draguuuutz! Pt Sandy Belle veneam de la joaca doar ca sa mai vad un episod, iar imaginile de la Telecinemateca imi joaca si acum in ochi
De Mary Hopkin ce sa mai spun 
Te pupez tare tare, sa fii fericita si iubita, bucuroasa si voioasa. La multi ani din tot sufletul!
@pheideas: Nu am, dar am găsit pe youtube genericul de la Scalav Isaura
http://www.youtube.com/watch?v=Z3Cq9z3zisQ&feature=related
Melodia This is my song a fost cântată prima dată de Petula Clark şi a fost compusă de Charlie Chaplin pentru filmul Contesa din Hong Kong, o comedie fff faină cu Marlon Brando şi Sophia Loren
Tot Petula Clark o cântă şi în franceză "C'est ma chanson". Le-am descoperit de mult şi am ambele versiuni, dacă vrei, ţi le trimit pe mail
@LiaLia: Ştiam eu că ne amintim cu mare plăcere de melodiile astea
Te pup şi eu, să ai nişte zile de sărbătoare frumoase şi să te odihneşti după munca depusă pentru a face şi altora sărbătorile fericite.
Să-ţi aducă 2010 tot ce-ţi doreşti! La Mulţi Ani!
Amintiri placute,lene cat cuprinde,somn de voie!Ce poate fi mai frumos?
@Rodica: mdaaa, cam asta e şi viziunea mea zilele-astea
nu doar duminica….
coffee
http://www.youtube.com/watch?v=lUyuGFoiWJ0
aww ce idee faina, chiar mi-ai amintit de copilarie
foarte dragut >
<
te inteleg perfect cu brazii, eu de cativa ani sunt budista, deci nici macar nu mai am craciun, si totusi in perioada asta a anului nu ma simt bine daca nu am un bradut in casa, daca nu miroase a rasina si a portocale. nu tin la sarbatoarea in sine, dar bradul ala schimba atmosfera, inveseleste, da speranta pentru mai bine
mai mult ca o sa-l fac toata viata.
P.S. Bradutul tau e foarte frumos si imi plac tare mult cele doua capete. Sa-ti traiasca multi ani! banuiesc ca, fiind in ghiveci, il ai si la anu'
te inteleg perfect cu brazii, eu de cativa ani sunt budista, deci nici macar nu mai am craciun, si totusi in perioada asta a anului nu ma simt bine daca nu am un bradut in casa, daca nu miroase a rasina si a portocale. nu tin la sarbatoarea in sine, dar bradul ala schimba atmosfera, inveseleste, da speranta pentru mai bine
mai mult ca o sa-l fac toata viata.
P.S. Bradutul tau e foarte frumos si imi plac tare mult cele doua capete. Sa-ti traiasca multi ani! banuiesc ca, fiind in ghiveci, il ai si la anu'
@windwhisperer: mulţam frumos pentru colindul cu Elvis, foarte fain
@cami: mă bucur că ţi-a plăcut!
e tare fain să-ţi aminteşti când şi când de copilărie…
@cami: Mulţam fain! La anul o să fie altul şi uite-aşa, câte unul în fiecare an, îmi fac pădurea de brazi la ţară
@cami: Mulţam fain! La anul o să fie altul şi uite-aşa, câte unul în fiecare an, îmi fac pădurea de brazi la ţară
E foarte frumos bradutul tau!Si povestirile! La multi ani!
E foarte frumos bradutul tau!Si povestirile! La multi ani!
te-ntelegem… ma bucur de bucuria ta. si mie imi plac filmele clasice, dar nu prea le vad pe dvd, mai mult la tv.
vizionare placuta!
te-ntelegem… ma bucur de bucuria ta. si mie imi plac filmele clasice, dar nu prea le vad pe dvd, mai mult la tv.
vizionare placuta!
Hmm,pe mine m-a distrat tare Djuvara!Enjoy!Asa bunataturi merita savurate!
Hmm,pe mine m-a distrat tare Djuvara!Enjoy!Asa bunataturi merita savurate!
@Elena: bine ai venit pe la mine!
Mulţumesc frumos pentru aprecieri şi urări! La Mulţi Ani şi ţie!
@Elena: bine ai venit pe la mine!
Mulţumesc frumos pentru aprecieri şi urări! La Mulţi Ani şi ţie!
@coryamor: şi eu le găsesc destul de greu pe dvd, dar, când prind câte unul sau mai multe, ca acum, sunt în culmea fericirii
Mulţam frumos!
@coryamor: şi eu le găsesc destul de greu pe dvd, dar, când prind câte unul sau mai multe, ca acum, sunt în culmea fericirii
Mulţam frumos!
@Rodica: sunt sigură că o să-mi placă, o să împărtaşesc opiniile aici, ca de obicei
Abia aştept să le savurez!
@Rodica: sunt sigură că o să-mi placă, o să împărtaşesc opiniile aici, ca de obicei
Abia aştept să le savurez!
Te-ai cam dat în bărci cu Moş Crăciun văz eu. Mă bucur că ai ce vedea, iar la faza cu filmele să-mi zici cînd te închizi în casă că io vin să blochez uşa. Ca să nu mai ieşi de acolo pînă nu le vezi
Te-ai cam dat în bărci cu Moş Crăciun văz eu. Mă bucur că ai ce vedea, iar la faza cu filmele să-mi zici cînd te închizi în casă că io vin să blochez uşa. Ca să nu mai ieşi de acolo pînă nu le vezi
@Saturnianul: da, m-a cam răsfăţat moşul
Aoleu! Nici nu mă gândesc să-ţi zic!
@Saturnianul: da, m-a cam răsfăţat moşul
Aoleu! Nici nu mă gândesc să-ţi zic!
Haha.Foarte tare.
multumesc pentru caracterizari
super! eu sunt berbec!
@MusicInfusion: bine ai venit pe aici!
Mă bucur că te-au amuzat caracterizările 
@Belle de Jour: cu plăcere! bănuiesc că le-ai găsit potrivite
@coryamor: aha, deci să ne ferim din calea ta în trafic
@Rodica: mă bucur că te-au distrat
Ţi se potrivesc?
Superfaine caracterizările. Vezi ce faci cu frînele alea, decide mai repede
Şi nu e nici în corp, nici afară. E de mînă cu corpul 
La mine se potriveşte aia cu tratamentul neconvenţional. În rest nimic, eu sunt cuminte
LA MULTI ANI PENTRU 2010!
Ha ha! Balanta la medic e super tare! Ma caracterizeaza, mai ales la 'boala' mea.
sa ai un an nou cat mai bun, si vezi sa nu versi prea multa sampanie cand sare dopul in tavan.
Kuss!
Anamaria
Aoleu, era sa uit, vezi ca esti lepsuita.
de catre mine de data asta. 
Spor!
In unele da,in altele poate-poate….ca doar sunt balanta veritabila(de al doilea decan)!!!
)
leul – Este ca n-ai mai intilnit un asemenea caz, doctore?
foarte adevarat
La multi ani !
@Saturnianul: Se potriveşte aşa, ca idee, că, la propriu, am pus mereu frână la timp
@Belle de Jour: La Mulţi Ani şi ţie şi un 2010 plin de împliniri!
@Afreuda: mie-mi spui cum e cu balanţele?!
Uite dovada:
Simpatică leapşa, aşa încât am furat-o mai demult de la cineva şi am făcut-o
http://rontziki.blogspot.com/2009/12/leapsa-ciudateniilor.html
Petrecere frumoasă şi Un An Nou Minunat!
@Rodica: eu mă regăsesc aproape în toate, nu la propriu, dar ca şi caracteristici
tot balanţă şi eu 
La Mulţi Ani!
@Melissa: aha, aşa faceţi, da?!
)
La Mulţi Ani şi petrecere faină!
La multi ani!
Sa te gasesc la fel de proaspata si anu'ce vine…de maine incolo!
La multi ani!!
La mulți ani, pisicuță!!! Pupez!
@Rodica: La mulţi Ani! Îmi place cum sună "proaspătă" şi e un deziderat bun pentru anul ăsta
@LiaLia: La Mulţi Ani! Să ai un an fain şi să faci în continuare oamenii fericiţi!
Pupici
Iti doresc un 2010 plin de zile senine si vise implinite.
La multi ani
un an 2010 foarte bun
excelent chiar
Ai exces de energie? Doamne fereste, apara si mantuieste!
sa nu te vindeci niciodata.
Sfatul psihologului: nu te asocia cu oameni lenti, delasatori sau iritabili.
Altfel! numai sa nu sari in pat la etatea ta, in rest poti sa faci ce vrei cu energia aia.
A si… nu uita: Red Bull iti da Aaaaripi!
stiu 'ei' (aia de la serviciu) de ce nu te lasa sa bei. 
Well… dac-ai facut leapsa ai facut-o, amu… nu mai pot sa te oblig sa o mai faci odata.
misto, in orice caz.
Sa ai parte de un 2010 plin de clipe frumoase, in care sa te poti dedica tie si hobby-urilor tale, sa ai liniste si impliniri, multa sanatate si multi oameni dragi alaturi.
La multi ani!
La multi ani!
@Afreuda: mare adevăr grăieşti!!! simt că mă urc pe pereţi când am de-a face cu oameni leeenţi…Şi aşa, ştiu ei ce ştiu
)
Înţeleg că diagnosticul e gata pus
Mulţam frumos de urări! Şi mulţumesc pentru vizite! Să dea Dumnezeu să avem un an fain şi liniştit sau măcar putere şi înţelegere să-i facem faţă! Şi să ne citim în continuare
Deci mi-ai facut pofta! Arata bine, iar eu nu prea mananc cozonac!
Deci mi-ai facut pofta! Arata bine, iar eu nu prea mananc cozonac!
@Escu: Nici eu nu prea mănânc cozonac decât dacă foarte pufos, pe cât posibil cald şi făcut în casă
Ai mei au întrunit toaaaate condiţiile!!!
@Escu: Nici eu nu prea mănânc cozonac decât dacă foarte pufos, pe cât posibil cald şi făcut în casă
Ai mei au întrunit toaaaate condiţiile!!!
vreau si eu, pls
vreau si eu, pls
@cdmitroi: cu cea mai mare plăcere!
@cdmitroi: cu cea mai mare plăcere!
Yamiiii,salivez la ore trazii din noapte!
Yamiiii,salivez la ore trazii din noapte!
Al naibii de prost moment am nimerit să intru pe blogul tău. Sau ai nimerit tu prost momentul să faci cozonaci
Exact cînd mi se combină foamea cu pofta.
Arată al naibii de bine. Congtats! Dă şi tu de pomană la amărăşteni ca mine dacă tot nu mămînci
Şi ţie îţi servea mamaie poveste cu aluatul care se umflă în burtă?
Uite de-aia îmi place mie să prepar. Pot să mănînc cît vreau din compoziţie.
Al naibii de prost moment am nimerit să intru pe blogul tău. Sau ai nimerit tu prost momentul să faci cozonaci
Exact cînd mi se combină foamea cu pofta.
Arată al naibii de bine. Congtats! Dă şi tu de pomană la amărăşteni ca mine dacă tot nu mămînci
Şi ţie îţi servea mamaie poveste cu aluatul care se umflă în burtă?
Uite de-aia îmi place mie să prepar. Pot să mănînc cît vreau din compoziţie.
Vin si eu cam tarzior,
la tine in pridvor
Sa-ti urez cu drag
Un an nou minunat.
Sa ai parte numai de frumuseti sufletesti si de un an cat mai fructuos. La multi ani, fata draga.
Scuze de intarziere, insa fusei un pic plecata. Revin cat de curand.
@Rodica: eu am mâncat cozonac cald la ore târzii în noapte şi acum va trebui să remediez
)
@Rodica: eu am mâncat cozonac cald la ore târzii în noapte şi acum va trebui să remediez
)
@Saturnianul: se gătară cam repede de data asta, dar de Paşte fac mai mulţi
…evident, după atâta muncă, până la Paşte nu mai îndrăznesc 
Data viitoare, îţi păstrez şi nişte cocă dacă vrei
@Saturnianul: se gătară cam repede de data asta, dar de Paşte fac mai mulţi
…evident, după atâta muncă, până la Paşte nu mai îndrăznesc 
Data viitoare, îţi păstrez şi nişte cocă dacă vrei
@sufleţica: La Mulţi Ani şi ţie şi Un An Nou plin cu tot ce-ţi doreşti!
Se scuză întârzierea dacă ne confirmi că ne-ai distrat bine şi împărtăşeşti impresii
m-ai umplut de respekt, ce mai!!!!!!!! imi dau jos palaria pe care nu o am! n-as indrazni in veci sa ma apuc de facut cozonaci. dar imi dai curaj
mii de felicitari! arata extraordinar!!!
ps: cand o vedem pe mamaia mea cum se lupta cu coca, ma gandeam ca eu nu as face asa ceva nici sa ma bati. acum ma gandesc ca facea multi in acelasi timp si de aceea erau mai greu de framantat.
BRAVOOOOO
m-ai umplut de respekt, ce mai!!!!!!!! imi dau jos palaria pe care nu o am! n-as indrazni in veci sa ma apuc de facut cozonaci. dar imi dai curaj
mii de felicitari! arata extraordinar!!!
ps: cand o vedem pe mamaia mea cum se lupta cu coca, ma gandeam ca eu nu as face asa ceva nici sa ma bati. acum ma gandesc ca facea multi in acelasi timp si de aceea erau mai greu de framantat.
BRAVOOOOO
pe mine m-ai prins bine ca sunt mancat. si avand in vedere ca nu imi place cozonacul (poate doar coca) e totul ok. totusi am cumparat la un moment dat din supermarket cozonac cu mac si pot sa spun ca ala chiar a fost superb. asa ca la pasti iti recomand sa incerci si o astfel de reteta.
pe mine m-ai prins bine ca sunt mancat. si avand in vedere ca nu imi place cozonacul (poate doar coca) e totul ok. totusi am cumparat la un moment dat din supermarket cozonac cu mac si pot sa spun ca ala chiar a fost superb. asa ca la pasti iti recomand sa incerci si o astfel de reteta.
@coryamor: Mulţam frumos!
Să ştii că eu am făcut 5 cozonaci, am frământat ceva la cocă, dar nu e chiar aşa greu cum pare…eu zic să-ţi iei inima în dinţi şi să încerci 
@coryamor: Mulţam frumos!
Să ştii că eu am făcut 5 cozonaci, am frământat ceva la cocă, dar nu e chiar aşa greu cum pare…eu zic să-ţi iei inima în dinţi şi să încerci 
@Mihai: am şi o reţetă de cozonaci cu mac
Nu prea sunt eu fan mac, dar poate am să încerc 
@Mihai: am şi o reţetă de cozonaci cu mac
Nu prea sunt eu fan mac, dar poate am să încerc 
Dificil de explorat toate combinatiile posibile. Se poate citi în orice ordine, de fiecare data o alta poveste. Cortazar a inventat un fel de joc pre-electronic acum mai bine de 40 de ani. Mai exista ceva similar ca structura, tradus si în româneste – Milorad Pavic – Tarot. As spune ca Pavic este un Cortazar balcanic, fara nici-o aluzie rauvoitoare. Tot asa as putea spune : Cortazar este un Pavic latino-american. Lectura placuta si La Multi Ani.
Dificil de explorat toate combinatiile posibile. Se poate citi în orice ordine, de fiecare data o alta poveste. Cortazar a inventat un fel de joc pre-electronic acum mai bine de 40 de ani. Mai exista ceva similar ca structura, tradus si în româneste – Milorad Pavic – Tarot. As spune ca Pavic este un Cortazar balcanic, fara nici-o aluzie rauvoitoare. Tot asa as putea spune : Cortazar este un Pavic latino-american. Lectura placuta si La Multi Ani.
@B.de Comp: Bine ai venit pe la mine! Mulţam! La Mulţi Ani şi ţie!
O s-o citesc şi revin cu impresii…
Da, Cortazar creează un joc incredibil, completează povestea ca pe un puzzle, o reinventează
Mi-am luat şi eu Ultima iubire la Ţarigrad, îndreptar de ghicit, dar nu am apucat s-o citesc încă
@B.de Comp: Bine ai venit pe la mine! Mulţam! La Mulţi Ani şi ţie!
O s-o citesc şi revin cu impresii…
Da, Cortazar creează un joc incredibil, completează povestea ca pe un puzzle, o reinventează
Mi-am luat şi eu Ultima iubire la Ţarigrad, îndreptar de ghicit, dar nu am apucat s-o citesc încă
Nu am citit-o dar pare interesanta..
Nu am citit-o dar pare interesanta..
Frumoşi cozonaci şi probabil şi gustoşi.
Rahatul se taie uşor dacă ungi lama cuţitului cu un pic de ulei. Asta am învăţat-o de la bunica.
Frumoşi cozonaci şi probabil şi gustoşi.
Rahatul se taie uşor dacă ungi lama cuţitului cu un pic de ulei. Asta am învăţat-o de la bunica.
@Dyanna: Mulţam pentru comentariu şi te mai aştept pe la mine! Poate o încerci şi împărtăşeşti impresiile
@Dyanna: Mulţam pentru comentariu şi te mai aştept pe la mine! Poate o încerci şi împărtăşeşti impresiile
@semafor: ah, unde erai când mi se lipea de cuţit şi de degete?!
) Mulţam pentru vizită şi pentru sfat, o să ţin minte 
@semafor: ah, unde erai când mi se lipea de cuţit şi de degete?!
) Mulţam pentru vizită şi pentru sfat, o să ţin minte 
@Rontziki: Mai ales aluat să-mi opreşti. Poţi să mai renunţi la cozonac în schimbul aluatului
@Rontziki: Mai ales aluat să-mi opreşti. Poţi să mai renunţi la cozonac în schimbul aluatului
Multumesc pentru completare
@Belle de Jour: eu mulţam! Mi-a făcut plăcere
Multumesc, o s-o preiau.
o preiau cu placere
mai ales pentru ca e despre carti!
O rezolv curând că îmi place și în plus nu am mai făcut o leapșă de secole
Mersi :*
Sa vezi ce o sa ma certi dupa ce o sa scriu articolul despre West Side Story
@Jovi: ar trebui să revăd filmul ca să te cert, că nu-mi mai amintesc mare lucru despre el…la momentul la care l-am văzut mi-a plăcut…
Alte filme clasice am văzut recent, despre care urmează să scriu
Mulţam de vizită, te mai aştept
Sa inteleg ca asta este leapsa plasata cu drag de catre tine? Of… nu iti este mila de batranetile mele
O sa ma conformez, insa cu rabdare, trebuie sa imi intru in ritm.
Mă bucur că sunteţi în asentimentul meu şi vă era dor de o leapşă
O să vin în inspecţie 
)
@sufleţica: deloc, nici un pic de milă!
Mă bucur că revenişi printre noi şi aştept, cu răbdare să execuţi 
Hmmmm,ce melodii,cwe filme,ce stari,ce vremuri…
Cel putin Moon River am ascultat-o acum de-am innebunit de amintiri!Frumoasa fata,suflet nobil!
Merci!
Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! E lungăăăăăăăăăăă răăăăuuuuuu!
Şi-aşa era prea erau toţi de acord. Trebuia să se vaiete cineva
@saturnianul: nu ştiu, dom'le, nu mă interesează cât te vaiţi, nu se acceptă nici o scuză
@Rodica: cu multă plăcere! Nu mă pot hotărî care îmi place mai mult între cele două şi, chiar dacă azi nu mai savurez cafeluţa de duminică, ci una de luni
, mă mai binedispun şi eu cu ele 
Ma uit lung la cartea asta de fiecare data cand intru la Carturesti! M-ai cucerit cu prezentarea ei! Am citit de Ioana Parvulescu cartile despre Bucuresti… imi place cum scrie, elegant, sensibil. Acum a mai scos un roman, Viata incepe vineri: http://www.humanitas.ro/humanitas/viata-incepe-vineri. O sa mi-l iau.
Haha, I feel prettyyy, oh, so prettty!! Melodia asta e a lui Jack Nicholson, n-am ce sa fac!
In Anger Management.
Frumoasa Moon River cantata de Audrey… am facut si eu multe derulari cand am vazut filmul.
Haha, I feel prettyyy, oh, so prettty!! Melodia asta e a lui Jack Nicholson, n-am ce sa fac!
In Anger Management.
Frumoasa Moon River cantata de Audrey… am facut si eu multe derulari cand am vazut filmul.
4. SF?! Asta da surpriza. Bine, chit c-a fost de mult, dar n-am gasit la tine prea multe sfuri. Sau ma insel?
8. Frumos raspuns… Mie parca nu mi-ar mai placea sa impart cartea nici macar cu autorul, cunoscandu-i viziunea.
@feeria: ai perfectă dreptate, nu găseşti la mine SF-uri, că nu citesc…cred că, totuşi, ar trebui să încerc, dar cu ceva care să nu mă bulverseze prea tare, pentru început
îmi amintesc că îmi plăcea în mod deosebit să fac legături între trăsăturile fizice şi cele de caracter ale personajelor…e evident de ce am abandonat repede 
)
La momentul la care mă apucase nebunia să scriu SF, eram fan Star Trek şi nu-ţi imagina că cine ştie ce scriam…o navă plecată nu mai ştiu ce să caute, scrisesem cam juma de caiet şi mare parte era descrierea echipajului
@feeria: e a doua oară în ultimele 2 săptămâni, când îmi spun "trebuie să văd Anger Management"! Îl am, aşa că am să-l văd curând, mulţam că mi-ai adus aminte
@feeria: e ceva…altceva cu poveştile astea şi merită chiar să le ai să le răsfoieşti când şi când…
Trebuie neapărat să citesc ce-a scris, cred că am să încep cu Viaţa începe vineri…m-a cucerit cu povestea de dragoste şi, cât am putut să-mi dau seama din ea, scrie sensibil şi elegant, dar şi foarte punctual, în acelaşi timp.
no offense da cum reusiti voi, oameni buni, sa beti atata cafea? si mai ales sa trageti atata de ea? i mean – eu in max 5 min am terminat o cana, si nu beau mai mult de 2-3 cani/zi. deci max 15 min/zi [insa pot fi si doar 5 min/zi].
i really dont get it.
@strelnikov: nu e vorba de câtă cafea bem, ci de faptul că o savurăm pe îndelete
eu beau o singură cafea pe zi şi, de obicei, o termin cam în 2 ore…în rest, o cană în câteva minute, beau apă 
eu o am, insa nu am deschis-o inca!
@coryamor: dacă te referi la Poveşti de dragoste, e suficient s-o deschizi şi n-o mai laşi din mână
dacă te referi la Viaţa începe vineri, o iau şi eu şi schimbăm impresii după ce citim 
Ce sa mai zic…Mi-e poftaaaa!!! Tu esti o mica piromana..d'asta ai tu lampa aia.. Hai recunoaste!
@Escu: o să te invit la mine la cofetărie
Ei, doar piromană?! 
)
Felicitari pentru perseverenta! Off, chiar imi faci pofta…tocmai cand ziceam ca nu mai vreau sa vad dulciuri in fata ochilor
. Cand deschizi cofetaria sa ma anunti..musai vin in Bucuresti numai pentru asta 
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche
, este foarte interesant pentru mine
Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!
ce sa zic mai draga? idee zapacita de la persoana cu aceleasi caracteristici
))
Imi rezerv un loc permanent la tine la cofe!
Iamiiii
@fly2sky: mulţam!
Mă bucur să văd că încă nu am deschis şi se anunţă clienţi 
) Te invit la deschidere 
@pheideas: la un simplu google, am şi găsit reţeta
dar numai după ce procur şi stingător de incendii 
)
Nu vreau să mă gândesc ce-ar fi fost dacă înşurubam eu
@anonim: Mai sunt câteva sub eticheta Rontziki la cratiţă
Mulţam de vizită,mă bucur că ţi-a plăcut
@anonim: aoleu, nu mă da de gol
blogosfera încă mă mai crede persoană serioasă 
chiar mi+ai facut pofta
multmim de retete
maruntisurile ne macina pentru ca nu avem intelepciunea necesara sa privim lucrurile de la un nivel superior si sa le vedem adevarata insemnatate. de fapt in general suntem nemultumiti pentru ca nu percepem corect valoarea lucrurilor. cred ca e ceva care vine odata cu experienta de viata, sa intelegem ce conteaza. pentru ca suferinte si caderi vom mai avea, fac parte din viata, si niciodata nu le vom avea pe toate. imi place mult postul. bravo!
woaa cat de apetisant arata
o sa incerc si eu 
p.s. esti din Bucuresti? ca si eu frecventez Chocolat
@Cami: Mulţam!
Aşa este, multe din lucrurile astea le învăţăm odata cu vârsta, căpătând experienţă, dându-ne cu capul de sus…asta dacă avem mintea deschisă să le învăţăm şi nu vedem insuccesul doar ca pe un continuu ghinion şi dacă nu pornim de la ideea că totul ni se cuvine…din păcate, sunt şi oameni prin care timpul şi viaţa trec degeaba…
@Belle de Jour: cu multă plăcere! puteţi folosi cu încredere soluţia cu lampa pentru lipit, nu e periculoasă şi e f eficientă
@Cami: aştept să împărtăşeşti experienţa
)
Da, sunt în Bucureşti. Dacă vezi pe cineva care cumpără câteva bezele din alea mari o dată, la pachet, eu sunt
conteaza si firea omului, si cat il duce capul… intr-adevar, am mai zis-o mai demult, unii imbatranesc degeaba.
Subiectul fiind orientat spre conciziune, as largi cercul :
Pusca de vânatoare – Yasushi INOUE
Scrisorile portugheze – Mariana ALCOFORADO
@B.de Comp: Puşca de vânătoare am citit-o acum câţiva ani, dar ar fi momentul să o recitesc
Mulţam că mi-ai amintit de ea şi mulţam pentru cealaltă sugestie, pe care nu o ştiam 
te-ai descurcat, ce sa zic…
fara pericol, doar cu putin fum.
socrella mea are un fier special de ars zaharul de pe crème brulée: e un patrat de fier, o placuta, care are o coada lunguta, perpendiculara pe suprafata placutei. placa se tine pe flacara aragazului cateva minute bune, apoi se arde cu ea zaharul
@corymor: uof, şi acum îmi spui?!
de reţinut când n-oi avea rezervă de gaz pentru lampă 
Apetisanta rau de tot crema asta. Eu oricum sunt mare fun crema de zahar ars. Cred ca este singurul dulce pe care il doresc odata pe an.
Io zic ca daca ai nevoie de un partener pentru cafeneaua ta, sa ma treci pe lista. Fac o negresa buna, de numa… numa…
)),ce-am mai ras la ea!Scrie usor si savuros,l-am cunoscut personal,iar faptul ca ne-am salutat dand mana a fost pt mine o…..inca ma gandesc!
)),ce-am mai ras la ea!Scrie usor si savuros,l-am cunoscut personal,iar faptul ca ne-am salutat dand mana a fost pt mine o…..inca ma gandesc!
@sufleţica: perfect! la partener nu mă gândisem
bună ideea
@Rodica: trebuie să fie într-adevăr ceva să-l cunoşti personal şi te înţeleg că încă nu ai găsit cuvântul
@Rodica: trebuie să fie într-adevăr ceva să-l cunoşti personal şi te înţeleg că încă nu ai găsit cuvântul
Multumesc de includerea unui film anumit
Dar chiar ai avut un maraton pe cinste
felicitari
Multumesc de includerea unui film anumit
Dar chiar ai avut un maraton pe cinste
felicitari
@Belle de Jour: eu mulţam că mi-ai amintit de el cu trailerul şi chiar trebuia să-l revăd
@Belle de Jour: eu mulţam că mi-ai amintit de el cu trailerul şi chiar trebuia să-l revăd
oh classics! sunset boulevard era unul din filmele mele preferate ever 8-> super maratonul!
oh classics! sunset boulevard era unul din filmele mele preferate ever 8-> super maratonul!
foarte frumos
nu stiam de ea
multumesc
duminica placuta
Fain maraton! E drept ca-n filmele astea, asa alb-negru si vechi, regasesti mai multe culori si mai multa vioiciune decat in cele moderne? Mie asta mi se intampla sa simt de fiecare data cand mai scap un Double Indeminity say North by Nortwest in program, sau… recentul The strange love of Martha Ivers(despre care am uitat sa scriu, dar am s-o fac- Barbara Stanwyck este.. za oana atipica a lumii cinematografice din acele vremuri)
Fain maraton! E drept ca-n filmele astea, asa alb-negru si vechi, regasesti mai multe culori si mai multa vioiciune decat in cele moderne? Mie asta mi se intampla sa simt de fiecare data cand mai scap un Double Indeminity say North by Nortwest in program, sau… recentul The strange love of Martha Ivers(despre care am uitat sa scriu, dar am s-o fac- Barbara Stanwyck este.. za oana atipica a lumii cinematografice din acele vremuri)
@Cami: Mi-aş dori un maraton şi mai şi, dar acum le savurez aşa câte unul
@Cami: Mi-aş dori un maraton şi mai şi, dar acum le savurez aşa câte unul
@feeria: şi eu am senzaţia asta de vioiciune când văd filme clasice
Nu ştiu The strange lov of Martha Ivers, trebuie să remediez lacuna asta
@feeria: şi eu am senzaţia asta de vioiciune când văd filme clasice
Nu ştiu The strange lov of Martha Ivers, trebuie să remediez lacuna asta
@Belle de Jour: nici eu nu ştiam, deşi are multe melodii cunoscute
Cu multă plăcere!
Am citit si eu de curand cartea si nici mie nu mi s-a parut nemaipomenita. De fapt m-am cam chinuit sa o termin
@tetris: cam asta senzaţie am avut-o şi eu de la un punct încolo…mă cam străduiam s-o termin
Mulţam de vizită şi de comentariu! Te mai aştept pe la mine
Slaba, foarte slaba. Sunt foarte interesante romanele sale din perioada "romaneasca" – mai ales prins – dar acesta, care ar fi fost marea revenire, e un mare fas. Mai lipseau niste robotei si alieni pentru un scenariu de categorie B.
@Cinabru: Trebuie să le încerc şi eu, mai ales că vreau să scap de gustul neplăcut pe care mi l-a lăsat Supleantul…Da, cel puţin spre final, deja nu m-ar fi mirat deloc dacă apăreau nişte aliens
Hehehe… frumos. Baby it's u – e preferata mea. Chiar mi-am pus-o si pe telefon, la o anumita persoana. Frumoasa muzica. Si uite n-am ascultat-o la cafeaua de duminica, ci la cea de marti si tot merge.
Exact aceeasi impresie am avut-o si eu, am si scris despre ea dealtfel – zici ca ne-am copiat una pe alta!
@capricornk13: aoleu, să ştii că nu te-am plagiat
Ştiu că ai scris, dar eu încă nu citisem cartea şi nu am vrut să citesc postarea ta, iar între timp uitasem de ea. O s-o citesc acuşi să văd cât de pe aceeaşi lungime de undă am fost
@capricornk13: când am postat aseară, mă şi gândeam că, la câtă vâlvă cu cartea asta, o să am numai comentarii care să nu fie de acord cu dezamăgirea mea
@sufleţica: mă bucur că ţi-au plăcut! Şi eu le mai ascult şi în timpul săptămânii, în căşti
, la cafeluţă 
io as numio un fâs media de mare amploare şi cam atat.
@cdmitroi: păi cam aşa ceva şi e…nu zic că nu merită citită, dar eventual fără aşteptări…
M-ai facut curioasa, o sa incerc sa-l vad si eu
este tocmai ce-ti spuneam. Minunat, l-am vast! Merveilleux!!!
@tetris: trebuie să-l vezi, este super film!
@cdmitroi: dacă este, este!
Pe facebook unde scrie că apare pe dvd pe 4 martie, erau o mulţime de comentarii de la francezi care l-au văzut şi sunt înnebuniţi după filmul ăsta
merita…
merci e popularizare
astept si lucrurile bune ale tale (cele rele ..le poti minimaliza)
@Belle de Jour: Mă conformez cât de repede, chiar mă bucur că am ocazia să fac un bilanţ pe care încă nu am apucat
Te așteaptă un premiu la mine pe blog, spre să-l ridici și să-l trimiți mai departe :*
@Bianca: Mulţam frumos!
ai "onorat" leapsa cum se cuvine
Cred ca o preiau eu ca mi-a venit pofta dupa ce am citit raspunsurile tale.
.
Ma mir ca te plictisesc povestirile din calatorii, mie mereu mi-au placut. Si da, la treaba cu discutiile tehnice… te inteleg perfect, cred ca numai pe barbati nu-i plictisesc
Off-topic, ai o surpriza la mine pe blog ;
@coryamor: mă bucur că eşti mulţumită de prestaţie
@Cami: te rog
Povestirile de călătorii îmi plac şi mie atâta timp cât sunt povestiri în care se şi întâmplă ceva funny sau interesant, nu doar itinerarii…
Mulţam frumos!
Daca nu e cu suparare, preiau si eu leapsa
@Unguru': nici o supărare, chiar te rog!
Buna ziua.
Ma numesc Nidelea Cristian, administratorul directorului web http://www.edelbeta.ro.
Va propun un schimb de link-uri. Va pot promova blogul prin introducerea lui la rubrica Parteneri, in cadrul directorului.
In schimb as dori sa plasati la dvs. in blogroll urmatorul link:
Titlu – Albena
url – http://www.la-albena.ro
Daca sunteti de acord, va rog sa ma contactati la nideleacristian@gmail.com cu detaliile link-ului dorit de dvs
Uffff! Am scapat! Sa traiti! Sa aveti parte doar de conversatii interesante!
@bogdănic: ei, doar de data asta
La fel şi ţie! 
este o carte fetis, o marca … imi pare bine ca ti-a placut… si mie mi-a placut.
deci ti-e dor de vara…
este o carte fetis, o marca … imi pare bine ca ti-a placut… si mie mi-a placut.
deci ti-e dor de vara…
@Belle de Jour: cam aşa ceva
e o stare, am putea spune, ca şi Parisul, dincolo de aspectele concrete 
)
Aoleu, e puţin spus dor
@Belle de Jour: cam aşa ceva
e o stare, am putea spune, ca şi Parisul, dincolo de aspectele concrete 
)
Aoleu, e puţin spus dor
La multi ani,mamichii!!!Ai grija de ea!
La multi ani,mamichii!!!Ai grija de ea!
@Rodica: Mulţumesc frumos! Asta ştim cel mai bine, să avem grijă una de alta
@Rodica: Mulţumesc frumos! Asta ştim cel mai bine, să avem grijă una de alta
Da. Trecuse ceva timp de cand nu am mai avut lacrimi in ochi. Uite ca prin postul dedicat mamei tale ai reusit sa imi umezesti ochii. Ii doresc un calduros La multi ani. Stii vorba aia: la asa mama, asa fiica.
Tare mi-as fi dorit sa simt si eu caldura mamei mele, numai ca mama este exact inversul mamei tale. Totusi eu o iubesc neconditionat, chiar daca au fost multe momente in care mi-am dorit imbratisarea ei, un cuvant bun. Tragic sau nu… si acum imi doresc asta, insa stiu ca nu le voi obtine niciodata. Sa-ti traiasca mamicuta.
Pies: ai o mica leapsa… premiu de la mine.
Da. Trecuse ceva timp de cand nu am mai avut lacrimi in ochi. Uite ca prin postul dedicat mamei tale ai reusit sa imi umezesti ochii. Ii doresc un calduros La multi ani. Stii vorba aia: la asa mama, asa fiica.
Tare mi-as fi dorit sa simt si eu caldura mamei mele, numai ca mama este exact inversul mamei tale. Totusi eu o iubesc neconditionat, chiar daca au fost multe momente in care mi-am dorit imbratisarea ei, un cuvant bun. Tragic sau nu… si acum imi doresc asta, insa stiu ca nu le voi obtine niciodata. Sa-ti traiasca mamicuta.
Pies: ai o mica leapsa… premiu de la mine.
Foarte frumos ai scris! Sunteti bogate cu asa o relatie frumoasa. La multi ani!
Foarte frumos ai scris! Sunteti bogate cu asa o relatie frumoasa. La multi ani!
Ești norocoasă, ești binecuvântată, ești bogată
La mulți mulți ani frumoși mamei tale, alături de tine mereu, chiar dacă uneori doar cu gândul, dar mereu cu sufletul. Este superb ce și cum ai scris, ți-am simțit emoția, bucuria, nostalgia, zâmbetul. Eu am noroc ca ambii părinți să fie cam ca mama ta, am avut și am de unde învăța. Te pupez tare tare și să treacă repede timpul până ajungi la ea să o sărbătorești cu ceva bun 
Ești norocoasă, ești binecuvântată, ești bogată
La mulți mulți ani frumoși mamei tale, alături de tine mereu, chiar dacă uneori doar cu gândul, dar mereu cu sufletul. Este superb ce și cum ai scris, ți-am simțit emoția, bucuria, nostalgia, zâmbetul. Eu am noroc ca ambii părinți să fie cam ca mama ta, am avut și am de unde învăța. Te pupez tare tare și să treacă repede timpul până ajungi la ea să o sărbătorești cu ceva bun 
Emotionanta postare, emotionante cuvintele mamei tale si pot sa spun ca sunteti cu adevarat norocoase amandoua, ca va aveti una pe alta, si ca aveti asa o relatie. Cat mai multi ani fericiti!
Emotionanta postare, emotionante cuvintele mamei tale si pot sa spun ca sunteti cu adevarat norocoase amandoua, ca va aveti una pe alta, si ca aveti asa o relatie. Cat mai multi ani fericiti!
@sufleţica: Mulţumesc mult pentru urări şi pentru cuvinte!
Iubirea aceasta nu poate fi decât necondiţionată şi, chiar dacă nu o conştientizăm şi nu o exprimăm întotdeauna, face parte din noi.
@sufleţica: Mulţumesc mult pentru urări şi pentru cuvinte!
Iubirea aceasta nu poate fi decât necondiţionată şi, chiar dacă nu o conştientizăm şi nu o exprimăm întotdeauna, face parte din noi.
@tetris: Mulţumesc mult! Cum scria şi mama, asta e esenţa noastră, bogăţia noastră, cum ai spus tu
@tetris: Mulţumesc mult! Cum scria şi mama, asta e esenţa noastră, bogăţia noastră, cum ai spus tu
@LiaLia: Mulţumesc mult! Eu am avut-o doar pe mama, dar n-am simţit nici un moment că mi-a lipsit ceva şi asta e doar meritul ei. Că nu mă emoţionasem destul când am scris, îmi mai dau lacrimile şi citind comentariul tău
@LiaLia: Mulţumesc mult! Eu am avut-o doar pe mama, dar n-am simţit nici un moment că mi-a lipsit ceva şi asta e doar meritul ei. Că nu mă emoţionasem destul când am scris, îmi mai dau lacrimile şi citind comentariul tău
@fly2sky: Mulţumesc pentru urări! Aşa este, ne avem una pe alta şi, mai demult, ne spuneam, metaforic bineînţeles, că împreună, de mână, stăpânim lumea
@fly2sky: Mulţumesc pentru urări! Aşa este, ne avem una pe alta şi, mai demult, ne spuneam, metaforic bineînţeles, că împreună, de mână, stăpânim lumea
Emotionant postul tau.
Intr-adevar, ai o mama minunata, la multi ani sanatosi si fericiti!
Emotionant postul tau.
Intr-adevar, ai o mama minunata, la multi ani sanatosi si fericiti!
In mod sigur ai o mama de nota 10 si esti norocoasa cu ea. S-o pretuiesti mereu
In mod sigur ai o mama de nota 10 si esti norocoasa cu ea. S-o pretuiesti mereu
Ce frumos ! Ai o mama tare inteleapta. "Am început de mult să înţeleg că creşti, chiar dacă eu tot "aia mică" îţi zic şi am încredere în tine, nu în sensul că vei face ce trebuie sau, şi mai puţin, ce-aş vrea eu, ci că vei trăi viaţa ta, cu bune şi cu rele, că vei face greşelile tale şi vei învăţa din ele."
Sa ai grija de ea si s-o pastrezi cat mai mult !
Mi-ai adus aminte de mama mea.
Ce frumos ! Ai o mama tare inteleapta. "Am început de mult să înţeleg că creşti, chiar dacă eu tot "aia mică" îţi zic şi am încredere în tine, nu în sensul că vei face ce trebuie sau, şi mai puţin, ce-aş vrea eu, ci că vei trăi viaţa ta, cu bune şi cu rele, că vei face greşelile tale şi vei învăţa din ele."
Sa ai grija de ea si s-o pastrezi cat mai mult !
Mi-ai adus aminte de mama mea.
La mulți ani mamei tale și ție. Să vă țină D-zeu alături cât mai mulți ani de acum în colo.
E superb ce ai scris, au izvorât din sufletul tău vorbe minunate pentru ființa cea mai dragă la fel cu din sufletul ei nu vor înceta să izvorască niciodată vorbe deosebite pentru copilul ei, TU.
Vai…m-ai făcut să-mi fie dor de mami! :*
La mulți ani mamei tale și ție. Să vă țină D-zeu alături cât mai mulți ani de acum în colo.
E superb ce ai scris, au izvorât din sufletul tău vorbe minunate pentru ființa cea mai dragă la fel cu din sufletul ei nu vor înceta să izvorască niciodată vorbe deosebite pentru copilul ei, TU.
Vai…m-ai făcut să-mi fie dor de mami! :*
da, esti o persoana norocoasa. omul cel mai important din viata ta e asa cum a trebuit sa fie. zic cel mai important pentru ca esti omul care ai invatat sa fii langa mama…
da, esti o persoana norocoasa. omul cel mai important din viata ta e asa cum a trebuit sa fie. zic cel mai important pentru ca esti omul care ai invatat sa fii langa mama…
@gothica: Mulţumesc frumos pentru urări şi pentru vizită! Şi te mai aştept pe la mine!
@gothica: Mulţumesc frumos pentru urări şi pentru vizită! Şi te mai aştept pe la mine!
@Cami: da, este de nota 10 şi sunt foarte mândră de ea
@Cami: da, este de nota 10 şi sunt foarte mândră de ea
@pheideas: Mulţumesc pentru cuvinte! Cum spune şi ea, să dea Dumnezeu să fim sănătoase că, în rest, le facem pe toate
@pheideas: Mulţumesc pentru cuvinte! Cum spune şi ea, să dea Dumnezeu să fim sănătoase că, în rest, le facem pe toate
@Bianca: Mulţumesc frumos! Şi mie mi-e din ce în ce mai dor de ea, dar mai e puţin şi ne vedem
@Bianca: Mulţumesc frumos! Şi mie mi-e din ce în ce mai dor de ea, dar mai e puţin şi ne vedem
@coryamor: este general valabil că toţi părinţii îşi iubesc copiii şi că, la rândul lor, copiii îşi iubesc părinţii, dar eu cred că, dacă mama nu era mama mea şi o cunoşteam, tot aş fi apreciat-o şi admirat-o, ca om, ca prietenă…
@coryamor: este general valabil că toţi părinţii îşi iubesc copiii şi că, la rândul lor, copiii îşi iubesc părinţii, dar eu cred că, dacă mama nu era mama mea şi o cunoşteam, tot aş fi apreciat-o şi admirat-o, ca om, ca prietenă…
Cate filme frumoase… unul si unul.
Cate filme frumoase… unul si unul.
cred ca ai atins fericirea! frumos
cred ca ai atins fericirea! frumos
Mi-a placut si mie, desi a fost o porcarie tot linsajul lui Grass pentru "aventurile" de tinerete. In sfarsit a putut si el sa explice exact ce s-a intamplat.
Neaparat sa citesti Toba, sunt sigur ca o sa-ti placa mult.
@cdmitroi: o mai ating din când în când
mai ales că am fost învăţată să văd jumătatea plină 
@cdmitroi: o mai ating din când în când
mai ales că am fost învăţată să văd jumătatea plină 
@Cinabru: Aşa este şi mie mi s-a părut că a explicat chiar fain…
Trebuie neapărat s-o citesc pentru că mi-a plăcut foarte mult stilul de a povesti
Când mi-am luat mașinutza atâta am tot cântărit variantele și atâta m-am tot tărăgănat că după planurile din septembrie, am ajuns să o conduc abia la sfârșitul lui noiembrie
Până la urmă alegerea a fost cea mai potrivită.
La faza cu trecerea străzii am râs cel mai tare… nu vrei să știi când sunt pe jos de câte ori trec de pe o parte pe cealaltă
@Bianca: recunosc, faza cu maşina mă reprezintă perfect, pentru că chiar aşa s-a întâmplat, mi-am cumpărat maşina pe care mi-a recomandat-o un prieten fără să-mi pun decât problema culorii şi a radio-ului cu mp3
Vrei să spui că în cea cu şorţuleţul nu te regăseşti?!
Mda,cu masina asa e,dar nu din cauza nehotararii,ci pt ca nu-mi place sa sofez,sunt vitezomana,deci pas….traversarea nu-mi face placere,as dori teleportarea,dureaza mai putin!
ce m-am amuzat … ! superbe !
))
doua masini zici ? decat niciuna, tot e mai bine.
Uite te cadorisec cu o poezie… sper să-ți placă.
@Rodica: ah, de câte ori nu mi-aş dori şi eu teleportare!
@pheideas: având în vedere că nu sunteţi la fel de nehotărâţi precum balanţele
, cred că pur şi simplu vreţi ambele maşini la fel de mult 
@Bianca: Muţam mult! E foarte frumoasă
merci de portia de ras
@fly2sky: aha, deci săgetătoare
@Belle de Jour: cu plăcere! mă bucur că ţi-a plăcut
e prima data cand ascult melodiile astea…sunt dragute
poza e superba
seara linistita!
@Monica: mă bucur că ţi-au plăcut! Mulţam fain! La fel şi ţie!
ultimul e foarte fain
merci de el
ultimul e foarte fain
merci de el
Si mie mi-a placut mult Burn After Reading desi am constatat ca multi din cei care vad filmul asta nu inteleg nimic. Si o mai si ard intelectual la modul vai ce film prost, eu sunt prea bun pt asa ceva. Cred ca fix asta vroiau fratii Coen, sa ii demaste pe asa-zisii elitisti care si-au construit imaginea pt un strat foaaaarte subtire de gheata.
Si mie mi-a placut mult Burn After Reading desi am constatat ca multi din cei care vad filmul asta nu inteleg nimic. Si o mai si ard intelectual la modul vai ce film prost, eu sunt prea bun pt asa ceva. Cred ca fix asta vroiau fratii Coen, sa ii demaste pe asa-zisii elitisti care si-au construit imaginea pt un strat foaaaarte subtire de gheata.
@Belle de Jour: da, şi mie mi-a plăcut f mult
cu multă plăcere! 
@Belle de Jour: da, şi mie mi-a plăcut f mult
cu multă plăcere! 
@Arana: am vorbit despre el cu două persoane, din care uneia nu i-a plăcut, iar celeilalte i-a plăcut f mult
Cam astea sunt variantele pentru filmul ăsta: ori îţi place f mult, ori deloc, nu există variantă de mijloc 
Cred că ai dreptate, e un film care triază cumva nişte genuri de oameni.
@Arana: am vorbit despre el cu două persoane, din care uneia nu i-a plăcut, iar celeilalte i-a plăcut f mult
Cam astea sunt variantele pentru filmul ăsta: ori îţi place f mult, ori deloc, nu există variantă de mijloc 
Cred că ai dreptate, e un film care triază cumva nişte genuri de oameni.
despre evantaie
despre evantaie
@pheideas: Mulţam frumos! Ştiam că gesturile făcute cu evantaiul aveau anumite semnificaţii, dar nu le mai ştiam
@pheideas: Mulţam frumos! Ştiam că gesturile făcute cu evantaiul aveau anumite semnificaţii, dar nu le mai ştiam
Hmm eu recomand sa vizionezi The Lovely Bones …am vazut ca iti place sa citesti cunosti vreo carte buna care sa fie psihologica pe care sa o recomanzi ?
Hmm eu recomand sa vizionezi The Lovely Bones …am vazut ca iti place sa citesti cunosti vreo carte buna care sa fie psihologica pe care sa o recomanzi ?
Dragă dna Rontziki (cum sa ma adresez altfel…?) comentariul dvs. este intuitiv corect (Cinabru pune și mai bine punctul pe i) dar abordarea de principiu (grila de lectură, cum se spune) este eronată. Pentru că văzui că sînteți nominalizată la cei mai mari critici ai blogosferei ar trebui să știți că un volum, mai ales dacă e vorba de un autor cu background impresionant și notoriu, intrat în istorii literare etc., se discută în specificitate și pe cheia lui de lectură. Nu așa… că mi se păru…
@stefandita: mulţumesc! o să reţin recomandarea
Nu mi-e f clar ce înţelegi prin carte psihologică…pot să-ţi recomand 2 cărţi scrise de Irvin D. Yalom, despre care am scris aici:
http://rontziki.blogspot.com/2009/07/cu-fiecare-zi-mai-aproape.html
şi aici:
http://rontziki.blogspot.com/2009/04/minciuni-pe-canapea-irvin-d-yalom.html
@stefandita: mulţumesc! o să reţin recomandarea
Nu mi-e f clar ce înţelegi prin carte psihologică…pot să-ţi recomand 2 cărţi scrise de Irvin D. Yalom, despre care am scris aici:
http://rontziki.blogspot.com/2009/07/cu-fiecare-zi-mai-aproape.html
şi aici:
http://rontziki.blogspot.com/2009/04/minciuni-pe-canapea-irvin-d-yalom.html
@Horia Gârbea: Permiteţi-mi să vă spun întâi de toate că impresiile despre cărţi pe care le scriu aici nu sunt recenzii şi nu urmează o reţetă în acest sens…sunt simple păreri subiective, stări şi idei date de lectura unei cărţi.
Nominalizarea mea la categoria de critici ai blogosferei a fost un moment simpatic şi cei care au făcut-o au avut, cu siguranţă, în vedere "criticii" amatori ai blogosferei
Mai multe despre pretenţiile mele de critic în orice, aflaţi în prima postare de pe blog.
Mă simt onorată de vizită şi vă mulţumesc pentru comentariu!
eu ma bucur de tehnologia asta de care beneficiem cu totii, dar totusi as vrea uneori sa fim si fara ea, sa cunoastem emotiile si senzatiile unei intalniri neanuntate atat de noi sau de ceilalti
si nu ne spui cum se numesc filmele
?
să înţeleg că ai văzut "Up in the Air"…
@Monica Olteanu: mă întreb, în acelaşi timp, dacă ne mai permitem în vremurile astea
O să postez despre ele într-o postare cu filme
@Bogdan: ssst, nu mă da de gol
Acum, între noi fie vorba, era mai simplu să afle la telefon ce-a aflat "în vizită", dar na, se pierdea din impactul scenelor şi, în plus, n-ar fi câştigat… 
Chiar de curand mi-am pus si eu aceeasi problema, si in urma vizionarii unui serial. Ma gandeam, in ziua de azi nimeni nu mai procedeaza asa. cel putin nu in lumea mea, in cercurile pe unde ma invart eu. Recunosc ca mie una mi-ar placea surpriza vizitei mult prea rar, intrucat sunt o persoana destul de sefl-sufficient si care tine foarte mult la timpul petrecut cu sine. Sa ma trezesc des cu musafiri pe nepusa masa cred ca m-ar deranja mai mult decat mi-ar placea. Cumva prefer sa fiu intrebata intai daca e ok sa fiu vizitata.
Stii cand merg fara sa anunt?De ziua cuiva de nastere sau de nume!Nu astept invitatii,ma duc pur si simplu,chiar daca ii gasesc in pijama si ma servesc cu ceai,sau daca sunt de gala si ma servesc cu delicateturi…Hi,hi,hi!Nu astept invitatii!Daca ele vin e ok,ca eu oricum ma duc!Astfel evit ca omul sa-si faca probleme ca ma "obliga".Dar acestea sunt persoanele dragi!Cand nu-mi sunt dragi,nu astept invitatii,iar cand ele vin s-ar putea sa si refuz…sau nu….
@Cami: da, păi şi eu tot cam aşa sunt, adică prefer să fiu întrebată, pe de-o parte că cine ştie ce program am şi detest să-mi fie dat peste cap
, pe de altă parte că poate umblu creanga şi cine vine neanunţat se deplasează degeaba…Cu toate astea, cred că uneori mi-ar plăcea să mă trezesc cu musafiri surpriză, dar greu ar fi să ghicească cineva exact când 
)
@Rodica: cred că ce mi-ar plăcea mie să fie normal ar fi ca persoanele dragi să poată veni şi neanunţate în vizită, fără să ne simţim deranjaţi, şi vice-versa…În ce priveşte zilele de naştere, e f fain cum procedezi
Uneori nu funcţionează că deh, acum nu mai stau musai oamenii acasă de aniversări 
Nu obisnuiesc sa apar la usa cuiva fara sa anunt. Nu mi se pare frumos.
@Ruxa: ca şi principiu, da, nu e frumos, dar în relaţii cu persoane apropiate, mi s-ar părea o idee simpatică totuşi…
Mulţam de vizită şi te mai aştept pe la mine
eu ma duc pe la prieteni neanuntata cand sunt suparati pe mine si nu-mi raspund la telefon ;D
si stiu cam pe la ce ore ii gasesc acasa
@dana: ei, nu e prea bine să se supere şi să nu mai răspundă la telefon, dar e o soluţie bună când se întâmplă aşa
Bine ai venit pe la mine, mulţam de comentariu şi te mai aştept
Bre, nici la soţie/soţ nu apari neanunţat la uşă că cine ştie ce surpriză ai
Scenele sunt în mare parte pentru emoţia pe care o degajă. Într-un film romantic sunt chiar piatră de hotar.
Dar uneori parca merge să faci cîte-o surpriză. Cine ştie cu ce te alegi: o geantă în cap, o prăjitură în faţă sau o fată frumoasă în halat de baie. Oricum ar fi, merită
Mie îmi plac vizitele neanunţate… nu locuiesc în oraş şi mulţi nu au telefoane…
peste zi nici nu închidem poarta sau uşa casei, dacă suntem pe acasă… cine vine chiar are nevoie de ceva sau aduce ceva veşti… nu prea au timp de vizite de dragul poveştilor… e mult de muncă…
@Saturnianul: corect, de ce să-ţi strici liniştea când poţi da un telefon înainte?
Asta zic şi eu, că uneori mai merge câte o surpriză
@denisia: foarte fain sună, chiar şi numai pentru veşti…îmi aduc aminte când stăteam la mamaie şi, chiar şi acum când mai merg, mereu vine câte cineva în vizită, nici nu ştii când şi cine, dar e plăcut
hmm.. what's up doc? Mai degraba ma vad bugs bunny decat joker din the dark knight. Imi place joker pentru rolul jucat de heath ledger dar parca n-as vrea sa fiu joker. Cat despre edward norton.. imi place ca actor iar rolul din The illusionist a fost genial jucat.
@Escu: ei, hai, nici bugs bunny
Mă bucur că primul comentator e mulţumit de rol 
Mulțumesc… recunosc că nu am văzut filmul. Acesta este? http://www.imdb.com/title/tt0058453/
Am să-l caut și mă voi uita la el. Până atunci să știi că aceasta este cea mai grea leapșă pe care am primit-o până acum… trebuie să-mi dau timp să mă gândesc la ce voi scrie… trebuie casting pentru rolurile astea
@Bianca: dap, acela este
pe lângă rolul ei fain, şi locaţia m-a determinat să ţi-l atribui ţie 
a fost nevoie de ceva strădanie, dar mi-a plăcut 
Da, mie-mi spui?!
Vaaaaai,imi place filmul,dar si actrita,tocmai l-am vazut de curand!Multumesc mult!
Hmmmmm….
coincidenta, tu filme, eu filme
acum trebuie sa vad filmul respectiv, nu??? 
mi-a scapat pana acum 
si uite asa mai invat cate ceva 
multam! (sper ca m-ai distribuit intr-un rol bun)
Nu trebuie sa ma rog
Imi place mult de tot-si actrita (care este chiar frantuzioaca ca ..tot) si scenariul (care este unul extrem de pozitiv, de aceea imi place) si muzica lui Yann (pe care il stiu si in vivo, ce face omul acesta e minunat!)
Multumesc mult de tot
Chiar o nimerişi bine cu Daniel Jackson
Dar nu mă deranja să fiu oricine din serialul ăla atîta vreme cît călătoresc prin Poarta Stelară 
@Rodica: mă bucur că ţi-a plăcut
Şi mie îmi place Dr. Zhivago fff mult 
@coryamor: sper să-ţi placă şi filmul
Rolul l-am ales mai mult pentru domeniu de activitate, ca să zic aşa 
@Belle de Jour: cu multă plăcere! E filmul meu preferat şi de Yann Tiersen, ce să mai zic?!
@Saturnianul: Mă bucur că te-am nimerit
You! You got a gift, my friend. You saw that it was sometin' I was tryna' do and you figguerd that out, that's why you are who you are. God bless ya'. You have a … gift!
****
= http://www.youtube.com/watch?v=iZtbASCE7ZY =
****
Truly, I'm honored! Tre sa vaz cum imi sta cu alunitza
ah, iti multumesc. tocmai am vazut flor de mi segredo si mi-a placut tare mult! e almodovar pur, asa cum imi place mie! multmesc!!!!!!da, eu sunt leo!
ohh da. Ce m-ai gasit…prin urmare comunicam pe calea fortei
. Forta fie cu tine
. M-ai nimerit =))
Dupa atatea nimereli, vin si eu sa confirm. Da, mi-ai gasit rolul perfect. Mi se pare mie sau cam asa e si in realitate, nu doar in film.
Multam… multam. Sunt onorata.
Tocmai "am facut rost" de film; abia astept sa-l vad! Ma topesc dupa Audrey. Sunt tare curioasa! Revin negresit cu impresii! Multumesc frumos!
@bogdanic: data viitoare vin cu markerul şi vedem cum îţi stă cu aluniţă
Ce culoare preferi 
)
@coryamor: ah, ce mă bucur că ţi-a plăcut
Aveam emoţii… 
@cdmitroi: ştiam eu ce ştiam
Forţa să fie cu tine 
@sufleţica: mă bucur că te-ai regăsit
@feeria: sunt curioasă, abia aştept să-mi spui dacă ţi-a plăcut
Mi-e foameeee… e tot ce pot spune. Deja salivez…
@Escu: după tine m-am luat cu postările culinare…tu ce faci? când ne mai împărtăşeşti ce delicii mai găteşti?
Nu stiu.. ma bate gandul de cateva zile sa gatesc ceva..dar nu prea am chef..
Draga mea, sunt onorată
Filmul e unul din preferatele mele, iar doamna Donna Reed e … o doamnă 
Dar trebe să recunosc că tare mi-ar fi plăcut să mă fi combinat și cu Audrey Hepburn în Cum să furi un milion 
O fur și eu zilele astea 
Pupez!
Esti rea ! De ce ne/ma chinui ? Nu poti sa spui si tu … am incercat si n-a iesit decat o zeama neimbietoare, pe care cu greu o poti manca …
))))
Asa, noi ce facem ? Stam si ne uitam … vorba lui Escu, si salivam.
@LiaLia: mă bucur că ţi-a plăcut rolul
Daaa, votez pentru Audrey Hepburn în orice rol 
Dacă-l preferi pe Peter O'Toole, mă sacrific eu cu Gregory Peck în Vacanţă la Roma 
@pheideas: uite, ca să nu mai zici că sunt rea, mărturisesc că în sarmale am pus mai mult orez decât ar fi trebuit…
Ei, nu poate fi totul perfect
Mda, mai mult orez … acum zici, dupa ce le-am mancat ?
))
Buey, ce bestie ticăloasă … Io bag salate și trag de mine să merg la sală și tu … Și tu, Brutus?
)
@LiaLia: eu bag sarmale şi alte de-astea…crezi că sunt mai câştigată?
)
Aoleu, să-mi muşc repede limba 
)
Şi sunt şi în pauză de sală….vă anunţ când fac 100 kg
ai uitat si smantana pentru sarmale..dar cred ca mergea si in ciorba!
@Escu: uofff, la criticat şi la dat cu părerea…bărbaţii ăştia…
Smântână a fost, dar nu şi în poze, iar la ciorbă, uită-te mai atent
tu nu vezi ca mi s-au bulbucat ochii de foame si nu mai vad bine.. te iei de un biet barbat infometat!
Noi barbatii stim sa apreciem o mancare buna ! Daca nu am fi noi, pentru cine ar mai gati, saracele ?
))
Dovada – cei mai buni bucatari sunt barbati.
@pheideas: da, aşa este, şi nu ştiu ce ne-am face fără criticile voastre…Apropo de asta, parcă Katherine Hepburn spunea că să te măriţi înseamnă să dai admiraţia mai multor bărbaţi pe criticile unuia singur
(ceea ce e valabil şi pentru mine 
)
Bărbaţii sunt cei mai buni bucătari că gătesc rar
Io am o mare dilema. Ciorba e prezentata vrac. Desertul e la fel. Doar sarmalele sunt en-detail. Oare de ce?
Ai facut doar 5?
Daca nu, pentru cine este a doua farfurie? Tu esti persoana care a mancat 3 sau cea care a mancat doar 2?
Si, iarasi, de ce?
@bogdanic: nu'ş de ce, dar am impresia că îi ţii locul lui mitroi azi, cu aşa interogatoriu
)
De ce? pentru că sunt mâncăcioasă 
Păi să vedem…am şi poze cu oala de sarmale, dar erau mai frumoase alea en detail
Eu am mâncat 3
Cine a mâncat 2…secret
Femeie, eram pe cale sa te intreb acelasi lucru ca si Bogdan, care-i farfuria ta, aia cu doo, ori aia cu tri?
)
Se pare ca nea Mitroi ne-a facut varza pe toti
PS: da-mi voie sa ma indoiesc de alea 100 de kile viitoare
@Lia: ce de curioşi pe-aici, dom'le
Nu mai poate omul să posteze neşte farfurii, că gata interogatoriile 
)) bine că ştiu 
)
Deocamdată şi eu mă îndoiesc şi zic Doamne, fereşte!
merci de recomandare
me too,me too,me too!!!
@Belle de Jour & Rodica: cu multă plăcere! Aştept impresii
Briosele/ chec-ul cu lapte=my love. Arata delicios! Nu imparti si cu noi reteta?
Si as mai avea o intrebare
unde pot gasi sporturile alea din hartie?
Multam fain!
@Raluca Mateas: nu am scris şi reţeta pentru că nu sunt reţete proprii, de obicei le iau de pe net
Uite-o aici pe cea pentru brioşe:
http://www.petitchef.ro/retete/briose-cu-ciocolata-fid-571201
Hârtiuţele le-am luat de la Cora, se găsesc în cutii de câte 50 sau mai multe.
Mulţam de vizită, te mai aştept pe la mine
Omul si intentiile lui sunt in continua schimbare, si dupa parerea mea nu e nimeni bun tot timpul.
Cand esti bun, stii asta, fiindca nu te intereseaza deloc sa te privesti in oglinda in timp ce executi gesturile acelea prin care iti cresti stima fata de tine. Faci lucrurile bune fiindca asa simti. Fara nici o explicatie. In momentele acelea, esti doar o flacara.
Pff, sarmalute… Mancarea mea preferata. Plus mancarea chinezeasca. Yummy!!!
@acuarele: aşa este, suntem într-o continuă schimbare…să sperăm, evoluţie
Îmi place să cred că mai există acea bunătate, acele gesturi pe care le faci că aşa simţi, neurmărind nimic
Mulţam de comentariu şi te mai aştept pe la mine
@Delia: mă bucur că ţi-a plăcut ce ai văzut pe la mine
Mulţam de comentariu şi te mai aştept
…am văzut filmul (filmuleţele) acu' două săptămâni, destul de bun, parcă cel mai mult mi-a plăcut fragmentul cu Ethan Hawke scriitor, replicile lui…
din lista asta, nu am văzut decât burn after reading şi law abiding citizen, rezonabile, sfârşitul celui de al doilea mi s-a părut cam slab, am urmărit, însă, ultima producţie a lui Amenabar, interesantă. Îl voi căuta pe ultimul din cele şapte, dacă îmi permiteţi, recomand călduros fantastic mr Fox şi the fall (2006): http://www.imdb.com/title/tt0460791/
din lista asta, nu am văzut decât burn after reading şi law abiding citizen, rezonabile, sfârşitul celui de al doilea mi s-a părut cam slab, am urmărit, însă, ultima producţie a lui Amenabar, interesantă. Îl voi căuta pe ultimul din cele şapte, dacă îmi permiteţi, recomand călduros fantastic mr Fox şi the fall (2006): http://www.imdb.com/title/tt0460791/
"comedie romantica intr-adevar amuzanta, pe care, cred eu, si barbatii, mai putin atrasi de astfel de filme, o vor gusta"
Am 27 de ani (pe neaşteptate), nu l-am putut vedea, pe cuvânt, nu am rezistat, poate îi mai dau o şansă. Cred că blogul ăsta e o conspiraţie ca să ascult muzica, glumesc, sunt foarte interesante postările, da mi-a plăcut tare playlistul.
"comedie romantica intr-adevar amuzanta, pe care, cred eu, si barbatii, mai putin atrasi de astfel de filme, o vor gusta"
Am 27 de ani (pe neaşteptate), nu l-am putut vedea, pe cuvânt, nu am rezistat, poate îi mai dau o şansă. Cred că blogul ăsta e o conspiraţie ca să ascult muzica, glumesc, sunt foarte interesante postările, da mi-a plăcut tare playlistul.
@trucat: daaa, fragmentul cu Ethan Hawke e foarte fain
Mi-a plăcut foarte mult şi fragmentul cu Robin Wright Penn. 
Mulţam de vizită şi de comentarii! Te mai aştept pe la mine
@trucat: urmează să văd şi eu în curând Agora (Amenabar m-a convins de mult…) şi Fantastic Mr. Fox, dar de The Fall nu ştiam…o să-l caut
Mulţam de recomandări!
@trucat: urmează să văd şi eu în curând Agora (Amenabar m-a convins de mult…) şi Fantastic Mr. Fox, dar de The Fall nu ştiam…o să-l caut
Mulţam de recomandări!
@trucat: acum na, nu e musai că place şi bărbaţilor, dar, având în vedere că e ceva mai realist ca altele, mai ales prin anumite replici, m-am gândit că se regăsesc şi bărbaţii în filmul ăsta
, găseşti mult mai multe în postările La cafeaua de duminică, postări doar cu muzică 
Mă bucur că-ţi place muzica mea
@trucat: acum na, nu e musai că place şi bărbaţilor, dar, având în vedere că e ceva mai realist ca altele, mai ales prin anumite replici, m-am gândit că se regăsesc şi bărbaţii în filmul ăsta
, găseşti mult mai multe în postările La cafeaua de duminică, postări doar cu muzică 
Mă bucur că-ţi place muzica mea
m-ai facut curioasa, azi ma duc la film, sper ca sapt viitoare merg la piesa asta
Am făcut-o finally… a fost greu, cum mă așteptam
Dar, mersi pentru ea că… a fost frumoasă
Pozele n-am apucat să le văd că mi-a intrat praf în ochi şi a trebuit să-i închid. Cînd i-am deschis eram deja în zona comentariilor cu scroll-ul
Şi am găsit acolo ceva interesant care mi-a pus imaginaţia la încercare: cum o arăta Rontziki la 100 de kg?
@Monica Olteanu: intră pe blt. ro sau pe site-ul teatrului nottara, să vezi când se mai joacă
@Saturnianul: probabil cu lăţimea aproape egală cu înălţimea
)
Nu ți-am citit recenzia că mă bate gândul să citesc și eu cartea… să văd când
Nu ți-am citit recenzia că mă bate gândul să citesc și eu cartea… să văd când
@Bianca: abia aştept s-o citeşti şi să împărtăşeşti impresiile
@Bianca: abia aştept s-o citeşti şi să împărtăşeşti impresiile
multumesc pentru recomandari
multumesc pentru recomandari
@Belle de Jour: cu multă plăcere!
@Belle de Jour: cu multă plăcere!
Ha, deci, e clar, voi rămâne ultima care nu a văzut încă Avatar
) Mă bucur tare tare mult că ți-a plăcut Parnassus, eu m-am îndrăgostit de el, de poveste, de imagini, de joc. Am văzut The Departed și e tare interesant. Mulțumesc și eu de recomandări, abia aștept să o văd pe Meryl 
Dar să-ți spun un secret, mie ca bărbat matur mi-e muuult mai simpatic Steve Martin decât Alec 
Pupez
Ha, deci, e clar, voi rămâne ultima care nu a văzut încă Avatar
) Mă bucur tare tare mult că ți-a plăcut Parnassus, eu m-am îndrăgostit de el, de poveste, de imagini, de joc. Am văzut The Departed și e tare interesant. Mulțumesc și eu de recomandări, abia aștept să o văd pe Meryl 
Dar să-ți spun un secret, mie ca bărbat matur mi-e muuult mai simpatic Steve Martin decât Alec 
Pupez
Iti impartasesc in totalitate impresiile despre "it's complicated".
Iti impartasesc in totalitate impresiile despre "it's complicated".
Numai Avatar am văzut dintre ele și recunoasc că mi-a plăcut dincolo de unele clișee și neajunsuri…
Mi-ai făcut poftă de un film gen Cairo Time și poate chiar și de o comedie romantică ca It's Complicated, chiar dacă nu-mi place Alec deloc, dar deloc
Numai Avatar am văzut dintre ele și recunoasc că mi-a plăcut dincolo de unele clișee și neajunsuri…
Mi-ai făcut poftă de un film gen Cairo Time și poate chiar și de o comedie romantică ca It's Complicated, chiar dacă nu-mi place Alec deloc, dar deloc
@LiaLia: deci e clar, tre' să-l vezi!
Nici eu nu mă omor după Alec Baldwin, dar în filmul ăsta a jucat super şi chiar mi-a plăcut de el…
Tre' să văd şi eu Departed, nu ştiu cum l-am ratat
@LiaLia: deci e clar, tre' să-l vezi!
Nici eu nu mă omor după Alec Baldwin, dar în filmul ăsta a jucat super şi chiar mi-a plăcut de el…
Tre' să văd şi eu Departed, nu ştiu cum l-am ratat
@Cami: ah, ce mă bucur! Că prea auzisem multe păreri negative despre final, chiar dacă filmul a fost în mare parte apreciat.
@Cami: ah, ce mă bucur! Că prea auzisem multe păreri negative despre final, chiar dacă filmul a fost în mare parte apreciat.
…oareşce explicaţii pentru lumea aceea minunată, pentru energia care lumina extraordinar de frumos totul…
Pentru asta, ar fi nevoie de un Avatar, varianta film documentar
Totuşi, ai privit la un film care este în primul rînd fantasy, componenta SF rezumîndu-se la nave spaţiale, armament şi tehnologie. Iar în povestirile fantasy nu-ţi pui întrebări asupra lumilor înfăţişate. Le iei ca atare sau… nu le mai iei. De-asta nu pre îmi plac mie poveştile fantasy, Avatar fiind una dintre foarte puţinele 
…oareşce explicaţii pentru lumea aceea minunată, pentru energia care lumina extraordinar de frumos totul…
Pentru asta, ar fi nevoie de un Avatar, varianta film documentar
Totuşi, ai privit la un film care este în primul rînd fantasy, componenta SF rezumîndu-se la nave spaţiale, armament şi tehnologie. Iar în povestirile fantasy nu-ţi pui întrebări asupra lumilor înfăţişate. Le iei ca atare sau… nu le mai iei. De-asta nu pre îmi plac mie poveştile fantasy, Avatar fiind una dintre foarte puţinele 
chiar aseara am vazut Up in the air. m-a lasat cam dezamagita, insa merita de fiecare data sa vezi mutrita lui clooney, pe care il consider cel mai frumos barbat din lume
(dupa sotul meu, evident 
daca tipul s-ar fi convertit intr-adevar la viata familiala si la la cea "statuta", as fi dat cu filmul pe geam. asa, cu finalul acela…mai scapa.
chiar aseara am vazut Up in the air. m-a lasat cam dezamagita, insa merita de fiecare data sa vezi mutrita lui clooney, pe care il consider cel mai frumos barbat din lume
(dupa sotul meu, evident 
daca tipul s-ar fi convertit intr-adevar la viata familiala si la la cea "statuta", as fi dat cu filmul pe geam. asa, cu finalul acela…mai scapa.
@Saturnianul: ei, nici chiar documentar
) Mi-a plăcut şi aşa cum a fost, dar dacă am simţit că lipseşte ceva, am spus că doar nu înghit toate filmele chiar aşa, pe nemestecate 
@Saturnianul: ei, nici chiar documentar
) Mi-a plăcut şi aşa cum a fost, dar dacă am simţit că lipseşte ceva, am spus că doar nu înghit toate filmele chiar aşa, pe nemestecate 
@coryamor: daaaa, de acord cu george clooney
şi ai perfectă dreptate, un alt final ar fi fost complet aiurea 
@coryamor: daaaa, de acord cu george clooney
şi ai perfectă dreptate, un alt final ar fi fost complet aiurea 
Nu cred ca maturizarea e reversibila. Dar o sa pastram mereu parti din noi din inainte de maturizare.
superbi trandafirii.
Nu cred ca maturizarea e reversibila. Dar o sa pastram mereu parti din noi din inainte de maturizare.
superbi trandafirii.
@Escu: o fi reversibilă odată cu senilizarea
când dăm în mintea copiilor 
Nu-i aşa?!
@Escu: o fi reversibilă odată cu senilizarea
când dăm în mintea copiilor 
Nu-i aşa?!
Eu m-am temut de maturizare dar mi-a mai trecut putin de cand m-am prins ca ea nu presupune uciderea "copilarelii". Oricum, nu toti oamenii au fost inzestrati cu aceeasi doza si esenta de naivitate, asa ca unora le va fi mult mai usor sa se descotoroseasca de ea sau, invers, s-o pastreze. Acum vad maturitatea pur si simplu ca adaptare la mediu si ca o capacitate avansata de a te folosi de toata experienta inscrisa in istoria, mai lunga sau mai scurta, de viata. De-asta maturitatea pare sa nu tina atat de mult de varsta cronologica cat de calitatea si profunzimea anilor care au trecut. De asemenea, maturitate= a fi constient. De-asta multi oameni considerati maturi par mai posomorati, sobri, seriosi. Pentru ca sunt mai constienti de multe alte lucruri din realitate. Bineinteles ca echilibrul vine din a fi constient si de frumusetile lumii. Uneori doar ne lasam coplesiti.
)
(imi place subiectul, as vorbi o groaza despre maturitate, gandindu-ma ca asa poate am s-o imblanzesc si o voi intelege mai bine
Eu m-am temut de maturizare dar mi-a mai trecut putin de cand m-am prins ca ea nu presupune uciderea "copilarelii". Oricum, nu toti oamenii au fost inzestrati cu aceeasi doza si esenta de naivitate, asa ca unora le va fi mult mai usor sa se descotoroseasca de ea sau, invers, s-o pastreze. Acum vad maturitatea pur si simplu ca adaptare la mediu si ca o capacitate avansata de a te folosi de toata experienta inscrisa in istoria, mai lunga sau mai scurta, de viata. De-asta maturitatea pare sa nu tina atat de mult de varsta cronologica cat de calitatea si profunzimea anilor care au trecut. De asemenea, maturitate= a fi constient. De-asta multi oameni considerati maturi par mai posomorati, sobri, seriosi. Pentru ca sunt mai constienti de multe alte lucruri din realitate. Bineinteles ca echilibrul vine din a fi constient si de frumusetile lumii. Uneori doar ne lasam coplesiti.
)
(imi place subiectul, as vorbi o groaza despre maturitate, gandindu-ma ca asa poate am s-o imblanzesc si o voi intelege mai bine
Uuu, ce de filme!
Sa vedem…
Avatar- fainut, dar nu m-a prins enztuziasmul general (l-am atins abia cu Alice- must see);
It's Compicated- mie nu-mi place Meryl Streep (am spus o blasfemine?) si m-a agasat teribil ca in rolul asta, pentru a arata mai tanara, mai dinamica, a fost in continua miscare, in continua zulufare in cadre- ceva artificial mi-a inspirat. Mereu cu respiratia intretaiata. Mda. Steve Martin mi-e antipatic de la comediile lui din '80 si pana acum. Povestea e simpaticuta, dar nimic- absolut nimic- nou;
Up in the air- perfect de acord cu tine!
The Imaginarium- si eu am simtit aceeasi dorinta- de a se insista mai mult pe idei, pe profunzimea povestii, pentru ca a fost destul de generoasa! si am avut senzatia ca asa si se dorea, dar cumva poate si moartea lui Heath (bun de tot!) a deturnat filmul, pentru a finaliza fiind oricum nevoiti sa recurga la mai multe "artificii". Oricum, de revazut. Un film deosebit;
Cairo time- inca nu l-am vazut, dar in cateva minute se rezolva. Mersi pentru el.
Uuu, ce de filme!
Sa vedem…
Avatar- fainut, dar nu m-a prins enztuziasmul general (l-am atins abia cu Alice- must see);
It's Compicated- mie nu-mi place Meryl Streep (am spus o blasfemine?) si m-a agasat teribil ca in rolul asta, pentru a arata mai tanara, mai dinamica, a fost in continua miscare, in continua zulufare in cadre- ceva artificial mi-a inspirat. Mereu cu respiratia intretaiata. Mda. Steve Martin mi-e antipatic de la comediile lui din '80 si pana acum. Povestea e simpaticuta, dar nimic- absolut nimic- nou;
Up in the air- perfect de acord cu tine!
The Imaginarium- si eu am simtit aceeasi dorinta- de a se insista mai mult pe idei, pe profunzimea povestii, pentru ca a fost destul de generoasa! si am avut senzatia ca asa si se dorea, dar cumva poate si moartea lui Heath (bun de tot!) a deturnat filmul, pentru a finaliza fiind oricum nevoiti sa recurga la mai multe "artificii". Oricum, de revazut. Un film deosebit;
Cairo time- inca nu l-am vazut, dar in cateva minute se rezolva. Mersi pentru el.
ei, maturitate!! ce o fi aia? cred ca e un simplu cuvand care devine pompos. La ce se refera?? pai la faptul ca nu mai ai apucaturile naturale din copilarie, ca nu mai visezi in liniste, ca nu mai canti ce-ti place-cand iti place, ca, de fapt, te vâri repede în carapacea MATURITATII. Cam asta e viziunea mea. Acu, reversibila…normal, tanjești zi de zi dupa frumoasa copilarie lipsita de griji si la un moment dat, te regasesti matur si constrans. Irina zicea ca matur=constient, bun, constient, dar fericit? ma tem ca nu.
cdmitroi-parerist de serviciu
ei, maturitate!! ce o fi aia? cred ca e un simplu cuvand care devine pompos. La ce se refera?? pai la faptul ca nu mai ai apucaturile naturale din copilarie, ca nu mai visezi in liniste, ca nu mai canti ce-ti place-cand iti place, ca, de fapt, te vâri repede în carapacea MATURITATII. Cam asta e viziunea mea. Acu, reversibila…normal, tanjești zi de zi dupa frumoasa copilarie lipsita de griji si la un moment dat, te regasesti matur si constrans. Irina zicea ca matur=constient, bun, constient, dar fericit? ma tem ca nu.
cdmitroi-parerist de serviciu
De ce un om matur=constient= nefericit?! Constienta nu se rezuma la lucrurile negative, apasatoare. Inteleg ca maturitatea e privita la fel ca realismul -> se presupune ca ambele exclud optimismul si bucuria de a trai.
Cdmitroi, culmea este ca in copilarie aveam griji mai mari- pentru ca erau irationale si eram lipsita de puterea de a influenta anumite lucruri. In conditiile in care copilaria mea s-a inscris in acel "tipar" de paradis fantezist.
De ce un om matur=constient= nefericit?! Constienta nu se rezuma la lucrurile negative, apasatoare. Inteleg ca maturitatea e privita la fel ca realismul -> se presupune ca ambele exclud optimismul si bucuria de a trai.
Cdmitroi, culmea este ca in copilarie aveam griji mai mari- pentru ca erau irationale si eram lipsita de puterea de a influenta anumite lucruri. In conditiile in care copilaria mea s-a inscris in acel "tipar" de paradis fantezist.
Foarte frumos Cairo Time… titlul e perfect ales! Mi-a dat un dor de calatorit. Finalul e tare emotionant- finalul din masina. Cred ca e singurul moment in care blonda e chiar umana si expresiva. Ca in rest… pare-a fi o statueta din portelan.
Foarte frumos Cairo Time… titlul e perfect ales! Mi-a dat un dor de calatorit. Finalul e tare emotionant- finalul din masina. Cred ca e singurul moment in care blonda e chiar umana si expresiva. Ca in rest… pare-a fi o statueta din portelan.
@Irina: exact, nu presupune uciderea copilărelii, iar a fi conştient nu înseamnă a nu fi optimist. Din contră, aş putea spune că, în timp, chiar odată cu maturizarea, am devenit mult mai optimistă, mai veselă…nici înainte nu eram pesimistă sau tristă, dar nici atât de optimistă…Probabil că e ceva care vine odată cu experienţa când realizezi de ce eşti în stare, când te uiţi în urmă şi vezi că ai reuşit să treci cu bine prin multe, că nu te-au doborât…
Mai demult, era senzaţia aceea de tot ce zboară se mănâncă, care-ţi dădea impresia că se poate orice, acum suntem mai conştienţi de noi şi, dacă credem că putem muta munţii, atunci aşa e, pentru că nu mai vine din naivitate, ci exact din realism, din a cunoaşte ce poţi…
@Irina: exact, nu presupune uciderea copilărelii, iar a fi conştient nu înseamnă a nu fi optimist. Din contră, aş putea spune că, în timp, chiar odată cu maturizarea, am devenit mult mai optimistă, mai veselă…nici înainte nu eram pesimistă sau tristă, dar nici atât de optimistă…Probabil că e ceva care vine odată cu experienţa când realizezi de ce eşti în stare, când te uiţi în urmă şi vezi că ai reuşit să treci cu bine prin multe, că nu te-au doborât…
Mai demult, era senzaţia aceea de tot ce zboară se mănâncă, care-ţi dădea impresia că se poate orice, acum suntem mai conştienţi de noi şi, dacă credem că putem muta munţii, atunci aşa e, pentru că nu mai vine din naivitate, ci exact din realism, din a cunoaşte ce poţi…
@cdmitroi: nu aş pune egalitate între maturitate şi privarea de libertatea de a face ceea ce-ţi place…Poţi face, poate, mult mai mult ce-ţi place, şi mai bine, poţi chiar dispune de mai multe mijloace, instrumente. Să fim mai conştienţi nu înseamnă neapărat să fim nefericiţi, dacă ne folosim de asta pentru a fi mai fericiţi, atâta doar că nu e uşor
Cred, într-adevăr, că nu mai poţi visa în linişte şi asta nu neapărat din lipsa liniştii, ci pentru că parcă şi visele capătă nişte nuanţe de realism…şi chiar tendinţa de a visa se schimbă, se iveşte ceva mai rar…Cam asta ar fi partea din maturizare pe care aş trimite-o înapoi
@cdmitroi: nu aş pune egalitate între maturitate şi privarea de libertatea de a face ceea ce-ţi place…Poţi face, poate, mult mai mult ce-ţi place, şi mai bine, poţi chiar dispune de mai multe mijloace, instrumente. Să fim mai conştienţi nu înseamnă neapărat să fim nefericiţi, dacă ne folosim de asta pentru a fi mai fericiţi, atâta doar că nu e uşor
Cred, într-adevăr, că nu mai poţi visa în linişte şi asta nu neapărat din lipsa liniştii, ci pentru că parcă şi visele capătă nişte nuanţe de realism…şi chiar tendinţa de a visa se schimbă, se iveşte ceva mai rar…Cam asta ar fi partea din maturizare pe care aş trimite-o înapoi
@Irina: daaaa, Alice e pe lista de văzut cât de curând!!!
Mie îmi place f mult de ea 
Offf, mare blasfemie cu Meryl Streep
Mă bucur că ţi-a plăcut Cairo Time şi da, ea mi-a părut şi mie o statuetă rece şi insipidă pe alocuri…dar cred că asta era ideea…dacă ar fi fost ceva mai caldă sau pasională, filmul ar fi fost despre altceva
@Irina: daaaa, Alice e pe lista de văzut cât de curând!!!
Mie îmi place f mult de ea 
Offf, mare blasfemie cu Meryl Streep
Mă bucur că ţi-a plăcut Cairo Time şi da, ea mi-a părut şi mie o statuetă rece şi insipidă pe alocuri…dar cred că asta era ideea…dacă ar fi fost ceva mai caldă sau pasională, filmul ar fi fost despre altceva
Asta cu "woops ne trezim mai maturi",cred ca e cu"woops ce batrani suntem",si poate ca unii copilaresc pana la adanci batraneti in timp ce altii sunt maturi din copilarie…Asta ne arata ca cele doua:gandirea si afectivitatea(uneori cutanata)nu merg impreuna,ci schizofrenic trag care hais,care cea si duc omul in belele!
Asta cu "woops ne trezim mai maturi",cred ca e cu"woops ce batrani suntem",si poate ca unii copilaresc pana la adanci batraneti in timp ce altii sunt maturi din copilarie…Asta ne arata ca cele doua:gandirea si afectivitatea(uneori cutanata)nu merg impreuna,ci schizofrenic trag care hais,care cea si duc omul in belele!
@Rodica: ai pus punctul pe i, dar hai să zicem că ne maturizăm, nu că îmbătrânim
Mda, raţiunea şi afectivitatea cam trag una hais şi una cea…dacă atunci când suntem, să zicem, mai necopţi, raţiunea se lasă mai uşor influenţată (poate chiar păcălită) de afectivitate, odată cu maturizarea, nu mai e aşa simplu, începe să aibă mai multă putere şi nu se mai lasă influenţată cu una, cu două…
@Rodica: ai pus punctul pe i, dar hai să zicem că ne maturizăm, nu că îmbătrânim
Mda, raţiunea şi afectivitatea cam trag una hais şi una cea…dacă atunci când suntem, să zicem, mai necopţi, raţiunea se lasă mai uşor influenţată (poate chiar păcălită) de afectivitate, odată cu maturizarea, nu mai e aşa simplu, începe să aibă mai multă putere şi nu se mai lasă influenţată cu una, cu două…
Mi-a placut muuult de tot rochia ei turcoaz… de vis! Am furat modelul!
Mi-a placut muuult de tot rochia ei turcoaz… de vis! Am furat modelul!
@Irina: nu mi-o mai aminteam, am căutat imagini din film şi am revăzut-o
ai dreptate, superbă 
@Irina: nu mi-o mai aminteam, am căutat imagini din film şi am revăzut-o
ai dreptate, superbă 
imi pare bine ca ti-a placut! e un roman extraordinar.
imi pare bine ca ti-a placut! e un roman extraordinar.
Da, o carte de pus deoparte.
Da, o carte de pus deoparte.
@dragoş: nu sunt foarte sigură, dar cred că prima dată am citit despre cartea asta la tine
şi de multe luni mi-am tot propus să o citesc 
@dragoş: nu sunt foarte sigură, dar cred că prima dată am citit despre cartea asta la tine
şi de multe luni mi-am tot propus să o citesc 
@Costi: aşa este…de pus de-o parte şi de recomandat
@Costi: aşa este…de pus de-o parte şi de recomandat
subscriu si eu, mi-a placut foarte mult!!! a fost o mare bucurie cartea asta, tocmai pentru felul in care se joaca (frumos!) cu limba romana (ceea ce e nu numai placut, dar si util pentru mine, mai ales in ultima vreme).
subscriu si eu, mi-a placut foarte mult!!! a fost o mare bucurie cartea asta, tocmai pentru felul in care se joaca (frumos!) cu limba romana (ceea ce e nu numai placut, dar si util pentru mine, mai ales in ultima vreme).
@coryamor: n-avea cum să nu-ţi placă
ai citit şi Degete mici? eu o să o caut şi mi-o iau s-o citesc curând…
@coryamor: n-avea cum să nu-ţi placă
ai citit şi Degete mici? eu o să o caut şi mi-o iau s-o citesc curând…
nu am citit-o inca, o am aici, insa nu am avut timp… de luni insa, ma apuc iar de citit, ca nu se mai poate
nu am citit-o inca, o am aici, insa nu am avut timp… de luni insa, ma apuc iar de citit, ca nu se mai poate
@coryamor: şi eu aş vrea ceva mai mult timp pentru citit…dar mă strădui să-mi împac toate preocupările
)
aha, luni e 15!
@coryamor: şi eu aş vrea ceva mai mult timp pentru citit…dar mă strădui să-mi împac toate preocupările
)
aha, luni e 15!
Valentine's Day a fost bunicel. Mie mi-a placut. Si eu aveam impresia ca e mai siropos, dar a fost ok.
The young victoria mi-a placut mult. Inca imi mai place si probabil ca m-as uita oricand la el. Btw, a luat oscar pentru cele mai bune costume.
Sherlock Holmes mie nu prea mi-a placut. Oare am devenit mai fitzos si nu ma mai uit cu acelasi interes la filme cu explozii si bubuieli? Hmmm
La old dogs am ras..rar ma face un film sa rad..
cat despre ultilmul film..e Disney. Nu o sa moara niciodata. Nu-mi aduc aminte un film Walt Disney care sa fi fost nasol. Muzica..face 60% din film
Saptamana asta mi-am programat vizionarea:Alicei si a Dr.Parnassum….
Hmmm!
@Escu: am auzit şi eu de Oscarul pentru costume
Mda, pe mine clar nu m-au impresionat exploziile şi bubuielile 
, ci cei doi protagonişti şi câteva din chichiţele lui Sherlock 
@Rodica: daaa, şi eu vreau Alice! Nu cred că reuşesc săpt asta, dar cât de curând!!! Aha, deci ai săptămână de poveşti frumoase, sunt sigură că o să-ţi plaaacă
multam, s-a preluat.
Astazi ma ocup de ea…
Dar sa stii ca semanam,sora-balanta ce-mi esti!
gata
rezolvat
multumim
@coryamor: cu multă plăcere, abia aştept să le citesc!
@Rodica: da, ne-am stabilit noi apartenenţa la aceeaşi zodie mai demult, dar dacă şi tu zici că se potrivesc trăsăturile alea, e clar, nu e vina mea că sunt aşa
)
O să vin în vizită să-ţi citesc principiile
Foarte la moda a fost leapșa asta… dar și interesanta, am văzut-o pe foarte multe bloguri…
Nu uit …
@Bianca: mai să ţi-o dau şi ţie, dar am văzut că ai răspuns deja
Maturizarea poate durea.
Si cred ca si acum ma mai joc, dar intr-o alta forma… 
Cand vezi in jur atatia oameni care au ales sa nu mai fie niciodata copii, acest absolutism iti da fiori.
Sunt mame care interzic fetitelor lor sa se mai joace cu papusile dupa o anumita varsta. Le doresc brusc mature si responsabile, in gradul decis de ele… Eu m-am jucat pana n-am mai putut…
Maturizarea poate durea.
Si cred ca si acum ma mai joc, dar intr-o alta forma… 
Cand vezi in jur atatia oameni care au ales sa nu mai fie niciodata copii, acest absolutism iti da fiori.
Sunt mame care interzic fetitelor lor sa se mai joace cu papusile dupa o anumita varsta. Le doresc brusc mature si responsabile, in gradul decis de ele… Eu m-am jucat pana n-am mai putut…
@acuarele: maturizarea n-ar trebui să însemne încetarea jocului…nu ne opreşte nimeni să ne jucăm o viaţă întreagă, dacă asta se poate îmbina cumva şi cu responsabilitatea de care nu putem face abstracţie, cu timpul…
@acuarele: maturizarea n-ar trebui să însemne încetarea jocului…nu ne opreşte nimeni să ne jucăm o viaţă întreagă, dacă asta se poate îmbina cumva şi cu responsabilitatea de care nu putem face abstracţie, cu timpul…
Primavara fiecaruia este"altfel"…pornesc de la Tudor Gheorghe si ajung pe campii,la floricele,fluturasi si buburuze…..hmmm,deja ma simt in hamac!
il ador pe tudor gheorghe
@Rodica: şi fiecare primăvară este pentru noi înşine altfel
eu mă bazez mult pe intuiţie. nu dă greş niciodată..
cred ca e important sa faci ce simti, chiar daca mintea ta nu e de acord…
Multumesc pentru un blog interesant
prea multa ratiune …
dar daca n-ar fi teama, n-ar exista ratiunea.
dragostea nu e ceva concret, ceva ce poate fi atins, exprimat, manifestat… e exact opusul.
e lumina care vine din interior.
e o crimă să ignori o raza de lumină ce se ascunde într-o șoaptă. înseamnă că nu iubești.
sunt de acord cu tine, este dincolo de simțuri și obișnuință… transcende și timpul și spațiul, pentru că ce mai contează oare anii de așteptare când ea a apărut și la ce bun să măsori distanța în metri, când ea nu contează atunci când o măsori în dragoste?
dar pe cât de puternică, pe atât de simplă și curată e… atunci când ne pierdem rațiunea, credința, nădejdea, doar puritatea dragostei ne mai poate salva…
vai, câta comentariul
@Anonim: cu multă plăcere! Mă bucur că ai găsit chestii interesante pe aici
@Ruxi: constat din ce în ce mai mult că intuiţia nu dă greş, dar uneori nu o ascult pentru că o bănuiesc de subiectivism
@pheideas: prea multă raţiune??? din contră…dar poate nu m-am făcut f bine înţeleasă…În ce priveşte teama, e şi ea un sentiment, dacă ne gândim, poate fi un semnal al intuiţiei, aşa încât, e bine uneori să ţii cont de ea, asta dacă nu eşti genul care are teama în sânge, ca să zic aşa…Eu una recunosc că teama s-a făcut simţită şi m-a influenţat cel mai puţin de-a lungul timpului…şi că am mers mai mult pe ideea de a explora teama, de a vedea worst case scenario şi de a-l accepta…din momentul în care îţi asumi ce poate fi mai rău, teama dispare.
@Suflet Curcubeu: mă bucur că mai gândesc şi alţii aşa şi mulţam că ai surprins exact ce voiam să spun
Atunci când simţi, transcende timpul, spaţiul, "binele" mulţumitor şi nu poţi ignora…iar atunci când poţi ignora, când nu te simţi măcar puţin "depăşit", înseamnă că nu simţi cu adevărat…
Iubirea perfecta si ideala se gaseste de multe ori mai repede in imaginatia noastra bogata. Simtirea autentica apare atunci cand orice gand dispare si traiesti pur si simplu clipa..Ascultand intuitia..suntem mai aproape de adevar..de real
Si realitatea de multe ori nu se ridica la nivelul imaginatiei, de aceea poate ignoram uneori semnalele intuitiei, ca sa nu ne trezim din vis..
Oho si isi dovedesc adevarul de fiecare data, poate mai tarziu uneori, dar nu putem fugi de el…
@fly2sky: uneori ignorăm semnalele intuiţiei ca să nu ne trezim din vis, alteori pentru că nu prea ne vine să credem ce ne spune…
În general, nu cred că iubirea nu poate fi considerată vreodată perfectă, ideală…e pur şi simplu iubirea şi fiecare are raportarea sa subiectivă la acest sentiment…
@Cami: cam aşa este…mi-ar plăcea să o ascult mai atent şi să ştiu mai bine cum să aleg şi să înţeleg ce spune
Cum florile nu traiesc doar cu soare,asa si noi avem nevoie de toate in doze potrivite si la timp potrivit…
Daca dragostea ar putea fi diagnosticata corect,nu s-ar mai imbolnavi nimeni si lumea ar fi "prea sanatoasa"…geniile,indragostitii sunt nebuni,de aia sunt atat de frumosi!
@Rodica: exact, de toate în doze potrivite, la timpul potrivit…un echilibru, cum s-ar spune…cum se cunoaşte că suntem aceeaşi zodie
Ai dreptate! Sper să nu i se găsească vreodată un medicament
Fiorii iubirii sunt unici si cred ca uneori uitam sa mai acordam atentia cuvenita intuitiei. In cazul meu pot spune ca nu m-a dezamagit pana acum si sper sa fie a great companion si de acum inainte.Fiecare simtim diferit, lucru care nu face ca iubirea sa nu mai fie cautata cu aceeasi ardoare si de aceea cu atat mai ravnita. Odata gasita o simti ca pe limanul salvator si drept sprijin in momentele mai putin agreabile. E acolo te asteapta mereu cu fata imbujorata si plina de farmece discrete…
Cand e vorba de iubire teama nu are ce cauta. Daca se instaleaza teama e clar ca ceva nu functioneaza si tot farmecul se risipeste. Totul trebuie sa fie firesc, simplu si foarte sincer…
o poti asculta in felul urmator: atunci cand ai in minte "problema" in cauza si te indrepti spre interior, cautand o solutie, un raspuns, el vine facandute sa te simti ori linistita ori agitata cu decizia la care te gandesti. Daca e liniste, atunci e corecta, daca e agitatie, atunci e gresita. Insa pentru a putea percepe corect mesajele, nealterate de grijile si sentimentele noastre (si mai ales gandurile), trebuie sa ne linistim intai
@Lolita: constat şi eu că intuiţia nu m-a dezamăgit până acum, doar eu mă dezamăgesc uneori, că nu o ascult destul
)
În ce priveşte iubirea şi teama, sunt de părere că o teamă profundă sau extinsă la sentiment, în general, nu poate fi decât dăunătoare.
Dar tre' să te contrazic puţin că, dacă e vorba de iubire, teama nu are ce căuta…uneori, iubirea e însoţită şi de o teamă, care e naturală, fără a fi evident exagerată sau prelungită…cred că fără o mică teamă şi nelinişte, la început, nu putem vorbi despre iubire. Evident, o teamă perpetuă e o problemă
@Cami: da, pentru a putea percepe corect mesajele, e nevoie de o detaşare de problemă, de o privire de ansamblu…eu am observat că, de multe ori, atunci când ceva îmi este neclar şi nu reuşesc să înţeleg mesajul, ca să zic aşa, încerc să vizualizez sau, mai bine zis, să mp vizualizez în contextele respective…dacă nu reuşesc, în mod clar, e ceva în neregulă…
Ma bucur sa te regasesc statornica la cafeaua de duminica
Si mie imi place vocea, muzica lui Tudor Gheorghe..
El metodo am vazut-o si eu…minunat film ce m-a tinut in suspans pana la final.
Adevarul e dincolo de noi….nu-l detinem dar ne laudam ca-i tabara noastra;si asta,oricune am fi noi…
El metodo am vazut-o si eu…minunat film ce m-a tinut in suspans pana la final.
Adevarul e dincolo de noi….nu-l detinem dar ne laudam ca-i tabara noastra;si asta,oricune am fi noi…
"Nu cumva dragostea are nevoie şi de lipsă ca să crească şi să se definească?"
Are tot timpul nevoie de lipsă aș spune eu
Da, si asta e o metoda. Cand nu poti sa te vizualizezi in "peisaj" inseamna ca nu trebuie sa faci parte din el.
P.S. Ai o leapsa de la mine
@Aimee: bine ai revenit pe la mine
ei, nu chiar aşa statornică la cafeluţă că am reuşit să fac pe dj-ul de duminică din ce în ce mai rar, dar remediez eu…Mă bucur că ţi-a făcut plăcere muzichia 
@Rodica: şi mie mi-a plăcut f mult El metodo
Cam aşa ceva, indiferent care e tema, ca să zic aşa
@Rodica: şi mie mi-a plăcut f mult El metodo
Cam aşa ceva, indiferent care e tema, ca să zic aşa
@Bianca: tot timpul în sensul că, în decursul timpului, mai e nevoie şi de lipsă din când în când
Imi plac foarte mult principiile tale, sunt foate asemanatoare cu ale mele si vad ca tu le-ai si dezvoltat, eu doar le-am insirat, dar poate ma scot cu faptul ca am pus mai mult de 10
Eram curioasa sa gasesc un comentariu despre Agora. Si l-am gasit la tine. Mi-a placut. Intr-adevar de-a lungul timpului s-au facut multee.. in numele religiilor.
Eram curioasa sa gasesc un comentariu despre Agora. Si l-am gasit la tine. Mi-a placut. Intr-adevar de-a lungul timpului s-au facut multee.. in numele religiilor.
@mihaeladr: Aştept impresii despre film dacă l-ai văzut sau când o să-l vezi…
Mulţam de vizită şi de comentariu, te mai aştept pe la mine
@mihaeladr: Aştept impresii despre film dacă l-ai văzut sau când o să-l vezi…
Mulţam de vizită şi de comentariu, te mai aştept pe la mine
@Cami: am constatat şi eu că seamănă
chiar in seara asta ma pregateam sa vad Mar adentro, pe care inca nu l-am vazut…ce coincidenta…azi a fost ziua coincidentelor.
chiar in seara asta ma pregateam sa vad Mar adentro, pe care inca nu l-am vazut…ce coincidenta…azi a fost ziua coincidentelor.
@coryamor: mă pregătesc şi eu să-l revăd, poate în w/e, că l-am văzut de mult şi aş vrea să mi-l amintesc
@coryamor: mă pregătesc şi eu să-l revăd, poate în w/e, că l-am văzut de mult şi aş vrea să mi-l amintesc
L-am vazut. Ceea ce ai spus a coincis cu ideea pe care mi-am facut-o despre film. Erau vremuri prea cu multa cruzime din partea tuturor. Trebuie insa sa vad sfarsitul ca am incercat de trei ori si mi s-a blocat.
L-am vazut. Ceea ce ai spus a coincis cu ideea pe care mi-am facut-o despre film. Erau vremuri prea cu multa cruzime din partea tuturor. Trebuie insa sa vad sfarsitul ca am incercat de trei ori si mi s-a blocat.
@mihaeladr: trebuie să vezi sfârşitul!!!
@mihaeladr: trebuie să vezi sfârşitul!!!
Bine te-am regasit
Da, mi-a placut..sa mai auzim cu bine si altele la fel de frumoase..la o cafeluta, un ceai, nu conteaza..
Superbe melodiile, inspirata alegerea
@ana marin: Mă bucur că ţi-au plăcut! Mulţam de vizită şi te mai aştept
Pare foarte interesanta cartea. E una dintre cele pe care le-as vrea pe noptiera sa le citesc inainte de somn.
@Iulia: este interesantă
Mulţam de vizită şi te mai aştept 
Bucurosi de casa noua!
Bravo ţie şi casă de piatră blogului tău. Deci, apartament nou are. Aşteptăm zugrăveala
@Rodica: Mulţam frumos!
@Saturnianul: dar ce ai cu zugrăveala asta?
Încă-mi place…până mi s-o pune pata şi redecorez 
Și mie îmi place sufrageria ta roșie
Să fie într-un ceas bun, cu inspirație și relaxare și frumos 
Pupez!
P.S. Dacă scoți codul cu verificarea cuvintelor va fi perfect
@LiaLia: woops, am omis să verific care e situaţia pe la comentarii
remediez degrabă 
Mulţam mult! Sper să fie cu inspiraţie!
done! casa de piatra, vorba ceea!
@coryamor: mulţam frumos!
Buna de dimineata, in casuta ta cea noua!
Fie luminata si-nsorita mereu.
casa …buna si noua
am facut modificarea
multumim
@Belle de Jour: Mulţam frumos şi eu
@andreiradu: Mulţam frumos! Aşa să fie cum spui tu, luminată şi însorită, că înseamnă că aşa sunt şi stările şi gândurile mele
Sa stapanesti sanatoasa casuta noua. Sa o zugravesti cu suflet si melodii frumoase.
@sufleţica: mulţam frumos!
Felicitari pentru schimbare, sa fie intr-un ceas bun. E un pas important, cand stai sa te gandesti. Iti asumi responsabilitati pe termen lung, de acuma nu mai poti sa renunti.
e suficient a mă axa doar puțin pe intuiție și îndată observ cum încep a degrada.
@Cinabru: Mulţam frumos! Îmi place să cred că n-o voi face vreodată, chiar şi când n-am să pot scrie decât f rar…
@Pupkin: Mulţam de vizită şi de comentariu
Nu sunt sigură că am înţeles ce vrei să spui…cum adică începi a degrada?
Așa sunt unii… tind să calculeze totul, cu timpul la ei intuiția aproape dispare (necesită și ea antrenată). Asemenea tipi și intuiția o privesc ca scheme cognitive inconștiente
Deseori cînd joc șah din lene ader la intuiții și rezultatul vine pe față.
@Pupkin: aşa este, trebuie antrenată, mai ales că, în timp, dacă nu-i dai destulă atenţie, se face simţită mai greu, ca să zic aşa…Dar dincolo de a o antrena, trebuie s-o cunoşti destul de bine şi să te cunoşti destul de bine, ca să nu confunzi intuiţia cu propriile dorinţe şi vise
Consider și eu corectă necesitatea de autocunoaștere a intuiției, doar că imaginîndu-mi cum ar fi asta îmi provoacă frică…simt că pierd controlul
Probabil sunt diferențe de constituție în ce ține de intuiție.
Admir mult oamenii care se simt bine aderînd la simpla intuiție în luarea deciziilor, în egală măsură ca cei ce calculează fără erori aceeași cale.
@Pupkin: eu sunt adepta căii de mijloc, în sensul că intuiţia trebuie să fie un factor de luat în seamă atunci când analizezi luarea unei decizii…dacă simţi clar că e ceva în neregulă, musai să ţii cont de sentimentul ăsta, dar să iei în calcul şi ceea ce cunoşti despre alternative…
Corect – media e cea mai vitală, doar că mai este o diferență: idialiștii și pragmaticii. Idialiștii preferă extremele – cel puțin astfel se simt mai definiți, pragmaticii nu sunt deranjați de medii și viața de rutină. Indiferent de perspectivă e important ca fiecare să-și aleagă calea comodă
Posibil clasificarea e valibilă doar pentru mine – din nou calcul
Teoria asta o cunosc.. recunosc, mai prost cu practica..dar imi revin eu
@Ronztiki: Cum adică ce-am cu zugrăveala? Păi să ştiu şi eu că te-ai mutat de la colibă, la vilă. Aşa cum îmi dau seama?
Şi bag seama nu te-ai mutat chiar cu toate catrafusele. Comentariile tot prin blogspot văz că sunt.
Felicitari si s-o stapanesti sanatoasa!
Urmeaza petrecerea de casa noua – sa curga vinul si sa cante muzica 
na ca te facusi si rontzki.ro ei brava. acu esti cu casa noua, iti trebe hosting, filtre antispam, chesti. Ma bucur pentru tine.
@Escu: ei, practica depinde de multe…oricum, e important să conştientizăm teoria pentru a o pune în practică
@Aimee: mulţam frumos! Muzicuţa după Paşte că n-o să beau cafeluţa pe aici duminică
@Saturnianul: păi să zicem că m-am mutat dintr-o casă din pvc într-una de cărămidă, dar decorată la fel că sunt fidelă ambientului deja creat
Bineînţeles, până m-o apuca cheful de redecorat…
Nu mă speria cu comentariile! Eu ştiu că am pierdut doar ultimele 3 comentarii din ziua în care am făcut mutarea…şi cum vezi tu că sunt în blogspot când e redirecţionat blogul vechi aici?!
@cdmitroi: mulţam mult! mă băgaşi în ceaţă cu filtrele alea…încep să mă întreb în ce m-am băgat
)
Cel mai greu e sa-i tii pe doi oameni impreuna…
cioc! cioc! rontz, să te bucuri de noua casă, ce să zic.
atât!
@Bogdan: intră, e deschis
Mulţam fain! 
@Rodica: dap, aşa este…asta cam e una din lecţiile alea de o viaţă întreagă…
Felicitari pentru noua casuta. Cum era vorba aia: "trebuie sa o uzi ca sa ai parte de ea".
Glumeam
Fac imediat si modificarea.
În doi se completează întregul mai ușor, în cazul care nu s-a reușit de unul singur.
Timpul personal – la fel este împărțit la 2
rontziki, sarbatori FERICITE!
Fie-ti zilele de sarbatoare ca-n povesti.
@andreiradu: Mulţam frumos! Sărbători Fericite şi ţie!
@Lutyc: Mulţumesc frumos!
Stiu mail-ul, l-am primit si eu si, la fel ca si tine, am fost impresionata. Sigur, l-am dat mai departe, fiindca are in el un adevar esential.
Analizandu-mi relatiile punctuale cu oamenii din jur, mi-am dat seama ca intr-adevar nici unul nu mi-a fost vreodata suta la suta inamic, ci am avut si de invatat cate ceva din relatia respectiva. Sunt constienta ca unele lectii mi le-am insusit doar pe jumatate sau pe mai putin… Dar apar mai tarziu momente in care "cartea" se redeschide singura la acele pagini din trecut si o noua lectie o completeaza pe cea din urma. Valurile vietii nu iarta nimic, uniformizand, netezind, aducand mai devreme sau mai tarziu totul si pe toti la un numitor comun.
Sarbatori fericite si luminate!…
Sa-ti fie de bine!
@acuarele: aşa este, procesul de învăţare este în continuă desfăşurare şi mereu mai pui câte o cărămidă, mai înţelegi ceva, mai tragi o concluzie, mai înlocuieşti alta când ai alte informaţii sau vezi lucrurile din altă perspectivă…
Cât despre uniformizare şi numitor comun, nu ştiu ce să zic, depinde din ce unghi priveşti…dacă ne gândim că unii aleg să înveţe ceva din experienţe şi reuşesc asta, iar alţii nu, înseamnă că, totuşi, uniformizarea nu are loc, pentru că felul în care oamenii înţeleg să-şi trăiască viaţa diferă destul de mult…
@Cami: mulţam! aşa să fie!
Oamenii vin si pleaca din viata noastra, insa niciodata fara sens. Fie ca apar cu o misiune bine definita, fie ca sunt acolo pentru a ne ajuta sa intelegem ceva, sa invatam o lectie, sau chiar daca ne sunt alaturi toata viata (desi in categoria asta se inscriu cei mai putini), toti au de fapt menirea a ne ajuta sa ne cunoastem, sa corectam niste defecte sau pur si simplu sa crestem.
E foarte important sa intelegem ca odata ce sezonul sa motivul pentru care au aparut dispare, fiecare isi va continua drumul in alta directie, separat, si nu e nici o tragedie in asta. Trebuie sa luam ce-a fost bun si sa mergem inainte deschisi pentru noi experiente si noi lectii. Oricum avem nevoie de toate.
@Cami: aşa este, cam nimic nu se întâmplă degeaba, mai trebuie şi să înţelegem asta şi despre ceea ce se întâmplă şi nu ne face plăcere…la fel şi cu oamenii…important este să reuşim să învăţăm din toate, că, aşa cum spui, avem nevoie de toate lecţiile
Draga mea, textul ăsta parcă l-aș fi scris eu
) Cred foarte mult în tot ce scrie în el, dar mi-a trebuit mult timp și multe lecții ca să ajung să văd în fiecare eșec/rău/supărare/iritare și lecția ce trebuie învățată, în fiecare om întâlnit o bucățică din mine, cea care mă transform în fiecare zi, printr-o nouă experiență. Te pupez tare tare și să ai sărbători liniștie și frumoase! Abia aștept să ne vedem 
Uniformizarea o da viata insasi.
Numitorul comun e insasi marea lectie, invatata de unii in ultima fractiune de secunda, din pacate.
Tot eu sunt si Ileana…
@Acuarele: interesant ce spui, nu m-am gândit aşa…
Cristos a-nviat!
Bucuria de trăi clipa care vine de pe contrasens…
Am convingerea că şi cozonacii sunt pe măsură.
@anonim: Adevărat a înviat! Cozonacii au ieşit într-adevăr foarte buni
Lectiile lasa in noi vesnice intrebari si tot timpul reasezari ale imaginii de sine…
@Rodica: tare adevărat zici…ale imaginii de sine, ale percepţiei celorlalţi, ale înţelegerii vieţii…
Mda, noi şi noi întrebări, cu asta sunt de acord, dar aş avea şi eu pretenţia ca fiecare temă să se mai şi epuizeaze şi să se mai înlocuiască…probabil numai după asimilarea integrală a lecţiei
Vai ca bine zici, si daca nu e inca asimilata sau nu am extras inca ce trebuia, parca tot suntem pusi in situatii care necesita o reevaluare, pana cand invatam in sfarsit lectia care trebuia invatata.
@Cami: uofff, şi eu care speram să mă contraziceţi, să-mi spuneţi că mi se pare, că sunt simple rătăciri
Aşa este, suntem puşi în situaţii care ne obligă să reevaluăm până învăţăm…Am experienţa lecţiilor învăţate, liniştii şi concluziilor simple, a naturaleţii cu care se instalează "învăţătura" şi, cu toate astea, nu mă pot împiedica să mă întreb, de fiecare dată, dacă şi când o să ştiu că am extras ce trebuia…
Tocmai… niciodata nu invatam totul… nu e bine sa invatam totul… mereu e necesar sa ramana ceva ascuns… daca am stii totul ne-am plictisi pe aici, si nu ne-ar fi deloc bine…
aaaaaaa multumesc! totusi iubirea – habar nu aveam cine o canta!!!! frumos! ehhh nu se mai face muzica asa cum se facea altadata…
Desertul spiritual rupt un pic de viaţa reală, ne astâmpără de multe ori celelalte nevoi…
Versurile piesei lui Şeicaru zornăie în suflet!!
Să mai dau ?
@coryamor: mda, nu se mai face muzică cum se făcea altă dată…eu ascult frecvent muzica românească de pe vremuri şi-mi place f mult
@unnousens: aşa este, dacă am şti totul, ce farmec ar mai avea?!
)))
Iar eu despre ce-aş mai scrie?!
@anonim: astâmpără sau din contră
Idei faine?! Da, te rog 
Dupa cum o prezinti pare interesanta….
Dupa cum o prezinti pare interesanta….
Las ariciul la o parte şi descopăr mesajul în toată frumuseţea lui!
Las ariciul la o parte şi descopăr mesajul în toată frumuseţea lui!
Una bucată leapșă frumoasă la mine
Pentru când ai vreme… evident :*
Una bucată leapșă frumoasă la mine
Pentru când ai vreme… evident :*
@anonim: şi metafora ariciului e f faină, ca şi mesajul/ mesajele cărţii
@anonim: şi metafora ariciului e f faină, ca şi mesajul/ mesajele cărţii
@unnousens: este interesantă
cu toate cârcotelile mele, merită citită 
@unnousens: este interesantă
cu toate cârcotelile mele, merită citită 
@Bianca: mulţam fain!
Văzusem deja leapşa, dar nu văzusem că ai si dat-o mai departe şi intenţionam să o fur eu la un moment dat 
O să încerc s-o execut cât de curând
@Bianca: mulţam fain!
Văzusem deja leapşa, dar nu văzusem că ai si dat-o mai departe şi intenţionam să o fur eu la un moment dat 
O să încerc s-o execut cât de curând
Într-adevăr dragostea unisens (imposibilă) e cea mai dură.
Să vezi cum subiectul adoraţiei bate câmpii fără a realiza desertul pregătit cu migală, trudă deşartă, uuf!
mi-ai facut pofta de carte si de piesa de teatru!
@Black Leviathan: mă bucur că te-a convins descrierea mea, ţi le recomand pe amândouă
Rontziky draga,cum stii tu sa le zici frumos,sa mangai,sa trezesti…Of,multam fain!
@Rodica: de data asta, nu prea le-am zis eu, ci Frederic Beigbeder, dar multe le-a zis chiar bine
4 premii la un post
O rezolv… nu am mai primit o leapșă de genul ăsta, dar sincer e drăguță, abia aștept să mă ocup de ea.
woaaa ce interogatoriu in toata regula
@Lutyk: mulţam frumos!
@Bianca: nici eu nu mai primisem astfel de lepşe, dar n-am scăpat
)
@Cami: exact aşa am gândit şi eu
unele întrebări sună a reclamă, altele a chestionar de sondaj de piaţă 
Of,nu obosesti?Eu nu stiu cum sa rad din raionul cu cosmetice ceea ce-mi trebuie…si sa fug la casa!Dar sa le mai si aplic pe toate….as innebuni!!
multumesc, dar nu cred ca voi onora…inca n-am onorat-o pe cea cu principiile de viata, care e mai importanta, daramite… in plus, ma machiez rar si detest toata nebunia din jurul cosmeticelor.
Immm, suna bine reteta proprie. Nu ne-o impartasesti si noua? Sunt mereu in cautare de creme noi.
@Rodica: nu obosesc, din contră, mă reconfortează să casc gura prin magazinele de cosmetice
Cele cu haine mă obosesc, în schimb 
@coryamor: nu-i bai, aştept cu nerăbdare s-o citesc pe aceea
@vulpiţa: pot să împărtăşesc ingredientele, dar nu le ştiu cantităţile, eu pun din ochi şi iese bine
Cremă apidermin, vitamine (picături sau buline care se sparg) A, E, A+D2 şi Gerovital fiole. Reţeta inişială conţinea şi vitamina F, dar nu se mai fabrică…
Parerea mea… Cred ca si in religii se greseste enorm(la credinciosii ma refer). Mi se pare straniu sa fac un lucru bun pentru a dobandi ceva "dincolo". Nu cred ca cerul se dobandeste astfel… cred ca e ceva mai sublim
@unnousens: nici eu nu sunt pentru a propovădui ideea unei răsplate pentru binele făcut, indiferent că răsplata e aici sau în altă parte…dar şi religiile au pornit de fapt de la nişte principii de morală şi le-au îmbrăcat într-o formă care a avut mai multe şanse să prindă la public, ca să zic aşa…
INTELEG si te regasesc! Esti sigura ca nu esti rac? E cam tipica autodestructivitatea!
INTELEG si te regasesc! Esti sigura ca nu esti rac? E cam tipica autodestructivitatea!
@Black Leviathan: sunt sigură că nu sunt rac, numai să nu mă fi declarat mama cu vreo câteva luni mai târziu
)
Alea sociale?! Alea propovăduite de minunata noastră eră, conform cărora tre' să ne căutăm fericirea cu orice preţ sau să punem eticheta de "fericire" pe orice înveliş gol de substanţă?
Întoarcerea, blocajul nu sunt autodestructive decât privind cum ziceam mai sus, altfel, sunt, să zicem, atitudini de preţuire a unor valori 
Hm…autodestructivitate, după ce norme de interpretare?!
Eu una nu i-aş zice autodestructivitate, din contră…când crezi cu tărie în ceva, e cam greu să crezi în fiecare zi altceva
@Black Leviathan: sunt sigură că nu sunt rac, numai să nu mă fi declarat mama cu vreo câteva luni mai târziu
)
Alea sociale?! Alea propovăduite de minunata noastră eră, conform cărora tre' să ne căutăm fericirea cu orice preţ sau să punem eticheta de "fericire" pe orice înveliş gol de substanţă?
Întoarcerea, blocajul nu sunt autodestructive decât privind cum ziceam mai sus, altfel, sunt, să zicem, atitudini de preţuire a unor valori 
Hm…autodestructivitate, după ce norme de interpretare?!
Eu una nu i-aş zice autodestructivitate, din contră…când crezi cu tărie în ceva, e cam greu să crezi în fiecare zi altceva
Ma si mir cum de nu uiti sa nu ratezi ocazia de a demonstra ca esti uituca…
La multi ani!
Noi iti multumim pentru ca ne oferi ocazia sa mai "poposim" pe la tine… uneori plecam cu ganduri noi… ne place aici… O viata lunga in blogosfera!
@unnousens: Mulţam fain! Mă bucur că vă place şi vă aştept oricând
La multi ani
<
La mulți ani, la fel de inspirați :* :* :* :*
@Rodica & Bianca: Mulţam frumos, dragele mele! Să ne citim sănătoase în continuare!
La multi ani si multe postari la fel de frumoasa si interesante!
@Jovi: Mulţam frumos!
melodiile tale imi aduc aminte de anii '80, cand … adormeam pe acordurile lor. aveam un casetofon, adus de taica-miu din germania, si maica-mea le inregistra de pe radio, apoi le punea seara inainte de culcare. caseta se termina cand pluteam pe barba lui mos ene. muzica asta mi-a ramas puternic intiparita in gena.
un cadou … http://www.youtube.com/watch?v=R-qqG-V2QUc&feature=related
@pheideas: şi eu înregistram muzică de la radio pe casete
Era, prin anii '90, o emisiune pe Radio Tineret (parcă aşa se chema) sâmbăta noaptea "Radio în Blue Jeans"…ce de muzică mai înregistram în nopţile alea 
Mulţam pentru cadou! Simpatică tare melodia
Cu placere ! Da, Radio Tineret se chema, si era a lui Silviu Ursulescu parca.
Ah suflet romantic ce esti! De la cine altcineva putea sa vina aceasta intrebare!? Poate de la mine! HIHIHI
"Dragostea este sentimentul neordonat" spunea filozoful german David Precht!
Ah suflet romantic ce esti! De la cine altcineva putea sa vina aceasta intrebare!? Poate de la mine! HIHIHI
"Dragostea este sentimentul neordonat" spunea filozoful german David Precht!
Am uitat sa precizez cat de mult imi place melodia! Nu o stiam…super!
Am uitat sa precizez cat de mult imi place melodia! Nu o stiam…super!
"Şi totuşi, ce face ca dragostea să fie altceva decât sentimente de afecţiune, respect, apreciere, admiraţie şi, eventual, atracţie fizică ?"
Un singur aspect face ca dragostea sa fie altceva decat o simpla insiruire de sentimente. Incearca sa le aduni pe toate, sa le bagi intr-un mixer si apoi sa le torni in cupa goala a sufletului. Restul e … poveste.
"Şi totuşi, ce face ca dragostea să fie altceva decât sentimente de afecţiune, respect, apreciere, admiraţie şi, eventual, atracţie fizică ?"
Un singur aspect face ca dragostea sa fie altceva decat o simpla insiruire de sentimente. Incearca sa le aduni pe toate, sa le bagi intr-un mixer si apoi sa le torni in cupa goala a sufletului. Restul e … poveste.
Ce-nseamnă 7,77 și dacă dorești să îti cunoști fanii de nădejde? Elogiile st inutile!
@Black Leviathan: incomodă viziunea asta romantică
, probabil de-asta nici nu e împărtăşită la scară largă…să gândeşti şi să simţi aşa înseamnă să accepţi că nu poţi pune eticheta de "dragoste" pe orice, că nu se întâmplă când vrem noi şi mai ales de câte ori am vrea, în concluzie, că viaţa nu e roz…iar asta nu se pupă propaganda asiduă de căutare a fericirii din era noastră 
Dar despre asta într-un episod viitor
Mă bucur că-ţi place! Eu deja am făcut obsesie pentru ea
@Black Leviathan: incomodă viziunea asta romantică
, probabil de-asta nici nu e împărtăşită la scară largă…să gândeşti şi să simţi aşa înseamnă să accepţi că nu poţi pune eticheta de "dragoste" pe orice, că nu se întâmplă când vrem noi şi mai ales de câte ori am vrea, în concluzie, că viaţa nu e roz…iar asta nu se pupă propaganda asiduă de căutare a fericirii din era noastră 
Dar despre asta într-un episod viitor
Mă bucur că-ţi place! Eu deja am făcut obsesie pentru ea
@pheideas: exact ce consideri tu "restul" e, de fapt, esenţa! Adună toate alea şi pune-le în mixer şi o să ai un surogat de dragoste, ceva care se poate face fărâme la prima suflare mai zdravănă de vânt…Sau, dacă nu se face fărâme, este pentru că se bazează pe un calcul cât se poate de pragmatic, derivat din frica de singurătate, obişnuinţă, neasumarea propriei persoane, comoditate de diverse forme etc.
Dacă sufletul e o cupă goală, nu cred că se lipeşte cu adevărat ceva
Iubirea adevărată caută suflete pline
@pheideas: exact ce consideri tu "restul" e, de fapt, esenţa! Adună toate alea şi pune-le în mixer şi o să ai un surogat de dragoste, ceva care se poate face fărâme la prima suflare mai zdravănă de vânt…Sau, dacă nu se face fărâme, este pentru că se bazează pe un calcul cât se poate de pragmatic, derivat din frica de singurătate, obişnuinţă, neasumarea propriei persoane, comoditate de diverse forme etc.
Dacă sufletul e o cupă goală, nu cred că se lipeşte cu adevărat ceva
Iubirea adevărată caută suflete pline
@anonim: nu ştiu, înseamnă ceva?!
Wow, am şi fani de nădejde?! De deznădejde nu am?
Intelesesi, ca de obicei, exact pe dos, dar iti apreciez stradania de a ma contrazice.
Ce-are vantul cu mixerul si cu calcului pragmatic, numai tu stii, ca io habar nu am.
Daca ziceam ca e cupa plina, precis ziceai ca e nevoie de cupe goale. Io vorbeam de potriveli, emotii si sentimente. De atractii, de … unde e gol, trebuie umplut cu ceva. Ca iubirea trebuie starnita de toate cele enumerate de tine, nicidecum de "vomitat" mixerul cu sentimente. 
Ea cauta loc sa se aseze in suflete goale, dar nu de desertaciune, ci de nevoie, sete, dorinta … Sufletul e un tipar in care se potrivesc multe, stiute si nestiute. In fine, sunt multe de spus.
Intelesesi, ca de obicei, exact pe dos, dar iti apreciez stradania de a ma contrazice.
Ce-are vantul cu mixerul si cu calcului pragmatic, numai tu stii, ca io habar nu am.
Daca ziceam ca e cupa plina, precis ziceai ca e nevoie de cupe goale. Io vorbeam de potriveli, emotii si sentimente. De atractii, de … unde e gol, trebuie umplut cu ceva. Ca iubirea trebuie starnita de toate cele enumerate de tine, nicidecum de "vomitat" mixerul cu sentimente. 
Ea cauta loc sa se aseze in suflete goale, dar nu de desertaciune, ci de nevoie, sete, dorinta … Sufletul e un tipar in care se potrivesc multe, stiute si nestiute. In fine, sunt multe de spus.
@pheideas: comunicare defectuoasă de ambele părţi
Când tu ai scris că aduni acele sentimente şi senzaţii la un loc, practic ai contrazis tot ce am scris eu în postare, unde subliniam tocmai că nu cumularea lor dă dragostea…nu e suficient să le aduni toate astea, pentru că dragostea mai conţine un alt ingredient dincolo de astea…stropul de nebunie care te face să simţi că nu poţi respira fără acea persoană, care nu vine nici din ataşament, nici din atracţie, e pur şi simplu altceva…În fine, nu reiau postarea
@pheideas: comunicare defectuoasă de ambele părţi
Când tu ai scris că aduni acele sentimente şi senzaţii la un loc, practic ai contrazis tot ce am scris eu în postare, unde subliniam tocmai că nu cumularea lor dă dragostea…nu e suficient să le aduni toate astea, pentru că dragostea mai conţine un alt ingredient dincolo de astea…stropul de nebunie care te face să simţi că nu poţi respira fără acea persoană, care nu vine nici din ataşament, nici din atracţie, e pur şi simplu altceva…În fine, nu reiau postarea
Buna Sora,
eu nu credeam ca mai sunt oameni pe Terra la fel ca mine.
Am aterizat pe blogul tau din greseala (cautam recenzii pentru filme bune) si am gasit fel si fel de lucruri interesante.
Ma bucur ca te-am cunoscut.
As vrea sa stiu si cati ani ai daca nu te superi.
Eu am implinit 30 dar nu simt ca am atat. Ma dau cu rolele si fac puzzle-uri. Sunt cu capul in nori si visez mult asa cum spuneai si tu. Nu cred ca e ceva rau in asta.
Mi-ar placea sa mai vb.
Pupi (de la Pupaza)
Pai asta ziceam si io, nu faci lista … Numa' ca te-ai grabit si n-ai avut rabdare sa patrunzi metafora, pe care ti-am explicat-o dealtfel. Yap, missunderstanding over the head !
Pai asta ziceam si io, nu faci lista … Numa' ca te-ai grabit si n-ai avut rabdare sa patrunzi metafora, pe care ti-am explicat-o dealtfel. Yap, missunderstanding over the head !
aa..
Iti recomand si eu un film: Julie si Julia. Meryl Streep e geniala
O sa-ti placa !!
Toate bune
Pupi
Ai un fix cu pragmatismul. Ti-a ramas probabil dintr-un hrisov de-al meu si nici cu pickhummerul nu-l mai scoti.
)
Ai un fix cu pragmatismul. Ti-a ramas probabil dintr-un hrisov de-al meu si nici cu pickhummerul nu-l mai scoti.
)
Omul cauta toata viata sa fie rational,sa fie cu picioarele pe pamant;dar nu zice nu cand realitatea isi schimba polii,cand zborul e singurul mijloc de locomotie si cand singura mancare e privirea iubirii….
Omul cauta toata viata sa fie rational,sa fie cu picioarele pe pamant;dar nu zice nu cand realitatea isi schimba polii,cand zborul e singurul mijloc de locomotie si cand singura mancare e privirea iubirii….
@Rodica: mai apucăm oare să zicem nu?!
şi parcă, dacă zicem, mare diferenţă ar fi 
@Rodica: mai apucăm oare să zicem nu?!
şi parcă, dacă zicem, mare diferenţă ar fi 
@pheideas: nu cu pragmatismul tău am vreun fix, ci cu pragmatismul în general
bine, dincolo de nişte limite necesare 
De al tău nu mai zic nimic, că iar ne lansăm în contraziceri fără să definim termenii
@pheideas: nu cu pragmatismul tău am vreun fix, ci cu pragmatismul în general
bine, dincolo de nişte limite necesare 
De al tău nu mai zic nimic, că iar ne lansăm în contraziceri fără să definim termenii
O zi fără fluturi în stomac şi bătăi repezi de inimă la vederea celui drag este o zi tristă – este ziua în care ar trebui să ne întrebăm dacă mai iubim cu adevărat…
O zi fără fluturi în stomac şi bătăi repezi de inimă la vederea celui drag este o zi tristă – este ziua în care ar trebui să ne întrebăm dacă mai iubim cu adevărat…
@iguana: ar fi tare bine să fie aşa
dacă nu în fiecare zi, măcar din când în când, să resimţim de-a lungul timpului aceiaşi fiori ca la început 
@iguana: ar fi tare bine să fie aşa
dacă nu în fiecare zi, măcar din când în când, să resimţim de-a lungul timpului aceiaşi fiori ca la început 
Frumoase ganduri care vin cu siguranta din simtire
. As spune ca acel ceva e o dorinta imensa de a darui, de a te darui in totalitate. Iar sufletele noastre pot fi intr-un moment pline, incat sa se reverse, dar au nevoie si sa primeasca dragoste.
Frumoase ganduri care vin cu siguranta din simtire
. As spune ca acel ceva e o dorinta imensa de a darui, de a te darui in totalitate. Iar sufletele noastre pot fi intr-un moment pline, incat sa se reverse, dar au nevoie si sa primeasca dragoste.
@fly2sky: aşa este, avem nevoie atât să dăruim, cât şi să primim…doar una din ele nu ne poate face fericiţi şi nu o putem accepta pentru mult timp…
Pe de altă parte, nici doar dorinţa de a dărui nu este suficientă pentru a te simţi îndrăgostit…din păcate, uneori…
@fly2sky: aşa este, avem nevoie atât să dăruim, cât şi să primim…doar una din ele nu ne poate face fericiţi şi nu o putem accepta pentru mult timp…
Pe de altă parte, nici doar dorinţa de a dărui nu este suficientă pentru a te simţi îndrăgostit…din păcate, uneori…
am citit-o si chiar e faina,pentru ca este,intr-adevar,altfel.
@cafeaua de dimineaţă: da, este într-adevăr altceva
Mulţam de vizită şi de comentariu! Te mai aştept pe aici
Frumos scris ! Da, Tudor Gheorghe ramane un etern romantic.
Nu esti numai masochista, ci ai si un ego foarte puternic, specific mai mult sexului opus.
Relativ la plecatul din tara, cred ca fiecare om apartine locului unde s-a nascut. Nu toti realizeaza sau percep energia, si toata viata isi cauta locul …
@pheideas: Mulţam! Este un suflet adevărat!
, deşi nu mi-e f clar ce legătura are ego-ul meu, mai mult sau mai puţin puternic, cu ce scriam 
)
Gândindu-mă că eşti destul de misogin de felul tău, o iau ca pe un compliment
Da, cred că fiecare simte şi se raportează diferit la locurile natale, aşa cum de fapt ne raportăm şi simţim diferit şi în multe alte privinţe…
Deci m-ai intristat!
M-ai intristat ca nu am putut merge si eu cu tine pe coltul acela de rai.
M-ai intristat ca nu am avut ocazia sa-l vad niciodata live desi mi-as dori mult.
Dar imi umpla inima de fericire ochiul, vazand cat este de pretuit acest om.
Ah…si in alta ordine de idei…nici nu ma asteptam sa nu-ti placa Tudor Gheorghe!
Era un compliment, cum ti-ai dat seama. Bine ca nu ai confundat cu egoismul, care e cu totul altceva.
)
@Black Leviathan: bine spus colţ de rai!
Îmi pare rău că te-am întristat şi sper să poţi ajunge la un moment dat la unul din concertele lui Tudor Gheorghe…nu cred că am putut şi nici nu pot reda în cuvinte ce înseamnă să-l asculţi live…felul în care creează spectacolele, succesiunea melodiilor, intervenţiile sale dintre melodii…
@pheideas: ei, ştii că n-aş face o asemenea confuzie
Mă gândeam la ce legătură poate fi între masochism şi ego sau măcar între ego şi rădăcini…
Impartasesc suta la suta ceea ce spui…
Tudor Gheorghe este pentru mine simbolul romanului adevarat, cu sufletul robust si curat, de o frumusete rara. E o imagine nepretuita aceasta in constiinta noastra nationala…
L-am vazut adeseori pe Tudor Gheorghe pe scena Teatrului National din Craiova, interpretand diferite roluri. Insa atunci cand ia cobza in mana si incepe sa cante, abia atunci este el, cu menirea lui cea mai sfanta, aceea de a ne reaminti cine suntem si pentru ce.
Nici eu nu am simtit ca ar trebui sa plec. Si nici n-o voi face, fiindca as simti-o ca pe o dezradacinare careia nu i-as face fata vreodata. Imi place sa aud romaneste, sa gandesc si sa scriu romaneste. O data plecata, as fi toata viata o refugiata si atat. Cu inima aici.
@acuarele: n-ai idee ce mă bucur să văd că mai sunt şi alţi masochişti
)
Cred că, indiferent că joacă sau cântă, se văd şi se simt pasiunea şi cu dedicaţia şi faptul că-şi pune tot sufletul în ceea ce face 
Mi-a plăcea să-l văd pe Tudor Gheorghe şi jucând, mai ales că, uneori, în spectacole, îmi dau seama că este un maestru şi în actorie
Tudor Gheorghe se respecta in tot ceea ce face, ca un artist autentic ce este…
ai citit Seducatoarea din Venetia?
O, ce frumos, de când căutam un blog despre cărţi, personalizat însă, nici rigid, nici moderat.
Mersi de recenzie!
@ambre: mulţam de comentariu şi de aprecieri! Te mai aştept pe la mine
Hmmm,asa ceva nu se uita toata viata!
Eu insa imi amintesc cum era sa se prabuseasca avionul deasupra Venetiei,pierzand brusc altitudine…si multe altele…
Pp.ca voi acoperi aceasta amintire cu altele frumoase!
Bine te-ai intors!
Frumoase imagini
Dupa aia cu Florenta, ma gandeam ca scrii despre o carte…
Am o curiozitate: exista semne de "parcare gondole interzisa"?
ma declar si eu vrajita (de poze) ma bucuc pentru tine..
Super…. și ce liberă pare Veneția, fără aglomerația amețioare de august care o lasă fără romantism…
Mă bucur ca te-ai simțit bine într-un oraș atât de deosebit
La cat de prezenta esti prin blogosfera, nici nu ti-am observat lipsa.
Felicitari pentru calatorie ! Da, intr-adevar, e un oras superb ! 
@Rodica: aşa este, un astfel de oraş este de neuitat
bine, o peripeţie ca cea prin care ai trecut şi mai de neuitat, dar totul e bine când se termină cu bine şi rămâi cu amintiri frumoase 
@fly2sky: mulţam fain!
@Tomata cu scufiţă: când am citit la tine despre călătoria la Veneţia, nici nu visam să ajung anul acesta acolo…ce frumos e când aduce ceasul ce nu aduce anul!
Îţi doresc să mai ajungi cât de curând şi să te mai bucuri de Veneţia!
@bogdanic: eh, aş vrea eu să pot scrie aşa de des despre cărţi
N-am văzut, dar, având în vedere că nu prea poţi parca gondola oriunde că rişti să plutească, cred că nu-s necesare
@coryamor: mulţam frumos!
@Bianca: joi şi vineri a fost destul de lejer pe-acolo, dar sâmbătă am înţeles ce înseamnă aglomeraţia
o mare de oameni peste tot…Chiar deosebit oraş 
@pheideas: Ei, fac şi eu ce pot…blogul este doar una din preocupările mele, căreia mă strădui să-i fac loc între ore nebune de muncă sub presiune şi alte preocupări personale, mai importante şi decât munca şi decât blogul
Fraza respectivă era pentru cei care au observat…ştiu eu că sunt prin blogosferă mulţi oameni care apreciază calitatea, nu doar cantitatea
Este un oraş superb şi asta nu doar estetic…te încarcă emoţional cum nu multe locuri reuşesc…
Rontz, și eu am ajuns întâmplător la Venezia și a fost o nebunie! Ce mă bucur că ai ajuns acolo când încă nu e chiar invadată de turiști de să nu poți face nicio poză fără 100 de oameni în cadru
Te pup!!!
@LiaLia: nu a fost uşor să mai prind câte o poză fără turişti, dar oricum nu a fost chiar mare nebunie
Mulţam fain!
Dar tu pe unde esti?
@Black Leviathan: la celălalt capăt al aparatului
Dragostea e sentimentul prin care simţi că nu mai simţi nimic altceva decît dragoste.
A, e bună asta pentru o cugetare de ora 2 noaptea?
Dragostea e sentimentul prin care simţi că nu mai simţi nimic altceva decît dragoste.
A, e bună asta pentru o cugetare de ora 2 noaptea?
@Saturnianul: eh, nu'ş ce să zic, că nu sunt chiar de acord…dragostea nu exclude alte sentimente…cred că nici raportat la persoana iubită nu se poate spune că simţi doar dragoste…
@Saturnianul: eh, nu'ş ce să zic, că nu sunt chiar de acord…dragostea nu exclude alte sentimente…cred că nici raportat la persoana iubită nu se poate spune că simţi doar dragoste…
Italia in general si Venetia in special sunt visele mele
Frumoase pozele!
@tetris: Mulţam frumos! Şi eu mai am vise legate de Italia
Cu prima ocazie, mi-ar plăcea să ajung la Roma…
Multumesc de preluare Rontziki. Profunde si complexe definitii, cum ma asteptam
Multumesc de preluare Rontziki. Profunde si complexe definitii, cum ma asteptam
@fly2sky: mulţam fain de aprecieri şi pentru leapşă, a fost interesant să scriu fără să ştiu despre ce urmează să scriu şi unde o să ajung
@fly2sky: mulţam fain de aprecieri şi pentru leapşă, a fost interesant să scriu fără să ştiu despre ce urmează să scriu şi unde o să ajung
E ca si in viata la urma urmei, pornesti de la un context dat, apoi alegi ceva ce iti place, cu care te identifici, iar de acolo construiesti mai departe. Sunt alegerile tale..care vor determina alte alegeri. Poti sa-ti trasezi o directie, dar nu stii daca o vei respecta, acum alegi ceva…ceea ce ai ales da nastere la idei, situatii noi, care nu stii dinainte cum te vor influenata si ce vei alege in continuare. Si putem alege cai simple, cu rezultat previzibil, sau mai intortocheate, pline de surprize si neprevazut.De noi depinde
E ca si in viata la urma urmei, pornesti de la un context dat, apoi alegi ceva ce iti place, cu care te identifici, iar de acolo construiesti mai departe. Sunt alegerile tale..care vor determina alte alegeri. Poti sa-ti trasezi o directie, dar nu stii daca o vei respecta, acum alegi ceva…ceea ce ai ales da nastere la idei, situatii noi, care nu stii dinainte cum te vor influenata si ce vei alege in continuare. Si putem alege cai simple, cu rezultat previzibil, sau mai intortocheate, pline de surprize si neprevazut.De noi depinde
Buna Rontz!
de aceea, iti multumesc pentru ideile lansate.
Foarte frumoase definitiile tale!
Intr-adevar si viata este la fel de imprevizibila ca si definitiile, Fly2sky. Jocul ielelelor e una din preocuparile mele zilnice…
Pe curand!
Buna Rontz!
de aceea, iti multumesc pentru ideile lansate.
Foarte frumoase definitiile tale!
Intr-adevar si viata este la fel de imprevizibila ca si definitiile, Fly2sky. Jocul ielelelor e una din preocuparile mele zilnice…
Pe curand!
@fly2sky: foarte adevărat ce spui
deşi uneori căile simple pot fi pline de surprize şi de neprevăzut 
Apropo de alegerile care nasc contexte şi alte alegeri, când ai timp şi chef, să citeşti postarea asta, cred că are să-ţi placă f mult finalul: http://www.evantaiulmemoriei.ro/2009/09/sa-fie-destinul.html
@fly2sky: foarte adevărat ce spui
deşi uneori căile simple pot fi pline de surprize şi de neprevăzut 
Apropo de alegerile care nasc contexte şi alte alegeri, când ai timp şi chef, să citeşti postarea asta, cred că are să-ţi placă f mult finalul: http://www.evantaiulmemoriei.ro/2009/09/sa-fie-destinul.html
@Lolita: mulţam frumos! Cred că viaţa ar fi tare searbădă fără jocul ielelor
@Lolita: mulţam frumos! Cred că viaţa ar fi tare searbădă fără jocul ielelor
M-am distrat copios cand am vizionat piesa de teatru, de modul in care a interpretat cristi Iacob personajul Mark si de replici.
A fost o experienta deosebita si din cauza ca am fost la teatru cu o prietena care tocmai divortase..si stii cum incepe piesa nu?
– Bine ati venit la divortul meu !
A fost ca si cum chiar eram invitata la petrecerea de divort a prietenei mele , care saraca a trait piesa … mult diferit de mine care m-am si distrat de adevarul celor spuse
Haios si totodata trist e cum unii chiar cred ca dragostea dureaza toata viata…fara ca ei sa faca vreun efort pentru asta …
Mno, problemele pe care le pune sunt intr-adevar faine. Dar stilul literar in care le scrie le face insuportabile pentru mine
@misteria: şi mie mi-a plăcut f mult piesa de teatru, mai mult decât cartea…când am citit-o anul acesta, am avut senzaţia că tema s-a pretat mai bine ca punerea în scenă decât ca literatură…
Foarte interesant cum atât argumentele care justifică ideea că dragostea durează 3 ani, cât şi cele care pledează pentru existenţa unui forever and ever, sunt cât se poate de pertinente
@Saturnianul: mda, cunoaştem experienţa ta nu tocmai plăcută cu stilul lui Saramago…pe mine însuşi stilul, fraza lui mă atrag foarte mult, îmi creează senzaţia unei comunicări mai libere şi reprezintă parcă premisa unei abordări lipsite de şabloane în alb şi negru, lăsând loc la multe alte nuanţe…
Uof, ce rău îmi pare că nu-ţi place şi stilul că sunt absolut convinsă că şi temele şi modul de abordare te-ar cuceri
Da, şi mie îmi pare rău sincer. Fiindcă "Intermitenţele morţii" avea un subiect al naibii de interesant şi super abordat. Dar mi-a fost imposibil să rezist pînă la capăt.
Sunt genul care trebuie să mă ţii în priză nu doar prin subiectul abordat, ci şi prin felul în care îl expui, îl pui în pagină. Trebuie să-mi serveşti sincope, intermitenţe (sic!), să-mi laşi senzaţia că-mi dai pauze, că nu mă tragi de mînecă să-ţi urmăresc povestea, altfel m-ai pierdut.
SK spunea că "paragraful, nu fraza, este unitatea de bază a scrisului – locul în care începe coerenţa şi unde cuvintele au şansa să devină mai mult decît simple cuvinte".
Iar prin stilul de a le înşirui, exact impresia asta mi-a lăsat-o Saramago: că pentru el cuvintele nu sunt decît nişte simple cuvinte iar felul cum le ordonezi n-are nici o importanţa.
Ooops! Voia să fie un punct de vedere şi a ieşit o mică critică
Dar măcar am argumentat (inclusiv mie) de ce nu înghit stilul lui Saramago. Începeam să mă suspectez că e doar o fiţă, dar îmi dau seama că nu 
sunt si eu admiratoarea stilului, cu care m-am obisnuit imediat dupa ce am inceput sa il citesc. si recunosc ca, daca ti se pare indigesta maniera de a scrie a unui autor, e pacat de continut, pentru ca nu va ajunge la tine asa cum trebuie.
@Saturnianul: Am înţeles punctul tău de vedere şi, probabil, dacă înainte de a citi şi de a-mi plăcea foarte mult Saramago, mi-ar fi zis cineva chestiile astea, i-aş fi dat dreptate complet şi aş fi gândit că nu aş putea citi un astfel de stil…
Culmea este însă că Saramago mă atrage inclusiv prin acest stil
@coryamor: mă gândeam eu că-ţi place
şi, cum ziceam şi prin comentariile anterioare, nu doar că m-am obişnuit, dar şi stilul îmi apropie cumva cărţile lui Saramago 
pestera a fost prima carte pe care am lasat-o si dupa un timp am reluat-o, cred ca face parte din cartile scrise de pomana, continuate cu eseu despre luciditate, omul duplicat si nu stiu cum e cu memoriile, dar saracu e batran, intelegem.
si nu ne ramane decat sa reluam ricardo reis, memorialul, evanghelia, toate numele.
@dragoş c.butuzea: mie mi-a plăcut şi s-a întâmplat să o citesc pe fondul unor idei despre valori în societatea de azi care mă bântuiau şi încă mă mai bântuie
Da, Toate numele este altceva, la fel şi Memorialul mănăstirii…
Evanghelia urmează la rând, ca şi Omul duplicat, despre care însă am mai citit păreri dezamăgite. Sunt curioasă cum o fi Cain, dar cred că mai durează până apare la noi…
Am citit si eu Testamentul francez acum cativa ani si am avut exact acelasi sentiment! Abia spre final au inceput sa-mi dispara indoielile si sa-mi placa efectiv. Cred ca am citit in scepticism 70% din carte, sperand totusi sa nu fiu dezamagita.
Am citit si eu Testamentul francez acum cativa ani si am avut exact acelasi sentiment! Abia spre final au inceput sa-mi dispara indoielile si sa-mi placa efectiv. Cred ca am citit in scepticism 70% din carte, sperand totusi sa nu fiu dezamagita.
@Cami: cam aşa ceva…eram sceptică referitor la intenţia lui Makine, îmi plăcea oricum scriitura şi ce povestea, dar spre final, m-a cucerit complet
@Cami: cam aşa ceva…eram sceptică referitor la intenţia lui Makine, îmi plăcea oricum scriitura şi ce povestea, dar spre final, m-a cucerit complet
Imi viata mie mi se pare cel mai important sa ai langa tine oameni frumosi si buni. Frumoasa surpriza, frumoasa "poveste"!
@tetris: aşa este şi, cum astfel de oameni nu se găsesc mereu uşor, mă consider norocoasă
Ferice de tine ! Mai rar gesturi de aceste gen şi surprize aşa de plăcute!
Bucură-te că ai aşa oameni în jurul tău! "Călătoria" pe care o facem ţine şi de calitatea oamenilor lângă care călătorim…
@Lolita: păi da, rar gesturi de-astea şi e tare plăcut când se întâmplă şi când, la un moment dat, tragi linie şi constaţi că ai trăit multe astfel de momente alături de mulţi oameni faini
Da, ai mare dreptate, călătoria pe care o facem şi felul în care ea ne construieşte depinde şi de oamenii pe care îi avem în jur, dar cred că şi felul nostru de a fi atrage în jurul nostru oameni de diferite calităţi…oricât aş crede în noroc şi destin, mi-e totuşi greu să-i cred absolut ghinionişti pe cei în permanenţă trădaţi şi dezamăgiţi de cei din jur…
Despre coincidente… parerea mea este ca… de multe ori se atribuie "informatii" false multor consecinte simple…
Dupa parerea mea, nu exista hazard, pe principiul legaturii intre bataia de aripi a fluturelui in Brazilia si furtuna de la Moscova.
In ce priveste legatura intre doua evenimente sau coincidenta, ea nu este intamplatoare. De la macro la micro-cosmos, totul se leaga, se influenteaza unul pe celalalt. Faptul ca nu putem patrunde esenta, nu inseamna ca nu exista.
Coincidenţe există aşa cum există aer. Unele legături sunt insesizabile tocmai pentru că universul are legile lui după care se ghidează. Depinde ce fel interpretăm noi aceste coincidenţe şi cum vedem hazardul în esenţa lui. Personal, am simţit de câteva ori că membri ai familiei mele aveau probleme şi am pus mâna pe telefon fără să mai despic firul în patru. Ulterior am încercat să-mi explic fenomenul dar, evident nu am reuşit. Poate a fost premoniţie, poate coincidenţă, poate hazard. Oricum mă bucur că am fost alături de ei şi am reuşit să-i ajut când au avut nevoie.
@unnousens: cred că în ambele direcţii există exagerări, fie li se atribuie prea multă importanţă şi semnificaţii, fie nu li se acordă suficientă atenţie
@pheideas: şi eu cred că aproape totul are o cauză şi uneori cauza e însuşi scopul, ca să zic aşa
sunt unele evenimente care se întâmplă fără altă cauză decât scopul pentru care se întâmplă, ceea ce e o cauză suficientă, zic eu, atunci când avem într-adevăr de-a face cu astfel de întâmplări 
@Lolita: nu ştiu dacă aş numi telepatia o coincidenţă, este vorba de comunicarea care poate exista între două persoane apropiate…inexplicabile sunt întâmplările care nu se bazează pe o astfel de comunicare, care au ca protagonişti oameni fără nici o legătură…
…Ti s-a intamplat sa te gandesti la cineva cateva zile la rand..fara nici un motiv anume…si desi n-ai mai vazut persoana de ani de zile …s-o intalnesti?
Eu eram gravida prin luna a8a si mi-am visat copilul.Cand s-a nascut arata exact asa cum l-am visat..Si acum vad chipul din vis si chipul de nou nascut al lui Chris.Nu glumesc.
Eu nu cred în coincidenţe. Coincidenţa este denumirea populară pentru întîmplările pe care nu ni le putem explica logic (sau oricum, nu după logica pe care o avem în stadiul evolutiv actual). Denumirea ştiinţifică e paranormal
Toţi oamenii au legătură unii cu ceilalţi, chiar dacă nu se cunosc. Faptul că nu sesizăm acea legătură încă e altceva. Suntem legaţi nu numai între noi, ci şi cu multe altele
@MyEyesOnyou: mi s-a întâmplat şi e puţin probabil să fie telepatie dacă e vorba de o persoană pe care nu ai văzut-o de mult şi la care nu te-ai gândit de mult…
Mi se pare extraordinar că ţi-ai visat copilul înainte de a se naşte!
@Saturnianul: sunt convinsă că există legături pe care nu le cunoaştem, pe care nu le percepem cu simţurile şi cu logica de care dispunem, că, dacă am fi conştienţi de ele şi le-am putea utiliza, ar putea fi colosal şi în bine şi în rău, dar cred că, uneori, e vorba şi de mai mult de atât…unele lucruri pur şi simplu se întâmplă şi, uneori, au semnificaţii pe care ar fi interesant şi, probabil, benefic să le pătrundem cu adevărat…
R. nu numai ca i-am visat chipusorul dulce…dar am visat…si altceva…un foarte mic defect fizic…(care a fost operat mai tarziu)…Dupa ce l-am nascut…primul lucru pe care i l-am spus lui D(sot)…a fost"Du-te si spune-m ca n-am avut dreptate "……………………………Am avut.
Si mie mi-a placut, e scrisa frumos si e frumoasa cu totul. Merita citita.
Si mie mi-a placut, e scrisa frumos si e frumoasa cu totul. Merita citita.
iti multumesc, ai scris tare frumos e si ai simtit cartea asa cum am simtit-o si eu! ca sa iti inchipui, am citit cartea dupa aparitie, apoi am lasat deoparte cartile lui Peixoto, pentru o vreme. am constatat insa ca, la ceva timp dupa aceea, aveam in mine imagini pe care le credeam cumva ale mele, insa pe care le-am regasit atunci cand am recitit cartea. are sens ce spun? le-am asimiliat, ca pe niste imagini din copilarie sau dintr-un film vazut intr-o stare de somnolenta, de inconstienta. pot sa spun ca rar mi se intampla asa ceva.
ai observat foarte bine!
si eu am avut o mica problema cu vocea care nareaza, am crezut ca e clar, insa dupa nu stiu cate lecturi, mi-am dat seama ca nu e chiar asa.
ma bucur deci ca ti-a placut, aveam emotii, si e prima parere pe care o aud/citesc, din partea unui cititor din Romania. deci felicitarile mele
iti multumesc, ai scris tare frumos e si ai simtit cartea asa cum am simtit-o si eu! ca sa iti inchipui, am citit cartea dupa aparitie, apoi am lasat deoparte cartile lui Peixoto, pentru o vreme. am constatat insa ca, la ceva timp dupa aceea, aveam in mine imagini pe care le credeam cumva ale mele, insa pe care le-am regasit atunci cand am recitit cartea. are sens ce spun? le-am asimiliat, ca pe niste imagini din copilarie sau dintr-un film vazut intr-o stare de somnolenta, de inconstienta. pot sa spun ca rar mi se intampla asa ceva.
ai observat foarte bine!
si eu am avut o mica problema cu vocea care nareaza, am crezut ca e clar, insa dupa nu stiu cate lecturi, mi-am dat seama ca nu e chiar asa.
ma bucur deci ca ti-a placut, aveam emotii, si e prima parere pe care o aud/citesc, din partea unui cititor din Romania. deci felicitarile mele
Foarte frumos ai scris despre carte. Se simte ca ti-a placut. Multumim ca ai pus parerea ta si pe teacup! Te mai asteptam!
Foarte frumos ai scris despre carte. Se simte ca ti-a placut. Multumim ca ai pus parerea ta si pe teacup! Te mai asteptam!
@clarisa: De-abia aşteptam să aflu dacă am perceput corect! Abia acum reacţionez că am fost plecată şi m-a bucurat f mult comentariu tău
Mulţam mult pentru confirmare 
Are mare sens ce spui, dacă reciteşti ce am scris eu despre Nici o privire, o să vezi că, la un moment dat spuneam "În momentul în care am închis cartea, am avut senzaţia că mă trezesc dintr-unul din acele vise care par foarte reale, după care cu greu distingi dacă a fost vis sau realitate."
Pe mine m-a cucerit definitiv Peixoto, aşa că voi devora orice mai apare
@clarisa: De-abia aşteptam să aflu dacă am perceput corect! Abia acum reacţionez că am fost plecată şi m-a bucurat f mult comentariu tău
Mulţam mult pentru confirmare 
Are mare sens ce spui, dacă reciteşti ce am scris eu despre Nici o privire, o să vezi că, la un moment dat spuneam "În momentul în care am închis cartea, am avut senzaţia că mă trezesc dintr-unul din acele vise care par foarte reale, după care cu greu distingi dacă a fost vis sau realitate."
Pe mine m-a cucerit definitiv Peixoto, aşa că voi devora orice mai apare
@Gloria: mă bucur că ţi-au plăcut impresiile mele şi mulţumesc frumos pentru vizită şi comentariu!
O să încerc să pun pe teacup şi alte păreri despre cărţile despre care am scris pe aici şi, binînţeles, despre cele ce urmează a fi citite…te mai aştept pe la mine
@Gloria: mă bucur că ţi-au plăcut impresiile mele şi mulţumesc frumos pentru vizită şi comentariu!
O să încerc să pun pe teacup şi alte păreri despre cărţile despre care am scris pe aici şi, binînţeles, despre cele ce urmează a fi citite…te mai aştept pe la mine
Stomatolog, zici??? Uff… am facut si eu pasul asta anul trecut. Cu chin, cu vai, mi-am facut curaj si m-am dus. Nu ca as fi avut nevoie, insa mai bine sa previn decat sa plang dupa. Noroc ca am dat peste cea mai draguta dentistoloaga de pe pamant. Cu multa rabdare si incredere in mine, ca nu fug de pe scaun. Acum, numai timpul ma tine in loc si nu mai ajung pe la ea, dar trebuie sa rezolv si problema asta cu timpul.
M-am distrat copios la capitolul "Batman". Eu sigur nu as mai fi iesit din baie… never. Liliac… ufff… io am dat peste o rama un pic cam grasuta si destul de lunga pentru a fi comparata cu un sarpe si am intepenit in curte fara a putea face ceva. Dar sa ma intalnesc cu un liliac. Adios, corazon.
Concluzie: esti curajoasa.
In rest, am vazut ca ai avut o luna destul de plina. A mea a fost destul de plina, dar la capitol curatenii si alte de-astea. Sper sa recuperez in august, cand oficial sper sa fiu in vacanta. Pana atunci, mai rezist eroic.
Stomatolog, zici??? Uff… am facut si eu pasul asta anul trecut. Cu chin, cu vai, mi-am facut curaj si m-am dus. Nu ca as fi avut nevoie, insa mai bine sa previn decat sa plang dupa. Noroc ca am dat peste cea mai draguta dentistoloaga de pe pamant. Cu multa rabdare si incredere in mine, ca nu fug de pe scaun. Acum, numai timpul ma tine in loc si nu mai ajung pe la ea, dar trebuie sa rezolv si problema asta cu timpul.
M-am distrat copios la capitolul "Batman". Eu sigur nu as mai fi iesit din baie… never. Liliac… ufff… io am dat peste o rama un pic cam grasuta si destul de lunga pentru a fi comparata cu un sarpe si am intepenit in curte fara a putea face ceva. Dar sa ma intalnesc cu un liliac. Adios, corazon.
Concluzie: esti curajoasa.
In rest, am vazut ca ai avut o luna destul de plina. A mea a fost destul de plina, dar la capitol curatenii si alte de-astea. Sper sa recuperez in august, cand oficial sper sa fiu in vacanta. Pana atunci, mai rezist eroic.
Așa deci… chiar mă întrebam pe unde ești..
Pe la stomatolog era să ajung și eu și nici acum nu sunt sigură că scap, culmea, tot măseaua de minte cred că e hiba.
Drăguță pățania cu liliacul, mi-ai adus aminte de un episod din "The Office"
Noroc ai avut totuși că ai ajuns la Paris, asta le bate pe cele bune și le anulează pe cele rele.
Am avut și eu o lună de pomină, aglomerată rău și faza e că iulie va fi și mai și. Zic doar atât: am trei nunți la care trebuie să merg…
Relax than… dacă poți :*
Așa deci… chiar mă întrebam pe unde ești..
Pe la stomatolog era să ajung și eu și nici acum nu sunt sigură că scap, culmea, tot măseaua de minte cred că e hiba.
Drăguță pățania cu liliacul, mi-ai adus aminte de un episod din "The Office"
Noroc ai avut totuși că ai ajuns la Paris, asta le bate pe cele bune și le anulează pe cele rele.
Am avut și eu o lună de pomină, aglomerată rău și faza e că iulie va fi și mai și. Zic doar atât: am trei nunți la care trebuie să merg…
Relax than… dacă poți :*
Reactia aceea: nu e fluture? Fug in baie! e mortala!
Sunt alaturi de tine cu dentistul, stiu ce inseamna!
Reactia aceea: nu e fluture? Fug in baie! e mortala!
Sunt alaturi de tine cu dentistul, stiu ce inseamna!
Io crez ca tre' sa publici adresa lu' stomatologu' minune 'cause poate fi utila la multa lume. Sunt alaturi de tine ca si io am amintiri traumatizante din stravechime despre subiectele: freza, cleste, obturare, ace spiralate, etc. Doar cand simt mirosul ma apuca batul!
Vezi, de aia nu trebuie sa dormi singura! Varianta "suna un prieten" la doua noaptea merge doar de cateva ori.
Si, pana la urma, cum intrase monstrul in casa? Io cred ca ti l-a adus cineva in speranta ca il vei chema pe el – palpitand de emotie
PS In avion presiunea e mai mica, nu mai mare. D'aia doare si zvacneste.
Io crez ca tre' sa publici adresa lu' stomatologu' minune 'cause poate fi utila la multa lume. Sunt alaturi de tine ca si io am amintiri traumatizante din stravechime despre subiectele: freza, cleste, obturare, ace spiralate, etc. Doar cand simt mirosul ma apuca batul!
Vezi, de aia nu trebuie sa dormi singura! Varianta "suna un prieten" la doua noaptea merge doar de cateva ori.
Si, pana la urma, cum intrase monstrul in casa? Io cred ca ti l-a adus cineva in speranta ca il vei chema pe el – palpitand de emotie
PS In avion presiunea e mai mica, nu mai mare. D'aia doare si zvacneste.
@sufleţica: mă chinui şi eu cu tot curajul de care dispun să mă duc până termin absolut tot ce am de lucrat…
) mie mi se pare că am fost mai mult decât caraghioasă şi fricoasă, dar asta e…să nu cumva să-mi mai iasă vreun batman în cale prin casă că nu ştiu ce-i fac 
)
Daaa, curajoasă nevoie mare
Şi eu tot în august aştept concediul, dar nici nu îndrăznesc să mă gândesc că-mi pare taaare departe…
@sufleţica: mă chinui şi eu cu tot curajul de care dispun să mă duc până termin absolut tot ce am de lucrat…
) mie mi se pare că am fost mai mult decât caraghioasă şi fricoasă, dar asta e…să nu cumva să-mi mai iasă vreun batman în cale prin casă că nu ştiu ce-i fac 
)
Daaa, curajoasă nevoie mare
Şi eu tot în august aştept concediul, dar nici nu îndrăznesc să mă gândesc că-mi pare taaare departe…
@Bianca: acum mă gândeam că, în vara asta, faţă de alţi ani, nu mai am şi evenimente din astea gen nunţi, botezuri, care mie una îmi plac, dar nu ştiu cum le făceam faţă la toate
Să-ţi zic deci distracţie plăcută pe la nunţi 
@Bianca: acum mă gândeam că, în vara asta, faţă de alţi ani, nu mai am şi evenimente din astea gen nunţi, botezuri, care mie una îmi plac, dar nu ştiu cum le făceam faţă la toate
Să-ţi zic deci distracţie plăcută pe la nunţi 
@tetris: şi încă eram destul de ok la gândul că e pasăre…nici nu mi-a trecut prin cap că s-ar fi rătăcit un batman la mine în casă
Eh, trebuie şi asta, mă încurajez că am un stomatolog f ok şi că Slavă Domnului, nu am probleme de sănătate mai grave decât tratarea dinţilor…
@tetris: şi încă eram destul de ok la gândul că e pasăre…nici nu mi-a trecut prin cap că s-ar fi rătăcit un batman la mine în casă
Eh, trebuie şi asta, mă încurajez că am un stomatolog f ok şi că Slavă Domnului, nu am probleme de sănătate mai grave decât tratarea dinţilor…
@bogdanic: păi să ştii că am să updatez postarea şi cu datele cabinetului şi-l recomand din tot sufletul meu traumatizat până când am început să lucrez cu el!
) 
Zici tu că numai de câteva ori? Am mulţi prieteni
Ancheta nu a stabilit cu exactitate cum intrase dihania, dar ipoteza ar fi că intrase într-un moment în care era deschis vreun geam fără plasă, a stat cuminte şi mi-a supravegheat activităţile din seara respectivă din umbră, iar noaptea, după ce eu am stins luminile, a prins curaj să facă piruete în zbor prin casă…
După ce m-a ajutat şi mi-a suportat ţipetele, că, dacă liliacul nu l-a speriat, ţipetele mele puteau să provoace un infarct, mă faci acum să-l bănuiesc de acţiuni din astea odioase
Nu'ş cum e exact presiunea, dar nu e recomandat
@bogdanic: păi să ştii că am să updatez postarea şi cu datele cabinetului şi-l recomand din tot sufletul meu traumatizat până când am început să lucrez cu el!
) 
Zici tu că numai de câteva ori? Am mulţi prieteni
Ancheta nu a stabilit cu exactitate cum intrase dihania, dar ipoteza ar fi că intrase într-un moment în care era deschis vreun geam fără plasă, a stat cuminte şi mi-a supravegheat activităţile din seara respectivă din umbră, iar noaptea, după ce eu am stins luminile, a prins curaj să facă piruete în zbor prin casă…
După ce m-a ajutat şi mi-a suportat ţipetele, că, dacă liliacul nu l-a speriat, ţipetele mele puteau să provoace un infarct, mă faci acum să-l bănuiesc de acţiuni din astea odioase
Nu'ş cum e exact presiunea, dar nu e recomandat
Aia de mai sus eram eu
Aia de mai sus eram eu
Of,intre dentist si lilieci,o evadare la mare si-o carte buna sunt bucurii traite intens.La cat mai multe momente lecturistice si la cati mai putini lilieci care sa pustiasca gandurile tale camforate!
Of,intre dentist si lilieci,o evadare la mare si-o carte buna sunt bucurii traite intens.La cat mai multe momente lecturistice si la cati mai putini lilieci care sa pustiasca gandurile tale camforate!
Of, mi-ai adus aminte că și eu trebe să ajung la dentist în curând
( În rest, geniale întâmplările 
Iartă-mă, dar nu pot să mă abțin 
Dihania! 
) Care e cât o vrăbiuță 
Eu am avut o pasăre, nu știu dacă era vrabie, și săraca se zbătea, se dădea cu capul de pereți, până la urmă a ieșit, dar mi-a rupt inima. Acum că te-am citit, vezi de ce spun eu că tu mă înțelegi așa de bine? 
Te pupez și vine și cafeaua 
Of, mi-ai adus aminte că și eu trebe să ajung la dentist în curând
( În rest, geniale întâmplările 
Iartă-mă, dar nu pot să mă abțin 
Dihania! 
) Care e cât o vrăbiuță 
Eu am avut o pasăre, nu știu dacă era vrabie, și săraca se zbătea, se dădea cu capul de pereți, până la urmă a ieșit, dar mi-a rupt inima. Acum că te-am citit, vezi de ce spun eu că tu mă înțelegi așa de bine? 
Te pupez și vine și cafeaua 
Frumos te-ai distrat!…
Multumesc pentru pozele cu marea, arata asa de bine!…
Intamplarea cu liliacul e foarte posibil sa fi fost un semn. Ceva se va schimba in viata ta. Un zbor, o eliberare, o crestere spirituala…
Cu bine!
Frumos te-ai distrat!…
Multumesc pentru pozele cu marea, arata asa de bine!…
Intamplarea cu liliacul e foarte posibil sa fi fost un semn. Ceva se va schimba in viata ta. Un zbor, o eliberare, o crestere spirituala…
Cu bine!
Super cartea. Si eu am auzit de ea, de curand, si am incercat sa ii vad o recenzie.
Imi place stilul in care povestesti.
Abia astept sa o termin!
Super cartea. Si eu am auzit de ea, de curand, si am incercat sa ii vad o recenzie.
Imi place stilul in care povestesti.
Abia astept sa o termin!
@Rodica: Mulţam! Aşa să fie cum spui tu!
@Rodica: Mulţam! Aşa să fie cum spui tu!
@LiaLia: te înţeleg perfect!
şi abia aştept să bem o cafeluţă după e mă liniştesc, ca timp şi ca nervi, cu vizitele la stomatolog 
@LiaLia: te înţeleg perfect!
şi abia aştept să bem o cafeluţă după e mă liniştesc, ca timp şi ca nervi, cu vizitele la stomatolog 
@acuarele: nu m-am gândit deloc în sensul vreunui semn…sper să fie unul care prevesteşte ceva de bine
Da, marea chiar a fost într-un fel cum nu o mai văzusem de mult şi cum nu e de obicei, atunci când este foarte cald şi litoralul plin
@acuarele: nu m-am gândit deloc în sensul vreunui semn…sper să fie unul care prevesteşte ceva de bine
Da, marea chiar a fost într-un fel cum nu o mai văzusem de mult şi cum nu e de obicei, atunci când este foarte cald şi litoralul plin
@Gloria: da, chiar este o carte care merită citită
Mulţumesc mult pentru aprecieri şi aştept impresii când o termini 
@Gloria: da, chiar este o carte care merită citită
Mulţumesc mult pentru aprecieri şi aştept impresii când o termini 
n-am reusit sa-mi dau seama, ce reprezinta rondelele acelea rosii ? poate ai intrebat-o pe autoare … am impresia ca ele sunt cheia desenului.
n-am reusit sa-mi dau seama, ce reprezinta rondelele acelea rosii ? poate ai intrebat-o pe autoare … am impresia ca ele sunt cheia desenului.
@pheideas: sunt o formă de evidenţeiere şi de creare a unei cursivităţi între lucrări, dar, din păcate, sunt aspecte care nu sunt revelate eficient prin poze…
@pheideas: sunt o formă de evidenţeiere şi de creare a unei cursivităţi între lucrări, dar, din păcate, sunt aspecte care nu sunt revelate eficient prin poze…
profund …
a vandut ceva ?
profund …
a vandut ceva ?
@pheideas: totuşi, cred sau sper că cel puţin impresiile şi interpretarea mea le-ai înţeles
)
Bineînţeles că a vândut, dar dacă vrei ceva anume, se mai poate, că unele sunt înregistrate cu mai multe exemplare.
@pheideas: totuşi, cred sau sper că cel puţin impresiile şi interpretarea mea le-ai înţeles
)
Bineînţeles că a vândut, dar dacă vrei ceva anume, se mai poate, că unele sunt înregistrate cu mai multe exemplare.
Nu ma pricep la arta, dar mai stiu cate ceva despre imagini si fotografie. Sunt interesante imaginile chiar daca unele din ele sunt retusate. Ceea ce exprima imaginile, reprezinta o forma de arta pe care nu toata lumea o percepe. Suntem prea preocupati de diverse fara sa observam si "altfel" lumea de care ne lovim zilnic.
Nu ma pricep la arta, dar mai stiu cate ceva despre imagini si fotografie. Sunt interesante imaginile chiar daca unele din ele sunt retusate. Ceea ce exprima imaginile, reprezinta o forma de arta pe care nu toata lumea o percepe. Suntem prea preocupati de diverse fara sa observam si "altfel" lumea de care ne lovim zilnic.
@Escu: nici eu nu mă pricep, dar, aşa cum scriam şi în postare, m-a atras întotdeauna exprimarea care lasă loc la interpretare, care nu oferă mură-n gură…poate că fără valorificarea acestei trăsături, am fi rămas la un stadiu de exprimare doar directă, explicită, lipsită de capacitatea de a ne provoca mintea şi sufletul…
În ce priveşte neobservarea frumuseţii lumii în care trăim, din păcate, nu mulţi sunt cei care pot vedea jumătatea plină a paharului, care pot vedea frumuseţea în cele mai surprinzătoare locuri şi care au puterea de a se bucura inclusiv de ceea ce, în mod tradiţional inoculat în creierele noastre, nu poate fi frumos sau bun…
@Escu: nici eu nu mă pricep, dar, aşa cum scriam şi în postare, m-a atras întotdeauna exprimarea care lasă loc la interpretare, care nu oferă mură-n gură…poate că fără valorificarea acestei trăsături, am fi rămas la un stadiu de exprimare doar directă, explicită, lipsită de capacitatea de a ne provoca mintea şi sufletul…
În ce priveşte neobservarea frumuseţii lumii în care trăim, din păcate, nu mulţi sunt cei care pot vedea jumătatea plină a paharului, care pot vedea frumuseţea în cele mai surprinzătoare locuri şi care au puterea de a se bucura inclusiv de ceea ce, în mod tradiţional inoculat în creierele noastre, nu poate fi frumos sau bun…
Apropo de predestinare, dar in cu totul alta forma, citeste "Minunata lume noua" a lui Huxley, e foarte interesanta
Eu l-am descoperit pe Huxley la 15 ani si am tot citit din el. Cateodata mi-a placut, cateodata nu. Acum citesc "Orb prin gaza" si tot ma caznesc s-o termin. Are un ados de elucubratii si apoi se vrea a fi un filozof. Poate ca este, dar uneori ma oboseste. Insa "Punct.Contrapunct" mi-a placut mult.
@tetris: este pe listă Minunata lume nouă, am citit despre ea şi mi s-a părut interesantă
Mulţam de recomandare!
@QED: pe alocuri, şi în Geniul şi zeiţa, atinge subiecte de filosofie, dar ce-i drept, într-o manieră foarte accesibilă…mie această latură mi-a plăcut, o să văd cum mi se va părea mai departe în Punct contrapunct şi în Minunata lume nouă, deocamdată…
Mulţam pentru vizită şi pentru comentartiu! Te mai aştept
Superficiala cum sunt in ultima perioada, am ramas sa admir fotografiile… (voi reveni si la text)- iti taie respiratia! Superbe… Imens, etern, superb!
Superficiala cum sunt in ultima perioada, am ramas sa admir fotografiile… (voi reveni si la text)- iti taie respiratia! Superbe… Imens, etern, superb!
Imi place mult Huxley. Daca iti pica in mana, sa citesti si "13 povestiri", in afara de ce ti s-a recomandat, Minunata… si Punct Contrapucnt, de la Editura Univers. Unele sunt foarte frumoase. Da, un pic de filosofie, analiza, multa psihologie…
Hei, a mai aparut un Yalom- Mama si sensul vietii.
"insistarea pe aceeaşi inadaptare a intelectualului şi ridicarea în slăvi a acestei inadaptări prin contrast cu oamenii superficiali, care reuşesc să se adapteze, în încercarea de a condamna societatea de consum şi de a sublinia aviditatea după non-valori a epocii în care trăim, începe deja să mi se pară clişeu"
De asta am lasat-o, si nu am terminat-o. Stii… dincolo de pachetele cu prajiturele filosofice, impachetate mumos si etichetate intr-un stil inteligent, foarte modern, cartii- si autoarei- ii lipsesc niste lucruri pe care eu le caut la o lectura… o anumita naturalete (sinceritate?) si o indepartare de propaganda- fie ea si intelectuala; nu sunt foarte coerenta acum, dar m-a scos din sarite felul in care a ales sa-si livreze mesajele… si m-a scos din sarite jocul ala de-a "cate stiu eu, ce culta sunt eu, dar ii las pe fraieri sa creada contrariul"- chestia asta e la fel ca "uite ce destept sunt, dar de fapt n-am nici un fundament solid". Ca atitudine, e fix acelasi lucru, iar pe mine ma enerveaza atitudinea. God, ce m-am inversunat. Ok, move on.
"insistarea pe aceeaşi inadaptare a intelectualului şi ridicarea în slăvi a acestei inadaptări prin contrast cu oamenii superficiali, care reuşesc să se adapteze, în încercarea de a condamna societatea de consum şi de a sublinia aviditatea după non-valori a epocii în care trăim, începe deja să mi se pară clişeu"
De asta am lasat-o, si nu am terminat-o. Stii… dincolo de pachetele cu prajiturele filosofice, impachetate mumos si etichetate intr-un stil inteligent, foarte modern, cartii- si autoarei- ii lipsesc niste lucruri pe care eu le caut la o lectura… o anumita naturalete (sinceritate?) si o indepartare de propaganda- fie ea si intelectuala; nu sunt foarte coerenta acum, dar m-a scos din sarite felul in care a ales sa-si livreze mesajele… si m-a scos din sarite jocul ala de-a "cate stiu eu, ce culta sunt eu, dar ii las pe fraieri sa creada contrariul"- chestia asta e la fel ca "uite ce destept sunt, dar de fapt n-am nici un fundament solid". Ca atitudine, e fix acelasi lucru, iar pe mine ma enerveaza atitudinea. God, ce m-am inversunat. Ok, move on.
mda, dupa primele 100 de pagini am avut senzatia ca s-a facut un ghiveci, pe principiul… sa gasim povesti ciudate si sa le bagam in carte. Pe alocuri a fost interesant- ideea e ca poate deschide alte carari de lectura.
Mai bine citeste cartea "Sincronicitate" (de Allan Combs, daca nu ma insel- am citit-o mai de mult, de la editura Elena Francisc)- bine, e din alta liga, asta e clar, insa cu siguranta vei gasi chestii fascinante acolo- despre aceste "coincidente". Sincronicitatea e o teorie dezvoltata de Jung, just for the record.
Merita citit Huxley, are o profunzime unica! Te admir pentru foamea ta de lectura ! Toate cele bune!
@Irina: exact pe gustul meu şi cred că ce urmează să mai citesc de el o să mă impresioneze mai mult decât Geniul şi zeiţa
@Lolita: foame e mereu, de când am învăţat să citesc
din păcate, cu timpul nu stau f bine…prea multe îmi plac şi aş vrea să le acord mai mult timp…
@Irina: sunt codaşă încă la alta de el pe care o am, "Călăul dragostei"
Sună interesant Mama şi sensul vieţii…încă una pe listă 
@Irina: te înţeleg perfect, asta a fost şi impresia mea…au fost idei care mi-au plăcut, dar dincolo de toate astea, propaganda şi lipsa de subtilitate nu sunt chiar genul meu, aşa că puţin probabil să mai citesc ceva de Barbery…
@Irina: te înţeleg perfect, asta a fost şi impresia mea…au fost idei care mi-au plăcut, dar dincolo de toate astea, propaganda şi lipsa de subtilitate nu sunt chiar genul meu, aşa că puţin probabil să mai citesc ceva de Barbery…
@Irina: în Coincidenţă sau hazard, autorii fac mai multe trimiteri la teoria lui Jung…am căutat puţin despre cartea lui Comb şi sună bine, o s-o caut
Îmi place foarte mult noul look al blogului tau ! Foarte stilat si bine organizat ! Felicitari si te asteptam cu impresii noi…
Pup!
@Lolita: mulţam frumos! Şi mie îmi place, mai ales că a fost gândit în detaliu şi a durat muuult până m-am decis la poze şi alte "decoraţiuni"
…desi romanul pare construit pe doua voci: batrinul francisco si maratonistul francisco, apare o a treia voce si anume cea a fiului lui francisco maratonistul si acest fiu spune la un moment dat: "ne repetam unul in altul la nesfirsit!". ca si cum toate cele trei voci s-ar topi intr-o singura identitate, un unic francisco lazaro. (nu stiu de ce dar ma duce gindul la principiul teologic al Sfintei Treimi)
nu e un simplu roman de familie construit pe relatia tata-fiu, cum nu e nici un roman postmodernist 100% prin structura si naratie, desi episodul dintre Iris si bunicul ei mort, care e un fel de narator omniscient ne poate contrazice, cum nu e nici un roman despre maratonul olimpic la care a participat adevaratul francisco lazaro murind la km 30 in urma dezechilibrului hidroelectrolitic cauzat de ungerea trupului cu o crema rudimentara.
e un roman complex, foarte bine scris, pe mine m-a cucerit efectiv secventa maratonului unde narator e francisco. e un roman poetic. practic poezia din Nicio privire se regaseste si aici. are forta. si e foarte vizual ca si cum un regizor ar urmari actiunea cu camera in mina, ceva gen goddard.
un roman de recitit unde "noaptea e lumina care isi aminteste de ceea ce a murit"!
…desi romanul pare construit pe doua voci: batrinul francisco si maratonistul francisco, apare o a treia voce si anume cea a fiului lui francisco maratonistul si acest fiu spune la un moment dat: "ne repetam unul in altul la nesfirsit!". ca si cum toate cele trei voci s-ar topi intr-o singura identitate, un unic francisco lazaro. (nu stiu de ce dar ma duce gindul la principiul teologic al Sfintei Treimi)
nu e un simplu roman de familie construit pe relatia tata-fiu, cum nu e nici un roman postmodernist 100% prin structura si naratie, desi episodul dintre Iris si bunicul ei mort, care e un fel de narator omniscient ne poate contrazice, cum nu e nici un roman despre maratonul olimpic la care a participat adevaratul francisco lazaro murind la km 30 in urma dezechilibrului hidroelectrolitic cauzat de ungerea trupului cu o crema rudimentara.
e un roman complex, foarte bine scris, pe mine m-a cucerit efectiv secventa maratonului unde narator e francisco. e un roman poetic. practic poezia din Nicio privire se regaseste si aici. are forta. si e foarte vizual ca si cum un regizor ar urmari actiunea cu camera in mina, ceva gen goddard.
un roman de recitit unde "noaptea e lumina care isi aminteste de ceea ce a murit"!
@Anonim: foarte faine spusele tale despre carte
Referitor la cele 3 personaje, exact aceasta a fost şi percepţia şi interpretarea mea, doar că am ales să n-o divulg explicit pentru a nu spulbera misterul pentru cei care nu au citit-o încă…deşi, este adevărat, nu în mister stă farmecul cărţii, ci în raportarea la el
Însăşi nararea unei părţi semnificative din carte de către bătrânul Francisco, deşi evenimentele narate se petrec după moartea sa, iar referirea la personaje se face încă la persoana I (ex. soţia mea) este un element postmodernic (mie îmi aminteşte şi de Orhan Pamuk), dar într-adevăr, este un roman complex pe care nu cred că l-am putea încadra doar într-un curent.
În ce priveşte poezia, stilul lui Peixoto va avea, probabil, întotdeauna reminiscenţe poetice, dar, comparînd cu Nici o privire, am găsit că ar fi, totuşi, mai puţin poetică…
Cât despre cât de bine reuşeşte să transpună povestea în faţa ochilor cititorului, comparaţia ta este perfectă
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
@Anonim: foarte faine spusele tale despre carte
Referitor la cele 3 personaje, exact aceasta a fost şi percepţia şi interpretarea mea, doar că am ales să n-o divulg explicit pentru a nu spulbera misterul pentru cei care nu au citit-o încă…deşi, este adevărat, nu în mister stă farmecul cărţii, ci în raportarea la el
Însăşi nararea unei părţi semnificative din carte de către bătrânul Francisco, deşi evenimentele narate se petrec după moartea sa, iar referirea la personaje se face încă la persoana I (ex. soţia mea) este un element postmodernic (mie îmi aminteşte şi de Orhan Pamuk), dar într-adevăr, este un roman complex pe care nu cred că l-am putea încadra doar într-un curent.
În ce priveşte poezia, stilul lui Peixoto va avea, probabil, întotdeauna reminiscenţe poetice, dar, comparînd cu Nici o privire, am găsit că ar fi, totuşi, mai puţin poetică…
Cât despre cât de bine reuşeşte să transpună povestea în faţa ochilor cititorului, comparaţia ta este perfectă
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
Corect..mai avem nevoie de schimbari de decor…foarte frumoasa noua coafura a blogului
Foarte relaxant si scrisul …si culorile…
De ce Rontziki?(nici nu stiu daca am scris corect…dar daca ma duc inapoi …imi dispare comentariul).E o anagramare ori…nickname….?
Felicitiari, spun si eu. Imi place. E altceva cand ai un host personal si iti faci site-ul c um doresti.
Ps:Ai terminat de citit "Omul fara insusiri?"
Sa-ti fie de misto!
(imi place titlul "Desperate need …" !!! – Desperate? How desperate?)
Ma gandesc ca poate, in subconstient, iti placea atat de mult, incat nu voiai sa te desparti asa curand de ea… Asa mi s-a intamplat mie cu "In clipa mortii" a lui Jim Crace, pe care am citit-o in sase zile (200 de pagini), desi am adorat-o de la prima propozitie…
Ma gandesc ca poate, in subconstient, iti placea atat de mult, incat nu voiai sa te desparti asa curand de ea… Asa mi s-a intamplat mie cu "In clipa mortii" a lui Jim Crace, pe care am citit-o in sase zile (200 de pagini), desi am adorat-o de la prima propozitie…
@trifoicupatrufoi: da, aceasta era senzaţia
deşi uneori mă întristez când mă apropii de finalul unei cărţi care-mi place, mă gândesc la ce voi începe şi-mi trece 
@trifoicupatrufoi: da, aceasta era senzaţia
deşi uneori mă întristez când mă apropii de finalul unei cărţi care-mi place, mă gândesc la ce voi începe şi-mi trece 
@fly2sky: mulţam frumos! şi mie îmi place f mult, cel mai mult!
MyEyesOnYou: a, ce mă bucur că pare şi altora relaxant, că exact asta urmăream
în ultima perioadă, design-ul anterior începuse să mă agaseze, să-mi pară încărcat şi obositor…
Ulterior, un prieten l-a auzit spunîndu-mi aşa şi a inventat rontziki…şi mi-a plăcut 
)
Rontziki e un fel de poreclă pornită de fapt de la o alta din copilărie – rontzănica – pe care a inventat-o un unchi în glumă, de la numele meu
Nici una din ele nu are legătură cu ronţăitul, să fie clar
@bogdanic: păi nu se vede clar cât de desperate?!
@unnousens: Mulţam fain! da, este tare plăcut să am, în sfârşit, site-ul cum vreau eu
Am vrut să încep "Orbirea" înainte de a începe Saramago, dar pentru că e voluminoasă şi grea, e şi greu de cărat, iar în perioada asta citesc cât pot de mult oriunde (metrou, antecamera dentistului etc) şi aveam nevoie să citesc ceva care se şi plimbă uşor 
Nu am început "Omul fără însuşiri", dar o iau ca şi recomandare
foarte frumoasa schimbarea
felicitari
Am intrebat pentru ca ai avut-o acolo un timp… la ce citesti parca
Orbirea am citit-o e superba
@Belle de Jour: mulţam frumos!
@unnousens: nu am avut Omul fără însuşiri la "Acum citesc", ci Orbirea, care are acelaşi format şi copertă asemănătoare şi, de-asta, poate te-a indus în eroare
Omul fără însuşiri nu a fost pe listă…încă, pentru că acum este 
merci de comentariu dar…astept autorul si cartea
zi perfecta
E frumos!!!E ca acasa,dupa multe chirii!!!
ai facut bine, revigorare placuta!
ce frumos vorbiti voi despre "puiul meu"!
ce frumos vorbiti voi despre "puiul meu"!
@Belle de Jour: am văzut că s-a dat răspunsul corect deja
O să caut şi eu pe-acasă pe la mama să văd dacă o am că mi-e dor de Marin Preda 
@coryamor: Mulţam fain! mă obişnuisem aşa de mult cu înfăţişarea anterioară încât încă mă mai surprinde când intru pe blog
@Rodica: mulţam frumos! Cunosc bine senzaţia de care spui şi aşa este
e greu cu balanţele astea.
şi eu sunt una. 
de cate ori ma intorc pe blogul tau ma bucur ca o fac.
Na ca am mai descoperit o carte pe care vreau, da neaparat vreau sa o gasesc acum cand ajung la biblioteca si vreau sa o citesc.
Are de toate. Exact ce as vrea.
Si chiar nu stiam ce sa mai aleg de pe raft, ce sa mai caut.
Psihologie, cinism, iubire, predestinare, timp. Chiar poate sa fie despre tot?
Chiar era sa nu mai citesc cand am vazut ca e "fizician", am ceva cu materia aia… dar ma bucur ca am citit tot.
Super si pasajele scoase de tine
@Bogdan: aha, deci aşa
nu cunosc bărbaţi balanţe şi nu ştiam dacă au manifestări similare când e vorba de decizii 
)
@Gloria: şi eu am avut ceva cu materia aia
dacă mă gândesc retroactiv, cred că mi-ar fi plăcut să fi fost mai receptivă la fizică, dar ne, la momentul respectiv, eram anti 
şi mă gândesc cât de faine sunt celelalte scrise de Huxley, ţinînd cont că toată lumea le recomandă…tocmai mi-am luat şi Minunata lume nouă, dar mai are de aşteptat pe listă că sunt alte câteva mai în faţă…ufff, de le-aş putea citi pe toate odată 
)
Mulţam frumos pentru aprecieri şi mă bucur că impresiile mele te-au convins să o citeşti, e chiar faină
Totul arata delicios! Felicitari pentru mancarea gustoasa… Mai ai un pic din acel apetisant desert ? As veni sa-l gust, doar daca nu deranjez…
)
Totul arata delicios! Felicitari pentru mancarea gustoasa… Mai ai un pic din acel apetisant desert ? As veni sa-l gust, doar daca nu deranjez…
)
Uuuu, Sfantul nebuniilor incpiente e si pe lista mea, o am in biblioteca… Si "Porumbelul" de Susskind incerc de mult s-o cumpar si nu apuc…
Da ce tot vorbesc eu aici, ca doar am zeci de carti necitite in biblioteca
Lectura placuta si sa ne povestesti si noua de carti…
Uuuu, Sfantul nebuniilor incpiente e si pe lista mea, o am in biblioteca… Si "Porumbelul" de Susskind incerc de mult s-o cumpar si nu apuc…
Da ce tot vorbesc eu aici, ca doar am zeci de carti necitite in biblioteca
Lectura placuta si sa ne povestesti si noua de carti…
Superbe chiftelutele ! Imi plac combinatiile de genul chiftea cu mustar, sos, pasta etc.
Imi dai si mie ?
Superbe chiftelutele ! Imi plac combinatiile de genul chiftea cu mustar, sos, pasta etc.
Imi dai si mie ?
@Lolita: mulţam frumos! Cererea a fost mare, dar, dacă vii, promit să fac din nou
@Lolita: mulţam frumos! Cererea a fost mare, dar, dacă vii, promit să fac din nou
@trifoicupatrufoi: De Porumbel nu am ştiut până zilele trecute, sper să fie faină, Parfumul mi-a plăcut f mult
Da, şi eu sunt în aceeaşi situaţie şi, de multe ori când cumpăr ceva nou, cartea aceea mă tentează cel mai tare
@trifoicupatrufoi: De Porumbel nu am ştiut până zilele trecute, sper să fie faină, Parfumul mi-a plăcut f mult
Da, şi eu sunt în aceeaşi situaţie şi, de multe ori când cumpăr ceva nou, cartea aceea mă tentează cel mai tare
@pheideas: au fost bune chifteluţele, dar să ştii că sosul de mărar e demenţial!!! Şi merge în mai multe combinaţii
Cu proxima ocazie, îţi trimit cu un porumbel călător
@pheideas: au fost bune chifteluţele, dar să ştii că sosul de mărar e demenţial!!! Şi merge în mai multe combinaţii
Cu proxima ocazie, îţi trimit cu un porumbel călător
Stol, sa fie mai mult …
Stol, sa fie mai mult …
Cine m-a pus sa-ti citesc postul la ora asta…e furtuna intre papilele mele,urla cascada-fara-nume si ma voi duce sa mananc un…vad eu ce!
Citit legat!
Cine m-a pus sa-ti citesc postul la ora asta…e furtuna intre papilele mele,urla cascada-fara-nume si ma voi duce sa mananc un…vad eu ce!
Citit legat!
@pheideas: am şi pescăruşi pe aici…văd eu ce dresez
@pheideas: am şi pescăruşi pe aici…văd eu ce dresez
@Rodica: o să pun un disclaimer la astfel de postări "a nu se citi noaptea!"
Aş sper să fie…încă număr săptămânile, dar în curând voi număra zilele
@Rodica: o să pun un disclaimer la astfel de postări "a nu se citi noaptea!"
Aş sper să fie…încă număr săptămânile, dar în curând voi număra zilele
Mi-e dor de aerul de la tara..de starea aia de fapt.. M-ai facut sa-mi aduc aminte de vacantele petrecute la tara. Si eu m-am dat cu poarta…si nu cu una…ci cu 2.
Mi-e dor de aerul de la tara..de starea aia de fapt.. M-ai facut sa-mi aduc aminte de vacantele petrecute la tara. Si eu m-am dat cu poarta…si nu cu una…ci cu 2.
Frumoase locurile copilariei tale!
Mi-a placut ideea cu papadiile transformati in banuti
Si cred ca-i placut sa citesti in capita de fan; la tara unde mergeam eu nu existau capite
Frumoase locurile copilariei tale!
Mi-a placut ideea cu papadiile transformati in banuti
Si cred ca-i placut sa citesti in capita de fan; la tara unde mergeam eu nu existau capite
@Escu: cu 2 în acelaşi timp?
) că, deşi aveam vreo 3 la dispoziţie, asta n-am reuşit 
@Escu: cu 2 în acelaşi timp?
) că, deşi aveam vreo 3 la dispoziţie, asta n-am reuşit 
@tetris: mulţam! foarte frumoase, într-adevăr
căpiţele alea care sunt în poze nu prea se pretau la a citi în ele, ci mai mult sus, dar mai sunt un altfel de căpiţe, cu nişte improvizaţii din lemn, pe care se pune fânul la uscat şi sub alea, era perfect 
@tetris: mulţam! foarte frumoase, într-adevăr
căpiţele alea care sunt în poze nu prea se pretau la a citi în ele, ci mai mult sus, dar mai sunt un altfel de căpiţe, cu nişte improvizaţii din lemn, pe care se pune fânul la uscat şi sub alea, era perfect 
Ce frumos povesti totul..si imaginile sunt graitoare..locurile unde am copilarit sunt parte din noi
Ce frumos povesti totul..si imaginile sunt graitoare..locurile unde am copilarit sunt parte din noi
Vacata mare e tare mica,cand e vorba de locuri ca astea…Uf,dar care vacanta?
Vacata mare e tare mica,cand e vorba de locuri ca astea…Uf,dar care vacanta?
@Rodica: mda, care vacanţă?!
A fost doar o evadare scurtă că până la vacanţă mai e…
@Rodica: mda, care vacanţă?!
A fost doar o evadare scurtă că până la vacanţă mai e…
@fly2sky: mulţam! mă bucur că ţi-au plăcut
Aşa este, sunt departe, dar nu e o metaforă să spun că sunt tot timpul cu mine, că s-au infiltrat în felul meu de a fi, m-au format şi mereu vor însemna mai mult decât nişte locuri…acolo îmi sunt rădăcinile şi percepţia asta a devenit din ce în ce mai clară cu timpul
@fly2sky: mulţam! mă bucur că ţi-au plăcut
Aşa este, sunt departe, dar nu e o metaforă să spun că sunt tot timpul cu mine, că s-au infiltrat în felul meu de a fi, m-au format şi mereu vor însemna mai mult decât nişte locuri…acolo îmi sunt rădăcinile şi percepţia asta a devenit din ce în ce mai clară cu timpul
absolut incantator coltisorul tau! jos palaria! esti o norocoasa.
multumim.
absolut incantator coltisorul tau! jos palaria! esti o norocoasa.
multumim.
@coryamor: cu multă plăcere!
mă bucur că ţi-au plăcut 
@coryamor: cu multă plăcere!
mă bucur că ţi-au plăcut 
Un om puternic are in spate si multa educatie. Nu te formezi asa din senin ci ani grei in care ti s-a spus ce e bine si ce nu, in care ai luat ceea ce ai putut si-ai invatat ceea ce-ai fost invatat stau la baza formarii ca si caracter. Apoi ai inceput sa faci distinctia: sa alegi din ceea ce-ai invatat si din educatia primita in familie, sa discerni. Desigur ca nu neg libertatea interioasa, dar aceasta libertate ai gandit-o, ti-ai asumat-o tot ca urmare a educatiei, a propriei curatenii interioare. Iar charisma, consider ca-i un element ce ajuta. Un om charismatic nu poate fi doar atat. Indiferent de motivele lui, a exersat aceasta charisma sau a mostenit-o, dar tot a facut eforturi pentru a o cultiva. Omul puternic, acel caruia noi ii suntem vesnici discipoli (in gand) are multe calitati, dar noi nu observam decat ca ne domina cu o personalitate puternica, cu un bagaj de cunostinte de multe ori imens, un om sclipitor ca aparitie, cu o forta interioara care strabate invelisul de carne. Un om puternic este un vajnic luptator.
Un om puternic are in spate si multa educatie. Nu te formezi asa din senin ci ani grei in care ti s-a spus ce e bine si ce nu, in care ai luat ceea ce ai putut si-ai invatat ceea ce-ai fost invatat stau la baza formarii ca si caracter. Apoi ai inceput sa faci distinctia: sa alegi din ceea ce-ai invatat si din educatia primita in familie, sa discerni. Desigur ca nu neg libertatea interioasa, dar aceasta libertate ai gandit-o, ti-ai asumat-o tot ca urmare a educatiei, a propriei curatenii interioare. Iar charisma, consider ca-i un element ce ajuta. Un om charismatic nu poate fi doar atat. Indiferent de motivele lui, a exersat aceasta charisma sau a mostenit-o, dar tot a facut eforturi pentru a o cultiva. Omul puternic, acel caruia noi ii suntem vesnici discipoli (in gand) are multe calitati, dar noi nu observam decat ca ne domina cu o personalitate puternica, cu un bagaj de cunostinte de multe ori imens, un om sclipitor ca aparitie, cu o forta interioara care strabate invelisul de carne. Un om puternic este un vajnic luptator.
@QED: Ai mare dreptate şi ai pus punctul pe i mai ales în ce priveşte carisma, pentru că da, un om carismatic nu este doar atât, iar carisma nu este neapărat doar un înveliş, dar, pentru că se mai întâmplă să fie şi aşa, am preferat să pornesc de la premisa că puterea nu are întotdeauna legătură cu carisma, deşi este adevărat puterea dă carismă.
Ai anticipat puţin mergînd la calităţi şi la a vedea omul puternic ca pe un om cu multă educaţie şi cunoştinţe. Aşa este, şi din punctul meu de vedere, în mod subiectiv, apreciez puterea în sensul descris de tine, dar mă gândeam la puterea care nu are neapărat legătură cu bagajul de informaţii, cu educaţia, în sensul de instruire, la acel om puternic care transmite forţa sa interioară printr-un fel de a fi şi care poate foarte bine să fie un om fără prea multă instruire, fără foarte multe cunoştinţe din varii domenii, dar care, raportat la sine şi la viaţa lui, este împăcat, încrezător şi transmite încredere…Spun asta pentru că, de-a lungul timpului, am fost de multe ori surprinsă de puterea unor oameni care, prin simplitatea lor şi în ciuda unui bagaj de cunoştinţe nu foarte vast, aveau o raportare mult mai sănătoasă la viaţă şi la sine, erau mai optimişti şi da, transmiteau energie şi putere
Vorbesc despre asta la modul general, încercînd să fiu cât de cât obiectivă pentru că, la nivel subiectiv, achiesez complet la modelul de om puternic descris de tine.
Mulţumesc pentru comentariu şi te mai aştept!
@QED: Ai mare dreptate şi ai pus punctul pe i mai ales în ce priveşte carisma, pentru că da, un om carismatic nu este doar atât, iar carisma nu este neapărat doar un înveliş, dar, pentru că se mai întâmplă să fie şi aşa, am preferat să pornesc de la premisa că puterea nu are întotdeauna legătură cu carisma, deşi este adevărat puterea dă carismă.
Ai anticipat puţin mergînd la calităţi şi la a vedea omul puternic ca pe un om cu multă educaţie şi cunoştinţe. Aşa este, şi din punctul meu de vedere, în mod subiectiv, apreciez puterea în sensul descris de tine, dar mă gândeam la puterea care nu are neapărat legătură cu bagajul de informaţii, cu educaţia, în sensul de instruire, la acel om puternic care transmite forţa sa interioară printr-un fel de a fi şi care poate foarte bine să fie un om fără prea multă instruire, fără foarte multe cunoştinţe din varii domenii, dar care, raportat la sine şi la viaţa lui, este împăcat, încrezător şi transmite încredere…Spun asta pentru că, de-a lungul timpului, am fost de multe ori surprinsă de puterea unor oameni care, prin simplitatea lor şi în ciuda unui bagaj de cunoştinţe nu foarte vast, aveau o raportare mult mai sănătoasă la viaţă şi la sine, erau mai optimişti şi da, transmiteau energie şi putere
Vorbesc despre asta la modul general, încercînd să fiu cât de cât obiectivă pentru că, la nivel subiectiv, achiesez complet la modelul de om puternic descris de tine.
Mulţumesc pentru comentariu şi te mai aştept!
voi cauta cartea,numaidecit!
Multumesc de recomandare, sunt curioasa acum. O adaug pe lista mea de lecturi viitoare, chiar ai reusit sa imi trezesti interesul vizavi de carte.
In aceeasi arie cred ca se afla si ,,Numele meu a fost Iuda", C.K. Stead. Avand ca inspiratie acea evanghelie dupa Iuda, descoperita in ultimii ani, cartea reliefeaza tot latura umana a lui Iisus. Desi contine ,,blasfemii", cum spuneai si tu mai sus, evidentiind o latura mai obscura a personalitatii lui Iisus, pe mine parca m-a apropiat mai mult de ceea ce a reprezentat el ca om. Un geniu, un bun cunoscator al psihologiei maselor, o carisma extraordinara.
Acum nu stiu daca am facut o comparatie dezirabila intre cele doua carti, dpdv al calitatii, insa aflu curand si ma corectez daca e cazul. O zi buna! (felicitari pentru blog, il citesc de ceva timp si imi place, confera o stare de liniste.. )
Dupa ce voi citi ,,Evanghelia dupa Iisus", revin probabil
@Colorbliss: mulţam pentru comentariu! Nu auzisem de cartea de care mi-ai scris, dar o s-o caut şi împărtăşesc impresii după ce o citesc
Dacă vorbim de cunoaşterea psihologiei maselor şi de carismă, Saramago nu pune nici un fel de accent pe această latură, ci mai mult pe cea a unui om cuprins de remuşcări…
Te mai aştept pe la mine
@Danna Ţurcan: mă bucur că ţi-am stârnit curiozitatea
Aştept impresii după ce o citeşti!
Mulţam pentru vizită şi comentariu!
Foarte bun articolul. Cred ca ai cam atins tot ce se putea spune pe tema asta si nu pot decat sa fiu de acord. E interesant totusi modul in care fiecare priveste din exterior o persoana puternica. Am observat ca de cele mai multe ori, chiar cei care au acel ecilibru interior si ar putea fi considerati persoane puternice, fericite cu viata lor si care degaja o energie pozitiva in jurul lor, sunt vazute drept slabe sau delasatoare. Pentru ca nu se bat in permanenta pentru a cuceri Everestul, nu dau din coate, nu incearca sa epateze, ci pur si simplu sunt multumite, se accepta. Deh, fiecare se priveste, in fond, in oglinda si nu vede decat ceea ce e capabil sa vada. Nu poti vedea putere cand tu nu o posezi sau nu o intelegi…
Foarte bun articolul. Cred ca ai cam atins tot ce se putea spune pe tema asta si nu pot decat sa fiu de acord. E interesant totusi modul in care fiecare priveste din exterior o persoana puternica. Am observat ca de cele mai multe ori, chiar cei care au acel ecilibru interior si ar putea fi considerati persoane puternice, fericite cu viata lor si care degaja o energie pozitiva in jurul lor, sunt vazute drept slabe sau delasatoare. Pentru ca nu se bat in permanenta pentru a cuceri Everestul, nu dau din coate, nu incearca sa epateze, ci pur si simplu sunt multumite, se accepta. Deh, fiecare se priveste, in fond, in oglinda si nu vede decat ceea ce e capabil sa vada. Nu poti vedea putere cand tu nu o posezi sau nu o intelegi…
@Cami: mulţam frumos!
Ai dreptate referitor la cum sunt percepuţi uneori oamenii puternici, dar este, ca să zic aşa, o percepţie temporară, pentru că, dacă ne referim la oamenii puternici, aşa cum îi văd eu şi cum am povestit în postare, atunci când îşi doresc ceva, ştiu să-şi aleagă ce să-şi dorească în funcţie şi de mijloace, iar rezultatul va fi obţinerea a ceea ce-şi doresc, moment din care, cel mai probabil şi ceilalţi încep să-şi schimbe părerea…Mai mult, scriam într-o postare mai demult, că ceilalţi percep ceea ce facem şi în funcţie de propria raportare la ce facem, iar un om împăcat, mulţumit cu sine şi cu acţiunile sale, va transmite asta şi nu va fi perceput neapărat ca un om slab, resemnat, cu toate că, după părerea mea, şi să ştii când să te resemnezi e dovadă de oareşce putere, ci va fi văzut ca un om echilibrat…
http://www.evantaiulmemoriei.ro/2009/09/sa-fim-noi-insineo-provocare.html
Da, aşa este, fiecare se priveşte în oglindă şi nu poate vedea în exterior mai mult decât este în sine…Probabil că, aşa cum spunea QED mai sus, puterea dă, uneori, un soi de carismă şi poate doar asta se poate percepe din exterior, indiferent dacă ceilalţi o au sau nu
@Cami: mulţam frumos!
Ai dreptate referitor la cum sunt percepuţi uneori oamenii puternici, dar este, ca să zic aşa, o percepţie temporară, pentru că, dacă ne referim la oamenii puternici, aşa cum îi văd eu şi cum am povestit în postare, atunci când îşi doresc ceva, ştiu să-şi aleagă ce să-şi dorească în funcţie şi de mijloace, iar rezultatul va fi obţinerea a ceea ce-şi doresc, moment din care, cel mai probabil şi ceilalţi încep să-şi schimbe părerea…Mai mult, scriam într-o postare mai demult, că ceilalţi percep ceea ce facem şi în funcţie de propria raportare la ce facem, iar un om împăcat, mulţumit cu sine şi cu acţiunile sale, va transmite asta şi nu va fi perceput neapărat ca un om slab, resemnat, cu toate că, după părerea mea, şi să ştii când să te resemnezi e dovadă de oareşce putere, ci va fi văzut ca un om echilibrat…
http://www.evantaiulmemoriei.ro/2009/09/sa-fim-noi-insineo-provocare.html
Da, aşa este, fiecare se priveşte în oglindă şi nu poate vedea în exterior mai mult decât este în sine…Probabil că, aşa cum spunea QED mai sus, puterea dă, uneori, un soi de carismă şi poate doar asta se poate percepe din exterior, indiferent dacă ceilalţi o au sau nu
Asa e, ai dreptate.
Asa e, ai dreptate.
acum ca am terminat cartea, am putut sa-ti citesc tot reviweul, fara teama de spoilere. Suntem fix pe aceeasi pagina, daca pot spune asa. Si cu cei trei naratori. Si cu romanul circular (am avut exact aceleasi cuvinte in minte).
Vreau doar sa mentionez ca a avut un element fantastic. Care mi-a placut foarte mult (Abia astept sa citesc si Nici o privire, dar trebuie sa astept, macar pana stiu ca se mai traduce ceva de Peixoto).
Si cel mai important lucru: cartea asta e atat de minunata, incat am impresia ca vorbeste despre mine, despre familia mea, despre tatal meu. Adica este foarte particulara, dar si universala.
acum ca am terminat cartea, am putut sa-ti citesc tot reviweul, fara teama de spoilere. Suntem fix pe aceeasi pagina, daca pot spune asa. Si cu cei trei naratori. Si cu romanul circular (am avut exact aceleasi cuvinte in minte).
Vreau doar sa mentionez ca a avut un element fantastic. Care mi-a placut foarte mult (Abia astept sa citesc si Nici o privire, dar trebuie sa astept, macar pana stiu ca se mai traduce ceva de Peixoto).
Si cel mai important lucru: cartea asta e atat de minunata, incat am impresia ca vorbeste despre mine, despre familia mea, despre tatal meu. Adica este foarte particulara, dar si universala.
@trifoi: Ce mă bucur că am fost pe aceeaşi lungime de undă!
Intuiesc care ar fi elementul fantastic de care vorbeşti, nu sunt f sigură, dar cred că te referi la unul din personaje, numai că eu am văzut prezenţa acelui personaj ca fiind cea care dă caracterul circular romanului…oricum dezbatem noi mai mult 
@trifoi: Ce mă bucur că am fost pe aceeaşi lungime de undă!
Intuiesc care ar fi elementul fantastic de care vorbeşti, nu sunt f sigură, dar cred că te referi la unul din personaje, numai că eu am văzut prezenţa acelui personaj ca fiind cea care dă caracterul circular romanului…oricum dezbatem noi mai mult 
viata cu louie portret de familie versuri: sa va povesteste despre viata mea – uite aici pot sa ofer o lamurire
, desi dezacordul nu are scuza. Erau simpatice desenele astea
http://www.youtube.com/watch?v=jiIX1HNt_GQ&feature=related
Sunt de-a dreptul comice unele combinatii de cuvinte. Sclava de evantai?!?!?!
viata cu louie portret de familie versuri: sa va povesteste despre viata mea – uite aici pot sa ofer o lamurire
, desi dezacordul nu are scuza. Erau simpatice desenele astea
http://www.youtube.com/watch?v=jiIX1HNt_GQ&feature=related
Sunt de-a dreptul comice unele combinatii de cuvinte. Sclava de evantai?!?!?!
Un rai de vis????? Intr-adevar, de …. zambit.
Un rai de vis????? Intr-adevar, de …. zambit.
Uite ca si eu, foarte aproape de miezul noptii sunt ocupata sa citesc postul acesta si sa ma distrez de comentariile tale
Tare! M-ai facut sa rad 
Uite ca si eu, foarte aproape de miezul noptii sunt ocupata sa citesc postul acesta si sa ma distrez de comentariile tale
Tare! M-ai facut sa rad 
@Colorbliss: mulţam de lămurire!
Simpatice şi educative desenele-astea, nu le ştiam 
@Colorbliss: mulţam de lămurire!
Simpatice şi educative desenele-astea, nu le ştiam 
@tetris: mă bucur că te-am amuzat!
râsul e o ocupaţie foarte bună la orice oră, dar mai ales la miezul nopţii 
@tetris: mă bucur că te-am amuzat!
râsul e o ocupaţie foarte bună la orice oră, dar mai ales la miezul nopţii 
@QED: dacă unele sunt de plâns, ăsta chiar e de zâmbit
@QED: dacă unele sunt de plâns, ăsta chiar e de zâmbit
aia cu ritualul despre pupaza e tare rau de tot. oare la ce fel de pupaza s-a referit ?
))
aia cu ritualul despre pupaza e tare rau de tot. oare la ce fel de pupaza s-a referit ?
))
Pe mine de obicie ma amuza cel mai tare cautarile puse sub forma de intrebare. Ca si cum Goagal ar fi o Mama Omida care poate raspunde la orice, prin magia codului binar!
Alea fara topica, le inteleg. Sunt oameni care mai stiu ce si cum legat de cum functioneaza motorul asta de cautare si stiu ca toate cuvintele de legatura sunt omise de Google la search
Cred ca o sa fac si eu o insemnare cu "cautatorii scriu lucruri trasnite"
Pe mine de obicie ma amuza cel mai tare cautarile puse sub forma de intrebare. Ca si cum Goagal ar fi o Mama Omida care poate raspunde la orice, prin magia codului binar!
Alea fara topica, le inteleg. Sunt oameni care mai stiu ce si cum legat de cum functioneaza motorul asta de cautare si stiu ca toate cuvintele de legatura sunt omise de Google la search
Cred ca o sa fac si eu o insemnare cu "cautatorii scriu lucruri trasnite"
@Escu: eu ştiu ce ritualuri vodoo cu biata pasăre cauta lumea?!
)
@Escu: eu ştiu ce ritualuri vodoo cu biata pasăre cauta lumea?!
)
@trifoi: da, alea mă amuză şi pe mine cel mai tare
Înţeleg chestia cu funcţionarea motoarelor de căutare şi că e preferabilă înşirarea de cuvinte, dar uneori ordinea lor, precum şi faptul că nu par a avea vreo legătură între ele mă lasă paf 
@trifoi: da, alea mă amuză şi pe mine cel mai tare
Înţeleg chestia cu funcţionarea motoarelor de căutare şi că e preferabilă înşirarea de cuvinte, dar uneori ordinea lor, precum şi faptul că nu par a avea vreo legătură între ele mă lasă paf 
Io tre' sa recunosc faptul ca revin p'aciulea 'cause astept niscai filme deochiate care sa contina ceva ritualuri pentru pupaza. Si tot astept…
Io tre' sa recunosc faptul ca revin p'aciulea 'cause astept niscai filme deochiate care sa contina ceva ritualuri pentru pupaza. Si tot astept…
Mai,dar numai oameni inspirati intra
)))))))
)))))))))
Cred ca am sa pun si eu din astea,ca si ale mele sunt trendy!
Mai,dar numai oameni inspirati intra
)))))))
)))))))))
Cred ca am sa pun si eu din astea,ca si ale mele sunt trendy!
@bogdănic:
)) ce să zic?! mai vino, poate cine ştie 
)
@bogdănic:
)) ce să zic?! mai vino, poate cine ştie 
)
@Rodica: mai am şi căutări de care sunt f mândră, cum ar fi din ce în ce mai multe titluri de cărţi aduc oamenii pe la mine, dar nu ar fi avut acelaşi farmec să le înşir
)
Păi atunci pune, abia aştept să le citesc
@Rodica: mai am şi căutări de care sunt f mândră, cum ar fi din ce în ce mai multe titluri de cărţi aduc oamenii pe la mine, dar nu ar fi avut acelaşi farmec să le înşir
)
Păi atunci pune, abia aştept să le citesc
"Apropo de asta, oare dacă am avea o pastilă care să şteargă dragostea din noi, am lua-o atunci când am fi nefericiţi pentru a nu mai suferi?"
Eu am altă curiozitate: dacă ar exista o astfel de pastilă, oare ce efect ar avea dacă am lua-o expirată?
"Apropo de asta, oare dacă am avea o pastilă care să şteargă dragostea din noi, am lua-o atunci când am fi nefericiţi pentru a nu mai suferi?"
Eu am altă curiozitate: dacă ar exista o astfel de pastilă, oare ce efect ar avea dacă am lua-o expirată?
@Saturnianul:
) mă întreb ce ţi s-o fi întâmplat de ai astfel de idei?! 
)
) sau te-ai mai îndrăgosti puternic de încă vreo câteva persoane şi atunci să vezi suferinţe sau…cine ştie câte efecte s-ar putea găsi 
)
Ca să aberăm în continuare: dacă ar fi luată expirată, ar putea avea diverse efecte: nu ţi-ar mai trece niciodată, din contră, s-ar agrava
@Saturnianul:
) mă întreb ce ţi s-o fi întâmplat de ai astfel de idei?! 
)
) sau te-ai mai îndrăgosti puternic de încă vreo câteva persoane şi atunci să vezi suferinţe sau…cine ştie câte efecte s-ar putea găsi 
)
Ca să aberăm în continuare: dacă ar fi luată expirată, ar putea avea diverse efecte: nu ţi-ar mai trece niciodată, din contră, s-ar agrava
Noh… bun, din nou văd că nu sunt singură cu nostalgiile mele
relativ proaspăt întoarsă din Grecia în Clujul în care azi nu am fost mai mult de 20 de grade mă regăsesc oarecum în povestea ta.
Eu din păcate am ratat Salonicul din motive de "trebuie să ajungem la Skopje înainte de miezul nopții", dar din câte zici tu nu am pierdut multe.
Mai exact, unde ai fost în Grecia? Paralia, Thassos? Aproape de Salonic presupun ?!?
Mă bucur că ai avut o vacanță frumoasă :*
@Bianca: nu eşti singură
aş putea spune chiar că citind la tine ultimele postări, mi s-au stârnit şi mie amintirile 
Am fost în Halkidiki, pe braţul Sithonia, a fost foarte fain, dar la anul trebuie mi-aş dori să încerc o insulă
@coryamor: de Giurgiu…pot spune că m-am bucurat că drumul că drumul spre Giurgiu este foarte bun, aşa că nu am intrat în Bulgaria gândind "vai, ce drumuri bune au ăştia!", din contră
Şi mai pot spune că, trecînd podul înapoi, am avut oareşce emoţii că reveneam, cu atât mai mult cu cât, după Sofia, cam sărisem calul cu nerespectarea limitelor de viteză şi de-abia aşteptam să mă văd scăpată de stresul poliţiştilor bulgari 
eh, stiam eu ca v-a fascinat orasul meu
drumul acela bun e destul de recent, caci pe vremuri era o rusine! pana la bucuresti era o aventura.
@coryamor: aha, deci de-asta întrebai tu de Giurgiu
Ştiu cum era drumul mai demult şi tocmai de-asta am fost plăcut impresionată…ultima dată fusesem la Giurgiu acum mulţi ani şi era foarte nasol…
Pe mine ma intriga umbra aia de langa umbra ailalta…
E cumva Batman?
M-am relaxat dintr-o data…
@Rodica: mă bucur dacă acesta a fost efectul
la mine e dublat de nostalgie şi de dorinţa de a evada din nou 
Of,cu ganditul asta pozitiv e treaba oscilanta…
Nu-i mereu roz,cum nu-i mereu negru!Ma plimb pe strada,cu tristetea in suflet,dar nu uit ca frunzele sunt minunate,ca cerul are culoare violet,ca cizmulitele de ploaie ale bebelului care trece pe langa mine sunt haios imprimate…
In mine coexista stari!N-am fost niciodata morbida!Dar,stai,ca fericita total am fost!Ups,asa e!
Of,cu ganditul asta pozitiv e treaba oscilanta…
Nu-i mereu roz,cum nu-i mereu negru!Ma plimb pe strada,cu tristetea in suflet,dar nu uit ca frunzele sunt minunate,ca cerul are culoare violet,ca cizmulitele de ploaie ale bebelului care trece pe langa mine sunt haios imprimate…
In mine coexista stari!N-am fost niciodata morbida!Dar,stai,ca fericita total am fost!Ups,asa e!
Am primit și eu mailul ăsta și am stat puțin și-am reflectat, dar nuu… ideea e că eu, cel puțin, nu pot gândi cu adevărat pozitiv oricât aș încerca. Mereu e ceva în mintea mea care merge spre tragism, spre negativism. Știu că e o nebunie, că poate demonii din mintea mea nu mă pot face să fiu pe deplin pozitivă, dar asta e… încerc să "live with…"
Am primit și eu mailul ăsta și am stat puțin și-am reflectat, dar nuu… ideea e că eu, cel puțin, nu pot gândi cu adevărat pozitiv oricât aș încerca. Mereu e ceva în mintea mea care merge spre tragism, spre negativism. Știu că e o nebunie, că poate demonii din mintea mea nu mă pot face să fiu pe deplin pozitivă, dar asta e… încerc să "live with…"
@Rodica: Daaa, te înţeleg perfect, la fel mi se întâmplă şi mie cu stările alea care coexistă
Fireşte, capacitatea de a gândi pozitiv este foarte mult influenţată de situaţia dintr-un anume moment, perioadă…ideea ar fi să încercăm ca, în ciuda problemelor, a tristeţilor şi a suferinţelor, să nu uităm să ne bucurăm de un cer frumos, de o melodie frumoasă, de orice ne poate încânta cât de cât sufletul
@Rodica: Daaa, te înţeleg perfect, la fel mi se întâmplă şi mie cu stările alea care coexistă
Fireşte, capacitatea de a gândi pozitiv este foarte mult influenţată de situaţia dintr-un anume moment, perioadă…ideea ar fi să încercăm ca, în ciuda problemelor, a tristeţilor şi a suferinţelor, să nu uităm să ne bucurăm de un cer frumos, de o melodie frumoasă, de orice ne poate încânta cât de cât sufletul
@Bianca: nu cred că ai fi înclinată spre negativism, lucrurile frumoase despre care scrii, dorinţa de a face bine celorlalţi pe care am regăsit-o în rândurile tale nu se pupă cu un om negativist…Cred că, mai degrabă, nu vrei să te mulţumeşti cu puţin, ceea ce este normal şi de dorit! Uneori nemulţumirea duce la îmbunătăţire, la soluţii şi este un motor, dar trebuie numai să avem grijă să nu ne conducă, să ştim când să ne oprim sau măcar să luăm o pauză pentru a ne bucura de…orice
@Bianca: nu cred că ai fi înclinată spre negativism, lucrurile frumoase despre care scrii, dorinţa de a face bine celorlalţi pe care am regăsit-o în rândurile tale nu se pupă cu un om negativist…Cred că, mai degrabă, nu vrei să te mulţumeşti cu puţin, ceea ce este normal şi de dorit! Uneori nemulţumirea duce la îmbunătăţire, la soluţii şi este un motor, dar trebuie numai să avem grijă să nu ne conducă, să ştim când să ne oprim sau măcar să luăm o pauză pentru a ne bucura de…orice
Nimicurile zilnice ne epuizeaza uneori si ne fac sa pierdem din energia pozitiva si sa vedem insemnatatea fiecaruia in parte. Secretul cred ca ar fi sa ne gasim oaza de liniste, refugiul si echilibrul necesar. Uneori poatte fi familia, alteori prietenii, dar de cele mai multe ori noi insine. Sinele este cel care ne insoteste toata viata si il gasim mereu acolo in sufletul nostru…
Nimicurile zilnice ne epuizeaza uneori si ne fac sa pierdem din energia pozitiva si sa vedem insemnatatea fiecaruia in parte. Secretul cred ca ar fi sa ne gasim oaza de liniste, refugiul si echilibrul necesar. Uneori poatte fi familia, alteori prietenii, dar de cele mai multe ori noi insine. Sinele este cel care ne insoteste toata viata si il gasim mereu acolo in sufletul nostru…
Starea de fericire alterneaza cu momente mai trepidante din viata noastra. Nu putem fi tot timpul fericiti, nu am mai gusta asa de infometati din plinatatea acelor momente .
Starea de fericire alterneaza cu momente mai trepidante din viata noastra. Nu putem fi tot timpul fericiti, nu am mai gusta asa de infometati din plinatatea acelor momente .
@Lolita: Uneori ne ajută să ne găsim oaza de linişte tot nimicurile zilnice, dar dintre cele plăcute
Dar, pentru a el putea gusta, trebuie să fim împăcaţi cu noi înşine, cum spuneai şi tu, să ne găsim echilibrul şi liniştea în interior…Bineînţeles că acestea nu pot înlocui energia şi echilibru pe care-l putem regăsi în familie sau în prieteni 
Depinde şi de ce înseamnă pentru fiecare fericirea…dacă pentru unii înseamnă însăşi împăcarea, echilibrul lăuntric, atunci ea poate exista mai mult de nişte momente, poate dura perioade, dar cred că este de necontestat că alternează cu momente de dezechilibru, fie că sunt generate din exterior, fie chiar din interior…
@Lolita: Uneori ne ajută să ne găsim oaza de linişte tot nimicurile zilnice, dar dintre cele plăcute
Dar, pentru a el putea gusta, trebuie să fim împăcaţi cu noi înşine, cum spuneai şi tu, să ne găsim echilibrul şi liniştea în interior…Bineînţeles că acestea nu pot înlocui energia şi echilibru pe care-l putem regăsi în familie sau în prieteni 
Depinde şi de ce înseamnă pentru fiecare fericirea…dacă pentru unii înseamnă însăşi împăcarea, echilibrul lăuntric, atunci ea poate exista mai mult de nişte momente, poate dura perioade, dar cred că este de necontestat că alternează cu momente de dezechilibru, fie că sunt generate din exterior, fie chiar din interior…
Superb! Sunt indragostit de Grecia! In nici un concediu nu m-am simitit atat de bine! Mi-e dor!
@Black Leviathan: daaa, şi pentru mine a fost cel mai frumos concediu…de până acum
Secventa cu ochii rugatori ai motamului din Shrek si magarusul mi s-a parut mortala!
@tetris: da, este cea mai tare secvenţă din toată seria Shrek
Multumesc pentru recomandari! Pe unele dintre ele chiar nu le-am vazut! Cand voi avea timp si dispozitie sunt pe lista !
Chiar sunt foarte curioasa sa vad Leaves of grass, pentru ca sunt o mare fana a filmelor lui Norton.
@Lolita: cu multă plăcere!
@Ana Marin: dacă-ţi place Norton, e imposibil să nu-ţi placă Leaves of grass, care-i pune foarte bine talentul în valoare
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Cat e de frumoasă! Ajunge până în adâncul sufletului.. Răvăsitoare..
@Thornofrose: mă bucur mult că ţi-a plăcut!
Buna dimineata!…
"Nikita Mihalkov. E superb. 62 de ani şi superb. E întrebat ce înseamnă iubirea pentru el şi răspunde: Cum pot răspunde la aşa ceva? Fără să fiu considerat idiot… Iubirea trebuie să se reverse ca laptele pe masă… Iubirea la toate nivelurile… Chiar şi aici… nu simţiţi? Lumea aplaudă. Câţi au simţit real? Iubirea se revarsă ca laptele pe masă… frumos. Divin. După asta vin acasă. Atât. Face parte din categoria oamenilor care îmi umplu ochii de lacrimi. Trebuie să-l urmezi pe cel ce caută adevărul şi să fugi de cel care spune că l-a găsit" []„Ce-mi place: BUNUL-SIMŢ. Dragostea. Zborul. Să dau valoare lucrurilor uitate. Albul şi negrul. Delicateţea. A dărui. Ciorapii de lână. Curiozitatea de a afla cine sunt. Modestia. Curajul de a plânge. Privirile senine. Senzaţia clară că fac parte dintr-un tot. Răsăritul.
Ce m-am emoționat recitind pasajele! Îți mulțumesc!!! Și dacă îmi permiți, din seria de biografii, nu știu dacă ai citit Regele Scamator – viața lui Ștefan Iordache. Dacă nu ai citit, să o cauți, dacă da, să-mi spui cum ți-a plăcut 
Te pupez tare și te rog fă-ți un pic de timp și sună-mă pe săpt viitoare, poate reușim să ne vedem. Pupez!
Responsabilitatea faptului că orice gând al meu poate salva sau distruge echilibrul omenirii. Să visez. Calmul. Lemnul. Happy-endul. Să-mi pun întrebări. Să înot. Briza.Să nu am nimic de făcut. Să dau roată prin creierul meu. Să fiu îndrăgostită. Să mă lupt cu defectele mele. Să fiu un fel de martor al trecerii mele pe aici. Zacusca. Să mă împac cu oameni cu care la un moment dat nu m-am înţeles. Să merg pe jos. Mirosul de hârtie. Senzaţia de a fi şi de a nu fi aici şi acum, în acelaşi timp. Praful care devine aur sub reflector. Oamenii de scenă. Oamenii care montează filme. Oamenii simpli. Oamenii. Planeta asta vie, numită Pământ. Ţuica. Pacea". Ah, superbă creatură Doamna Oana Pellea
"Nikita Mihalkov. E superb. 62 de ani şi superb. E întrebat ce înseamnă iubirea pentru el şi răspunde: Cum pot răspunde la aşa ceva? Fără să fiu considerat idiot… Iubirea trebuie să se reverse ca laptele pe masă… Iubirea la toate nivelurile… Chiar şi aici… nu simţiţi? Lumea aplaudă. Câţi au simţit real? Iubirea se revarsă ca laptele pe masă… frumos. Divin. După asta vin acasă. Atât. Face parte din categoria oamenilor care îmi umplu ochii de lacrimi. Trebuie să-l urmezi pe cel ce caută adevărul şi să fugi de cel care spune că l-a găsit" []„Ce-mi place: BUNUL-SIMŢ. Dragostea. Zborul. Să dau valoare lucrurilor uitate. Albul şi negrul. Delicateţea. A dărui. Ciorapii de lână. Curiozitatea de a afla cine sunt. Modestia. Curajul de a plânge. Privirile senine. Senzaţia clară că fac parte dintr-un tot. Răsăritul.
Ce m-am emoționat recitind pasajele! Îți mulțumesc!!! Și dacă îmi permiți, din seria de biografii, nu știu dacă ai citit Regele Scamator – viața lui Ștefan Iordache. Dacă nu ai citit, să o cauți, dacă da, să-mi spui cum ți-a plăcut 
Te pupez tare și te rog fă-ți un pic de timp și sună-mă pe săpt viitoare, poate reușim să ne vedem. Pupez!
Responsabilitatea faptului că orice gând al meu poate salva sau distruge echilibrul omenirii. Să visez. Calmul. Lemnul. Happy-endul. Să-mi pun întrebări. Să înot. Briza.Să nu am nimic de făcut. Să dau roată prin creierul meu. Să fiu îndrăgostită. Să mă lupt cu defectele mele. Să fiu un fel de martor al trecerii mele pe aici. Zacusca. Să mă împac cu oameni cu care la un moment dat nu m-am înţeles. Să merg pe jos. Mirosul de hârtie. Senzaţia de a fi şi de a nu fi aici şi acum, în acelaşi timp. Praful care devine aur sub reflector. Oamenii de scenă. Oamenii care montează filme. Oamenii simpli. Oamenii. Planeta asta vie, numită Pământ. Ţuica. Pacea". Ah, superbă creatură Doamna Oana Pellea
L-am citit la inceputul anului si mi-a placut foarte mult
L-am citit la inceputul anului si mi-a placut foarte mult
@LiaLia: Mulţam fain pentru citate! Mi-au plăcut f mult şi acestea
multe mi-au plăcut de fapt, am scris cât m-au ţinut degetele 
Nu ştiam de Regele scamator, trebuie s-o caut!
Ne auzim şi trebuie neapărat să ne vedem, abia aştept!
@LiaLia: Mulţam fain pentru citate! Mi-au plăcut f mult şi acestea
multe mi-au plăcut de fapt, am scris cât m-au ţinut degetele 
Nu ştiam de Regele scamator, trebuie s-o caut!
Ne auzim şi trebuie neapărat să ne vedem, abia aştept!
@Ana Marin: o carte care atinge sufletul aşa cum o face Jurnalul Oanei Pellea nu poate să nu placă
@Ana Marin: o carte care atinge sufletul aşa cum o face Jurnalul Oanei Pellea nu poate să nu placă
Din pacate nu am citit Jurnalul Oanei Pellea, dar citatele tale m-au atins la coarda sensibila si voi cauta neaparat cartea si o voi achizitiona. Cuvintele ei rezoneaza puternic cu ceea ce simt si eu ! Multumesc pentru initiativa de a posta citate din cartea aceasta ! Daca as fi mai aproape m-as intalni si eu cu tine…
Din pacate nu am citit Jurnalul Oanei Pellea, dar citatele tale m-au atins la coarda sensibila si voi cauta neaparat cartea si o voi achizitiona. Cuvintele ei rezoneaza puternic cu ceea ce simt si eu ! Multumesc pentru initiativa de a posta citate din cartea aceasta ! Daca as fi mai aproape m-as intalni si eu cu tine…
@Lolita: o să-ţi placă foarte mult cartea, sunt sigură!!! Dacă ai drum prin Bucureşti, neapărat să-mi zici şi să ne întâlnim, mi-aş dori f mult!
@Lolita: o să-ţi placă foarte mult cartea, sunt sigură!!! Dacă ai drum prin Bucureşti, neapărat să-mi zici şi să ne întâlnim, mi-aş dori f mult!
Da da, asa este Rontziki…ma asteptam!
Superba melodia…ma asteptam!
@Black Leviathan: mulţam!
cine ştie, cunoaşte 
şi apreciază şi muzica bună 
Ideea cu copacul imi place…desi reprezinta o "solutie" incompleta. Cred ca nu avem de fapt in viata intr-adevar de ales…Singura alegere reala este viata sau moartea! Daca alegem viata nu avem nici macar dreptul de a nu respira. Cand e vorba de foame sau de aer ai senzatia ca ai posibilitatea de a alege? Deci vedem ca si in termeni mici suntem conditionati. Noi numai reactionam. Alegerea de a merge la dreapta, nu la stanga pare doar in momentul alegerii o alegere reala. De fapt a fost conditionata insasi prin faptul ca am pornit la drum. Nu stiu daca ma fac inteles in totalitate. E o tema complicata…
@Black Leviathan: te faci bine înţeles, mai ales pe o temă complicată în legătură cu care am trecut şi încă mai trec succesiv prin toate variantele de răspuns…ce spui tu seamănă cu ce spuneam eu la început că însăşi conjunctura ne este dată, adică necesitatea alegerii nu o creăm noi. Dacă alegem cu adevărat sau doar ni se pare e greu de spus, e ca şi cum am răspunde la: ce a fost întâi, oul sau găina?
)Pentru că nu doar conjunctura ne este dată, dar, la momentul unei alegeri avem să zicem, anumite informaţii…de ce doar pe acelea, de ce nu şi alte informaţii…toate..? Poate tocmai pentru a alege la stânga şi nu la dreapta, cum am face dacă am avea alte informaţii? La fel, la momentul alegerii noi existăm, avem deja un trecut, cum spuneai şi tu, de care suntem legaţi, care şi-a pus amprenta şi ne-a determinat şi alegerea ne va reflecta pe noi, nu un real liber arbitru al momentului…
Eh, sunt multe de zis şi încerc aceeaşi senzaţie că poate nu mă fac înţeleasă în totalitate
ba te faci…hm…oricum, conditionat sau nu am inteles o chestie pana acum: Trebuie sa aleg ceva, indiferent daca in stanga sau in dreapta, pana la urma cel mai rau este sa stai pe loc fara sa alegi!
@Black Leviathan: ne, şi să nu alegi nimic este o alegere
Ştii cum se spune, când nu ştii ce să faci, nu fă nimic 
Savoy – Catrene….ce frumooooossss!
@Black Leviathan: concentrată pe versuri, am uitat de melodie…n-o mai ascultasem de muuult…şi ce faină e
mi-e drag sa il citesc pe Topârceanu. mi-ai dat si o idee. oricum, multam de frumos poezie. "se stie" Fără poezie, viaţa e pustiu
Abia aştept să văd ce idee ţi-am dat
Sper să fie una pe care să o exprimi 
Cu multă plăcere! Se ştie, se cunoaşte şi este cât se poate de adevărat
si tu, brutus??? eu l-am postat pe baudelaire pentru ca nu-mi iesea din cap (bientôt nous plongerons….) trebuia sa-l exorcizez
eu am o memorie ca branza aceea cu gauri (nu-mi amintesc cum se numeste, haha; glumeam) sunt faimoasa ca fiind distrata, insa de fapt e vorba despre memoria evenimentelor recente. foarte recente. 
)))
ps: ce vroiam sa spun, de fapt??
Este stiut ca nu exista om care sa nu faca compromisuri intr-o masura mai mica sau mai mare. Presupun ca o idee buna ar fi sa faci compromisuri fara sa te compromiti. Atunci cand nu iubesti, dar esti iubit faci compromisuri si poate te si compromiti in ochii tai, dar poate ca te si chemi altruist. Mai ales daca aceasta relatie merge bine, mai bine decat daca ar fi existat iubire de ambele parti.
@Clarisa: am citit la tine şi mi-a plăcut foarte mult
Am înţeles perfect ce voiai să spui 
)
@QED: eu rămân totuşi la dilema: altruist sau egoist? altruist că trăieşti alături de un om care te iubeşte şi asta e dorinţa lui cea mai mare, să fie lângă tine, sau egoist, pentru că eşti lângă el fiindcă e bine şi plăcut să fii iubit, când poate merită şi el să fie iubit de altcineva?…sunt multe de zis pe tema asta, dar cred că a sta lângă un om pe care nu-l iubeşti cu adevărat poate funcţiona bine o vreme, nu pentru totdeauna…Bine, asta depinde şi de felul fiecăruia…
Multe-i spun cand nu m-asculta,
Dar tresar si tac din gura
Cand, c-un zambet, isi ridica
Ochii de pe cusatura.
@Dresor de Unicorn: aşa este, şi acesta e unul din ele şi am mai "scăpat" câteva…le-am ales pe cele absolut preferate
Mulţam de comentariu şi de vizită, te mai aştept 
Pai eu vin des pe aici, doar ca nu prea vorbesc. Imi place aici
e atata lumina incat creste iarba.
@Dresor de Unicorn: Mulţumesc mult pentru aprecieri!
Mai demult, în descrierea blogului scria "jumătatea plină a paharului" şi cam asta încerc să fac aici, să adun acele lucruri faine care ne ajută să vedem jumătatea plină a paharului 
subscriu si eu! m-a emotionat foarte tare jurnalul ei, in plus l-am citit in romania mea…
subscriu si eu! m-a emotionat foarte tare jurnalul ei, in plus l-am citit in romania mea…
@clarisa: nici nu se putea altfel decât să te emoţioneze
@clarisa: nici nu se putea altfel decât să te emoţioneze
Le facem, dar cu timpul le facem tot mai putin…
Mi-am dat odata cu parerea aici:
http://din-inima-pestelui.blogspot.com/2010/03/dragostea-o-nesfarsita-cautare.html
@Black Leviathan: nu sunt împotriva la a face compromisuri, dar, cum spuneam, nu cu noi înşine, nu cu esenţa şi ceea ce ne dorim cu adevărat…
Am citit-o mai demult şi m-am regăsit…ce surpriză 
Ştiu postarea ta
inca nu am citit-o!
inca nu am citit-o!
@clarisa: Ah, şi ai s-o citeşti în variantă originală, netradusă
Cred că-ţi va plăcea f mult în special datorită faptului că evocă Portugalia secolului 16
@clarisa: Ah, şi ai s-o citeşti în variantă originală, netradusă
Cred că-ţi va plăcea f mult în special datorită faptului că evocă Portugalia secolului 16
@Cami: cred că depinde de la persoană la persoană…pe mine m-a apucat pe la 30, dar am un prieten care tocmai este în "curăţenia" asta şi are sub 30…Nu-ţi imagina acum că e vreo amnezie
că nu e chiar aşa…ehe, ce bună ar fi câte o perioadă scurtă de amnezie din când în când 
A doua recomandare, deci poate că nu ar strica să o citesc
O am la Ineu în acea colecție a romanului de dragoste, apărut cu mult timp în urmă
A doua recomandare, deci poate că nu ar strica să o citesc
O am la Ineu în acea colecție a romanului de dragoste, apărut cu mult timp în urmă
Mi-a placut candva, acum nu-mi mai amintesc nimic. M-am ferit sa recitesc carti care mi-au placut in liceu, de ex, pentru percep altfel lucrurile acum (ceea ce e normal) si unele carti ce mi-au placut atunci acum s-ar putea sa mi se para siropoase. Dar m-ai convins
Mi-a placut candva, acum nu-mi mai amintesc nimic. M-am ferit sa recitesc carti care mi-au placut in liceu, de ex, pentru percep altfel lucrurile acum (ceea ce e normal) si unele carti ce mi-au placut atunci acum s-ar putea sa mi se para siropoase. Dar m-ai convins
vai cata dreptate are in ultimul citat…
vai cata dreptate are in ultimul citat…
Importanta asta,a oamenilor din viata ta,o constati pe pielea suferinda de dupa pierdere!Ca si el,de altfel,tot asa a descoperit…
Importanta asta,a oamenilor din viata ta,o constati pe pielea suferinda de dupa pierdere!Ca si el,de altfel,tot asa a descoperit…
@Bianca: după ce am citit-o, am mai primit şi eu păreri faine despre ea de la prieteni, dar înainte nici nu auzisem de cartea asta
Se citeşte rapid şi cred că o să-ţi placă 
@Bianca: după ce am citit-o, am mai primit şi eu păreri faine despre ea de la prieteni, dar înainte nici nu auzisem de cartea asta
Se citeşte rapid şi cred că o să-ţi placă 
@Cami: mie cel mai mult mi-a plăcut primul…într-o formă sau alta, ideea este aceeaşi, de fapt
@Cami: mie cel mai mult mi-a plăcut primul…într-o formă sau alta, ideea este aceeaşi, de fapt
@tetris: eu chiar vrea să recitesc nişte cărţi pe care le-am citit demult, tocmai pentru că acum, cu siguranţă, percepţia este alta
S-ar putea să-ţi placă din nou, să regăseşti în ea chestii pe care atunci nu le-ai remarcat şi care să-ţi placă la fel de mult ca ce ţi-a plăcut în liceu 
@tetris: eu chiar vrea să recitesc nişte cărţi pe care le-am citit demult, tocmai pentru că acum, cu siguranţă, percepţia este alta
S-ar putea să-ţi placă din nou, să regăseşti în ea chestii pe care atunci nu le-ai remarcat şi care să-ţi placă la fel de mult ca ce ţi-a plăcut în liceu 
@Rodica: păi da…nu avem mereu puterea de a vedea importanţa celorlalţi decât atunci când nu-i mai avem lângă noi…cred că nu e om care să nu fi trecut, măcar o dată în viaţa, prin "orbirea" asta în ce priveşte ceea ce simte şi câtă nevoie are de cineva, pentru a se lumina atunci când a pierdut persoana respectivă…uneori trebuie să ne distanţăm ca să ne simţim cu adevărat aproape
@Rodica: păi da…nu avem mereu puterea de a vedea importanţa celorlalţi decât atunci când nu-i mai avem lângă noi…cred că nu e om care să nu fi trecut, măcar o dată în viaţa, prin "orbirea" asta în ce priveşte ceea ce simte şi câtă nevoie are de cineva, pentru a se lumina atunci când a pierdut persoana respectivă…uneori trebuie să ne distanţăm ca să ne simţim cu adevărat aproape
Rodica e inegalabila cu ale ei pisici negre,Mirciulesti si Cristesti si Melanii si altele cu palarii,demoazele bine si ocupate cu flirturi de-o noapte si de-un litoral!!!
Rodica e inegalabila cu ale ei pisici negre,Mirciulesti si Cristesti si Melanii si altele cu palarii,demoazele bine si ocupate cu flirturi de-o noapte si de-un litoral!!!
@Rodica: aşa este, iar pe mine mă destinde teribil
@Rodica: aşa este, iar pe mine mă destinde teribil
Simpatica poza
Eu imi amintesc de zaharul candel, imi placea mult. Si mi-am amintit brusc de alvita, dar nu ca cea de acum, era foarte tare si foarte buna
Frumoase locurile copilariei tale si povestesti frumos despre ele!
Frumos scris.. as vrea sa-mi pot aduce si eu aminte de perioada copilariei..dar o multa perioada e about blank
@Escu: mulţam!
)
Am o idee pentru tine: hipnoză
Ce frumooooos!!! Mă bucur tare mult că ai scris, e superb totul
Te pupez tare tare!!!
@LiaLia: săr'na! Mi-a plăcut să citesc pe la alţii
şi m-a stârnit, ca să zic aşa 
Pup şi eu şi sunt cu ochii pe orice semn de la tine, pe blog sau facebook :*
ce dragalasa!!!!!!!!!!!!!!!!!
mda, m-ai atins si pe mine la coarda sensibila, insa nu reusesc sa scriu sau sa vorbesc despre asa ceva, simt ca mi se rupe ceva! cred ca inima! multi dintre oamenii copilariei mele nu mai traiesc si doar scriind fraza asta m-am umplut de lacrimi.
copilaria mea a fost un paradis si avut cele mai minunate gusturi.
In sfarsit vedem si noi o poza cu tine…daca s-a pastrat gurita aia gggggrrrrrrr!
@Rontziki: nuu.. ca cine stie ce spun!
Doamne, ce copilarie fericita ai avut! Ce amintiri frumoase pastrezi si ce frumos le exprimi. Cat de vii sunt…!!! Ti-as spune felicitari, dar vreau sa-ti si multumesc. Copilaria mea a fost diferita, diametral opusa, in Bucurestiul imbacsit de praf si de gunoaie. Au fost si parti bune, e totusi orasul natal. Il iubesc, dar ador modul cum satul formeaza o aura copilariei, amintirilor. Le-ai exprimat ca un adevarat profesionist in ale scrisului.
@clarisa: îmi pare rău să citesc că amintirile din copilărie, deşi frumoase, au pentru tine şi o încărcătură de tristeţe şi durere…din păcate, unii oameni nu rămân cu noi pentru totdeauna, nu ne consolează nimic că ăsta e mersul vieţii, dar trebuie să ne amintim de ei şi să celebrăm amintirile minunate pe care ni le-au creat.
@Black Leviathan:
) ai omis poza cu mine de aici:
http://www.evantaiulmemoriei.ro/2009/10/leapsa-in-poze.html
@QED: Mulţam mult pentru aprecieri
Şi o parte din copilăria mea s-a desfăşurat în oraş şi-mi amintesc de toate jocurile din faţa blocului, o mulţime de amintiri frumoase şi din acea perioadă, dar, e drept, anii petrecuţi la mamaie au altă aură, cum bine spui 
zaharul candel
ehee ce-mi mai placea. dar nu pot sa cred ca nu erai mancacioasa cand erai mica, cred ca esti prima persoana care povesteste asta. de obicei aud numai de copii care isi baga si intreaga fata in mancare. haha fratele meu manca spanac si cu nasul 
foarte draguta povestea ta, mi-ai si facut pofta de macaroane cu branza, yum yum! 
p.s. cat de dragalasa erai! e super tare poza
da ai dreptate, nu vazusem poza…
Dar nu-mi schimb parerea…esti un copil frumos!
@Black Leviathan: da, păi şi acum tot 1-2 ani am
, doar bretonul ăla-mi lipseşte 
)
Scumpa tare fata din poza
..imi amintesc si eu pozele de cand eram mica..si de galbenusul de ou frecat cu zahar..mm, si cu ness la fel 
ce frumusica erai !
amintiri … parca traite in alt veac, cu alti oameni in alte locuri. fiecare amanunt ne umplea imaginatia si timpul. un alt fel de a percepe realitatea.
cei de azi au o falsa impresie ca .. copilului trebuie sa-i pui la dispozitie totul, sa ii dai tot ce n-ai avut tu. fals ! copilul vede intr-un simplu bat, o bagheta magica.
@fly2sky: mulţam!
uraaaa! eşti singura persoană care împărtăşeşte preferinţa pentru ou frecat cu zahăr!!! 
@pheideas: mulţam frumos! chiar că parcă sunt din alt veac…din veacul în care copiii vedeau în capra de tăiat lemne nu doar un cal, ci chiar doi, cum povesteam în altă postare cu amintiri…
Recunosc că acum, când intru într-un magazin de jucării, rămân cu gura căscată şi nu m-aş da dusă, unele sunt atât de frumoase şi cred că aş fi înnebunit să le fi văzut când eram mică! Dar îmi dau seama că, având totul pe tavă, în forme atât de clare, copiii nu se mai pot juca creându-şi jucării din orice…Lipsa unor jucării ne provoca imaginaţia şi ne determina să găsim nişte soluţii de care fireşte că acum ne amuzăm, dar pe care nu cred că le mai vedem la copiii de acum, bombardaţi cu…orice, absolut orice…
Imi place Isabel Allende, iti recomand Portret in sepia, daca nu l-ai citit deja.
Imi place Isabel Allende, iti recomand Portret in sepia, daca nu l-ai citit deja.
Asa e, si uite-asa ajung se pretuiasca din ce in ce mai putin, lucruri, sentimente, oameni …
untura de peste?
groaaaaznic
@Ana Marin: nu am citit Portret în sepia, dar o trec pe listă
Mulţam de recomandare!
@Ana Marin: nu am citit Portret în sepia, dar o trec pe listă
Mulţam de recomandare!
@pheideas: ajung să preţuiască din ce în ce mai puţin, dar cred că ajung să fie şi din ce în ce mai nefericiţi, mai în gol de scopuri, dorinţe…
@Cami: da, era tare aiurea…şi mai era o chestie pe care mi-o dădea mamaie tot pentru poftă de mâncare, de care nu a auzit nimeni, se numea ghinţură
Eu am citit de la ea Țara mea inventată și mi-a plăcut, ți-o recomand.
Din păcate e singura carte a autoarei chiliene care mi-a căzut în mână
Eu am citit de la ea Țara mea inventată și mi-a plăcut, ți-o recomand.
Din păcate e singura carte a autoarei chiliene care mi-a căzut în mână
Nici până azi nu am reușit să-mi dau seama de ce nu m-a impresionat cartea asta. Ar fi trebuit în mod normal, căci face parte din acele cărți motivaționale care te scot din rutina zilnică și din șirul gândurilor negre, dar nu știu ce s-a întâmplat aici
Urmează să scriu și eu despre ea, cândva
Nici până azi nu am reușit să-mi dau seama de ce nu m-a impresionat cartea asta. Ar fi trebuit în mod normal, căci face parte din acele cărți motivaționale care te scot din rutina zilnică și din șirul gândurilor negre, dar nu știu ce s-a întâmplat aici
Urmează să scriu și eu despre ea, cândva
@Bianca: poate că depinde şi de dispoziţie…mie mi-a plăcut f mult, idei simple la care nu ne gândim sau pe care nu le băgăm în seamă luaţi cu probleme cotidiene
Aştept impresiile tale mai pe larg 
@Bianca: poate că depinde şi de dispoziţie…mie mi-a plăcut f mult, idei simple la care nu ne gândim sau pe care nu le băgăm în seamă luaţi cu probleme cotidiene
Aştept impresiile tale mai pe larg 
@Bianca: mulţam pentru recomandare
trebuie neapărat să citeşti Planul infinit dacă deja ai citit şi ţi-a şi plăcut Allende
@Bianca: mulţam pentru recomandare
trebuie neapărat să citeşti Planul infinit dacă deja ai citit şi ţi-a şi plăcut Allende
Da. Ai dreptate si tu. O splendoare de culoare. Totusi, eu nu as da primavara pe nici-o toamna
o splendoare. in nici un alt anotimp nu ai parte de asa un festival al culorii. eu nu prea suport frigul, dar peisajul ma face sa-l tolerez mai bine
Toamna este minunata din acest punct de vedere, dar din alte multe, nu. Si-o detest, asta-i adevarul. Dar trebuie sa trec de ea ca sa astept primavara si ma mint ca mai este putin pana in aprilie, pentru ca martie nu prea se pune… Imi place foarte mult cum vezi toamna, ca opusul binelui, frumosului, implinirii…, sau prin analogie, mai exaCT. Asa o vad si eu si parca ma simt mai bine cand pun astfel problema. Noptile sunt mai lungi, am reusit sa traim atatea experiente intr-un an, acela de-i pe sfarsite…, suntem mai maturi, cu experiente mai profunde…
@Cami: şi eu sunt tare friguroasă şi ador vara pentru căldură, dar toamna are farmecul ei
@sufleţica: cred că fiecare anotimp are simfonia lui de culori, de stări…şi sunt frumoase toate, atâta că mi-aş dori ca iarna de ex să fie mai scurtă
@QED: cum ziceam şi mai sus, mie-mi plac toate anotimpurile, doar că unele ar trebui să fie ceva mai scurte…toamna să fie de vreo lună şi în fiecare zi să fie ca în pozele astea
, hai să şi plouă vreo 2 zile că-mi plac un pic şi zilele ploioase…iarna să fie cu zăpadă multă, dar numai vreo 2 săptămâni, iar primăvara să vină repede cu vremea de prin aprilie, cum zici 
să mai fie vreo 2 luni primăvară şi restul vară 
hey, Rontziki.
Din intamplare mi-a cazut si mie in mana o carte de Ojog-Brasoveanu: "Razbunarea Slutilor". mi-a dat-o cineva in format PDF chiar de curand si am citit-o destul de repede.
mi-a placut cum a inceput. avea un fel de ironie si ostilitate fata de personajele pe care le crea, personaje atipice, cu disabilitati etc. cu timpul insa, pe parcursul lecturii, a inceput sa ma enerveze tendintele ei de anticipare. in cartile politiste – si am citit destule cand eram mic – tocmai surpiza e elementul forte. ce zici de Agatha Christie? (Urmaream pe Descopery o analiza recenta asupra lucrarilor ei cum ca ar folosi tehnici moderne de hipnoza, dar asta e o alta discutie) Pe la jumatatea cartii am inceput sa intuiesc ce se va intampla. personajele nu sunt conturate suficient, sunt construite pe o singura trasatura dominanta si punctul (psihologic) initial nu este destul de puternic pentru a determina astfel de comportamente. ma rog, nu este Camil Petrescu sau Anton Holban, dar ce m-a uimit cel mai mult este puterea cu care isi uraste personajele. in cartea asta i-a omorat pe toti. din diverse motive. Nu le da nici o sansa. nu pot eveda de pe traseul scriitorului atotstiutor (care ma enerveaza de asemenea, parca ar fi Rebreanu in Padurea Spanzurantilor care s-a incurcat atunci cand a trebuit sa descrie ce simtea ala cand a fost spanzurat
.
deci Rodica nu mi s-a parut grozava. recomanda-mi alte carti si poate o sa le citesc. sunt varza cu literatura contemporana.
hey, Rontziki.
Din intamplare mi-a cazut si mie in mana o carte de Ojog-Brasoveanu: "Razbunarea Slutilor". mi-a dat-o cineva in format PDF chiar de curand si am citit-o destul de repede.
mi-a placut cum a inceput. avea un fel de ironie si ostilitate fata de personajele pe care le crea, personaje atipice, cu disabilitati etc. cu timpul insa, pe parcursul lecturii, a inceput sa ma enerveze tendintele ei de anticipare. in cartile politiste – si am citit destule cand eram mic – tocmai surpiza e elementul forte. ce zici de Agatha Christie? (Urmaream pe Descopery o analiza recenta asupra lucrarilor ei cum ca ar folosi tehnici moderne de hipnoza, dar asta e o alta discutie) Pe la jumatatea cartii am inceput sa intuiesc ce se va intampla. personajele nu sunt conturate suficient, sunt construite pe o singura trasatura dominanta si punctul (psihologic) initial nu este destul de puternic pentru a determina astfel de comportamente. ma rog, nu este Camil Petrescu sau Anton Holban, dar ce m-a uimit cel mai mult este puterea cu care isi uraste personajele. in cartea asta i-a omorat pe toti. din diverse motive. Nu le da nici o sansa. nu pot eveda de pe traseul scriitorului atotstiutor (care ma enerveaza de asemenea, parca ar fi Rebreanu in Padurea Spanzurantilor care s-a incurcat atunci cand a trebuit sa descrie ce simtea ala cand a fost spanzurat
.
deci Rodica nu mi s-a parut grozava. recomanda-mi alte carti si poate o sa le citesc. sunt varza cu literatura contemporana.
@constantin: eu nu am căutat în cărţile Rodicăi Ojog- Braşoveanu suspansul specific romanelor poliţiste, ci amuzamentul
Nu am citit-o pe cea de care vorbeşti, pare interesant să-i fi omorât pe toţi 
, dar seria Melania e mult mai calmă şi foarte haioasă…
În ce priveşte recomandări, n-am idee ce-ţi place, dar găseşti pe sidebar-ul din dreapta o listă de cărţi despre care am scris, majoritatea din ele din categoria de literatură contemporană, şi poate te conving impresiile mele despre ele
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
@constantin: eu nu am căutat în cărţile Rodicăi Ojog- Braşoveanu suspansul specific romanelor poliţiste, ci amuzamentul
Nu am citit-o pe cea de care vorbeşti, pare interesant să-i fi omorât pe toţi 
, dar seria Melania e mult mai calmă şi foarte haioasă…
În ce priveşte recomandări, n-am idee ce-ţi place, dar găseşti pe sidebar-ul din dreapta o listă de cărţi despre care am scris, majoritatea din ele din categoria de literatură contemporană, şi poate te conving impresiile mele despre ele
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
Sunt convinsa ca este frumos si bine realizat, dar nu-mi plac filmele de animatie. Cred ca spune mult despre copilaria mea.
Sunt convinsa ca este frumos si bine realizat, dar nu-mi plac filmele de animatie. Cred ca spune mult despre copilaria mea.
@QED: nu cred că am mai întâlnit pe cineva căruia să nu-i placă desenele animate! oare ce-ţi plăcea în copilărie?!
@QED: nu cred că am mai întâlnit pe cineva căruia să nu-i placă desenele animate! oare ce-ţi plăcea în copilărie?!
Foarte fain postu si subiectul in sine. Eu pot sa spun ca sunt maestra esecurilor. Candva traiam cu impresia (si foarte bine inraacinata) ca atata timp cat imi doresc ceva foarte foarte mult si pun osul cat ma tin puterile, ba chiar mai mult, nu se poate sa nu reusesc. Si pana pe la 22 de ani cam asa a fost, dar asta era numai pentru ca planurile stabilite nu aveau cine stie ce implicatii pe termen lung si nu prea aveam cum sa le ratez daca imi vedeam serios de treaba. Daaar, deja de pe la 22 de ani incolo am dat intr-o bara in alta ca sa zic asa. Stiam ce vreau sa fac dupa facultate si m-am trezit ca esuez. Dezorientata cum eram am incercat altceva, esuand din nou. Dupa care am zis ca ai cu 3-ul ca-i cu noroc
, n-am vrut sa clachez dupa numai 2 esecuri. Si 3 chiar a fost cu noroc. Dar culmea, dupa ce l-am obtinut mi-am dat seama ca nu prea il vreau de fapt. Si iata-ma in plina criza existentiala. Facusem un plan atat de meticulos, fara sa-mi construiesc si un plan B. Si a durat foarte mult sa ma adun si sa reusesc sa-mi dau seama ce vreau sa fac de fapt si ce mi se si potriveste. dar culmea, nu mi-am dat seama pentru ca am analizat eu cine stie cat. Ci oportunitatea mi-a venit pe tava si eu pur si simplu am recunoscut-o. Si atunci am scos la bataie tot arsenalul ala pentru a obtine acel ceva, in sfarsit, cu succes.
Surprinzator, pe plan personal nu am avut niciodata o abordare de tipul celei profesionale. Adica nu a existat niciodata nici un plan. Intr-o zi am vazut la tv niste balerine am vrut la balet, m-am dus direct, apoi am vrut pian, am facut pian, am vazut la tv gimnastica, hop si eu, m-a intrebat o colega daca nu am chef sa merg la arte cu ea, am zis sigura ca da. am fost invitata sa fac dansuri, sure, why not? mi-a oferit prietenul meu un aparat foto ca sa ma apuc de fotografie, ce misto, hai ca ma apuc. Si cam asa s-a desfasurat toata viata mea. Fara planuri am facut o gramada de lucruri. Cu planuri nu am reusit nimic.
Nu sunt insa adepta dezinteresului si statului degeaba ca poate o pica ceva candva, nu ma intereseaza. Cred ca e bine sa incercam sa ne cunoastem si sa valorificam clipa prezenta. Cred ca aici e cheia. In loc sa facem planul pentru urmatorii 5 ani, sa ne gandim ce am vrea sa facem cu clipa din prezent, pe care chiar o putem infuenta. Iar oportunitatile vor veni in sprijinul a ceea ce noi insine atragem. Citisem pe un blog un articol foarte interesant. Titlul suna cam asa: vrei ceva? Renunta! Nu, nu era un indemn sa renuntam la ce ne dorim, ci era un indemn sa renuntam la incrancenarea fata de ceea ce ne dorim. Acel "mi-ar placea candva sa.." este exact dorinta lipsita de atasament care ne atrage acel ceva catre noi. Poate de-aia ai si obtinut ceea ce abia indrazneaza sa-ti marturisesti ca ti-ar placea, fara sa faci un ditaai planul meticulos.
Foarte fain postu si subiectul in sine. Eu pot sa spun ca sunt maestra esecurilor. Candva traiam cu impresia (si foarte bine inraacinata) ca atata timp cat imi doresc ceva foarte foarte mult si pun osul cat ma tin puterile, ba chiar mai mult, nu se poate sa nu reusesc. Si pana pe la 22 de ani cam asa a fost, dar asta era numai pentru ca planurile stabilite nu aveau cine stie ce implicatii pe termen lung si nu prea aveam cum sa le ratez daca imi vedeam serios de treaba. Daaar, deja de pe la 22 de ani incolo am dat intr-o bara in alta ca sa zic asa. Stiam ce vreau sa fac dupa facultate si m-am trezit ca esuez. Dezorientata cum eram am incercat altceva, esuand din nou. Dupa care am zis ca ai cu 3-ul ca-i cu noroc
, n-am vrut sa clachez dupa numai 2 esecuri. Si 3 chiar a fost cu noroc. Dar culmea, dupa ce l-am obtinut mi-am dat seama ca nu prea il vreau de fapt. Si iata-ma in plina criza existentiala. Facusem un plan atat de meticulos, fara sa-mi construiesc si un plan B. Si a durat foarte mult sa ma adun si sa reusesc sa-mi dau seama ce vreau sa fac de fapt si ce mi se si potriveste. dar culmea, nu mi-am dat seama pentru ca am analizat eu cine stie cat. Ci oportunitatea mi-a venit pe tava si eu pur si simplu am recunoscut-o. Si atunci am scos la bataie tot arsenalul ala pentru a obtine acel ceva, in sfarsit, cu succes.
Surprinzator, pe plan personal nu am avut niciodata o abordare de tipul celei profesionale. Adica nu a existat niciodata nici un plan. Intr-o zi am vazut la tv niste balerine am vrut la balet, m-am dus direct, apoi am vrut pian, am facut pian, am vazut la tv gimnastica, hop si eu, m-a intrebat o colega daca nu am chef sa merg la arte cu ea, am zis sigura ca da. am fost invitata sa fac dansuri, sure, why not? mi-a oferit prietenul meu un aparat foto ca sa ma apuc de fotografie, ce misto, hai ca ma apuc. Si cam asa s-a desfasurat toata viata mea. Fara planuri am facut o gramada de lucruri. Cu planuri nu am reusit nimic.
Nu sunt insa adepta dezinteresului si statului degeaba ca poate o pica ceva candva, nu ma intereseaza. Cred ca e bine sa incercam sa ne cunoastem si sa valorificam clipa prezenta. Cred ca aici e cheia. In loc sa facem planul pentru urmatorii 5 ani, sa ne gandim ce am vrea sa facem cu clipa din prezent, pe care chiar o putem infuenta. Iar oportunitatile vor veni in sprijinul a ceea ce noi insine atragem. Citisem pe un blog un articol foarte interesant. Titlul suna cam asa: vrei ceva? Renunta! Nu, nu era un indemn sa renuntam la ce ne dorim, ci era un indemn sa renuntam la incrancenarea fata de ceea ce ne dorim. Acel "mi-ar placea candva sa.." este exact dorinta lipsita de atasament care ne atrage acel ceva catre noi. Poate de-aia ai si obtinut ceea ce abia indrazneaza sa-ti marturisesti ca ti-ar placea, fara sa faci un ditaai planul meticulos.
@Cami: gând la gând, ca să zic aşa
Şi eu am avut parte de o traiectorie mai complicată în plan profesional…am terminat facultatea, ştiam ce vreau să fac, dar nu prea erau oportunităţi în domeniu…am găsit ceva f prost plătit şi în condiţii de muncă buhu, dar mă ţineam cu dinţii de visul de a profesa în domeniul meu. Tot aşa, am schimbat vreo 2 locuri de muncă, am stat şi pe margine nişte luni bune şi, la un moment dat am decis eu că singura soluţie e să dau examen într-o instituţie care oferea siguranţă şi profesia în domeniu, dar în altă formă decât cea dorită de mine…Dăi şi pune-te pe învăţat zdravăn ca să pot lua examenul respectiv în vreo 6 luni. În mai puţin de 3 luni, a apărut oportunitatea unui job aşa cum îmi doream eu…dorinţa s-a împlinit, de plan s-a ales praful 
)
Soluţia ar fi să ne dorim, să visăm la ceea ce dorim, să facem ce ţine de noi pentru a ni se împlini, dar în acelaşi timp să reuşim să fim detaşaţi de dorinţă, să nu jucăm totul pe-o carte cum s-ar zice, să credem că viaţa noastră poate fi frumoasă şi cu siguranţă ne va oferi multe şi dacă dorinţa respectivă nu se realizează…
A, şi să nu uităm, să avem totuşi grijă ce dorim 
)
Aşa este, trebuie găsit un echilibru între a-ţi dori şi a te încrâncena în dorinţa respectivă…am simţit pe pielea mea de n ori ideea aceea că, dacă-ţi doreşti ceva foarte mult, conştientizezi asta şi te gândeşti la dorinţă, ţi se împlineşte, uneori chiar cu dorinţe aparent imposibile…la fel am simţit pe pielea mea şi vorba aceea cu a avea grijă ce-ţi doreşti
Ufff, nu pare deloc uşor
@Cami: gând la gând, ca să zic aşa
Şi eu am avut parte de o traiectorie mai complicată în plan profesional…am terminat facultatea, ştiam ce vreau să fac, dar nu prea erau oportunităţi în domeniu…am găsit ceva f prost plătit şi în condiţii de muncă buhu, dar mă ţineam cu dinţii de visul de a profesa în domeniul meu. Tot aşa, am schimbat vreo 2 locuri de muncă, am stat şi pe margine nişte luni bune şi, la un moment dat am decis eu că singura soluţie e să dau examen într-o instituţie care oferea siguranţă şi profesia în domeniu, dar în altă formă decât cea dorită de mine…Dăi şi pune-te pe învăţat zdravăn ca să pot lua examenul respectiv în vreo 6 luni. În mai puţin de 3 luni, a apărut oportunitatea unui job aşa cum îmi doream eu…dorinţa s-a împlinit, de plan s-a ales praful 
)
Soluţia ar fi să ne dorim, să visăm la ceea ce dorim, să facem ce ţine de noi pentru a ni se împlini, dar în acelaşi timp să reuşim să fim detaşaţi de dorinţă, să nu jucăm totul pe-o carte cum s-ar zice, să credem că viaţa noastră poate fi frumoasă şi cu siguranţă ne va oferi multe şi dacă dorinţa respectivă nu se realizează…
A, şi să nu uităm, să avem totuşi grijă ce dorim 
)
Aşa este, trebuie găsit un echilibru între a-ţi dori şi a te încrâncena în dorinţa respectivă…am simţit pe pielea mea de n ori ideea aceea că, dacă-ţi doreşti ceva foarte mult, conştientizezi asta şi te gândeşti la dorinţă, ţi se împlineşte, uneori chiar cu dorinţe aparent imposibile…la fel am simţit pe pielea mea şi vorba aceea cu a avea grijă ce-ţi doreşti
Ufff, nu pare deloc uşor
Ah… planuri de vacanță (?!?)… asta deja a devenit un hobby
)
Ah… planuri de vacanță (?!?)… asta deja a devenit un hobby
)
Eu îmi fac planuri și ele sunt foarte inrădăcinate în dorințele mele (alea la care mă gândesc de fiecare dată înainte să adorm). Nu pot trăi fără un plan, sau cel puțin asta cred. În momentul în care îmi doresc ceva, orice, mic, mare, nu contează, apare și planul și de cele mai multe ori îl constriesc mai meticulos decât își poate cineva imagina. Pun suflet în el.
Normal ca nu mi-a ieșit de fiecare dată, dar uneori a ieșit și a fost extraordinar. Aleteori chiar peste așteptări. Dacă pe 20 de ani mă măcinam foarte tare ca planul nu iese exact si dorinta nu mi se indeplineste exact atunci, in timp, matrurizarea probabil, mi-a demonstart ca dorintele se implinesc și poate primim si peste ce ne dorim, chiar daca nu in momentul în care era prioritatea numarul unu.
Acum ce sa zic… stiu oameni care traiesc fara niciun plan si sunt fericiti, dar pe mine planurile mă fac să fiu de multe ori happy, urmez o cale, de ce să nu o fac cât mai pe placul meu? Nu totul e la voia întâmplării, chiar dacă mai sunt pe lume și minuni sau coincidențe…
Și incă ceva… dacă face parte din plan, atunci și clipa prezentă e importantă, unoeri o ratăm din simplul motiv că e prea scurtă și nu prea puțin importantă.
Eu îmi fac planuri și ele sunt foarte inrădăcinate în dorințele mele (alea la care mă gândesc de fiecare dată înainte să adorm). Nu pot trăi fără un plan, sau cel puțin asta cred. În momentul în care îmi doresc ceva, orice, mic, mare, nu contează, apare și planul și de cele mai multe ori îl constriesc mai meticulos decât își poate cineva imagina. Pun suflet în el.
Normal ca nu mi-a ieșit de fiecare dată, dar uneori a ieșit și a fost extraordinar. Aleteori chiar peste așteptări. Dacă pe 20 de ani mă măcinam foarte tare ca planul nu iese exact si dorinta nu mi se indeplineste exact atunci, in timp, matrurizarea probabil, mi-a demonstart ca dorintele se implinesc și poate primim si peste ce ne dorim, chiar daca nu in momentul în care era prioritatea numarul unu.
Acum ce sa zic… stiu oameni care traiesc fara niciun plan si sunt fericiti, dar pe mine planurile mă fac să fiu de multe ori happy, urmez o cale, de ce să nu o fac cât mai pe placul meu? Nu totul e la voia întâmplării, chiar dacă mai sunt pe lume și minuni sau coincidențe…
Și incă ceva… dacă face parte din plan, atunci și clipa prezentă e importantă, unoeri o ratăm din simplul motiv că e prea scurtă și nu prea puțin importantă.
@Bianca: Da, de câte ori apare o dorinţă, apare şi un plan, uneori chiar fără a intenţiona să construim un plan pentru împlinire, pur şi simplu căutăm soluţii şi ne îndreptăm spre îndeplinirea dorinţei…Şi eu mă ambalez uneori în creionarea unui plan, încât anticiparea în sine îmi face, parcă, mai multă plăcere decât împlinirea
) Dar, cu timpul, am senzaţia că devine şi obositor…mă simt uneori la foc continuu şi am trăit senzaţia ciudată de gol la împlinirea câte unei dorinţe, la finalizarea unui plan, ca să zic aşa. 
indiferent că ies sau nu, e mult prea plăcut să le facem 
Tre' să recunosc şi că în ce priveşte vacanţele am avut parte de nişte surprize…stranii, ca să zic aşa, cu pierdut de avion şi altele, deci nici aici nu merg lucrurile cum plănuiesc eu 
De-asta mă tot gândeam dacă nu ar trebui să încerc şi altfel…o vreme să ignor orice plan, să mă concentrez doar pe prezent, nu şi pe cum duce el sau nu la împlinirea dorinţelor şi viselor pe care le am, că de-astea am mereu
Planurile de vacanţă, daaaa, fac parte din altă categorie, e o activitate în sine
@Bianca: Da, de câte ori apare o dorinţă, apare şi un plan, uneori chiar fără a intenţiona să construim un plan pentru împlinire, pur şi simplu căutăm soluţii şi ne îndreptăm spre îndeplinirea dorinţei…Şi eu mă ambalez uneori în creionarea unui plan, încât anticiparea în sine îmi face, parcă, mai multă plăcere decât împlinirea
) Dar, cu timpul, am senzaţia că devine şi obositor…mă simt uneori la foc continuu şi am trăit senzaţia ciudată de gol la împlinirea câte unei dorinţe, la finalizarea unui plan, ca să zic aşa. 
indiferent că ies sau nu, e mult prea plăcut să le facem 
Tre' să recunosc şi că în ce priveşte vacanţele am avut parte de nişte surprize…stranii, ca să zic aşa, cu pierdut de avion şi altele, deci nici aici nu merg lucrurile cum plănuiesc eu 
De-asta mă tot gândeam dacă nu ar trebui să încerc şi altfel…o vreme să ignor orice plan, să mă concentrez doar pe prezent, nu şi pe cum duce el sau nu la împlinirea dorinţelor şi viselor pe care le am, că de-astea am mereu
Planurile de vacanţă, daaaa, fac parte din altă categorie, e o activitate în sine
Exact, teoretic am elucidat problema. Acu sa vedem si cu practica
Exact, teoretic am elucidat problema. Acu sa vedem si cu practica
Mi-am facut atat de multe planuri… Au esuat toate din comoditatea mea. Ma multumesc traind doar. O viata acceptabila, dar plafonata. Poate ca doar atat pot. Dar apreciez oamenii care reusesc sa faca ceea ce-si doresc.
Mi-am facut atat de multe planuri… Au esuat toate din comoditatea mea. Ma multumesc traind doar. O viata acceptabila, dar plafonata. Poate ca doar atat pot. Dar apreciez oamenii care reusesc sa faca ceea ce-si doresc.
@QED: Pentru ca "doar să trăieşti" cum spui tu, e nevoie de multă înţelepciune şi e nevoie să fii mulţumită şi împăcată cu viaţa ta, ceea ce nu e deloc puţin lucru
Spre asta tindem cu toţii, chiar dacă nu realizăm 
@QED: Pentru ca "doar să trăieşti" cum spui tu, e nevoie de multă înţelepciune şi e nevoie să fii mulţumită şi împăcată cu viaţa ta, ceea ce nu e deloc puţin lucru
Spre asta tindem cu toţii, chiar dacă nu realizăm 
Fetelor, observatie de la unul mai batran ?
Cand suntem mai tineri planurile sunt mai lungi. Cand imbatranim ele se scurteaza. Adica ne-am cam trasat drumul si mai tarziu facem doar mici corectii. Noi oamenii suntem precum vapoarele care isi schimba directia. Barcile pot sa vireze strans, pentru ca sunt usoare. Vapoarele mari au nevoie de distante mari, pentru ca duc incarcatura multa.
Fetelor, observatie de la unul mai batran ?
Cand suntem mai tineri planurile sunt mai lungi. Cand imbatranim ele se scurteaza. Adica ne-am cam trasat drumul si mai tarziu facem doar mici corectii. Noi oamenii suntem precum vapoarele care isi schimba directia. Barcile pot sa vireze strans, pentru ca sunt usoare. Vapoarele mari au nevoie de distante mari, pentru ca duc incarcatura multa.
@pheideas: în principiu, ai dreptate…dar îmi place să cred că liniile drumurilor nu sunt atât de bine trasate încât să mai putem face doar mici corecţii…Cine ştie, unii poate mai nimeresc câte o intersecţie şi schimbă complet drumul?!
@pheideas: în principiu, ai dreptate…dar îmi place să cred că liniile drumurilor nu sunt atât de bine trasate încât să mai putem face doar mici corecţii…Cine ştie, unii poate mai nimeresc câte o intersecţie şi schimbă complet drumul?!
Planuri?Ce-s,masina?
Planuri?Ce-s,masina?
imi place sa ma plimb toamna, sa admir culorile, sa vad valurile si culorile copacilor …
@Rodica: that's the spirit! bravo ţie!
@Rodica: that's the spirit! bravo ţie!
@freeseodesign: valurile mai greu aici, dar e o idee bună
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept 
O carte superba! Poate am facut bine ca am citit-o abia dupa ce citisem deja multe carti de-ale lui. Te ajuta sa intelegi. Cred ca ar fi fost o greseala sa o citesc inaintea celorlalte. Sau cine stie, poate mi-ar fi placut oricum.
@Cami: aşa este, îl percepi pe Marquez mai bine citind-o după ce deja îi cunoşi romanele, numai că eu am citit-o acum cam la prea mult timp de la cărţile de Marquez pe care le-am citit, mai ales de la Un veac de singurătate, pe care musai o s-o recitesc
Sunt alte vremuri. Uitam sa citim, uitam sa mai avem idealuri sau sa ni le urmam pana in panzele albe. Daca ni se pare ca maine nu vom mai avea ce manca, ne vom abate serios de la ce ne propusesem. Putini mai sunt aceia care sa-si urmeze visul cu asemenea sacrificii.
Spre rusinea mea n-am citit decat "Un veac de singuratate". Sau, cel putin, de acesta-mi aduc aminte. Dar mi-a placut Marquez si mi s-a parut ca se aseamana cu Preda si-al lui "Morometii" (ca schela). Imi voi procura, insa "A trai pentru a-ti povesti viata". Trebuie doar sa-i vina randul la citit.
Imi place genul acesta de articol. Mai astept.
@QED: sunt vremuri care nu-mi plac
nu degeaba spun eu că mi-ar fi plăcut să mă fi născut în altă epocă 
Mă bucur că ţi-a plăcut
Am citit și eu săptămâna trecută "Deșertul pentru totdeauna" și mi-a plăcut foarte mult… vreau si cartea aceasta. Chiar acum ma pun sa o caut prin anticariatele online
Ooo da, Un veac de singuratate e o carte extraordinara. In mod sigur o voi reciti si eu candva.
"mediocritatea (…) care vrea să dăinuiască prin toate mijloacele, inclusiv bronzul, nu se mulţumeşte să dăinuiască. Uneori se simte ofensată. Şi pentru că nu-i poate contesta geniului valoarea, îi contestă sănătatea.[…] Ei pun suferinţa deasupra operei nu ca să admire eroismul celor care au înfruntat aceste suferinţe, ci pentru a căpăta dreptul să-i compătimească în loc să-i invidieze." – genială intuiţie…
Pana alaltaieri am fost in tara, in brasov, sibiu si bucuresti! Si numai toamna nu era! In a doua zi la bucuresti chiar 26 de grade! Ma simteam in august!
AM cumparat cartea "viata pe un peron" cu mult timp in urma, cred ca mai traia maestrul, inca. Si nu am reusit s-o termin. Nu mi-a palcut si, cum nu mereu putem spune si motivul, asa nici eu nu ma pot justifica. Nu mi-a placut si pace. Dar am citit "Calomnii mitologice" aparuta pe la "Adevarul", parca si am citit-o cu o viteza fantastica, adica am devorat-o. Eram precum un gurmand cu mancare preferata. Si, cred ca-l ador mult pentru felul acela de-a exprima mai mult partea plina a paharului, mai cu seama pentru ca-s o optimista cu state vechi, dar si pentru ca imi doresc ca lumea sa arate mai buna, mai bine si mai toleranta.
In "calomnii mitologice" exista multe recitiri si din "Scrisori imaginare", si din "Don Quijote in est".
Poate ca tocmai din motivul acesta (al evidentierii partii pline a paharului, de cele mai multe ori) il prefer pe Paler lui Cioran.
@Black Leviathan: cu tot soarele şi temperatura ridicată de zilele trecute, parcă tot atmosferă de toamnă a fost
Oricum, deja se răceşte de-acum 
@Bianca: am văzut că aceasta nu s-a reeditat, deci pe la anticariate într-adevăr…mai am şi eu câteva de Paler în plan, inclusiv Deşertul pentru totdeauna
@Delf: aici am extras din mai multe pagini câteva rânduri pe tema asta, dar e foarte fain povestită ideea mai pe larg
Bine ai revenit prin blogosferă!
@QED: N-am citit Viaţa pe un peron, cum spuneam mai sus, am citit puţin Paler, dar intenţionez să recuperez
Nu încape comparaţie între Paler şi Cioran…şi eu prefer oprimismul şi caut să văd jumătatea plină a paharului, dar, uneori, când cineva forţează nota în direcţia asta, devin sceptică…
am citit tot articolul dar cumva mintea mea a ramas blocata pe indrumarul de gigolo. cum naiba de a nimerit omu' ala la tine pe blog? =)) =)) =))
Cautand pumnul de ceapa ai reusit sa ajungi la tine pe blog?
Doar cand intorci binoclul
@Cami: am scris la un moment dat despre piesa de teatru Gigolo în timpul liber, când habar nu aveam că "gigolo" are atâta căutare
@bogdanic: să ştii că nu
) cine ştie pe a câta pagină era…am ajuns pe un site în care scria despre film, cu traducerea numelui, şi apoi am căutat mai multe despre film cu numele original 
Ma amuza de fiecare data astfel de cautari, dar si articolele cu privire la acestea.
Ciudat e ca nu am incercat niciodata sa fac o astfel de statistica pt site-ul meu, cine site ce gigolo sau filme porno sunt cautate si la mine
@Jovi: tre' să fac şi eu o căutare despre cum devii gigolo că devin curioasă
) trebuie neapărat să încerci, mie mi-a făcut ziua 
din cate stiu, marquez nu si-a continuat lucrul la memorii din cauza bolii, asa ca vivir para contarla o sa fie probabil singurul volum. pacat, e interesant sa vezi ce l-a influentat din copilarie si ar fi fost interesante si detalii din perioada in care si-a scris romanele
cred ca este una dintre cele mai 'vizuale' carti pe care le-am citit, daca se poate spune asa
cred ca este una dintre cele mai 'vizuale' carti pe care le-am citit, daca se poate spune asa
@Alin: citisem la un moment dat că a fost gata şi volumul II, dar nu mai ştiu pe unde, o să mai caut despre asta. În mod cert, la noi nu a apărut decât primul…
@Alin: dacă nu ai citit încă, trebuie să încerci Peixoto, e de-asemenea foarte expresiv şi "vizual"
@Alin: dacă nu ai citit încă, trebuie să încerci Peixoto, e de-asemenea foarte expresiv şi "vizual"
Cat's cradle & The Cantebury Tales
Nice quizz 
Ma bucur ca ti-a placut, si pe mine m-a amuzat teribil!
am auzit de el, insa nu am citit nimic (a scris 2 romane pana acum, nu?). ms ptr recomandare oricum
am auzit de el, insa nu am citit nimic (a scris 2 romane pana acum, nu?). ms ptr recomandare oricum
Asa grait-a Zarathustra de Nietzsche
foarte fain testuletul. L-am facut doar pe unul din ele.
http://camiachim.com/blog/2010/11/tu-ce-carte-esti/
Hihi, io's zgomotul si furia lui faulkner. :-s m-o nimerit la fix. la celalalt mi-a iesit where the sidewalks ends.
Interesanta postare, iar rezultatul a fost: Cat's cradle & The Iliad
Hai ca ma duc si eu sa-mi incerc norocul!
http://dresordeunicorn.blogspot.com/2010/11/ce-carte-sunt.html
Siddharta si The Moon Is a Harsh Mistress. Din pacate nu le-am citit, dar am de gand.
Foarte buna descrierea. Drastica.
gata la mine,nici nu stiu cum sa le iau:
http://inelulluigyges.wordpress.com/2010/11/27/azisunt-cartei-mainemai-vad-eu/
ma asteptam sa faca "ping" linkul de la blogul meu la al tau. Dar cum nu face, dau eu linkul direct aici:
http://trifoicupatrufoi.wordpress.com/2010/11/27/ce-carte-sunt/
Eu sunt "love in the time of cholera".
AS rade,a dica rad, dar nu ma poti auzi. Inchipuieste-ti 
@Thornofrose: Cat's cradle n-am citit, deşi am auzit despre ea, dar The Cantebury Tales sună tare bine
Mă bucur că ţi-a plăcut 
@Cami: wow, Nietzsche! Vin în vizită să citesc şi explicaţia
@capricornk13: daa, tare simpatic
când l-am văzut la tine n-am rezistat 
@Ana Marin: Iliada?! Nu bănuiam că sunt şi din antichitate
@Tomata cu scufiţă: Faulkner! Ah, ce răspunsuri tre' să fi dat tu pe-acolo! Tre' să văd şi descrierea
@Dresor de Unicorn: de aia cu luna nu am auzit, dar Siddharta e una din povestirile lui Hesse, mie mi-a plăcut f mult, ţi-o recomand
@trifoicupatrufoi: blogspotul nu are opţiunea cu ping
dar mulţam de link 
@Rodica: vin să văd ce şi cum că sunt curioasă
@QED: e frumos să fii cartea asta, chiar dacă explicaţia…ce să zic?! e cam de râs
Te pupez! Am preluat și eu și dacă ești curioasă, fă-mi o vizită
@LiaLia: mulţam de preluare! Venit, văzut, comentat
Faine cărţi 
Toate au un scop si asta trebuie "sadit" copiilor de mici; atunci se nasc viitorii consumatori frenetici, snobii, ahtiatii dupa orice e la moda. Tot e bine, ca se duc 4 muschetarite sa salveze 1 print
Am vazut de curand o scena nostima intr-un film: o tipa care batea tot ce misca (armate intregi de tipi musculosi
), cade lata cand primeste o palma peste obraz 
– çause nu merg ping-back-urile – ma rezum la a te anunta ca le-am facut si io.
mai, dar papusile astea sunt chiar frumoase
)
@tetris: da, din păcate, totul gravitează în jurul măreţului scop al consumului…nu mai contează ce, contează doar să fie cât mai mult din cât mai multe…
@Cami: aoleu, nu mai zice
nu am dubii că, dacă eram copil acum, aş fi ales Barbie faţă de alte jucării…în nici un caz nu e vina copiilor şi nici chiar a părinţilor, până la un punct…până la urmă, nu poţi înfrânge la nesfârşit voia unui copil care asta vede şi asta-şi doreşte…
Frumos. Si cand ma gandesc ca o vazusem cu ani multi in urma si imi facusem o parere proasta despre ea – o surpriza cu atat mai frumoasa azi.
Frumos. Si cand ma gandesc ca o vazusem cu ani multi in urma si imi facusem o parere proasta despre ea – o surpriza cu atat mai frumoasa azi.
@călăuza: îţi recomand Jurnalul ei şi garantez că o să ai o părere foarte bună despre ea
@călăuza: îţi recomand Jurnalul ei şi garantez că o să ai o părere foarte bună despre ea
Fragmentele pe care le-ai redat sunt de-a dreptul tulburătoare… M-au impresionat mai mult decât filmuleţul.
Fragmentele pe care le-ai redat sunt de-a dreptul tulburătoare… M-au impresionat mai mult decât filmuleţul.
@Delf: adevărul e că filmuleţul e altceva decât ce am citit scris de ea, dar oricum mai rar aşa oameni şi merită toată atenţia
@Delf: adevărul e că filmuleţul e altceva decât ce am citit scris de ea, dar oricum mai rar aşa oameni şi merită toată atenţia
Asa e. Eu am avut o Barbie de-aia trendy la vremea respectiva, dar cand am intrat in Diverta spre exemplu acum cateva luni sau un an si am vazut niste papusi de colectie… as fi dat Barbie aia oricand pentru o papusa de-aia. Unele chiar sunt foarte frumoase. Si asa adult si mi-ar placea una
)
Nu agreez astfel de carti, dar am citit ce-ai scris si ma aliez cu cele scrise de Ritzer. Despre nimic si ceva, despre sarbatori globalizate, despre totul.
Nu agreez astfel de carti, dar am citit ce-ai scris si ma aliez cu cele scrise de Ritzer. Despre nimic si ceva, despre sarbatori globalizate, despre totul.
Îmi permit să-ţi recomand şi lucrările lui Baudrillard. Sunt savuroase.
Ah, şi Lipovetsky merită citit.
Foarte faină recenzia ta.
Îmi permit să-ţi recomand şi lucrările lui Baudrillard. Sunt savuroase.
Ah, şi Lipovetsky merită citit.
Foarte faină recenzia ta.
Hei, la partea a II-a si eu sunt Jane Eyre.
@Delf: mulţam pentru apreciere şi recomandări
notat şi le voi citi, mi s-a deschis şi mai mult apetitul pentru temă şi gen 
@Delf: mulţam pentru apreciere şi recomandări
notat şi le voi citi, mi s-a deschis şi mai mult apetitul pentru temă şi gen 
@QED: şi eu credeam că nu le agreez, chiar nu mă aşteptam "să mă prindă", m-a atras foarte mult tema şi ideile de pe copertă pe care le-am citat la începutul postării. Acum, că mi-a plăcut asta, o să mai încerc şi altele
Da, din păcate, are dreptate…e drept că, aşa cum spuneam, explică şi avantajele culturii consumului şi e greu de stabilit dacă sunt mai multe avantaje sau mai multe dezavantaje…
@QED: şi eu credeam că nu le agreez, chiar nu mă aşteptam "să mă prindă", m-a atras foarte mult tema şi ideile de pe copertă pe care le-am citat la începutul postării. Acum, că mi-a plăcut asta, o să mai încerc şi altele
Da, din păcate, are dreptate…e drept că, aşa cum spuneam, explică şi avantajele culturii consumului şi e greu de stabilit dacă sunt mai multe avantaje sau mai multe dezavantaje…
@Irina: am văzut deja la tine şi, între timp, am aflat despre prima carte care-ţi ieşise că e faină
Producatorii au gasit de cuviinta ca, la premiera, sa dea si o mapa de presa, o brosura, ce continua numele, datele biografice si figurile tuturor personajelor din film. Interesanta deoarece, ca si tine, am cunoscut prea putin fetele celor din umbra sau chiar din prim-plan, cei doi dictatori fiind mereu personajele principale ale oricarei filmari.
M-am gandit si eu la an, nume, data, enuntarea evenimentului prezentate in film, dar Ujica a facut aici un lucru foarte bun: suntem in fata unei autobiografii, iar intr-un astfel de film-montaj nu e nevoie nici de precizari, nici de comentariu din spate. El a trebuit prezentat asa cum a fost: cu bune (multe dintre ele doar aparent bune), cu rele. Iar spectatorul va prinde din acest amalgam tot ce doreste, indiferent daca a trait sau nu pe acel timp.
Din imagini, pentru un spectator inteligent, chiar necunoscator, totul este negativ din punctul de vedere al caracterizarii "autobiografice" a lui Ceausescu.
Producatorii au gasit de cuviinta ca, la premiera, sa dea si o mapa de presa, o brosura, ce continua numele, datele biografice si figurile tuturor personajelor din film. Interesanta deoarece, ca si tine, am cunoscut prea putin fetele celor din umbra sau chiar din prim-plan, cei doi dictatori fiind mereu personajele principale ale oricarei filmari.
M-am gandit si eu la an, nume, data, enuntarea evenimentului prezentate in film, dar Ujica a facut aici un lucru foarte bun: suntem in fata unei autobiografii, iar intr-un astfel de film-montaj nu e nevoie nici de precizari, nici de comentariu din spate. El a trebuit prezentat asa cum a fost: cu bune (multe dintre ele doar aparent bune), cu rele. Iar spectatorul va prinde din acest amalgam tot ce doreste, indiferent daca a trait sau nu pe acel timp.
Din imagini, pentru un spectator inteligent, chiar necunoscator, totul este negativ din punctul de vedere al caracterizarii "autobiografice" a lui Ceausescu.
Biografie, sau autobiografie ? Este cumva o confuzie ?
Biografie, sau autobiografie ? Este cumva o confuzie ?
foarte interesant, o sa iau si eu cartea
merci de sugestie
foarte interesant, o sa iau si eu cartea
merci de sugestie
@Jovi: bună ideea cu mapa de presă, mi-ar fi folosit şi mie
Da, caracterizarea subliniază aspectele negative, mai mult, cuplul apare de multe ori de-a dreptul grotesc, ceea ce nu este nici un artificiu, doar pura realitate…Accentul este oricum pus pe el, e drept că şi ea este foarte prezentă, dar destul de în umbră, ca să zic aşa.
@Jovi: bună ideea cu mapa de presă, mi-ar fi folosit şi mie
Da, caracterizarea subliniază aspectele negative, mai mult, cuplul apare de multe ori de-a dreptul grotesc, ceea ce nu este nici un artificiu, doar pura realitate…Accentul este oricum pus pe el, e drept că şi ea este foarte prezentă, dar destul de în umbră, ca să zic aşa.
@pheideas: Nu este nici o confuzie. Filmul nu este unul biografic, nu intervine nici un "povestitor" care să detalieze biografia lui Ceaşescu, ci este compus din fragmente filmate în timpul dictaturii, evident, cu acordul lui Ceaşescu. Este practic o compilaţie de scene admise de acesta, care, deci, reflectă cum ar fi vrut să fie perceput, exact cum ar fi o autobiografie.
Andrei Ujică explică astfel:
"Există un nivel de ironie al titlului, dar pentru mine era singura perspectivă posibilă. Există o arhivă de imagini controlate de Ceauşescu şi de maşina lui de propagandă şi dacă încerci să faci un film folosindu-le, nu-l poţi face decât prin ochii lui. Nu puteam face un film numit «Biografia lui Nicolae Ceauşescu» pentru că nu aveam imagini pentru aşa ceva."
@pheideas: Nu este nici o confuzie. Filmul nu este unul biografic, nu intervine nici un "povestitor" care să detalieze biografia lui Ceaşescu, ci este compus din fragmente filmate în timpul dictaturii, evident, cu acordul lui Ceaşescu. Este practic o compilaţie de scene admise de acesta, care, deci, reflectă cum ar fi vrut să fie perceput, exact cum ar fi o autobiografie.
Andrei Ujică explică astfel:
"Există un nivel de ironie al titlului, dar pentru mine era singura perspectivă posibilă. Există o arhivă de imagini controlate de Ceauşescu şi de maşina lui de propagandă şi dacă încerci să faci un film folosindu-le, nu-l poţi face decât prin ochii lui. Nu puteam face un film numit «Biografia lui Nicolae Ceauşescu» pentru că nu aveam imagini pentru aşa ceva."
N-am vazut filmul si, deoarece am lasat-o moale cu tv-ul, nici informata nu-s. Se poate sa-i fi facut reclama vreo televiziune, dar habar n-am. Insa il voi cauta, poate am noroc.
N-am vazut filmul si, deoarece am lasat-o moale cu tv-ul, nici informata nu-s. Se poate sa-i fi facut reclama vreo televiziune, dar habar n-am. Insa il voi cauta, poate am noroc.
@QED: şi eu sunt de mai multă vreme într-o perioadă mai fără tv
de filmul ăsta am aflat pe net şi l-am văzut la cinema, nu ştiu dacă-l găseşti deocamdată în altă parte decât pe marile ecrane…oricum, eu zic că merită văzut.
@QED: şi eu sunt de mai multă vreme într-o perioadă mai fără tv
de filmul ăsta am aflat pe net şi l-am văzut la cinema, nu ştiu dacă-l găseşti deocamdată în altă parte decât pe marile ecrane…oricum, eu zic că merită văzut.
M-ai făcut curioasă. Cred că aş avea multe de învăţat din cartea asta. Ms, Rontz.
Imi place ce spui. Si sa nu te opresti di a scrie despre cartile pe care le citesti. pare interesanta cartea si ma alatur celor pe care le-ai spus despre iubire si despre monetizarea sau devalorizarea ei. Din pacate, aceasta este realitatea. Insa nu toti traim in ea, nu? Foarte frumoasa povestea despre trairea vietii de dupa viata. E realista.
@QED: mulţam fain!
Din fericire sau uneori din păcate, nu toţi trăim în realitatea asta 
Cata nevoie aveam sa aud asta….. Multumesc mult.
Cata nevoie aveam sa aud asta….. Multumesc mult.
Cred ca fiecare dintre noi are tendinta aceasta. In teorie stam bine si gandim a la carte, insa in practica uitam ca ne-am propus sa fim obiectivi, sa nu-i innebunim pe ceilalti cu problemele noastre, sa nu le insuflam direct sau indirect propriile dorinte. Si noi, la randul nostru, am fost pusi des in situatia de a nu putea refuza pe cineva. Mi se intampla mie acum, cu sarbatorile. Cea mai buna prietena vrea sa petrecem sarbatorile impreuna, desi mie mi-ar placea sa ma duc doar de Revelion sau doar de Craciun. Si nu stiu cum sa-i dau vestea cu multe menajamente ca sa n-o supar, desi stiu ca prietenia noastra va suporta orice i-as spune referitor la acest subiect.
Cred ca fiecare dintre noi are tendinta aceasta. In teorie stam bine si gandim a la carte, insa in practica uitam ca ne-am propus sa fim obiectivi, sa nu-i innebunim pe ceilalti cu problemele noastre, sa nu le insuflam direct sau indirect propriile dorinte. Si noi, la randul nostru, am fost pusi des in situatia de a nu putea refuza pe cineva. Mi se intampla mie acum, cu sarbatorile. Cea mai buna prietena vrea sa petrecem sarbatorile impreuna, desi mie mi-ar placea sa ma duc doar de Revelion sau doar de Craciun. Si nu stiu cum sa-i dau vestea cu multe menajamente ca sa n-o supar, desi stiu ca prietenia noastra va suporta orice i-as spune referitor la acest subiect.
@Dresor de Unicorn: mă bucur dacă te-a ajutat în vreun fel postarea
Mulţam şi eu 
@Dresor de Unicorn: mă bucur dacă te-a ajutat în vreun fel postarea
Mulţam şi eu 
@QED: Aceştia sunt prietenii adevăraţi, cei care te înţeleg, care îţi acceptă alegerile şi nu se supără…Personal, mă bucur de astfel de prieteni, poate şi pentru că sunt destul de sinceră de fel, uneori dureros de sinceră. Dar trebuie să oferim şi noi la rândul nostru aceeaşi înţelegere
Normal, nu putem fi mereu şi cu toată lumea aşa, dar cei care-ţi lasă libertatea de a alege fără a te judeca, fără a o lua personal, sunt oamenii pe care poţi conta într-adevăr…
@QED: Aceştia sunt prietenii adevăraţi, cei care te înţeleg, care îţi acceptă alegerile şi nu se supără…Personal, mă bucur de astfel de prieteni, poate şi pentru că sunt destul de sinceră de fel, uneori dureros de sinceră. Dar trebuie să oferim şi noi la rândul nostru aceeaşi înţelegere
Normal, nu putem fi mereu şi cu toată lumea aşa, dar cei care-ţi lasă libertatea de a alege fără a te judeca, fără a o lua personal, sunt oamenii pe care poţi conta într-adevăr…
si eu aveam nevoie… si nu mai stiu ce sa spun.
multumesc.
si eu aveam nevoie… si nu mai stiu ce sa spun.
multumesc.
@Delf: sunt încântată dacă ai găsit interesant ce am scris, cred toţi am fost pe ambele feţe ale monedei de nenumărate ori…
@Delf: sunt încântată dacă ai găsit interesant ce am scris, cred toţi am fost pe ambele feţe ale monedei de nenumărate ori…
Sigur am fost in ambele ipostaze cu totii ! Asta oricum e valabil aproape in toate situatiile…
Sigur am fost in ambele ipostaze cu totii ! Asta oricum e valabil aproape in toate situatiile…
Interesant subiect si foarte misto post-ul! Ca de obicei, sunt acord
Dar recunosc ca am invatat mai anevoios aceasta lectie.
Interesant subiect si foarte misto post-ul! Ca de obicei, sunt acord
Dar recunosc ca am invatat mai anevoios aceasta lectie.
@Dresor de Unicorn: exact, e valabil în aproape toate situaţiile şi tocmai de-asta avem toate şansele să putem fi obiectivi
@Dresor de Unicorn: exact, e valabil în aproape toate situaţiile şi tocmai de-asta avem toate şansele să putem fi obiectivi
@Cami: Mulţam frumos! Nici nu mă îndoiam că ai învăţat lecţia asta, mai ales că am remarcat şi am apreciat din postările tale obiectivitatea
Cu atât mai mult puteam să bag mâna în foc că vei fi de acord 
)
@Cami: Mulţam frumos! Nici nu mă îndoiam că ai învăţat lecţia asta, mai ales că am remarcat şi am apreciat din postările tale obiectivitatea
Cu atât mai mult puteam să bag mâna în foc că vei fi de acord 
)
Dai dovada de maturitate cand incepi sa intelegi ca asa trebuie sa stea lucrurile; numai copiii ar trebui sa se supere cand nu faci ca iei. In prieteniile foarte apropiate si in cuplu, de multe ori, unul din parteneri devine foarte posesiv si cere atentie maxima de la celalalt, sufocandu-i libertatea. Este prost inteleasa iubirea si duce la chestii nasoale, in genral. Cand e vorba de relatia parinte-copil e si mai grav…
interesant postul, ca de obicei!
Dai dovada de maturitate cand incepi sa intelegi ca asa trebuie sa stea lucrurile; numai copiii ar trebui sa se supere cand nu faci ca iei. In prieteniile foarte apropiate si in cuplu, de multe ori, unul din parteneri devine foarte posesiv si cere atentie maxima de la celalalt, sufocandu-i libertatea. Este prost inteleasa iubirea si duce la chestii nasoale, in genral. Cand e vorba de relatia parinte-copil e si mai grav…
interesant postul, ca de obicei!
@tetris: mulţam fain pentru apreciere! în relaţia părinte-copil, e, poate, şi cel mai greu să nu fii subiectiv, pentru că fiecare părinte are tedinţa de a oferi copilului viziunea lui despre lume, despre adevăr, şi e absolut normal…dar, pe cât posibil, este bine să fie lăsat şi copilul să-şi dezvolte propria abordare, în funcţie şi de personalitate…În dragoste, nu mai zic, mie mi se pare esenţial să accepţi libertatea celuilalt de a fi el însuşi/ ea însăşi, nu ceea ce ne-am dori noi.
@tetris: mulţam fain pentru apreciere! în relaţia părinte-copil, e, poate, şi cel mai greu să nu fii subiectiv, pentru că fiecare părinte are tedinţa de a oferi copilului viziunea lui despre lume, despre adevăr, şi e absolut normal…dar, pe cât posibil, este bine să fie lăsat şi copilul să-şi dezvolte propria abordare, în funcţie şi de personalitate…În dragoste, nu mai zic, mie mi se pare esenţial să accepţi libertatea celuilalt de a fi el însuşi/ ea însăşi, nu ceea ce ne-am dori noi.
Am o prietena adevarata si nu-i usor sa gasesti astfel de oameni: sinceri si care sa-ti respecte deciziile, chiar daca nu le inteleg intotdeauna.
Am o prietena adevarata si nu-i usor sa gasesti astfel de oameni: sinceri si care sa-ti respecte deciziile, chiar daca nu le inteleg intotdeauna.
Cu alte cuvinte, sunt multumite si cu… multi-multi copii…
Cu alte cuvinte, sunt multumite si cu… multi-multi copii…
Citisem şi eu, undeva, că femeile nu vorbesc niciodată singure, iar bărbaţii nu vorbesc niciodată cuiva.
Citisem şi eu, undeva, că femeile nu vorbesc niciodată singure, iar bărbaţii nu vorbesc niciodată cuiva.
@Delf: Aoleu, cum adică femeile nu vorbesc niciodată singure?! Woops
) La partea cu bărbaţii…sună interesant şi plauzibil 
@Delf: Aoleu, cum adică femeile nu vorbesc niciodată singure?! Woops
) La partea cu bărbaţii…sună interesant şi plauzibil 
@Jovi: ar trebui să ne facem toate educatoare
@Jovi: ar trebui să ne facem toate educatoare
Ce vor femeile?
Nu mă mir că mai există cineva care se întreaba asta, dar mă mai mir că unii chiar încearcă să răspundă…
Ce vor femeile?
Nu mă mir că mai există cineva care se întreaba asta, dar mă mai mir că unii chiar încearcă să răspundă…
@Bianca: Păi ăsta este şi va rămâne misterul omeniri şi după ce se vor fi elucidat altele
@Bianca: Păi ăsta este şi va rămâne misterul omeniri şi după ce se vor fi elucidat altele
Interesanta postarea si abordarea… Cred că în unele situaţii, ca să nu spun în majoritatea, simplitatea şi adevărul sunt cele mai bune soluţii. Avem tendinţa să ne complicăm existenţa şi să o bulversăm şi pe a celor care ne suportă cu stoicism micile capricii de moment: partenerii de viaţă, prietenii, părinţii etc. Învăţam tot timpul, evoluăm, alegem…
Interesanta postarea si abordarea… Cred că în unele situaţii, ca să nu spun în majoritatea, simplitatea şi adevărul sunt cele mai bune soluţii. Avem tendinţa să ne complicăm existenţa şi să o bulversăm şi pe a celor care ne suportă cu stoicism micile capricii de moment: partenerii de viaţă, prietenii, părinţii etc. Învăţam tot timpul, evoluăm, alegem…
Eu sunt femeie. Nu-s de acord. Chiar se cearta pentru bani, sex si altele, dar cred ca s-ar certa mai rar daca ar fi mai multe persoane in familie. Distribuirea atentiei catre mai multe persoane este normal sa ia din timpul acordat fiecareia. Sotul va fi mai fericit ca cicalitoarele fraze vor fi mai scurte si mai rare, dar va fi nemultumit caci va trebui sa-si imparta iubirea sotiei cu cea pentru copii. Se stie ca omul nu va fi niciodata multumit. Nici femeile, ca o consecinta logica.
Eu sunt femeie. Nu-s de acord. Chiar se cearta pentru bani, sex si altele, dar cred ca s-ar certa mai rar daca ar fi mai multe persoane in familie. Distribuirea atentiei catre mai multe persoane este normal sa ia din timpul acordat fiecareia. Sotul va fi mai fericit ca cicalitoarele fraze vor fi mai scurte si mai rare, dar va fi nemultumit caci va trebui sa-si imparta iubirea sotiei cu cea pentru copii. Se stie ca omul nu va fi niciodata multumit. Nici femeile, ca o consecinta logica.
Ce vor femeile ? … Cand ?
Ce vor femeile ? … Cand ?
@Lolita: mulţam!
aşa este, dar ştii că cel mai complicat e să faci ca lucrurile să fie simple 
mda, ne complicăm existenţa, ne bulversăm reciproc existenţele şi, cumva, e normal să facem asta, pentru că nimeni nu e perfect şi fiecare este altfel, ca să zic aşa…
@Lolita: mulţam!
aşa este, dar ştii că cel mai complicat e să faci ca lucrurile să fie simple 
mda, ne complicăm existenţa, ne bulversăm reciproc existenţele şi, cumva, e normal să facem asta, pentru că nimeni nu e perfect şi fiecare este altfel, ca să zic aşa…
@pheideas: goooood point!
@pheideas: goooood point!
@QED: Interesantă viziune
mda, că oamenii sunt destul de posesivi, nu toţi şi nu exagerat, dar e posibil să ai dreptate…Cât despre faptul că suntem veşnici nemulţumiţi…ufff, să fie chiar aşa?! eu sper totuşi că nu 
@QED: Interesantă viziune
mda, că oamenii sunt destul de posesivi, nu toţi şi nu exagerat, dar e posibil să ai dreptate…Cât despre faptul că suntem veşnici nemulţumiţi…ufff, să fie chiar aşa?! eu sper totuşi că nu 
Mersi pentru leapsa! E tare draguta! Am sa raspund negresit la ea!
Hihi, foarte drăguță! Nu o să uit de ea
Pupez
Frumosa leapsa..frumoase amintiri
..deci si tu cu Lambada 
, multumesc!
iuuui ce leapșă faină :*
@Irina: cu multă plăcere! merci şi eu că nici n-am apucat să răspund şi tu deja ai preluat-o
@Fly2sky: dap, am reascultat cu plăcere la tine săpt trecută
cu plăcere 
@Bianca: a, dacă-ţi surâde, te rog, serveşte-te
consideră-te lepşuită 
Pentru mine elasticul era si joc de interior, desi aveam vecini sub noi. Ratele si vanatorii imi placea foarte mult
Multumesc de preluare!
Cu tot respectul pentru nenea Vonnegut, dar argumentul lui nu mi se pare suficient de ţeapăn pentru a-şi sprijini generalizarea pe el. Eu pricep ce mesaj vrea să transmită dar cred că generalizând nu a ales cea mai potrivită metodă. Atunci cînd te căsătoreşti te alegi cu o singură persoană doar dacă asta vrei (iar dacă celălalt nu vrea, atunci e explicabil de ce se duce pe rîpă căsătoria
sau, în cazuri rare, cînd partenerul nu (mai) are părinţi, bunici, veri, prieteni, etc. În rest, cam toţi avem destui membri de familie chiar dacă suntem lipsiţi de un frate sau de o soră. Părinţi care au la rîndul lor părinţi (bunicii noştri), surori/fraţi ai părinţilor care au copii (veri) care au la rîndul lor copii ş.a.m.d. Ca să nu mai pun la socoteală prietenii, amicii. O mulţime de indivizi care te ajută să nu te limitezi la a relaţiona doar cu partenerul de viaţă.
Ceea ce se întîmplă este posesivitatea şi egoismul, uneori extreme, care încep să se manifeste după căsătorie. Unul din parteneri, sau amîndoi, ajunge să se considere un fel de proprietar al celuilalt şi să-i impună restrîngerea ariei de atenţie numai asupra sa, ori în procent cît mai mare posibil crezînd că asta este singura dovadă palpabilă de iubire. Asta deşi înainte de eveniment, deşi nu se vedeau atît de des şi nu petreceau majoritatea timpului împreună, nu existau astfel de probleme.
După mine, căsătoria ar trebui să aducă siguranţă într-un cuplu (de-acum trăţi împreună şi vă vedeţi zilnic). Însă se pare că în multe cazuri aduce incertitudine şi teamă. Şi asta pentru începi să-l vezi pe celălalt ca pe un obiect ce-l posezi. Pentru mulţi căsătoria nu reprezintă comuniune, ci posesiune.
Cu tot respectul pentru nenea Vonnegut, dar argumentul lui nu mi se pare suficient de ţeapăn pentru a-şi sprijini generalizarea pe el. Eu pricep ce mesaj vrea să transmită dar cred că generalizând nu a ales cea mai potrivită metodă. Atunci cînd te căsătoreşti te alegi cu o singură persoană doar dacă asta vrei (iar dacă celălalt nu vrea, atunci e explicabil de ce se duce pe rîpă căsătoria
sau, în cazuri rare, cînd partenerul nu (mai) are părinţi, bunici, veri, prieteni, etc. În rest, cam toţi avem destui membri de familie chiar dacă suntem lipsiţi de un frate sau de o soră. Părinţi care au la rîndul lor părinţi (bunicii noştri), surori/fraţi ai părinţilor care au copii (veri) care au la rîndul lor copii ş.a.m.d. Ca să nu mai pun la socoteală prietenii, amicii. O mulţime de indivizi care te ajută să nu te limitezi la a relaţiona doar cu partenerul de viaţă.
Ceea ce se întîmplă este posesivitatea şi egoismul, uneori extreme, care încep să se manifeste după căsătorie. Unul din parteneri, sau amîndoi, ajunge să se considere un fel de proprietar al celuilalt şi să-i impună restrîngerea ariei de atenţie numai asupra sa, ori în procent cît mai mare posibil crezînd că asta este singura dovadă palpabilă de iubire. Asta deşi înainte de eveniment, deşi nu se vedeau atît de des şi nu petreceau majoritatea timpului împreună, nu existau astfel de probleme.
După mine, căsătoria ar trebui să aducă siguranţă într-un cuplu (de-acum trăţi împreună şi vă vedeţi zilnic). Însă se pare că în multe cazuri aduce incertitudine şi teamă. Şi asta pentru începi să-l vezi pe celălalt ca pe un obiect ce-l posezi. Pentru mulţi căsătoria nu reprezintă comuniune, ci posesiune.
@tetris: corect, era şi de interior
puneam elasticul de picioarele de la scaune…cine a avut fraţi, surori, mare noroc 
@Saturnianul: dom'le, dar în serios ai luat-o
A te limita sau nu la o singură persoană în ce priveşte interacţiunea socială, înainte sau după căsătorie, este o chestiune de alegere (proastă) a unora care înţeleg cuplul greşit.
Pe de altă parte, excluzând persoanele care sunt posesive şi geloase spre limita patologicului, uneori posesivitatea este stârnită de nesiguranţa pe care celălalt o creează în mod real, situaţie în care, în loc să se observe problemele reale ale cuplului, se stagnează în jurul posesivităţii care dă oricum discuţii şi certuri.
Dar nu întotdeauna posesivitatea este problema pentru că am observat oameni care şi-au manifestat pornirea asta numai într-o relaţie din mai multe pe care le-au avut, de exemplu. Problemele sunt comunicarea în cuplu, sentimentele, viziunile diferite despre cuplu în general şi raportarea la cuplul făcut de cele două persoane…acestea creează nişte raporturi care determină pe cel nesigur să devină posesiv, chiar dacă, poate, în alte contexte nu ar fi aşa.
@Saturnianul: dom'le, dar în serios ai luat-o
A te limita sau nu la o singură persoană în ce priveşte interacţiunea socială, înainte sau după căsătorie, este o chestiune de alegere (proastă) a unora care înţeleg cuplul greşit.
Pe de altă parte, excluzând persoanele care sunt posesive şi geloase spre limita patologicului, uneori posesivitatea este stârnită de nesiguranţa pe care celălalt o creează în mod real, situaţie în care, în loc să se observe problemele reale ale cuplului, se stagnează în jurul posesivităţii care dă oricum discuţii şi certuri.
Dar nu întotdeauna posesivitatea este problema pentru că am observat oameni care şi-au manifestat pornirea asta numai într-o relaţie din mai multe pe care le-au avut, de exemplu. Problemele sunt comunicarea în cuplu, sentimentele, viziunile diferite despre cuplu în general şi raportarea la cuplul făcut de cele două persoane…acestea creează nişte raporturi care determină pe cel nesigur să devină posesiv, chiar dacă, poate, în alte contexte nu ar fi aşa.
oh,da,asa e…elasticul pana la gat!
))))))
Pai am luat-o in serios fiindca mi s-a parut ca si dinsul tot serios a scris. Sau, de fapt, facea misto?
Pai am luat-o in serios fiindca mi s-a parut ca si dinsul tot serios a scris. Sau, de fapt, facea misto?
@Rodica: ziceam eu bine: cine ştie cunoaşte
ce-ar fi să mai jucăm acum?! 
))))
@Saturnianul: da, el chiar scria serios despre asta, în stilul ironic şi amuzant în care o face despre orice. Eu făceam un pic mişto de cât de serios ai luat-o tu
@Saturnianul: da, el chiar scria serios despre asta, în stilul ironic şi amuzant în care o face despre orice. Eu făceam un pic mişto de cât de serios ai luat-o tu
hahaha si eu "saream la gat"
) ratele si vanatorii, flori fete si baieti… oo cred ca ne jucam aceleasi chestii 
dar uite ca mie nu mi-a dat prin cap niciodata sa ma bag in pantofii mamei cu papucii mei cu tot. foarte tare!
Hai ca ma apuc si eu sa depan amintiri
Eu mi-am facut cadou filmul cu Amelie. Mi s-a parut ca e demn de o vizionare in prag de un nou an. Multumesc pentru recomandari.
Eu mi-am facut cadou filmul cu Amelie. Mi s-a parut ca e demn de o vizionare in prag de un nou an. Multumesc pentru recomandari.
Dintre toate acestea, eu deja am bifat: Le concert, Jeux d'enfants, Amelie(sunt fan Audrey Tautou), si jurnalul Oanei Pellea. Interesanta idee cu acest post!
Dintre toate acestea, eu deja am bifat: Le concert, Jeux d'enfants, Amelie(sunt fan Audrey Tautou), si jurnalul Oanei Pellea. Interesanta idee cu acest post!
@Cami: din ce-am citit deja pe la tine, ne jucam cam aceleaşi chestii, mai puţin cu păpuşi barbie
@QED: Super! E bun de o vizionare oricând, dar mai ales acum
Cu multă plăcere, aştept impresii 
@QED: Super! E bun de o vizionare oricând, dar mai ales acum
Cu multă plăcere, aştept impresii 
@Ana Marin: Le-ai bifat pe cele mai faine
Aha, încă un fan Audrey Tautou 
Anul trecut scriam ce cărţi şi filme am primit eu, anul ăsta am zis să recomand şi altora
@Ana Marin: Le-ai bifat pe cele mai faine
Aha, încă un fan Audrey Tautou 
Anul trecut scriam ce cărţi şi filme am primit eu, anul ăsta am zis să recomand şi altora
Eu as mai juca;pot(inca)sa ridic piciorul foarte sus,pana aproape de cap,asa ca…
))))))))))
Ce tare!!!
@Rodica: wow!!! m-ai lăsat fără replică
@Cami: mă bucur că te-a amuzat şi pe tine
Interesantă ideea ta cu această postare…
) Şi pentru că începe febra cumpărăturilor, ce ne facem în ce priveşte cadoul perfect ? 
Cu siguranţă aş alege pentru cadouri " Jurnalul" veridic şi plin de "suflet" al Oanei Pellea, " Pescăruşul Jonathan Livingstone " R. Bach care este printre cărţile mele preferate şi aş fi foarte atentă 
în mâinile cui va ajunge cartea pentru că nu toţi doresc să-şi depăşească limitele sau să se reinventeze, pentru cei mici aş merge la sigur cu "Aventurile lui Habarnam" pentru că şi mie prichindeii din Oraşul Florilor mi-au înflăcărat imaginaţia. Pentru cei veşnic îndrăgostiţi mi se pare un cadou potrivit "Poveşti de dragoste la prima vedere". La filme aş alege mai degrabă cadouri de suflet – şi tu ai optat pentru nişte filme deosebite deci… – destinul lui Amelie first place, than Jeux d*enfants şi poate The unbearable lightness of being…
Interesantă ideea ta cu această postare…
) Şi pentru că începe febra cumpărăturilor, ce ne facem în ce priveşte cadoul perfect ? 
Cu siguranţă aş alege pentru cadouri " Jurnalul" veridic şi plin de "suflet" al Oanei Pellea, " Pescăruşul Jonathan Livingstone " R. Bach care este printre cărţile mele preferate şi aş fi foarte atentă 
în mâinile cui va ajunge cartea pentru că nu toţi doresc să-şi depăşească limitele sau să se reinventeze, pentru cei mici aş merge la sigur cu "Aventurile lui Habarnam" pentru că şi mie prichindeii din Oraşul Florilor mi-au înflăcărat imaginaţia. Pentru cei veşnic îndrăgostiţi mi se pare un cadou potrivit "Poveşti de dragoste la prima vedere". La filme aş alege mai degrabă cadouri de suflet – şi tu ai optat pentru nişte filme deosebite deci… – destinul lui Amelie first place, than Jeux d*enfants şi poate The unbearable lightness of being…
Dragă Rontz, pentru că se apropie Crăciunul şi Anul Nou aş dori,cu voia ta, să-ţi fac câteva urări. Îţi mulţumesc că reuşeşti mereu să ne bucuri sufletul cu postări originale şi să ne împărtăşeşti din " călătoriile " tale în lumea cărţilor şi filmelor. Recenziile tale sunt pline de savoare şi atât de captivante. Te rugăm să fii la fel de spontană, captivantă şi plină de savoare!
Toate cele bune şi sărbători cu sănătate! Crăciun fericit!
Dragă Rontz, pentru că se apropie Crăciunul şi Anul Nou aş dori,cu voia ta, să-ţi fac câteva urări. Îţi mulţumesc că reuşeşti mereu să ne bucuri sufletul cu postări originale şi să ne împărtăşeşti din " călătoriile " tale în lumea cărţilor şi filmelor. Recenziile tale sunt pline de savoare şi atât de captivante. Te rugăm să fii la fel de spontană, captivantă şi plină de savoare!
Toate cele bune şi sărbători cu sănătate! Crăciun fericit!
Încerc să depăn amintiri cât mai curând… Mulţumesc pentru invitaţie !
)
@Lolita: alegerile tale m-au uns la suflet
Îţi doresc şi eu un Crăciun Fericit deocamdată, că până la Anul Nou sper să ne mai blogărim, ca să zic aşa 
Mulţam mult pentru urări şi aprecieri, sper ca în 2011 să reuşesc să fiu ceva mai activă decât în 2010
@Lolita: alegerile tale m-au uns la suflet
Îţi doresc şi eu un Crăciun Fericit deocamdată, că până la Anul Nou sper să ne mai blogărim, ca să zic aşa 
Mulţam mult pentru urări şi aprecieri, sper ca în 2011 să reuşesc să fiu ceva mai activă decât în 2010
@Lolita: cu multă plăcere! Am văzut că deja ai depănat, mă duc repede să văd despre ce
Craciun fericit!..bradut incarcat cu bucurii sa ai!
@fly2sky: mulţam mult! Crăciun Fericit şi ţie!
pff exact asta citesc eu acum
Ce coincidenţă funny
Aştept impresii 
Sunt cam la jumate si deocamdata pot sa spun ca ma distreaza incredibil
am ras de m-am prapadit. Nu vreau sa subestimez tema cartii sau ceva, dar pana acum impresia generala e ca omul are un umor de nota 20! deci da, sunt sigura ca-i o carte de recomandat.
Imi place Nina Berberova, scrierile ai au acel aer rusesc, chiar daca a scis in exil, oricum Cartea fericirii nu prezinta o fericire perfecta, e o lectura destul de realista.
Imi place Nina Berberova, scrierile ai au acel aer rusesc, chiar daca a scis in exil, oricum Cartea fericirii nu prezinta o fericire perfecta, e o lectura destul de realista.
@Ana Marin: tocmai că eu nu am resimţit acel aer rusesc şi asta-mi doream…mi s-a părut prea simplă, şi nu în sensul că povestea ar fi simplă sau că într-adevăr fericirea stă în lucruri simple, ci în ce priveşte problematica personajului…
@Ana Marin: tocmai că eu nu am resimţit acel aer rusesc şi asta-mi doream…mi s-a părut prea simplă, şi nu în sensul că povestea ar fi simplă sau că într-adevăr fericirea stă în lucruri simple, ci în ce priveşte problematica personajului…
Multumesc de lista, o sa le caut pe cele pe care nu le-am vazut
Multumesc de lista, o sa le caut pe cele pe care nu le-am vazut
Foarte interesante alegerile tale! De mult timp imi spun ca o sa urmaresc Le scafandre et le papillon si Mar adentro, dar mereu le-am amanat in ideea ca poate sunt prea triste. Oricum prezentarea ta imi da putin curaj
Mi-a placut si mie Cairo time, dar parca a lipsit ceva in interpretarea ei. El a fost minunat si foarte expresiv, muzica geniala, iar Cairo e un must see pe viitor!
Foarte interesante alegerile tale! De mult timp imi spun ca o sa urmaresc Le scafandre et le papillon si Mar adentro, dar mereu le-am amanat in ideea ca poate sunt prea triste. Oricum prezentarea ta imi da putin curaj
Mi-a placut si mie Cairo time, dar parca a lipsit ceva in interpretarea ei. El a fost minunat si foarte expresiv, muzica geniala, iar Cairo e un must see pe viitor!
Le scafandre et le papillon si Mar adentro sunt si printre filmele mele preferate ale tuturor timpurilor (le-am vazut in anii anteriori).
Din cele mentionate de tine, mi-au atras atentia La Rafle si Vincere, o sa le caut si eu, le-ai povestit foarte frumos, iar subiectele sunt atragatoare (chiar daca sunt si triste).
Le scafandre et le papillon si Mar adentro sunt si printre filmele mele preferate ale tuturor timpurilor (le-am vazut in anii anteriori).
Din cele mentionate de tine, mi-au atras atentia La Rafle si Vincere, o sa le caut si eu, le-ai povestit foarte frumos, iar subiectele sunt atragatoare (chiar daca sunt si triste).
Si eu abia astept sa facem pariuri pentru Oscaruri, deja cam am o idee destul de clara cum o sa arate nominalizarile si chiar si premiile
pastram legatura! Un an nou cu multeee filme si carti iti urez 
Si eu abia astept sa facem pariuri pentru Oscaruri, deja cam am o idee destul de clara cum o sa arate nominalizarile si chiar si premiile
pastram legatura! Un an nou cu multeee filme si carti iti urez 
@tetris: cu multă plăcere! Aştept impresii despre ele
@tetris: cu multă plăcere! Aştept impresii despre ele
@Simona: exact asta scriam şi eu despre prestaţia ei atunci când am povestit mai în detaliu despre film
Mă bucur că am reuşit să-ţi dau curaj, sunt filme care trebuie văzute!
@Simona: exact asta scriam şi eu despre prestaţia ei atunci când am povestit mai în detaliu despre film
Mă bucur că am reuşit să-ţi dau curaj, sunt filme care trebuie văzute!
@Jovi: au intrat şi pe lista mea de preferate
Mar adentro era deja de acum câţiva ani când l-am văzut prima dată, dar a fost fain şi să-l revăd 
Mulţam pentru apreciere, sunt subiecte triste, într-adevăr, dar filmele sunt realizate atât de bine şi de "altfel" faţă de ce vedem frecvent, că chiar merită! Nu ştiu de ce, dar se pare că în special filmele triste intră în categoria "bune"…îmi plac şi comediile, dar rar vreo comedie se ridică la aceeaşi înălţime…
@Jovi: au intrat şi pe lista mea de preferate
Mar adentro era deja de acum câţiva ani când l-am văzut prima dată, dar a fost fain şi să-l revăd 
Mulţam pentru apreciere, sunt subiecte triste, într-adevăr, dar filmele sunt realizate atât de bine şi de "altfel" faţă de ce vedem frecvent, că chiar merită! Nu ştiu de ce, dar se pare că în special filmele triste intră în categoria "bune"…îmi plac şi comediile, dar rar vreo comedie se ridică la aceeaşi înălţime…
@trifoicupatrufoi: am şi eu nişte bănuieli, cel puţin în ce priveşte nominalizările
oricum mai am multe de văzut şi ar fi bine să recuperez acum până apare lista ca să pot face pariuri în cunoştinţă de cauză 
Un An Nou la fel, cum multe filme şi cărţi! Dar şi cu multă bucurie, sănătate, dragoste şi tot ce-ţi doreşti!
@trifoicupatrufoi: am şi eu nişte bănuieli, cel puţin în ce priveşte nominalizările
oricum mai am multe de văzut şi ar fi bine să recuperez acum până apare lista ca să pot face pariuri în cunoştinţă de cauză 
Un An Nou la fel, cum multe filme şi cărţi! Dar şi cu multă bucurie, sănătate, dragoste şi tot ce-ţi doreşti!
Am facut si eu anul trecut un post asemanator si va urma unul pentru 2010 in zilele urmatoare
Am facut si eu anul trecut un post asemanator si va urma unul pentru 2010 in zilele urmatoare
Buna Rontz!
Ca de obicei, detalii importante pentru vizionarea unor filme de exceptie ! Multumesc! Voi face rost neaparat de cele pe care nu le-am vazut inca… Te pup!
Un An Nou cu bine si cu de toate, mai ales sanatate, ca stii cum se spune fara ea nu prea mai facem altele !
Buna Rontz!
Ca de obicei, detalii importante pentru vizionarea unor filme de exceptie ! Multumesc! Voi face rost neaparat de cele pe care nu le-am vazut inca… Te pup!
Un An Nou cu bine si cu de toate, mai ales sanatate, ca stii cum se spune fara ea nu prea mai facem altele !
@Ana Marin: o să vin să văd ce filme te-au impresionat şi să trec din ele pe listă
@Ana Marin: o să vin să văd ce filme te-au impresionat şi să trec din ele pe listă
@Lolita: le-am ales pe cele mai cele, după părerea mea, şi cred că-ţi vor plăcea, aştept impresii
Mulţam de urări! Un An Nou cu tot ce-ţi doreşti, sănătate în primul rând, ai perfectă dreptate, şi multe bucurii!
@Lolita: le-am ales pe cele mai cele, după părerea mea, şi cred că-ţi vor plăcea, aştept impresii
Mulţam de urări! Un An Nou cu tot ce-ţi doreşti, sănătate în primul rând, ai perfectă dreptate, şi multe bucurii!
Oau, ce-mi plac gusturile tale! Jumătate sunt filmele mele preferate, jumătate sunt pe lista de "goodies" de văzut!
La mulţi ani!
Oau, ce-mi plac gusturile tale! Jumătate sunt filmele mele preferate, jumătate sunt pe lista de "goodies" de văzut!
La mulţi ani!
Eu simt că în jurul meu este o explozie Nina. Am văzut o carte pe un raft şi "next thing I know", toată lumea citeşte
O ajută şi numele 
Eu simt că în jurul meu este o explozie Nina. Am văzut o carte pe un raft şi "next thing I know", toată lumea citeşte
O ajută şi numele 
Eu mi l-am propus primul roman în spaniolă de Llosa… nu se poate, el are un Nobel şi eu nu-l citesc în limba sa
Eu mi l-am propus primul roman în spaniolă de Llosa… nu se poate, el are un Nobel şi eu nu-l citesc în limba sa
Ce-mi faci! De cate ori vad ca ai scris despre o carte vin fuga sa citesc si apoi imi spun: "Uf! Iar trebuie sa sparg pusculita sa o cumpar si pe aceasta"
Ce-mi faci! De cate ori vad ca ai scris despre o carte vin fuga sa citesc si apoi imi spun: "Uf! Iar trebuie sa sparg pusculita sa o cumpar si pe aceasta"
@Monica Tarţa: mă bucur că ţi-au plăcut şi aştept impresii despre cele încă nevăzute
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
La Mulţi Ani!
@Monica Tarţa: mă bucur că ţi-au plăcut şi aştept impresii despre cele încă nevăzute
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
La Mulţi Ani!
@Monica Tarţa: eşti fericită dacă-l poţi citi în limba sa
Am învăţat şi eu ceva spaniolă în liceu şi mai ştiu, dar nu ştiu dacă aş reuşi să citesc în spaniolă…uite, o provocare, mă voi gândi la asta 
@Monica Tarţa: eşti fericită dacă-l poţi citi în limba sa
Am învăţat şi eu ceva spaniolă în liceu şi mai ştiu, dar nu ştiu dacă aş reuşi să citesc în spaniolă…uite, o provocare, mă voi gândi la asta 
@tetris: te înţeleg perfect, eu îmi interzic să mai intru în librărie, mă abţin cât mă abţin, după care mă duc şi nu ştiu ce să iau mai întâi…ufff
dar sunt gata să fac economie la altele înainte de a face la cărţi 
@tetris: te înţeleg perfect, eu îmi interzic să mai intru în librărie, mă abţin cât mă abţin, după care mă duc şi nu ştiu ce să iau mai întâi…ufff
dar sunt gata să fac economie la altele înainte de a face la cărţi 
@Monica Tarţa: nu contest că poate o fi ceva mai mult decât am văzut eu, dar nu în cartea asta…mda, recunosc că şi eu am oareşce reticenţă la autorii care, după ce scot o carte care se vinde bine, umplu rafturile librăriilor, deşi m-am învăţat că e o prejudecată nejustificată pentru ca se mai întâmplă asta şi cu autorii buni, consacraţi, ceea ce e de apreciat din partea editurilor
@Monica Tarţa: nu contest că poate o fi ceva mai mult decât am văzut eu, dar nu în cartea asta…mda, recunosc că şi eu am oareşce reticenţă la autorii care, după ce scot o carte care se vinde bine, umplu rafturile librăriilor, deşi m-am învăţat că e o prejudecată nejustificată pentru ca se mai întâmplă asta şi cu autorii buni, consacraţi, ceea ce e de apreciat din partea editurilor
La multe bunatati pentru anu'ce vine!Sa fii sanatoasa si sa poti primi ceea ce ti se ofera!
La multe bunatati pentru anu'ce vine!Sa fii sanatoasa si sa poti primi ceea ce ti se ofera!
La multi ani si un an 2011 de exceptie!
La multi ani si un an 2011 de exceptie!
La multi ani!
La multi ani!
La multi ani!
La multi ani!
La multi ani!
La multi ani!
La multi ani, Rontziki! Sa ai un an mai linistit si pace in suflet!
Cred ca multi dintre noi, daca nu toti avem uneori momente sau perioade mai lungi chiar in care "parca nu suntem noi", dupa care ne trezim si invatam anumite lectii. Ce sa-i faci, uneori trebuie sa accepti ca asa ai simtit pe moment ca e bine sa procedezi, desi ulterior s-a dovedit a fi ori neinspirat, ori ceva care nu te reprezinta. Dar lectiile sunt intotdeauna benefice, in fond, in special pentru cei ca tine care le constientizeaza si isi dau silinta sa le invete.
Te pup! Sa ne scrii cel putin la fel de frumos si la anul!
La multi ani, Rontziki! Sa ai un an mai linistit si pace in suflet!
Cred ca multi dintre noi, daca nu toti avem uneori momente sau perioade mai lungi chiar in care "parca nu suntem noi", dupa care ne trezim si invatam anumite lectii. Ce sa-i faci, uneori trebuie sa accepti ca asa ai simtit pe moment ca e bine sa procedezi, desi ulterior s-a dovedit a fi ori neinspirat, ori ceva care nu te reprezinta. Dar lectiile sunt intotdeauna benefice, in fond, in special pentru cei ca tine care le constientizeaza si isi dau silinta sa le invete.
Te pup! Sa ne scrii cel putin la fel de frumos si la anul!
Sa stii ca si eu am avut impresia ca acest an a fost mai greu pentru multi dintre cunoscutii mei, inclusiv pentru mine. Insa nu il regret absolut deloc. M-am dezvoltat tare mult pe parcursul lui. Mi se pare frumos ca ti-ai facut timp pentru a merge la teatru si pentru a citi. Teatrul e un aspect care va ajunge pe lista mea cu deziderate
– printre multe altele. 
Iti doresc multe impliniri in acest an si mai ales multa sanatate si energie pentru a face tot ce iti propui!
Sa stii ca si eu am avut impresia ca acest an a fost mai greu pentru multi dintre cunoscutii mei, inclusiv pentru mine. Insa nu il regret absolut deloc. M-am dezvoltat tare mult pe parcursul lui. Mi se pare frumos ca ti-ai facut timp pentru a merge la teatru si pentru a citi. Teatrul e un aspect care va ajunge pe lista mea cu deziderate
– printre multe altele. 
Iti doresc multe impliniri in acest an si mai ales multa sanatate si energie pentru a face tot ce iti propui!
La Multi Ani si de la mine!!!!!!!!!!!!!!!
La Multi Ani si de la mine!!!!!!!!!!!!!!!
Mulţam fain pentru urări!
Să dea Dumnezeu să fie un an frumos, liniştit şi, dacă n-o fi aşa, să ne dea putere să-l putem duce 
Mulţam fain pentru urări!
Să dea Dumnezeu să fie un an frumos, liniştit şi, dacă n-o fi aşa, să ne dea putere să-l putem duce 
La multi ani si 2011 foarte bun
La multi ani si 2011 foarte bun
La multi ani!
N-am citit nimic de Moravia, insa o sa ma interesez. Mai am restante cu duiumul pentru ca am cam uitat sa citesc.
Sa ai un an minunat!
La multi ani!
N-am citit nimic de Moravia, insa o sa ma interesez. Mai am restante cu duiumul pentru ca am cam uitat sa citesc.
Sa ai un an minunat!
Rontz, amorul conjugal se practica, nu se citeste !
Rontz, amorul conjugal se practica, nu se citeste !
@QED: De Moravia recomand Dispreţul, dar merge şi Amorul conjugal.
Mulţam pentru urări! Un An Minunat să ai!
@QED: De Moravia recomand Dispreţul, dar merge şi Amorul conjugal.
Mulţam pentru urări! Un An Minunat să ai!
@Belle de Jour: Mulţam fain! La fel şi ţie!
@Belle de Jour: Mulţam fain! La fel şi ţie!
@pheideas: nu strică nici să te mai inspiri şi de la alţii
Puţină perfecţionare nu strică nimănui 
P.S. Pe blog, împărtăşesc totuşi numai ce citesc despre amor, nu şi propriile practici
@pheideas: nu strică nici să te mai inspiri şi de la alţii
Puţină perfecţionare nu strică nimănui 
P.S. Pe blog, împărtăşesc totuşi numai ce citesc despre amor, nu şi propriile practici
As putea sa printez postul tau si sa-mi insusesc obiectivele
(dar alte carti, In cautarea timpului pierdut inca ma tem sa o abordez 
). Iti doresc sa realizezi tot ce ti-ai propus si inca multe pe deasupra! 
intelept scrisesi ! ca o balanta veritabila …
intelept scrisesi ! ca o balanta veritabila …
Iti doresc sa iti realizezi tot ce ti-ai propus in noul an si lecturi cat mai placute si mai captivante in 2011!
In legatura cu nesimtirea, am observat si eu pe propria-mi piele ca sterg sefii cu tine pe jos daca te lasi mai prejos si nu esti mai bataios. Probabil am primit o educatie mult prea elevata pentru timpurile in care traim
Revin cu impresii despre filmele din lista de mai sus. Am vizionat pana la urma "Le Scaphandre…", "Mar adentro" si "le Concert" si toate trei au fost minunate, dar cel mai tare m-a impresionat "Mar adentro". Javier Bardem este exceptional in rolul lui Ramon! Imi pare rau ca am amanat atat de mult vizionarea lor. Am scris putin despre ele si la mine pe blog. Iti multumesc pentru recomandarile minunate!
Revin cu impresii despre filmele din lista de mai sus. Am vizionat pana la urma "Le Scaphandre…", "Mar adentro" si "le Concert" si toate trei au fost minunate, dar cel mai tare m-a impresionat "Mar adentro". Javier Bardem este exceptional in rolul lui Ramon! Imi pare rau ca am amanat atat de mult vizionarea lor. Am scris putin despre ele si la mine pe blog. Iti multumesc pentru recomandarile minunate!
@tetris: mulţam frumos!
@Simona: Mulţumesc frumos! Îţi doresc un 2011 cât mai fain! Eu sunt suficient de bătăioasă, ca să te citez, dar, chiar şi aşa, cel mai adesea oamenii zic ca tine şi fac ca ei, aşa că la ce bun să mă mai agit?! Cred că poate să-mi fie foarte bine şi stresându-mă mai puţin
@Simona: cu multă plăcere! Mă bucur că ţi-au plăcut
Javier Bardem mi-a plăcut în orice rol, chiar şi în alea mai slăbuţe 
@Simona: cu multă plăcere! Mă bucur că ţi-au plăcut
Javier Bardem mi-a plăcut în orice rol, chiar şi în alea mai slăbuţe 
Frumoase obiective…si la mine e pe lista Proust, chiar ma gandeam zilele astea daca sa ma apuc anul asta de el…pana la urma am decis ca se mai amana pana in 2012. Bafta si orice ai face, iti doresc sa faci cu placere!
Proust este in asteptare si la mine. Insa toate la timpul lor. Dezideratele tale sunt frumoase si deloc de neatins, drept pentru care sunt convinsa ca le vei desavarsi. Faza cu sa te gandesti mai mult la tine…, hmmm, sper sa-ti iasa, dar este un pic mai greu. Spunem multe, dar cu greu ne debarasam de vechile obiceiuri. Insa imi doresc si iti doresc sa-ti iasa. Chiar daca nu ai facut multe comentarii pe bloguri, stim ca ne citesti. Simtim. Oricum, nu mereu trebuie sa comentezi, daca nu ai cuvintele la tine si nu rezoneaza acolo, undeva.
Nu uita: timpul trece, nu sta in loc!
@QED: Mda, este cam greu că până acum nu mi-a ieşit, dar sper să reuşesc să triez ceva mai bine de-acum încolo
De cele mai multe ori am avut cuvintele, dar nu am avut timpul şi starea necesară…
e destul de ok cartea
e destul de ok cartea
Obiectivele pe care ţi le-ai propus în 2011 sunt realizabile , dar cum spuneai şi tu, depind de tine şi de consecvenţa ta .
Şi eu îmi propun mereu să nu mă mai agit inutil, dar nu-mi reuşeste… Baftă, poate la tine e mai cu noroc! 
) În ce-i priveşte pe Proust sau Umberto Eco îţi urez doar să ai muuuultăăă răbdare şi le vei parcurge ! Merită ce-i drept efortul…
Toate cele bune!
@Viorica: mulţam fain! O să povestesc cum e cu Proust că intenţionez să încep curând
@Lolita: Mulţam mult pentru încurajări!
Sunt convinsă că merită, de-asta sunt şi chitită pe ele acum 
Foarte frumos… îti doresc sa ti se implinească toate dorinte si chiar peste asteptări
@Bianca: Mulţam fain! Sper să reuşesc să le împlinesc pe cele care depind de mine, că în rest, ştiu eu că în fiecare an mi s-au împlinit şi dorinţe pe care nici nu ştiam că le am
sau la care nu îndrăzneam să sper 
Si tu frecventezi frumosul parc de cartier. Chiar trebuia sa fii pregatita pentru ca iarna se aduna in acel loc tot felul de pasari. Acolo lumea le ofera cateva firimituri si ele sunt foarte multumite. Din rate salbatice cred ca vor ajunge domestice. Inca mai sunt tematoare, dar cand le este foame vin singurele catre cei care-si fac plimbarea.
Ii sta bine cu ambele caciuli, dar, daca as alege, mi-ar placea look-ul cu caciula care se leaga sub barbie (probabil barbateasca, dar nu-ntraznesc sa spun pentru ca o poarta si fetele). 
Omul de zapada pare cam zeflemist
Sa nu-mi zici ca te-ai plimbat pe acolo sambata trecuta. Ca exact pe acolo am fost si eu si am facut si poze
)))
@Cami: nu am fost sâmbătă
Ar fi fost tare să dăm nas în nas în parc 
)
@QED: e acelaşi parc ca şi în pozele tale
) doar avea trăsături masculine 
)
Data viitoare mă duc şi eu cu ceva de mâncare pentru ele
Şi mie mi s-a părut că îi stă mai bine cu cea bărbătească
Am fi dat aparat in aparat
Poate cu alta ocazie cand o fi mai cald afara 
@Cami: yeap, când dă căldura ciocnim aparatele
Am si eu o intrebare: ai idee cum se numeste cartea asta in engleza? Eu locuiesc in Olanda asadar e cam complicat sa o comand din Romania. Incurajata de recenzia ta, am inceput sa o caut pe net si nu reusesc sa imi dau seama care e… nici unul din titlurile lui Alain de Botton nu se traduce "Despre farmecul lucrurilor plictisitoare". Poti cumva sa te uiti in carte?De obicei scrie dupa copyright si anul primei publicari(ceea ce sunt sigura ca stiai deja. Alvast bedankt!
Am si eu o intrebare: ai idee cum se numeste cartea asta in engleza? Eu locuiesc in Olanda asadar e cam complicat sa o comand din Romania. Incurajata de recenzia ta, am inceput sa o caut pe net si nu reusesc sa imi dau seama care e… nici unul din titlurile lui Alain de Botton nu se traduce "Despre farmecul lucrurilor plictisitoare". Poti cumva sa te uiti in carte?De obicei scrie dupa copyright si anul primei publicari(ceea ce sunt sigura ca stiai deja. Alvast bedankt!
@Viorica: On seeing and noticing se numeşte cartea. Nu m-aş fi gândit la acest titlu dată fiind traducerea în română
Oricum, şi titlul în română a sunat atrăgător, cred, şi pentru cei care nu-l cunoşteau deja pe Alain de Botton. Sper s-o găseşti că e într-adevăr simpatică 
@Viorica: On seeing and noticing se numeşte cartea. Nu m-aş fi gândit la acest titlu dată fiind traducerea în română
Oricum, şi titlul în română a sunat atrăgător, cred, şi pentru cei care nu-l cunoşteau deja pe Alain de Botton. Sper s-o găseşti că e într-adevăr simpatică 
toata stima, Rontziki! Si de data asta salivez si o sa incerc cat de curand biluletele alea de cascaval ca ma tenteaza de numa
stii…in Romania aveam obiceiul sa fac prajituri aproape in fiecare duminica.Venind in America …am lasat-o mai moale dupa primii doi ani.
))
Astazi am fost la cumparaturi si am cumparat clatite(crepes).
N-am mai facut clatite romanesti de 100 de ani.SI STII CE USOR SE FAC?Whats wrong with me??????
@Cami: Mulţam! Trebuie să le încerci dacă îţi plac pentru că ies foarte bune, pufoase şi se fac uşor
@MyEyesOnYou: eu am devenit absolut reticentă la orice dulciuri de cofetărie sau din alte surse de când gătesc
Nu e bine, că uneori mi-e poftă de dulce, se întâmplă destul de des să simt chiar nevoie de dulce, şi nu mă tentează nimic de cumpărat ca să scap repede de grijă 
Cred că dacă ai reîncepe să faci dulciuri, nu te-ai mai lăsa
Felicitari pentru delicatese! Se pare ca ai ganduri mari cu bucatareala…
)
Si eu am incercat un tort de casa pentru revelion ! De fapt o prajitura greceasca pe care am îmbrăcat-o in frişcă. Ai dreptate cu tentatiile ! Dar uneori vin asa obosita de la serviciu că…
Stau rau si cu gestionarea timpului si cu starea de oboseala in rest sunt ok.
@Lolita: Mulţam frumos!
Ei, n-am gânduri aşa de mari 
Am descoperit că îmi place mai mult ce fac eu decât ce-aş putea mânca dacă nu fac 
oricum, nu gătesc decât în we, în timpul săptămânii n-apuc…
Te înţeleg perfect cu timpul şi oboseala, sufăr de aceleaşi probleme
multa bafta cu Proust-ul. eu m-am blocat anul trecut in ' Sodoma si Gomora',sper sa reusec anul asta sa ies din impas
offtopic, ma bucur ca citesti proust, foarte multa lume il citeste acum.
bravo, o sa fim cat mai multi.
@dragoş c: prin facultate mi-a căzut în mâna volumul cu umbra fetelor în floare, l-am citit, după care voiam să le citesc pe toate şi…uite-aşa au trecut o grămadă de ani
)
Da, şi eu am văzut şi la tine şi la încă cel puţin o persoană intenţia de a-l citi pe Proust anul ăsta
O să fie o blogosferă de Proust
@Yuki: mulţam pentru vizită şi comentariu, ca şi pentru urare!
Sper să le dau gata pe toate anul acesta, chiar dacă nu aş face-o musai una după alta şi aş mai intercala şi alţi autori printre volumele lui Proust 
Am si eu filmul, dar nu l-am vizionat. In orice caz, din acest motiv mi l-am luat: pentru ca trateaza un subiect de actualitate si-mi place si actorul. Plus ca am vazut trailer-ul si m-a incitat.
Draga mea, am citit cu atentie ce-ai scris. Nu mi se pare nimic haotic in ce-ai numit si nici in exprimare. Fii pe pace. Faci recenzii interesante, desi subiective. Insa, nefiind de meserie, iti dau 10+ .
M-ai facut sa-mi doresc sa citesc cartea. Nu am auzit de Houellebecq, dar pentru orice exista o prima data. Multumesc.
Ei, da, foarte frumos din partea ta sa ma ademenesti sau sa-mi isti poftele cu asa ceva. Dupa sarbatori mi-am propus si eu o conduita!
Foarte aratoase retetele si foarte ispititoare.!
Un tort de somon afumat și-ntărit ye visu" de pe lume!
@QED: e interesant şi, într-adevăr, captivant
Aştept impresii după ce-l vezi 
@QED: Cu multă plăcere! Mă bucur că te-am convins
Cât despre ce scriu despre cărţi, eu nu le numesc recenzii, sunt impresii subiective, aşa cum ai spus şi tu…ce stare îmi dă o carte, la ce mă face să mă gândesc, îmi place, nu-mi place…nu e nici pe departe analiză obiectivă
@Anonim: yeste, yeste…de vis!
Ce bine arata tortul de somon (si celelalte de altfel, dar eu oricand as renunta la o prajitura in favoarea la ceva sarat
)! L-am vazut pe acel blog de mult timp, dar mereu am fost reticenta sa il incerc pentru ca am niste experiente neplacute cu gelatina.
Oricum esti o mare bucatareasa! Felicitari!
Solutia propusa de el ma duce cu gandul la 'inteleptii Sionului'!
Nu,nu cred ca-l voi citi,si nu din cauza ca a spus ' Nu vă fie frică de fericire! Nu există'.
@Simona: eh, nu arată ca pe site-ul de pe care am luat reţeta, dar e atât de gustoooos! Trebuie să încerci!
Mulţam frumos!
@Rodica: teoria conspiraţiei
Una peste alta, romanul lui Houellebecq nu mi-a creat senzaţia că "luptă" cu vreo conspiraţie, ci că pur şi simplu constată că lumea este într-o criză…Mie mi-a plăcut felul în care redă această criză, cum o explică…soluţia e inumană, evident, dar toate ideile sunt interesante măcar şi pentru exerciţiu de analiză
Nu ştiam fraza
E atât de trist că oamenii sunt atât de… trişti.
@Delf: aş zice că sunt taaare confuzi…deşi amuzante, unele căutări sunt de-a dreptul îngrijorătoare…
Ai incadrat cautarea "povestiri porno relatari gratis" la <> …
mai mult la limba…
Oamenii cauta orice, dar nu se limiteaza la un raspuns. Plus ca-s si multi agramati. Dragute si indrumarile tale. Am zambit.
Supeeer…
Si totusi asta e interesanta: "poti confunda prietenia cu iubirea?"
Un raspuns serios, te rog
@bogdanic:
te rog, eu l-am încadrat la literatură că omul voia să citească şi am apreciat 
)
@QED: mă bucur că te-am făcut să zâmbeşti, eu recunosc că la unele am râs în hohote…dar m-au şi întristat unele…
@Jovi: ah, ce-mi faci!
un răspuns serios: cred că nu poţi confunda prietenia cu iubirea, dar mai cred şi că o dragoste adevărată, durabilă, tre' să aibă şi ceva prietenie la bază 
Cand am ajuns la intrebarea despre cum as vrea sa arate biblioteca ideala, deja imi imaginam eu semineul si biblioteca imensa plina de carti si ma gandeam si la o poza…. si apoi scrollez in jos si vad poza pusa de tine
era identica cu ce aveam eu in cap. 
Succes la portugheza. Eu nu ma descurc deloc
Cand am ajuns la intrebarea despre cum as vrea sa arate biblioteca ideala, deja imi imaginam eu semineul si biblioteca imensa plina de carti si ma gandeam si la o poza…. si apoi scrollez in jos si vad poza pusa de tine
era identica cu ce aveam eu in cap. 
Succes la portugheza. Eu nu ma descurc deloc
@Cami: draga mea, nu mă mai miră nimic
)
În ce priveşte portugheza, habar n-am şi n-am avut încă de-a face cu această limbă…ziceam că m-aş strădui să învăţ măcar cum se zice bună ziua
@Cami: draga mea, nu mă mai miră nimic
)
În ce priveşte portugheza, habar n-am şi n-am avut încă de-a face cu această limbă…ziceam că m-aş strădui să învăţ măcar cum se zice bună ziua
Bon dia
dar nu ma pune sa zic mai multe, ca stiu vreo 5 cuvinte in total cred. Aveam un coleg in facultate care stia portugheza si cand ne mai plictiseam la ore scriam cursurile cate un rand in alta limba straina, ba el, ba eu, iar el imi scria mie in curs in portugheza, de nu mai intelegeam nimic din cursul ala 
Bon dia
dar nu ma pune sa zic mai multe, ca stiu vreo 5 cuvinte in total cred. Aveam un coleg in facultate care stia portugheza si cand ne mai plictiseam la ore scriam cursurile cate un rand in alta limba straina, ba el, ba eu, iar el imi scria mie in curs in portugheza, de nu mai intelegeam nimic din cursul ala 
Tari cautarile si mai tari indrumarile tale
)
Agramati sau nu, eu zic ca tot e bine ca-si pun oamenii intrebari, ca vor sa-si depaseasca limitele ( … chiar sa ajunga genii
Multumesc de preluare!
M-ai surprins cu cartea de la pct. 3, ma asteptam sa alegi altceva, nu stiu ce
Frumoasa poza!
Multumesc de preluare!
M-ai surprins cu cartea de la pct. 3, ma asteptam sa alegi altceva, nu stiu ce
Frumoasa poza!
@tetris: ai dreptte, e chiar de apreciat
, oricum aia cu geniul m-a distrat foarte tare 
@tetris: eu mulţam, a fost o leapşă tare faină
Oare la ce?! Când îţi dai seama, să-mi zici că m-ai făcut curioasă 
Cândva, o să am aşa un colţişor
@tetris: eu mulţam, a fost o leapşă tare faină
Oare la ce?! Când îţi dai seama, să-mi zici că m-ai făcut curioasă 
Cândva, o să am aşa un colţişor
M-am facut ca nu observ leapsa asta la tetris, dar se pare ca nu scap de ea
. Glumesc..o sa o fac cu placere..doar ca m-am cam indepartat de lecturi de ceva vreme 
.
M-am facut ca nu observ leapsa asta la tetris, dar se pare ca nu scap de ea
. Glumesc..o sa o fac cu placere..doar ca m-am cam indepartat de lecturi de ceva vreme 
.
@fly2sky: fiind vorba de o leapşă care se axează mai mult pe a visa cu ochii deschişi la lectură, personaje, scriitori, sunt sigură că o să-ţi placă să răspunzi
@fly2sky: fiind vorba de o leapşă care se axează mai mult pe a visa cu ochii deschişi la lectură, personaje, scriitori, sunt sigură că o să-ţi placă să răspunzi
da, si eu as vrea sa fiu cateodata ca oamenii care vad totul prea roz, si care pe undeva sunt asa de ignoranti dar totusi mult mai linistiti
pe mine ma amuza teribil poeziile scrise in urma cu 5 ani, nu ma recunoscsi pe deasupra mai participam si cu ele la concursuri.Daca nu le-as fi avut, nu cred ca mi-as fi dat seama cat de mult m-am schimbat
@coeur de pluie: te cred, de-asta îmi pare şi mie rău că nu le mai am să le recitesc…cu siguranţă m-aş fi amuzat teribil
@coeur de pluie: nu aş asimila autominţirea cu ignoranţa şi nici cu naivitatea
autominţirea are loc atunci când avem capacitatea şi posibilitatea să cunoaştem adevărul, dar refuzăm să-l cunoaştem şi îl ignorăm pentru că nu vrem să ni-l asumăm…
Naivitate,ignoranta,amagire,inocenta,ingenuitate…conteaza cum i se spune?Nu,atata vreme cat ne ajuta sa mergem mai departe,cateodata ferfenita…si aproape nebuni!
Nu si daca acestea capata o traducere/explicatie/aplicatie de genul:'minciuna e singura certitudine personala'…
Am uitat sa spun ca e 'mult de spus'!
Tocmai mi-ai oferit un duş rece. Duş care, deşi neplăcut, rămâne, totuşi, benefic pentru igiena psihică.
Mulţumesc, aşadar.
@Rodica: exact
nu strică din când în când să ne ajutăm de naivitate , de ignoranţă sau chiar de amăgire, atâta timp cât nu devine o constantă, cât nu ne împiedică să vedem cine suntem şi realitatea, în general.
Dap, e mult de spus şi chiar ieri în timp ce scriam, mă întrebam la un moment dat unde este graniţa între realitate şi adevărul sau realitatea fiecăruia, până unde se cheamă ignorare benefică şi de unde devine autominţire periculoasă…
@Delf: woops, nu aveam intenţii de duşuri reci, care ştiu tare bine cât sunt de neplăcute…dar cum era?! pe căi aspre către stele, parcă
Hmmm! Super-adevarat. Pozele mai putin reusite (din vina mea, desigur) care surprind o stare sunt cele care imi trezesc si mie amintirile. Instantaneele mi-au placut intotdeauna. Copilul plangand sau razand, preocupat de ceva, o clipa de emotie, un colt de natura sau un detaliu aparent nesemnificativ surprins de ochi la adevarata valoare, dar pe care camera n-a reusit sa-l conserve la adevarata valoare din cauza mainii neindemanatice sunt intotdeauna pozele care raman pentru mine valoroase.
Gata, s-a rezolvat, mulțumesc frumos :*
Gata, s-a rezolvat, mulțumesc frumos :*
Multumesc pentru leapsa! Voi raspunde cat de curand…
Toate cele bune!
Multumesc pentru leapsa! Voi raspunde cat de curand…
Toate cele bune!
@bogdanic: probabil pentru că acele poze ne amintesc şi ce ciuda pe care am resimţit-o în momentul respectiv pentru că nu ne-a ieşit poza
)
În ce priveşte detaliile mai puţin observabile şi ceva ce se petrece pentru un moment şi ai reuşit să surprinzi (poate întâmplător), astea sunt de nepreţuit
@Lolita: cu multă plăcere, aştept să văd ce vise lecturistice ai
@Lolita: cu multă plăcere, aştept să văd ce vise lecturistice ai
@Bianca: mulţam şi eu, acuşi vin să văd
@Bianca: mulţam şi eu, acuşi vin să văd
Ai mare dreptate! Nici eu nu prea reusesc sa disimulez, desi zilnic vad in jurul meu adevarate scene de teatru incercand sa acopere unele frustrari si tare mai dureroase,cum bine spuneai si tu, insa ma consolez cu ideea ca asa sunt si poate e mai bine… Mereu sunt uimita cum altii trec cu atata usurinta peste aspecte mai dificile din viata lor si ajung sa emita apoi si judecati "de valoare" menite chipurile sa te ajute pe tine sa treci peste aceleasi momente cruciale, dar care in final iti lasa doar un gust amar si un sentiment al inutilitatii – pentru ca oricat vei incerca sa explici unei persoane de genul acesta ca e gresit felul in care procedeaza, nu e nici moral, nici etic, nici uman etc.- cultul propriei persoane e atat de dezvoltat incat tu vei fi privit drept intrusul si nu prietenul sau omul de bine… Sunt multe de spus, poate dezvoltam intr-o postare viitoare.
Eu ajunsesem mai de mult la concluzia că majoritatea oamenilor sunt capabili să discute doar despre două subiecte:
a. ce deştepţi şi descurcăreţi sunt ei şi ce bine le merge
sau
b. ce nefericiţi sunt ei şi ce mizerabil le merge, dar asta numai pentru că au ghinion şi e lumea rea, nu fiindcă ar fi greşit şi ei cu ceva.
Sunt atât de fascinaţi de subiectele astea două că nici nu observă că, de o jumătate de oră, tu n-ai mai zis decât "aha" şi "da".
Am mai observat în ultimul timp o problemă: oamenii încep să te asculte în clişee – adică nu aud/citesc ce le spui, ci ceea ce se aşteaptă să le spui. E halucinant!
P.S. Ca să nu-ţi las comentarii pe tot blogul, vezi că la linkul pt Atwood de la cealaltă postare ai pus de fapt trimitere la Delibes.
Eu ajunsesem mai de mult la concluzia că majoritatea oamenilor sunt capabili să discute doar despre două subiecte:
a. ce deştepţi şi descurcăreţi sunt ei şi ce bine le merge
sau
b. ce nefericiţi sunt ei şi ce mizerabil le merge, dar asta numai pentru că au ghinion şi e lumea rea, nu fiindcă ar fi greşit şi ei cu ceva.
Sunt atât de fascinaţi de subiectele astea două că nici nu observă că, de o jumătate de oră, tu n-ai mai zis decât "aha" şi "da".
Am mai observat în ultimul timp o problemă: oamenii încep să te asculte în clişee – adică nu aud/citesc ce le spui, ci ceea ce se aşteaptă să le spui. E halucinant!
P.S. Ca să nu-ţi las comentarii pe tot blogul, vezi că la linkul pt Atwood de la cealaltă postare ai pus de fapt trimitere la Delibes.
ai dreptate, mare dreptate! Nu stiu daca ignoranta asta sau incapacitatea sociala este o trasatura de caracter strict romaneasca! Dar este amuzanta!
ai dreptate, mare dreptate! Nu stiu daca ignoranta asta sau incapacitatea sociala este o trasatura de caracter strict romaneasca! Dar este amuzanta!
Mulţumirile mele, Rontziki…
Si eu fur retete de la Edith
am facut un pui sichuan de la ea, de te lingi pe degete 
Thanks, Rontziki!
Multumesc si eu…te astept cu recenzia "Accidentul"…
Mmmmda, am observat si eu fenomenul, in mod special cand aveam o criza dureroasa! de rinichi. Interlocutorul ma intreaba ce fac, cu greu ii spun ca ma dor rinichii si astept salvarea, iar raspunsul: ,,ooof, am si eu o durere de cap de vreo doua ore, deja nu mai pot…bla-bla bla-bla". Am inchis
Nu prea mai stim sa ne ascultam unii pe altii, iar mai toate conversatiile noastre se desfasoara precum cele exemplificate de tine, din pacate. Egocentrismul da, si graba, goana asta in ritm alert.
Mmmmda, am observat si eu fenomenul, in mod special cand aveam o criza dureroasa! de rinichi. Interlocutorul ma intreaba ce fac, cu greu ii spun ca ma dor rinichii si astept salvarea, iar raspunsul: ,,ooof, am si eu o durere de cap de vreo doua ore, deja nu mai pot…bla-bla bla-bla". Am inchis
Nu prea mai stim sa ne ascultam unii pe altii, iar mai toate conversatiile noastre se desfasoara precum cele exemplificate de tine, din pacate. Egocentrismul da, si graba, goana asta in ritm alert.
dreamingjewel: Ce mi se pare cel mai straniu este că şi atunci când ne simţim mizerabil sau ni s-a întâmplat ceva, spiritul de competiţie ne face să avem pretenţia de a fi "cei mai" până şi în rău.
Nu m-am gândit la partea cu clişeele, dar cred că ai dreptate, oamenii aud ceea ce vor şi interpretează totul cum vor sau, dacă nu cum vor, oricum în sensuri pe care parcă sunt setaţi să le găsească…o să fiu mai atentă la asta…
S-a rezolvat
Iniţial salvasem linkul celeilalte postări, dar ieri mi-a plăcut f mult cea despre Femei pierdute. Mulţam că mi-ai atras atenţia 
dreamingjewel: Ce mi se pare cel mai straniu este că şi atunci când ne simţim mizerabil sau ni s-a întâmplat ceva, spiritul de competiţie ne face să avem pretenţia de a fi "cei mai" până şi în rău.
Nu m-am gândit la partea cu clişeele, dar cred că ai dreptate, oamenii aud ceea ce vor şi interpretează totul cum vor sau, dacă nu cum vor, oricum în sensuri pe care parcă sunt setaţi să le găsească…o să fiu mai atentă la asta…
S-a rezolvat
Iniţial salvasem linkul celeilalte postări, dar ieri mi-a plăcut f mult cea despre Femei pierdute. Mulţam că mi-ai atras atenţia 
@Black Leviathan: e amuzantă când o citim aşa în multe conversaţii adunate, dar nu e la fel de amuzantă când o recunoaştem live
@Black Leviathan: e amuzantă când o citim aşa în multe conversaţii adunate, dar nu e la fel de amuzantă când o recunoaştem live
@Colorbliss: din păcate, toate astea vin din interior, sunt controlabile, în sensul de a ne strădui să nu exprimăm imediat ce ne trece prin cap atunci când avem impulsul de a direcţiona discuţia înspre noi, dar…oare exerciţiu schimbă faptul că prima reacţie este egocentrică?!
@Colorbliss: din păcate, toate astea vin din interior, sunt controlabile, în sensul de a ne strădui să nu exprimăm imediat ce ne trece prin cap atunci când avem impulsul de a direcţiona discuţia înspre noi, dar…oare exerciţiu schimbă faptul că prima reacţie este egocentrică?!
@Delf: sper să-ţi fi plăcut plimbarea şi să fi găsit interesante recomandările mele
@Cami: aha, deci şi pe-acolo umblăm amândouă
) de la ea am luat şi tortul de revelion 
trebuie musai să încerc şi eu puiul sichuan 
@Jovi: dap, vreau s-o recitesc şi o să împărtăşesc impresii
Exercitiul, autocontrolul ar schimba, intr-o mica masura, faptul ca prima reactie e egocentrica. Adica, din moment ce ne vine sa vorbim despre noi, insa, totusi, ne oprim si tinem cont de ceea ce simte si spune celalalt, inseamna ca reducem putin egocentrismul, chiar daca doar putin, doar temporar…
Oricum, eu cred ca suntem egoisti, centrati pe propria persoana, toti, fara exceptie, unii mai mult decat altii.
Exercitiul, autocontrolul ar schimba, intr-o mica masura, faptul ca prima reactie e egocentrica. Adica, din moment ce ne vine sa vorbim despre noi, insa, totusi, ne oprim si tinem cont de ceea ce simte si spune celalalt, inseamna ca reducem putin egocentrismul, chiar daca doar putin, doar temporar…
Oricum, eu cred ca suntem egoisti, centrati pe propria persoana, toti, fara exceptie, unii mai mult decat altii.
Ador instantaneele. Dar nu ma dau in laturi nici de la cele in care lumea sta la pozat. Iar cand fotografiez un colt de natura ma trezesc intrebandu-ma daca nu cumva natura mi-a pozat, constienta fiind. Foarte frumoase cuvintele despre arta. Pentru ca este o arta.
@Colorbliss: dap, exact asta voiam şi eu să zic, că toţi suntem, e drept, unii mai mult, alţii mai puţin…
Autoconrolul ar schimba doar în exterior, cel mai probabil, dar tot e un început
@Colorbliss: dap, exact asta voiam şi eu să zic, că toţi suntem, e drept, unii mai mult, alţii mai puţin…
Autoconrolul ar schimba doar în exterior, cel mai probabil, dar tot e un început
@QED: Mulţam frumos! Consideră-te lepşuită dacă ţi-a plăcut ideea
Frumoase clipe ai prins…iar cea cu valurile inspumate mi-a placut in special. Cu siguranta si amintirile legate de ele sunt frumoase. Cred ca o sa fac si eu leapsa asta..cand am dispozitia necesara..
Cu plecaciuni pentru link.
Totusi, io cred ca ai boala pe mine. Link de la Edith Frincu pentru un tip care e grozav de pofticios cand vede ceva mishto.
@fly: mulţam fain! cea cu valurile alea albastre e una din preferatele mele
Am lăsat la liber leapşa, dar chiar te rog să preiei, mi-ar plăcea să aflu ce înseamnă pentru tine fotografia 
@bogdanic: N-ai pentru ce să te apleci
cu scuzele de rigoare pentru ignoranţă, nu prea mă interesează ce înseamnă să linkez către alţii, cred că nu prea mult având în vedere traficul destul de modest de la mine 
mă bucur dacă linkurile ajută pe cineva să găsească chestii faine, interesante şi amuzante şi mă încântă să le strâng şi eu la un loc, pentru mine…deh, egoismul ăsta 
)
Ca de la un pofticios la altul: habar n-ai câte bloguri culinare am în reader…ce trebuie să îndur eu când ajung pe-acolo şi de obicei, ufff, seara
e drept că edith e o sursă aproape continuă de inspiraţie
Chiar vreau sa vad Love and other drugs si The Joneses.
Mi-am pus in plan sa vad cat de curand The King's Speech (mai ales ca are o groaza de nominalizari la Oscar si il are pe Colin Firth in rol principal) si Love and Other Drugs. M-ai facut tare curioasa de Ghandi.
In rest si mie mi-au placut mult The Joneses si The Kids Are All Righ (tipele joaca minunat, ambele in egala masura si Mark Ruffalo este si el simpatic)
Sunt aici multe din filmele pe care vreau să le văd în viitorul apropiat, mai ales ca se apropie gala Oscaurilor și cel puțin cele care sunt nominalizate mă atrag momentan.
@Ana Marin: O să-ţi placă sigur
Să-mi spui impresii după ce le vezi 
@Simona: N-aş zice că filmul ar fi de Oscar, dar Colin Firth chiar merită Oscar pentru cum a jucat
The Joneses m-a intrigat şi aş fi tare curioasă dacă se practică reclama din film
@Bianca: am văzut şi eu azi nominalizările şi tare am un feeling că la cel ma bun film câştigă The Social Network, ca şi la Globuri, deşi n-aş fi de acord…mi-a plăcut, dar nu de Oscar. Cum spuneam, nici King's Speech nu mi s-a părut de Oscar…din ce-am văzut până acum, aş zice mai degrabă Inception, dar tre' să văd şi Black Swan cât de curând şi poate îmi schimb părerea
Da, exact ceva de genul acesta am postat și eu ieri. Vezi acolo părerea mea
@Bianca: am văzut acum că şi tu crezi că ia The Social Network, dar ai vrea să ia Inception
Ce zici de actriţe?
Eu nu am avut timp să mai văd din ultimele filme, așa că nu îmi pot da cu părerea
Dar aș prefera-o pe Natalie Portman lui Nicole Kidman 
Offtopic: abia acum am văzut nominalizarea de sâmbătă, îți mulțumesc din suflet că îți faci timp să mă citești, înseamnă enorm pentru mine. Cu mult dor, te pupez!
@LiaLia: yeap, şi eu tot pe Natalie Portman o prefer, mai ales că am văzut aseară Rabbit Hole şi nici filmul, nici Nicole Kidman nu m-au impresionat…
Pupici
Întotdeauna te citesc, nu apuc eu mereu să mai şi zic câte ceva, dar nu scapi necitită
"Discutam mai demult cu un prieten despre citit şi îmi spunea că, citind, avem posibilitatea să "trăim" momente, întâmplări, experienţe cu care nu vom avea, poate, ocazia să ne întâlnim întocmai în această viaţă. Deşi, evident, nu au acelaşi impact şi efecte ca întâmplările pe care le trăim nemijlocit, nu putem nega că şi acelea la care participăm prin lectură fac parte, cumva, din "experienţa de viaţă", ceea ce mă duce cu gândul la o dilatare a timpului, nu doar în spaţiul cosmic, ci chiar aici, pe pământ…exagerând puţin, putem spune că citind o carte, putem, în câteva ore, să trăim o viaţă
"
Nu-s de acord!
Cred ca cititul este amagire spirituala. Ne impodobim cu sentimente straine, cu bucuriile altora.
Ne incoronam cu coroanele imparatilor reali si renuntam implicit la posibilitatea de a deveni intr-adevar imparati.
Deci cititul ca cititul…dar sa nu uitam sa traim!
"Discutam mai demult cu un prieten despre citit şi îmi spunea că, citind, avem posibilitatea să "trăim" momente, întâmplări, experienţe cu care nu vom avea, poate, ocazia să ne întâlnim întocmai în această viaţă. Deşi, evident, nu au acelaşi impact şi efecte ca întâmplările pe care le trăim nemijlocit, nu putem nega că şi acelea la care participăm prin lectură fac parte, cumva, din "experienţa de viaţă", ceea ce mă duce cu gândul la o dilatare a timpului, nu doar în spaţiul cosmic, ci chiar aici, pe pământ…exagerând puţin, putem spune că citind o carte, putem, în câteva ore, să trăim o viaţă
"
Nu-s de acord!
Cred ca cititul este amagire spirituala. Ne impodobim cu sentimente straine, cu bucuriile altora.
Ne incoronam cu coroanele imparatilor reali si renuntam implicit la posibilitatea de a deveni intr-adevar imparati.
Deci cititul ca cititul…dar sa nu uitam sa traim!
@Black Leviathan: a nu se înţelege în nici un caz în defavoarea trăitului sau că ar exista vreo punere în balanţă
Este o exagerare în ce spuneam eu şi, chiar dacă nu se compară cu a trăi live nişte sentimente, nişte întâmplări, cred că atunci când trăim lectura, ceea ce se întâmpla mai mult la nişte vârste mai fragede, e o formă de a interacţiona cu întâmplări, oameni, situaţii cu care poate nu vei interacţiona în viaţă sau, dacă vei interacţiona, va exista un precedent, la nivel mental.
Sunt perfect de acord cu tine: să nu uităm să trăim!
Între noi fie vorba, câţi crezi să fie în pericolul de a uita să trăiască din cauza cititului?!
@Black Leviathan: a nu se înţelege în nici un caz în defavoarea trăitului sau că ar exista vreo punere în balanţă
Este o exagerare în ce spuneam eu şi, chiar dacă nu se compară cu a trăi live nişte sentimente, nişte întâmplări, cred că atunci când trăim lectura, ceea ce se întâmpla mai mult la nişte vârste mai fragede, e o formă de a interacţiona cu întâmplări, oameni, situaţii cu care poate nu vei interacţiona în viaţă sau, dacă vei interacţiona, va exista un precedent, la nivel mental.
Sunt perfect de acord cu tine: să nu uităm să trăim!
Între noi fie vorba, câţi crezi să fie în pericolul de a uita să trăiască din cauza cititului?!
@Black Leviathan: aşa de puţin?!
( poate mai puţin acele best-seller-uri internaţionale pe care nu vreau să le numesc 
)
@Black Leviathan: aşa de puţin?!
( poate mai puţin acele best-seller-uri internaţionale pe care nu vreau să le numesc 
)
Ah, bineanteles ca alea se vand bine…marketingul face minuni.
Imi amintesc ca am citit acum cativa ani o carte mult slavita prin presa "Istoria iubirii" de Nicole Krauss si am fost foarte deceptionat. De mult nu mai dau un ban pe "parerile profesioniste"!
Ah, bineanteles ca alea se vand bine…marketingul face minuni.
Imi amintesc ca am citit acum cativa ani o carte mult slavita prin presa "Istoria iubirii" de Nicole Krauss si am fost foarte deceptionat. De mult nu mai dau un ban pe "parerile profesioniste"!
Plimbareato!
Plimbareato!
bune!
Mi-a placut postarea! Funny
@Black Leviathan: am avut şi surpriza de a descoperi câte un autor care să-mi placă foarte mult şi să fi fost şi mediatizat
@Black Leviathan: am avut şi surpriza de a descoperi câte un autor care să-mi placă foarte mult şi să fi fost şi mediatizat
@QED: nu pe cât aş vrea…
@QED: nu pe cât aş vrea…
Primesc zilnic mailuri cu tot felul de chestii funny şi, din când în când, apuc să le citesc, să mai trimit din ele
Ar trebui să mai pun şi pe aici 
Raspund printr-un citat dintr-o carte pe care o lecturez
zilele acestea si cred ca voi dezvolta mai mult intr-o viitoare postare… Mi se pare ca are legatura cu ce ai vrut tu sa transmiti… " Civilizatia vrea altceva decât cultură, zicea Nietzsche. Numai că la noi s-a ajuns la dispreţuirea culturii înainte de a beneficia, cât de cât de civilizaţie. Multe librării s-au transformat în buticuri, în schimb closetele sunt la fel de sordide. Noroc că-l avem pe unul ca Gigi Becali. Ţinem, prin el, legătura cu Dumnezeu. " 
)
Raspund printr-un citat dintr-o carte pe care o lecturez
zilele acestea si cred ca voi dezvolta mai mult intr-o viitoare postare… Mi se pare ca are legatura cu ce ai vrut tu sa transmiti… " Civilizatia vrea altceva decât cultură, zicea Nietzsche. Numai că la noi s-a ajuns la dispreţuirea culturii înainte de a beneficia, cât de cât de civilizaţie. Multe librării s-au transformat în buticuri, în schimb closetele sunt la fel de sordide. Noroc că-l avem pe unul ca Gigi Becali. Ţinem, prin el, legătura cu Dumnezeu. " 
)
@Lolita: Din păcate adevărat…aştept mai multe informaţii despre carte, adică viitoarea postare
@Lolita: Din păcate adevărat…aştept mai multe informaţii despre carte, adică viitoarea postare
Corect, Proust se citeşte la o vârstă matură pentru că abia atunci poţi să-i înţelegi toate nuanţele (şi să înţelegi că omul a fost genial şi cu mult înaintea vremurilor sale – am impresia că psihologia însăşi nu descoperise în acel moment atâtea despre psihicul uman câte sunt scrise în romanul său).
@dreamingjewel: mă şi întreb cum e cu toate nuanţele, pentru că, recitind unele pasaje care mi-au plăcut în mod deosebit, parcă descopăr şi alte nuanţe decât la prima citire
Da, mă surprinde cât de bine redă psihicul uman, cu face conexiuni între stări, gânduri şi sentimente, cum le explică mai ales!
Cat de adevarat! Asa este. Din fericire/din pacate (nu m-am hotarat inca) eu cand ma mint imi creez o doza uriasa de stres, care intr-un final ma epuizeaza si ma vad nevoita sa accept ca adevarul e altul. Minciuna mi-o spun, incerc sa o cred, dar exista (cum spui si tu la final) acel "ceva din interior", iar acel ceva incepe sa rada in hohote de mine amintindu-mi de care este de fapt adevarul. O perioada merg cu norul hohotind deasupra capului si devin stresata ca nu-l pot alunga nici cu tot arsenalul de scuze sau victimizari posibile. Dupa care inevitabil imi recunosc "ceva-ul" hohotitor drept castigator fara drept de apel. Si minciuna asta de sine merge o perioada, dar cred ca stim cu totii in sinea noastra care e adevarul, chiar daca unii decid sa il accepte, iar altii prefera sa se minta la nesfarsit.
@Cami: Ăsta e de fapt semnalul că ne minţim, stresul pe care-l resimţim în timpul cât ne minţim şi epuizarea "inexplicabilă"… Câteodată este nevoie şi să ne mai minţim, dar totul e să nu devină obişnuinţă şi să nu persistăm în aceeaşi minciună până când nu mai ştim care e adevărul…cred că trecem limita atunci când nu mai suntem conştienţi să ne minţim, aşa că o mică introspecţie, din când în când, e cam necesară
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: onest, realist, solid.
2. Vă simţiţi bine atunci când: vă controlaţi emoţiile, sunteţi lucid.
3. Vă echilibraţi prin: realizarea proiectelor.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: amic, camarad (B); sociabilă, comunicativă (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: inteligent, voluntar, responsabil, independent
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi dependent de alţii.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: marea încredere, conştientizarea noilor valori spirituale.
La #3 a cam dat cu bata in balta, heh, dar a nimerit bine la #6
Ma intreb ce o insemna mai exact "conştientizarea noilor valori spirituale"
In orice caz, haios testul
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: senzual, emotiv, gregar, hipersensibil.
2. Vă simţiţi bine atunci când: ajutaţi pe alţii.
3. Vă echilibraţi prin: frecventarea cursurilor de perfecţionare.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: fără parteneră (B); fără partener (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: motivator, coleg de muncă (B); liberă, independentă (F).
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi agasat de critică.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: proiectele artistice şi şţiintifice, problemele de rezolvat.
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: idealist, sentimental, fidel.
2. Vă simţiţi bine atunci când: sunteţi recunoscut de alţii ca fiinţă sensibilă.
3. Vă echilibraţi prin: destindere, proiecte de vacanţă.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: om de afaceri, cadru superior (B); om de afaceri, cadru superior (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: comunicativ, sociabil, atras spre alţii
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi dependent de alţii.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: afirmarea propriei valori, onestitatea, încrederea în prieteni.
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: caritabil, umanist, spirit ştiinţific.
2. Vă simţiţi bine atunci când: comunicaţi în societate.
3. Vă echilibraţi prin: o meserie în slujba comunităţii.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: egoist, solitar (B);iubitoare a singurătăţii (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: realist, foarte senzual (B); vivace, senzuală(F).
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: vă simţiţi respins, frică de eşec, lipsă de încredere în sine.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: securitatea, încrederea în propria valoare.
Doar la 2 nu ma regasesc.. cam deloc. In rest, da
Interesant micul test.. 
Cred ca am mai facut testul mai de mult, dar m-am amuzat din nou raspunzand la intrebari…
)
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: idealist, sentimental, fidel.
2. Vă simţiţi bine atunci când: vă amuzţi, sunteţi aventuros şi senzual.
3. Vă echilibraţi prin: o mare disponibilitate de a-i asculta pe alţii.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: o nouă parteneră (B); idealistă (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: inteligent, voluntar, responsabil, independent
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: credeţi că alţii sunt insensibili la emoţiile dumneavoastră.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: participarea la proiecte umanitare, rol activ în comunitate.
Sa spunem ca in mare parte se potriveste…
)
O saptamana usoara iti doresc!
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: intuitiv, pasionat, spirit superior.
2. Vă simţiţi bine atunci când: căutaţi adevărul, sunteţi onest.
3. Vă echilibraţi prin: disciplină.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: fiinţă sensibilă (B); intuitivă împărtăşind idealurile dumneavoastră (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: egoist, solitar
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi dependent de alţii.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: destinderea, eliberarea de grijile cotidiene.
La orice mă aşteptam, dar ca partenerul meu IDEAL să fie un egoist şi un solitar, nu aş fi crezut în veci şi-n pururi!
)
MULŢUMESC, Rontziki!
Şi pentru momentul "cunoaşterii de sine",
dar mai ales pentru toate câte îmi dăruieşte acest spaţiu!
L-am facut si eu…dar nu ma vad deloc asa,mai fac sapaturi insa
)))
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: modest, perspicace, calm, binevoitor.
2. Vă simţiţi bine atunci când: faceţi proiecte, sunteţi eficace.
3. Vă echilibraţi prin: o mare disponibilitate de a-i asculta pe alţii.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: fiintă solidă , de încredere (B); capabilă să vă ajute (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: inteligent, voluntar, responsabil, independent
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: vă simţiţi respins, frică de eşec, lipsă de încredere în sine.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: posibilitatea de a interveni în societate, participarea la grup.
@Ana Marin: super faine punctele 2 şi 6
@Alin: N-aş putea să-ţi spun ce înseamnă noile valori spirituale
şi te înţeleg cu dependenţa 
Cu punctul 2 nu prea te înţeleg însă
@fly2sky: aha! încă cineva dependent de vacanţe şi destindere
@Colorbliss: fain punctul 3 şi îmi place şi mie partenerul ca ţie se potriveşte
@Lolita: te înţeleg perfect la 6
, iar punctul 7 chiar e ceva!
@Alessia: dap, nici eu nu mă aşteptam să-mi aleg prietenii printre egoişti şi solitari…
Tocmai m-am îmbătat şi eu de culoare la tine şi mai vin!
Mă bucur că-ţi place prin evantaiul meu
@Rodica: şi eu zic să mai faci săpături că mi se pare că ţi-au ieşit tare fain! Nu ştiu cum te vezi tu, faţă de ce zice punctul 1, dar unele cred că chiar ţi se potrivesc
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: competent, organizat, activ.
2. Vă simţiţi bine atunci când: ajutaţi pe alţii.
3. Vă echilibraţi prin: senzualitate, muzică, dans.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: egoist, solitar (B);iubitoare a singurătăţii (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: disciplinat, puternic, independent
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: credeţi că alţii sunt insensibili la emoţiile dumneavoastră.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: ideile noi, modul de viaţa mai simplu.
La punctul 1,3,6,7 parca s-ar potrivi..insa cu prietenii oameni de afaceri si partenerul atras spre altii m-am amuzat teribil
Bun gasit, tuturor!
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: inventiv, aventuros, schimbător.
2. Vă simţiţi bine atunci când: vş exprimaţi uşor.
3. Vă echilibraţi prin: împărtăşirea cunoştinţelor.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: artist sau creator (B); artist sau creator (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: disciplinat, puternic, independent
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi singur, detaşat de tot.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: organizarea, planificarea.
Haios, insa, daca stam sa ne gandim, din toate cate un pic se regaseste la fiecare!
1. Va vedeti ca si cum ati fi: caritabil, umanist, spirit stiintific.
2. Va simtiti bine atunci cand: comunicati in societate.
3. Va echilibrati prin: energia pe care v-o da pamantul.
4. Prietenii si asociatii dv. sunt: amic, camarad (B); sociabila, comunicativa (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastra ideal(a) este: inteligent, voluntar, responsabil, independent
6. Slabiciunile dumneavoastra se dezvaluie cand: sunteţi la capat, va lipsesc destinderea si distractiile.
7. Factorii esentiali de motivatie sunt: operele umanitare.
Aproape totul este adevarat. Insa, probabil ca sunt valabile si pentru multi altii. Imi palc testele. Mai ales cele de cultura generala si de autocunoastere.
Multam!
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: delicat, rezervat, sensibil, reconfortant.
2. Vă simţiţi bine atunci când: aveţi idei originale.
3. Vă echilibraţi prin: dragoste susţinere morală de către alţii.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: amic, camarad (B); sociabilă, comunicativă (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: creaţiv, perceptiv, imaginaţiv, analitic.
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi descurajat, abătut, vă subestimaţi.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: destinderea, eliberarea de grijile cotidiene.
Vai de mine ce bine mi se potrivește, mai ales la 2 și la 6… OMG
“Proust este o stare” – ce frumos spus…
Cine ştie, poate că Proust e, de fapt, însăşi condiţia umană…
@Delf: în mod cert, o redă foarte bine…cu toate balansurile, cu schimbări, cu evoluţii ale sentimentelor, stărilor…
@fly2sky: partea cu partenerul e chiar buhu
)
@Mirela: te mai aştept cu mare plăcere!
Îmi place cum îţi găseşti echilibrul
@andreiradu: bine ai venit!
Organizarea şi planificarea te motivează?! Wow!
Da, pe măsură ce am citit comentariile, m-am regăsit şi în alte caracteristici pe care nu le-am ştiut din cum am făcut eu testul
@QED: cu multă plăcere! şi mie-mi plac testele, o să mai caut şi mai pun când dau de ceva fain, nu ştiam că sunt aşa de apreciate
Faină descrierea partenerului! Şi wow, ai motivaţii înalte
@Bianca: Şi pe mine 6 m-a surprins f tare, că s-a potrivit bine şi la fel punctul 3. Deci la partea care are legătură strict cu interiorul, cum ne simţim, partea cu slăbiciunile şi echilibrarea, cred că testul s-a dovedit a fi bun. La alegerea prietenilor şi partenerilor au fost surprize
E suspect testul asta.; banuiesc un spionaj. o_O
) )
(i feel naked
@Irina: naked, dar foarte frumos conturată!
da, bine spus "Proust este o stare" si as mai aduaga, un mod de a scrie cum n-am mai intalnit la alt scriitor.
bafta cu restul volumelor
1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: ambiţios, energic, curajos, extrovert.
2. Vă simţiţi bine atunci când: ajutaţi pe alţii.
3. Vă echilibraţi prin: o meserie în slujba comunităţii.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: amic, camarad (B); sociabilă, comunicativă (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: inventiv, aventuros, schimbător
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi la capăt, vă lipsesc destinderea şi distracţiile.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: organizarea, planificarea.
As zice chiar 100% true. ce sa zic… sunt "deconspirata"
@YukiAme: nu de baftă am nevoie, ci de tiiiimp
Mulţam pentru vizită şi comentariu, te mai aştept!
@Cami: te înţeleg perfect la punctul 6
şi, la cât ne cunoaştem deja, confirm că răspunsurile ţi s-au potrivit perfect 
"În momentul în care simţi că ai vrea să schimbi ceea ce trăieşti, că nu-ţi găseşti locul în viaţa ta, în lumea din jurul tău, nu trebuie să schimbi nimic, ci doar propria percepţie, unghiul din care priveşti."
as schimba (unghi subiectiv) cu:
"În momentul în care simţi că ai vrea să schimbi ceea ce trăieşti, că nu-ţi găseşti locul în viaţa ta, în lumea din jurul tău, schimba intai propria percepţie, unghiul din care priveşti, inainte de a schimba altceva."
@călăuza: absolut corect!
credeam că ideea "înainte de a schimba altceva" reiese din paragrafele următoare, din faptul că schimbarea din exterior nu ar fi percepută şi nu ar determina reacţia (interioară) scontată 
Welcome to the club!
Bineinteles ca fiecare dintre noi avem momente de cumpana care sunt menite sa ne incerce puterea, sa ne caleasca si sa ne dea cum mai spuneam si prin alte postari, prolificul sut pentru a ne propulsa. E adevarat ca de ceva timp unii, se pare tot mai multi, din pacate, nu ne mai gasim locul. Nu ne ramane decat sa ne schimbam, tot noi, dar nu pentru a face pe plac altora sau a ne afunda in mocirla si gelatina usor gretoasa din jur. Scuze daca sunt prea sarcastica, dar si eu am avut o zi superbaaaa !
@Lolita: dacă facem un club, deja mă îngrijorez
E stranie senzaţia asta cu negăsitul locului, nu prea am experimentat-o decât ocazional şi fără impact. Nu ştiu dacă, atunci când o resimţim mai frecvent sau o perioadă mai lungă, se întâmplă pentru că s-ar fi schimbat atât de mult lumea din jur sau pentru că noi ne-am schimbat deja şi e nevoie de timp să ne găsim din nou locul întâi în noi şi apoi în exterior…
Ai dreptate cu gelatin greţoasă din jur, exprimarea chiar redă perfect ceea ce simt şi eu uneori…în zilele superbeeee
Multumesc! O preiau cu multa placere! Saptamana viitoare o fac. Doar sa vad pe unde am pus jumatatea aua plina
Multumesc! O preiau cu multa placere! Saptamana viitoare o fac. Doar sa vad pe unde am pus jumatatea aua plina
@tetris: Cu plăcere! Abia aştept să citesc şi garantez că, în timp ce compui la leapşă, găseşti mai bine de o jumătate plină!
@tetris: Cu plăcere! Abia aştept să citesc şi garantez că, în timp ce compui la leapşă, găseşti mai bine de o jumătate plină!
Mersi, Rontziki! Sunt nu doar amuzante dar si utile listelele astea cu lururile care ne plac, ca un fel de contrabalansare a lucrurilor pe care trebuie sa le facem.
To love list vs. to do list. 
Mersi, Rontziki! Sunt nu doar amuzante dar si utile listelele astea cu lururile care ne plac, ca un fel de contrabalansare a lucrurilor pe care trebuie sa le facem.
To love list vs. to do list. 
@Irina: f fain spus to love list vs to do list
) M-am săturat de to do! 
Cu multă plăcere!
@Irina: f fain spus to love list vs to do list
) M-am săturat de to do! 
Cu multă plăcere!
cine te opreste sa mai continui?daca te face sa te simti bine…
Imi place blogul tau – fresh si original!
cine te opreste sa mai continui?daca te face sa te simti bine…
Imi place blogul tau – fresh si original!
DA!
..in to do-ul list de placere 
DA!
..in to do-ul list de placere 
@fly2sky: abia aştept să-ţi văd lista!
@fly2sky: abia aştept să-ţi văd lista!
@Rosaline: mulţam pentru comentariu şi vizită!
Te mai aştept pe la mine 
@Rosaline: mulţam pentru comentariu şi vizită!
Te mai aştept pe la mine 
Ehee, probabil intuiesti deja ca-s de acord cu tine, nu-i asa?
Ei bine, stii ce imi spun eu cand nu-mi convine ceva/totul in viata mea? "ok, nu merge, nu-mi convine, e nasol. Cum o fac sa-mi placa/sa fie macar suportabil si poate in timp, placut?" Si incep si fabric idei care sa ma ajute in acest scop. Exact cum zici tu pe la finalul articolului in legatura cu schimbatul unghiului din care privesti. Ma tot pozitionez in alta parte… uneori imi ia luni de zile, dar functioneaza. Si da, uneori si eu privesc descumpanita spre jumatatea cea goala… Dar important e sa ne adunam forteze si sa ne mobilizam.
maine,cu cea mai mare placere!
maine,cu cea mai mare placere!
@Cami: da, şi eu obişnuiesc să fabric idei pentru a găsi suportabil şi chiar plăcut ceea ce nu-mi convine, dar, din păcate nu-mi iese întotdeauna şi cel mai greu e când sunt prinsă între 2…"rele"…când e rău cu rău, dar mai rău fără rău, ca să zic aşa
)
Într-adevăr, important e să ne adunăm forţele şi să ne mobilizăm, rămâne de văzut încotro
Nu ştiu cum se face, dar e mai dificil de văzut jumătatea plină a paharului atunci când cea goală pare să atârne mai greu
dar, cu exerciţiu, reuşim 
@Rodica: abia aştept!
@Rodica: abia aştept!
Ma bucur ca ti-a placut cartea citita de mine!
Voi raspunde frumoasei invitatii cat de curand! Stau rau cu timpul in ultima vreme!
Voi raspunde frumoasei invitatii cat de curand! Stau rau cu timpul in ultima vreme!
@Lolita: ştiu cum e cu timpul, fir-ar să fie
Când ai tu vreme, o să fiu pe frecvenţă 
@Lolita: ştiu cum e cu timpul, fir-ar să fie
Când ai tu vreme, o să fiu pe frecvenţă 
@Lolita: da, chiar tre' să-mi fac şi eu timp pentru ea, dar mai are un pic de aşteptat, că lista e lungă..
Buna Rontz!
Mari adevaruri ai surprins in postarea ta! Sunt perfect de acord ca dezamagirile se datoreaza in primul rand faptului ca ne cream o imagine deformata vis a vis de ceilalti si de putinta lor de a raspunde cerintelor noastre atat sufletesti cat si cordiale, de prietenie. Rostul vietii nu e sa depindem de altii, ci de noi insine, de puterea noastra, de limitele si masura noastra. Ceilalti ne ajuta sa intelegem mai bine mecanismul relationarii, ne incurajeaza, ne ajuta, iar daca e persoana de care ne-am indragostit si alaturi de care ne-am stabilit niste idealuri lupta cu morile de vant si zbuciumul zilnic par mai suportabile. Evident ca nu e de preferat sa impunem nimanui stilul propriu de decantare a sentimentelor sau trairea propriu zisa din viziunea noastra. Depinde de alegeri, de liberul arbitru si de umanul din fiecare, cum bine spuneai si tu. Citind randurile tale am avut impresia tot mai mult ca trecem prin aceeasi perioada de pauza autoimpusa… E doar o impresie, dar simt ca resortul e cam acelasi…
Toate cele bune !
Poate in cativa ani voi ajunge si eu la Proust
Si daca spuneti ca e bun de citit la o varsta matura, cred ca ma voi incadra chiar bine pe atunci. 
Noua ne mai povestea dna profesoara de romana, in liceu, despre In cautarea timpului pierdut, si parea foarte incantata
cea mai mare greseala (a mea) e ca am 'pretentia' sa se apeleze la logica,la dreptate si la suflet in relatii…
@Lolita: Corect, rostul vieţii nu este să depindem de alţii, ci de noi înşine. Bineînţeles că avem nevoie de ceilalţi şi cred că nimeni nu-şi imaginează viaţa ca pe un şir de răzbateri individuale, dar nu este în regulă ca nevoia de ceilalţi sau, de multe ori, de celălalt, să afecteze parcursul vieţii, să ne împiedice să fim noi înşine, să ne dorim ceva şi să ne mobilizăm în vreo direcţie…
Woops, cât sunt de transparentă!
Cred că sunt în pragul unei perioade de interiorizare, pe care mi-o doresc şi de care am nevoie
@Rodica: Te înţeleg perfect…Ajung la concluzia că foarte puţini sunt cei care înţeleg conceptele de logică şi dreptate, indiferent la ce le aplicăm. Nu doar că fiecare are dreptatea lui, ceea ce e de înţeles până la un punct, dar văd din ce în ce mai des atitudinea că numai acea dreptate este bună şi reală şi un refuz de a vedea lucrurile şi din alt unghi pentru a încerca măcar puţin "imparţialitatea".
Cât despre suflet…ehe, câte ar mai fi de spus
@Colorbliss: mie mi se pare că, personal, o gust cu mai mare plăcere şi găsesc în ea anumite lucruri pe care probabil nu le-aş fi găsit mai demult…dar asta nu înseamnă că gata, e musai să fie citit la vreo anumită vârstă…Încearcă şi vezi cum ţi se pare
Sarut'mana, Rontziki!
Trebuie sa recunosc: iubesc felul bunicii tale de a rezolva o situatie!
Trebuie sa mai recunosc ca-l iubesc pentru ca si parintii mei au manifestat cam acelasi fel de a rezolva o situatie. In sensul ca ne-a tot tocat ca "fericirea noastra nu trebuie sa depinda niciodata de ceva exterior", ca daca vom fi lezati in diferite feluri, de catre cineva, vina nu este numai a aceluia, ci si a noastra.
Nu ne-a ascuns niciodata realitatea, in sensul sa ne prezinte o lume idilica, unde curge numai lapte si miere. Ne-a prezentat-o exact cum e ea, cu bune si rele, penru a fi pregatiti pentru orice situatie.
Ne-a vorbit si despre relatia "in doi", spunandu-ne ca ea nu trebuie sa se bazeze pe "impunere" si "asteptare" ci prin intelegere, acceptare.
Imi place mult subiectul abordat de catre tine.
Foarte putini oameni pleaca la drum alaturi de cineva fara a-l incarca (pe celalalt) cu "asteptari", fara a-si crea dependenta fata de realizarea acelor asteptari.
Putini oameni isi dau seama ca un om nu e static, ca el se schimba (in bine sau rau), ca nevoile lui, dezideratele lui se schimba odata cu trecerea timpului si ca iubirea nu este un bibelou dintr-un material nedegradabil, pe care-l poti pune unde doresti, cum doresti.
@andreiraduM: cam la fel m-a educat şi mama pe mine…nimic nu pică din cer, nu trebuie să aştept de la alţii, ci trebuie ca, în orice situaţie, să fac tot ce depinde de mine…poate iese, poate nu iese mereu cum îmi doresc, dar important e să fac tot ce aş fi putut face eu.
Încă de când eram mică auzeam "sunt pentru libertatea persoanei şi răspunderea ei"…hm, greu de priceput la vârste fragede, dar m-am dumirit cu timpul: poţi face orice atâta timp cât îţi asumi consecinţele, libertatea e prin ea însăşi o răspundere, ca să zic aşa…şi odată sădite astea în mine, cam greu să accept vreo dependenţă
Ai perfectă dreptate, suntem în continuă schimbare, trebuie să acceptăm asta pentru a ne înţelege atât pe noi, cât şi pe ceilalţi…nu e uşor, câteodată ne vine greu să admitem că noi înşine ne schimbăm, darămite că şi cei din jur, dar mai tre' să înţelegem că schimbarea nu vine aşa din senin, ea arată cumva o nevoie de adaptare, la ceva, la cineva, există aproape întotdeauna o cauză, şi atunci e mai uşor de controlat sau, mai bine zis, de anticipat…
Ar mai fi multe de zis, că ai atins multe cu comentariul tău
Mă bucur că ţi-a plăcut postarea şi, apropo de educaţia făcută de părinţi, când ai vreme să citeşti asta:
http://www.evantaiulmemoriei.ro/2010/01/de-drag-de-dorde-tot.html
Oau, ce îmi place! Vreau să-l văd chiar azi!
Oau, ce îmi place! Vreau să-l văd chiar azi!
@Monica: e foarte fain filmul! sper să-l fi văzut şi aştept impresii
@Monica: e foarte fain filmul! sper să-l fi văzut şi aştept impresii
e minunat filmul
ma bucur ca ai scris cateva cuvinte
oricare ar fi tema toate filmele lui max ophuls au un aer de basm. daca le gasesti merita vazute si la ronde si le plaisir unde ophuls se joaca cu mai multe povesti
e minunat filmul
ma bucur ca ai scris cateva cuvinte
oricare ar fi tema toate filmele lui max ophuls au un aer de basm. daca le gasesti merita vazute si la ronde si le plaisir unde ophuls se joaca cu mai multe povesti
@Ana: Mulţam fain pentru recomandări, o să caut şi sper să le găsesc
Am tras cu ochiul pe la tine, mă abonez şi cred că-mi fac o listă cu "de văzut" 
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
@Ana: Mulţam fain pentru recomandări, o să caut şi sper să le găsesc
Am tras cu ochiul pe la tine, mă abonez şi cred că-mi fac o listă cu "de văzut" 
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
ce frumoase sunt DA-urile tale!
ce frumoase sunt DA-urile tale!
Principiul utilizarii multiple – frumoasa denumire. Il utilizez uneori, in chestiuni cotidiene. De exemplu, cand trebuie sa merg in cartierul X, la cineva, profit de ocazie si mai merg si la cutare institutie – lucru pe care l-am amanat pana in momentul respectiv. Sau viceversa… daca am de mers undeva cu treburi mai ,,oficiale'' si prin preajma e un apropiat, da, profit de ocazie si imi fac putin timp si pentru persoana in cauza. Insa fara falsitati, minciuni si politeturi superficiale, caci detest toate lucrurile astea. Nu inteleg de ce as minti. Dar stiu multe persoane care fac asta, care aplica principiul precum personajele proustiene prezentate in citatul ales de tine.
Cat despre dilema… E de plans, Rontziki. Hazul de necaz ar trebui limitat uneori, caci duce adesea la starea de resemnare. Nu e sanatos sa acceptam nonvalorile, nici macar nu mai e vorba doar de toleranta vizavi de duplicitate/falsitate sau de promovarea acestora. Deja simt ca uneori ni se baga pe gat cu forta.
@Colorbliss: exact, fără falsităţi şi politeţuri superficiale, înseamnă numai eficienţă, adică să rezolvi mai multe chestiuni deodată, dar nu pentru a părea în vreun fel, ci doar pentru a-ţi fi mai uşor…
Nici eu nu suport falsitatea şi duplicitatea şi sunt convinsă că foarte multe persoane au aceeaşi reacţie, dar asta nu împiedică să fie practicate în continuare…
Poate exagerez, dar uneori am senzaţia că foarte multe se bazează pe falsitate şi mă întreb dacă este din cauza celor care practică asta sau din cauza celor care reacţionează bine la falsitate, din prostie, din prea multă vanitate.
@fly2sky: da, aşa m-am gândit şi eu, că puteam s-o păţesc mai rău…a fost aşa un mic avertisment să ţin mintea la minecând lucrez cu chestii periculoase şi să fiu mai atentă
@fly2sky: da, aşa m-am gândit şi eu, că puteam s-o păţesc mai rău…a fost aşa un mic avertisment să ţin mintea la minecând lucrez cu chestii periculoase şi să fiu mai atentă
Acum, io am multe in gusa…
)
Sa te intreb doar de care deget e vorba. O fi ala de aratat in trafic? (ca sa nu-l numesc altfel
Acum, io am multe in gusa…
)
Sa te intreb doar de care deget e vorba. O fi ala de aratat in trafic? (ca sa nu-l numesc altfel
uf, sper că ţi-a mai trecut durerea între timp… bine că măcar mâncarea a ieşit bună!
Bogdănic, vezi în text: arătătorul de la mâna stângă
uf, sper că ţi-a mai trecut durerea între timp… bine că măcar mâncarea a ieşit bună!
Bogdănic, vezi în text: arătătorul de la mâna stângă
@puideblog: Aratatoarele e de mai multe feluri: degetul de aratat OK, degetul de aratat biluta (din nas), degetul de aratat in trafic, degetul de aratat inelul si cel de aratat cat de delicat bei ceaiul.
@puideblog: Aratatoarele e de mai multe feluri: degetul de aratat OK, degetul de aratat biluta (din nas), degetul de aratat in trafic, degetul de aratat inelul si cel de aratat cat de delicat bei ceaiul.
@bogdanic: e cel cu care se mustrează
de la mâna stângă, Slavă Domnului 
@bogdanic: e cel cu care se mustrează
de la mâna stângă, Slavă Domnului 
@puideblog: este mult mai bine azi, mă mai enervează uneori, atunci când uit să menajez mâna stângă, că e foarte sclifosit şi vrea să fie tot timpul în atenţia mea
)
Dap, mâncarea a ieşit bună şi chiar mă gândeam că măcar dacă cine ştie ce reţete noi şi exotice preparam…dar să mă poticnesc aşa la un tradiţional sos de usturoi
@puideblog: este mult mai bine azi, mă mai enervează uneori, atunci când uit să menajez mâna stângă, că e foarte sclifosit şi vrea să fie tot timpul în atenţia mea
)
Dap, mâncarea a ieşit bună şi chiar mă gândeam că măcar dacă cine ştie ce reţete noi şi exotice preparam…dar să mă poticnesc aşa la un tradiţional sos de usturoi
Bogdănic, mulţumesc pentru tipologia exhaustivă a arătătorului
oare cei care au 6 degete, la ce-l folosesc pe cel în plus?
Rontziki: aşa se întâmplă întotdeauna, la ce-i mai simplu ne "împotmolim"…
Bogdănic, mulţumesc pentru tipologia exhaustivă a arătătorului
oare cei care au 6 degete, la ce-l folosesc pe cel în plus?
Rontziki: aşa se întâmplă întotdeauna, la ce-i mai simplu ne "împotmolim"…
Mai e putintel si se va implini!
Sa inteleg ca iti doreai sa pictezi ca nenea Vincent.
@bogdanic: a, nu, deloc nu mi-ar fi plăcut
) 
))
eh, dacă aveam aşa talente, m-am fi străduit să inventez un stil
@tetris: aşa sper şi eu, mai ales că tot mai mulţi invocăm primăvara, florile, verdeaţa şi pomii înfloriţi
ramâi într-adevar fara cuvinte în fata unei asemenea capodopere!
Happy Wordless Wednesday!
Pe un asemenea albastru nu poti sa pictezi decat fiori.
Vincent,fără cuvinte,ne poartă spre primăvară…
@Devoratoarea de Muzică: flori, fiori, cert e că-ţi taie răsuflarea
@Carmen: aşa m-am gândit şi eu
Happy Wordless Wednesday!
@se-cret: misiune îndeplinită deci
Mulţam pentru vizită şi pentru comentariu, te mai aştept pe la mine
Da, frumos. Totdeauna mi s-a părut că van Gogh pictează florile mai frumoase decât sunt ele în realitate. Migdalul ăsta înflorit este şi unul dintre tablourile mele preferate.
@dreamingjewel: cred că le vedea într-un fel aparte şi chiar a reuşit să transmită
Este şi unul dintre tablourile mele preferate, e printre acelea pe care nu mă satur să le privesc
suflet boem
suflet boem
O fi aparut si noul album?
Albumul meu favorit a fost "Calvarul unei inime pribegi", care mi-a mers la inima…
O fi aparut si noul album?
Albumul meu favorit a fost "Calvarul unei inime pribegi", care mi-a mers la inima…
Am avut si eu senzatia asta, la Om bun.
Prea mult ni se baga pe gat emisiuni de prost gust la diversele televiziuni, dar poate audienta nu e de fapt prea mare.Pentru ca alternative de calitate exista.
Am avut si eu senzatia asta, la Om bun.
Prea mult ni se baga pe gat emisiuni de prost gust la diversele televiziuni, dar poate audienta nu e de fapt prea mare.Pentru ca alternative de calitate exista.
@black leviathan:
@black leviathan:
@Jovi: dacă te referi la Chemarea păsării de-acasă, nu l-am văzut încă.
Mi-ar fi greu să spun care ar fi albumul preferat, pentru că pe toate albumele pe care le ştiu am melodii preferate şi cel puţin o obsesie
@Jovi: dacă te referi la Chemarea păsării de-acasă, nu l-am văzut încă.
Mi-ar fi greu să spun care ar fi albumul preferat, pentru că pe toate albumele pe care le ştiu am melodii preferate şi cel puţin o obsesie
@tetris: observăm cum cele mai multe spectacole de teatru umplu sălile şi cum, de exemplu, la TNB sunt destule cele pentru care se formează coadă sâmbata dimineaţa la ora 8, cu 2 ore înainte să se deschidă casa de bilete, cum Tudor Gheorghe umple Sala Palatului la fiecare spectacol, că citesc pe bloguri despre spectacole faine şi chiar deja despre Festivalul George Enescu de care ne despart luni bune…toate astea nu pot să însemne decât din ce în ce mai mulţi recurg la alternativele de calitate, în timp ce televiziunile umflă de zor sondajele…sau cel puţin aşa-mi place să cred
@tetris: observăm cum cele mai multe spectacole de teatru umplu sălile şi cum, de exemplu, la TNB sunt destule cele pentru care se formează coadă sâmbata dimineaţa la ora 8, cu 2 ore înainte să se deschidă casa de bilete, cum Tudor Gheorghe umple Sala Palatului la fiecare spectacol, că citesc pe bloguri despre spectacole faine şi chiar deja despre Festivalul George Enescu de care ne despart luni bune…toate astea nu pot să însemne decât din ce în ce mai mulţi recurg la alternativele de calitate, în timp ce televiziunile umflă de zor sondajele…sau cel puţin aşa-mi place să cred
Ah, ce te invidiez! Îl ador pe Tudor Gheorghe, e atât de complex și complet! De copilă m-au dus ai mei la spectacolele lui, aveam în casă plăci de pick-up, casete și după aia CD-uri cu el, superb! Mă bucur peste măsură că încă sunt pline sălile de concert la el, eu sunt cinvinsă că mai sunt speranțe pentru bunul gust al românilor. Te pupez și îți pasez o leapșă (acu o scriu
).
Ah, ce te invidiez! Îl ador pe Tudor Gheorghe, e atât de complex și complet! De copilă m-au dus ai mei la spectacolele lui, aveam în casă plăci de pick-up, casete și după aia CD-uri cu el, superb! Mă bucur peste măsură că încă sunt pline sălile de concert la el, eu sunt cinvinsă că mai sunt speranțe pentru bunul gust al românilor. Te pupez și îți pasez o leapșă (acu o scriu
).
@LiaLia: Bine ai zis, complex şi complet…deja am această părere despre Tudor Gheorghe de multă vreme şi totuşi nu încetează să mă uimească la fiecare spectacol, cu noi şi noi idei
Pupici mulţi :*
Sunt din ce în ce mai pline, ca să zic aşa, pentru că fiecare spectacol se reprogramează pentru că cererea de bilete este foarte mare…cu câteva săptămâni înainte abia dacă mai rămân locuri răzleţe prin sală.
De-abia o aştept
@LiaLia: Bine ai zis, complex şi complet…deja am această părere despre Tudor Gheorghe de multă vreme şi totuşi nu încetează să mă uimească la fiecare spectacol, cu noi şi noi idei
Pupici mulţi :*
Sunt din ce în ce mai pline, ca să zic aşa, pentru că fiecare spectacol se reprogramează pentru că cererea de bilete este foarte mare…cu câteva săptămâni înainte abia dacă mai rămân locuri răzleţe prin sală.
De-abia o aştept
OMG! Ai grija :-s
OMG! Ai grija :-s
@Cami: eu am zis Oh, shit, la momentul respectiv
, dar merge şi OMG 
Acum e totul în regulă
@Cami: eu am zis Oh, shit, la momentul respectiv
, dar merge şi OMG 
Acum e totul în regulă
Hello, foarte buna ideea unui astfel de rezumat, ma apuc de studiat
Si eu am vrut sa ma fac invatatoare, apoi profesoara. As fi putut sa-mi indeplinesc visul, dar am abandonat.
Am scris un post despre asta parca. trebuie sa ma uit. dar daca nu, fac leapsa.
@Tomata cu scufiţă: eu am abandonat această aspiraţie înainte de a face ceva în direcţia ei…
Aştept să văd care au fost şi celelalte aspiraţii ale tale
gata, executat, hai în inspecţie când ai vreme…
@pui de blog: mulţam! Vin în inspecţie!
La Multi Ani si de la mine!
@Ioana: Bine ai venit pe la mine!
Mulţam pentru comentariu şi te mai aştept!
Mă bucur că ţi-a plăcut plimbarea prin blogosferă, dorinţa mea ar fi să reuşesc să postez săptămânal despre ce-am citit fain, dar nu prea reuşesc
@Black Levithan: mulţam frumos!
Să ai o primăvară frumoasă!
se pune visul de maturitate?eu visez saaaa gasec o matusica cumintica,bogatica….sa-mi lase mie toata bocceluta cu niscaiva gologani,iar eu sa traiesc fara sa muncesc 'din necesitate';ce zici,se pune?!
@Rodica: bineînţeles!!!
Nu înţeleg de ce am fost învăţaţi să visăm numai vise care să ajute la propăşirea bunăstării prin muncă, în loc să fim încurajaţi să visăm cum ne pică din cer o grămadă de gologani, care să ne permită să facem numai ce vrem, să muncim când vrem nu din necesitate, cum bine zici 
)
Hihihi, ce zurlă ai fost și tu!
Apropo, că nu cred că am spus vreodată, eu de la 7 la 11 ani am făcu balet 
Dar în afară de ritm în dans, nu s-a prea prins delicatețe și grație la mine 
Mulțumesc de preluare, pupez!
@LiaLia: ah, ce te indiviez! Nu cred că graţia şi delicateţea mă interesau pe mine la vremea aia, ci zbănţuiala în sine, că eu cam aşa vedeam baletul…nu la partea elegantă şi graţioasă, ci la sărituri şi la toate figurile de dans jinduiam
Plăcerea a fost de partea mea, cum bine s-a văzut
Micul print este cartea mea favorita si ma bucur ori de cate ori "un om mare" scrie despre ea, o redescopera
Eu n-am citit-o. Nu am citit niciodata in copilarie cartile specifice varstei, ci alergam dupa alte carti, alte genuri. "Marile sperante" am citit-o acum, in prezent, la fel si "Papillon" sau "Singur pe lume". Poate o sa ascult in lectura lui Florian Pitis.
Eu nu puteam deveni cadru didactic pentru ca prea eram rea si nu ma potriveam, n-as fi avut rabdare. Interesant este ca macar constientizam. Nu-mi amintesc de niciun vis, de nicio dorinta inaintea celei de a deveni prim-ministru. Mi-am tot dorit acest lucru, incat nici acum nu consider ca mi-a trecut vremea. Asta este un vis, normal, dar se leaga de ceea ce-mi doream sa devin. Mai sunt sperante.
Ai avut o copilarie de invidiat. Dovada stau dorintele tale asa de frumoase si realiste.
croitoreasa, creatoare de moda… e cea mai interesanta varianta pe care am auzit-o pana acum
cat despre balet, lasa ca poate ne-om intalni noi intr-o zi si-ti arat degetele mele de la picioare 
) presimt ca te vei bucura ca nu te-au dat la balet 
@QED: dacă stau acum să mă gândesc la răbdare, nu'ş ce să mai zic despre cât de realiste au fost visele mele
Prim-ministru?! Foarte tare
Da, am avut o copilărie faină
@Cami: cred că n-aş fi avut cine ştie ce succes, că nu am fost niciodată prea îndemânatică sau am pierdut îndemânarea pe parcurs, pentru că la păpuşi le făceam hăinuţe cum n-aş mai fi în stare să fac acum
)
Mda, cred că înţeleg ideea…mama avea temerea că-mi stric picioarele
@tetris: Mi-a plăcut şi când am citit-o în copilărie şi prin adolescenţă, dar acum am receptat-o cu totul alt fel, am simţit-o şi cred că voi retrăi gânduri şi imagini din ea multă vreme
@QED: nici eu nu le-am citit pe toate la vremea lor, Papillon nici până acum…trebuie neapărat să asculţi Micul Prinţ! Ar fi ok şi să citeşti cartea, cu ilustraţiile autorului, dar cred că vocea lui Pitiş adaugă un ceva în plus şi te face să trăieşti altfel povestea
“N-am avut niciodată dorinţe nemăsurate sau, cum se zice, n-am privit mai larg decât pot cuprinde cu privirea doi ochi senini. Când mănânc clipesc ca o raţă albă şi ştiu că dragostea e ca o pasăre în colivie; dacă nu o hrăneşti zilinic, moare.”
din Partea lăuntrică a vântului sau roman despre Hero şi Leandru, de Milorad Pavic, trad. Mariana Ştefănescu
"27 aprilie. La fiecare zece ani, ar trebui să ştergi din mintea ta câteva idei pe care experienţa a dovedit că sunt false, primejdioase.
Idei de şters:
a)Femeile se pot simţi legate de o promisiune sau de un jurământ. E fals. Femeile nu au morală, ele depind, în ce priveşte moravurile lor, de acel pe care-l iubesc.
b)Există o femeie perfectă cu care dragostea ar fi un lanţ de bucurii nealterate ale simţutilor, ale spiritului şi ale inimii. E fals. Două fiinţe umane ancorate una lângă alta sunt ca două vase zguduite de valuri; carcasele lor se izbesc una de alta şi gem."
Extras din "Climate" de André Maurois
Cartea pe care o citesc acum se numeste “Arta conversatiei” scrisa de Ileana Vulpescu, o carte pe care o citesc cu creionul in mana pentru ca sunt atatea invataturi de tinut minte incat este greu sa trec peste ele fara sa le notez si sa doresc candva sa recitesc vorbele de duh si intelepciune din carte.
Pasajul care m-a impresionat astazi pot spune ca pana la granitele lacrimilor a fost unul in care bunica Sanzianei, stramutata in Baragan in urma colectivizarii, aduce acasa, in satul natal, ramasitele sotului sau, mort la doi ani dupa mutarea acolo.
Dupa moartea sotului – la momentul acela nu i s-a permis sa aduca in satul natal ramasitele pamantesti pentru ca “aveau domiciliu obligatoriu, vii sau morti”. Dupa moartea batranului, reconsiderandu-se situatia “chiaburilor” li sa permis intoarcerea la casele lor. Batrana a mai ramas insa inca sapte ani in acelasi loc timp in care a muncit si a strans banii astfel ca dupa sapte ani a cumparat o pereche de boi si un car, a dezgropat osemintele si de aici incepe fragmentul care m-a impresionat profund:
“dupa sapte ani, am inteles de ce se pedepsea Bunica astfel: dupa sapte ani, si-a cumparat car cu boi, a dezgropat oasele Bunicului, le-a pus intr-un sicriu, le-a urcat in car, si-a pus intr-o ladita putinul ei avut – trei saci de faina pe care si-o luase ani de zile de la gura si-un sac de colaci alaturi cu sicriul – si-a pornit-o, intr-o zi de septembrie, din inima Baraganului spre Cernati. Pe unde trecea, barbatii se descopereau, femeile-si faceau cruce, iar ea desafacea sacul cu colaci, mereu improspatati si zicea: “Luati oameni buni. Sa fie de sufletul robului lui Dumnezeu – Vasile”. Se oprea-n cate-un sat, pastea boii si ruga cate-un gospodar s-o lase sa framante si sa coaca un cuptor de colaci de sufletul celui pe care-l ducea din straini la locul lui din neam de neam. O chemau oamenii la masa lor si pe langa colacii facuti de Bunica dadea fiecare cate ceva de sufletul lui si se uitau la Bunica si ziceau: “Brava dumitale, dada, ca duci omul sa hodineasca la locul lui”.
“Mi-o fi destul ca doi feciori si-un ginere sint ingropati in tara straina ca, dac-as fi stiut unde sa ma duc, ma duceam si dupa oasele lor de le-aduceam. Ce sa facem, dac-asa au fost timpurile…”
Sapte zile au batut drumul oasele Bunicului pana s-ajunga-n satul lor. Mama si cu mine ii asteptam pe Bunicul si pe Bunica, asa cum ne spusese ea, intr-o duminica la biserica(…).
Cand s-a sfarsit slujba si-am iesit cu totii din biserica, Bunica sedea in tinda, iar carul cu boii-njugati, trasi la umbra,-n marginea drumului. (…) ”
La groapa, dupa slujba de duminica si cea cuvenita adormirii mortilor, ” …dintr-o data, la ultimele cuvinte ale preotului, toate femeile au inceput sa jeleasca. Toate jelaniile, dar absolute toate, povesteau viata Bunicului si-a neamului sau, apoi fiecare-si povestea propria viata, rugandu-l pe Bunicul sa duca veste celor dusi din neam din cele pe care le-ndurau cei de pe pamant(…). Bunica s-a uitat in pamantul care pecetluia trecerea prin lume a Bunicului. “Te-am adus acasa, omule, acuma pot sa-nchid ohii… ” Maica a ramas in satul lor pana la moarte.
Nu stiu daca mai sunt necesare adaugiri sau explicatii insa este unul dintre fragmentele care m-a facut sa ma simt mandra ca sunt romanca. Indiferent care este prezentul…cred ca nimic nu-mi va putea smulge din inima vreodata radacinile neamului in care m-am nascut indiferent de evolutia stiintei, indiferent de influenta atator “modernisme”.
E un comentariu mai lung, imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor dar am dat de articol si chiar daca nu era vorba despre concurs am simtit ca trebuie sa-l postez. Pentru ca atunci cand am vreme de zabovit trec si pe aici, draga mea si imi astampar setea cu cele de suflet!
Mult succes si inima buna,
drag, Mirela!
PS…am sters comentaril pentru ca la prima postare aveam niste greseli de scriere care mi-au scapat!
"Daca oamenii ar sti cu siguranta, ca unele acte ale lor nu vor fi platite, nici mai curand, nici mai tarziu, nimeni n-ar mai face nimic. Omul care a renuntat la orice rasplata si lucreaza pentru ceea ce e sortit pieirii, stiind ca totul va pieri, acela e singurul om vrednic de a locui impacat in acest univers. El face, dar nu pretinde ca altii sa faca pentru el; el da, stiind ca nu va primi niciodata; el aspira spre inaltimi, stiind ca nu le va atinge; el se ofera pe sine insusi si stie ca nimeni nu-i va da pretul ce i se cuvine. Adevarata noblete a omului, eroismul sau cel mai mare, consta in a sti sa traiasca chiar atunci cand toate temeiurile vietii sunt distruse in el." Giovani Papini, Un om sfârşit
mersic
"Toate imi sunt ingaduite,dar nu toate de folos"(Sf.Ap.Pavel-Ep.I Corinteni,cap.6,12)
Citatul are context religios,dar pentru mine se extinde in porii fiintei mele si imi ghideaza balanta alegerilor, imi disciplineaza dorinta aproape maladiva spre placere si frumos.Spun maladiva,pentru ca urmarind frumosul tind sa ma ratacesc in taramuri periculoase.E ca un dus rece,venit pe vreme calda si praf mult,revigorandu-mi optiunile.
Citatul nu e inchizitorial,ma lasa sa ma adun din deznadejde,sa ma clarific si sa-mi reasez bastionul.Imi ofera libertate,imi ofera dragoste.Dragostea unui Dumnezeu ingaduitor si intelegator al neputintelor umane,cunoscator prin paternitate.Citind cuvintele pauline simt parca mangaierea tatalui pe frunte,in vreme de lacrimi si de suflet ghemuit in unghere intunecate.Imi ofera iertare in cantitati indestulatoare si incredere intr-o alegere buna,dupa aceea…dupa orice 'altceva' ce a stat in calea luminii mele.
"Copilul e mic, dar in el e cuprins omul; creierul este stramt, dar el adaposteste gandirea; ochiul nu este decat un punct, dar el cuprinde in privirea sa orizontul." Este un citat de Alexandre Dumas-fiul, extras din "Dama cu camelii". Personal cred ca aceste cuvinte cuprind tot ceea ce insemnam noi ca oameni, cuprind totul, intregul.
Violenta e ultimul refugiu al incompetentei!
Isaac Asimov
Puține citate m-au impresionat la fel de mult ca acesta, din Tunelul, De Ernesto Sabato.
„Parcă trăiserăm pe două coridoare alăturate sau pe două tunele paralele, fără să ştim că mergem unul lângă altul, două suflete asemănătoare în situaţii asemănătoare, întâlnindu-ne la sfârşit în faţa unei scene pictate de mine, o scenă destinată numai ei, ca un anunţ secret al prezenţei mele, al faptului că cele două coridoare se împreunaseră, în sfârşit, şi ora întâlnirii sosise. Ora întâlnirii sosise! Era adevărat, oare, că cele două coridoare se împreunaseră şi că sufletele noastre se contopiseră şi ele? Câtă iluzie! Nu, coridoarele erau tot paralele. Doar zidul despărţitor era de data asta din sticlă pentru ca eu să-i pot vedea chipul tăcut şi de neatins… Dar zidul nu era întotdeauna din sticlă: uneori era din piatră neagră şi eu nu mai ştiam atunci ce se petrece de cealaltă parte şi nici ce făcea ea în aceste intervale. Mă gândeam că poate în aceste momente chipul ei era altul, că surâdea poate altuia şi că toată această poveste cu coridoarele era doar o invenţie a mea şi că, în orice caz, exista un singur tunel, întunecos şi singuratic: al meu, unde îmi petrecusem copilăria, tinereţea, întreaga viaţă. În aceste părţi transparente ale zidului de piatră eu o zărisem pe această fată şi crezusem că venea pe un alt tunel, paralel cu al meu, dar ea aparţinea în realitate lumii largi, lumii fără de margini a celor ce nu trăiesc în tunele. Poate se apropiase din curiozitate de una din ferestrele mele şi văzuse spectacolul perpetuu al singurătăţii în care trăiam. Sau poate o intrigase limbajul mut şi secret al tabloului meu. Şi atunci, în timp ce eu îmi străbăteam coridorul fără sfârşit, ea îşi trăia, afară, viaţa ei firească, agitată, ca toţi aceia care nu trăiesc în tunele; această viaţă curioasă şi absurdă în care există baluri, petreceri, veselie şi frivolitate. Şi se întâmpla ca uneori, când eu ajungeam la una din ferestrele mele, ea să se afle acolo, aşteptându-mă mută şi neliniştită (de ce să mă aştepte? şi de ce mută şi neliniştită?). Se întâmpla însă ca uneori ea să nu ajungă acolo sau să uite de sărmana mea fiinţă zidită-n tunel şi în astfel de situaţii eu să-mi lipesc obrazul de sticlă şi s-o văd în depărtare surâzând sau dansând, fără să-i pese de mine, sau, şi mai rău, să n-o văd deloc şi să-mi închipui că se afla în locuri inaccesibile sau murdare. Şi atunci simţeam că destinul meu era infinit mai trist şi mai singuratic decât îmi imaginasem.”
ce dragut
la mine e singura cartea pe care o am si am citit-o in 3 limbi
multumita tie, si audibookul a de venit un must
a aparut "Calatorie prin Portugalia" de Saramago, suna promitatoare descrierea cartii.
Multumesc pentru ca datorita tie am descoperit acest scriitor.
O zi faina!
a aparut "Calatorie prin Portugalia" de Saramago, suna promitatoare descrierea cartii.
Multumesc pentru ca datorita tie am descoperit acest scriitor.
O zi faina!
sărut'mâna, Rontzik!
"Bărbatul: Ce sunt eu?
Un amărât de filozof, rătăcit în jungla principiilor!
Vântul acesta rece îmi risipeşte amintirile… Uitarea ridică o aripă de praf.
Ştiu! Vreţi să vedeţi sufletul meu în haine de duminică! Temple, moschei, biserici… Atâta piatră pentru a venera o umbră! Nesfârşită va fi noaptea celui care a întunecat soarele"
(Iarna in rai – V. Butulescu)
Pentru cine nu a citit-o, este extrem de scurtă, şi invers proporţională cu impactul lăsat în suflet
merită oricând!
PS: Ai văzut piesa?
"N-am bani deloc, nici resurse sau sperante. Sunt cel mai fericit om de pe pamant. Acum un an, acum sase luni de zile, credeam ca sunt artist. Nu ma mai gandesc deloc la treaba asta: pur si simplu exist si nimic mai mult."
Henry Miller – Tropicul cancerului
@Yuki: este un must audiobook-ul, iar pentru mine a devenit un must varianta în franceză
@Monica Tarţa: merită oricând şi chiar aseară am mai ascultat câteva capitole
Nu am văzut piesa, o să caut să văd dacă şi unde se joacă. Mulţam pentru idee
@Sasha: am văzut că am apărut şi am citit la Polirom despre ea, dar nu am apucat s-o răsfoiesc…nu mă îndoiesc că e interesantă
Cu multă plăcere! Mă bucur mult că l-ai descoperit şi că-ţi place! O zi frumoasă şi ţie!
@Sasha: am văzut că am apărut şi am citit la Polirom despre ea, dar nu am apucat s-o răsfoiesc…nu mă îndoiesc că e interesantă
Cu multă plăcere! Mă bucur mult că l-ai descoperit şi că-ţi place! O zi frumoasă şi ţie!
Ultima carte îmi doresc și eu sa o citesc cât mai curand
Am citit Micul Print cand am fost in Franta, sincer nici nu se putea mai bine
Mi-a placut mult si abia astept sa o recitesc, este MINUNATA.
Nu știam de existenta ei in lectura lui Pitis, dar este de luat in seama.
@Bianca: o să-mi iau şi eu cât de curând varianta în limba franceză
Este minunată şi chiar e fain de ascultat…să ne simţim ca în copilărie când ni se spuneau poveşti la gura sobei
"Si pe urma azi e altceva… Mi-a murit credinta in mine insumi… Cand m-ai inselat randul trecut, a fost o lovitura in plin… M-a clatinat pana la pamant, dar am suportat-o. Aveam radacini adanci… Eream altul… In dupa-amiaza aceea si pe urma toata seara si inca toata noaptea apoi, era in mine gerul unui foc mistuitor. Alergam pe strazi, cu groaza ca daca stau o clipa in loc, sa gandesc, as putea innebuni… Am venit acasa tarziu de tot… mi-am luat frunea in maini pana am cazut intr-un soi de ameteala si nesimtire. Dar cand, in zorii zilei, dupa noaptea aceea plina de iasme, in care fusesem pana la capatul lumii, am deschis larg ferestrele si racoarea diminetii mi-a navalit in odaie… mi-am umezit buzele… mi-am inviorat tamplele… Am respirat adanc sufletul tanar al zorilor si am inteles atunci ca totul e trecator in iubire… ca ma cheama o viata noua… alta viata… un ideal care nu te inseala ca o simpla pereche de buze… Si in dimineata aceea n-am venit sa-ti cersesc iubirea… caci ma simteam un pisc rece de piatra… Azi, unde as mai putea gasi sprijin si refugiu, daca iubirea ta mi-ar da o noua lovitura?… Evident, fara voia ta…"
Gelu..intr-un dialog cu Maria. Din Jocul Ielelor de Camil Petrescu
"Experience is a dim lamp, which only lights the one who bears it." Louis Ferdinand Celine
La d) eu sunt convinsa ca ar fi foarte interesante, si nu ma indoiesc ca ar avea si foaarte multe pagini
)
Vreau si eu leapsa asta
La d) eu sunt convinsa ca ar fi foarte interesante, si nu ma indoiesc ca ar avea si foaarte multe pagini
)
Vreau si eu leapsa asta
@Cami: mulţam de apreciere, eu tare am impresia că ar fi ceva de-a dreptul haotic
Te rooog, abia aştept să văd ce carte ai vrea să fii
@Cami: mulţam de apreciere, eu tare am impresia că ar fi ceva de-a dreptul haotic
Te rooog, abia aştept să văd ce carte ai vrea să fii
In spatiul supranatural zburau, nevazute, impalpabile, miriade de mici suflete care asteptau sa se incarneze. Fusesem si eu unul dintre ele si iata ca uitasem totul. Imi dadeam seama cu spaima ca aceasta lipsa de memorie echivala cu neantul.
(Simone de Beauvoir, Amintirile unei fete cuminti)
Nu cred ca vreun cititor se poate opri la o singura carte pe care s-o recite on and on.
Merci ca ai facut-o.
Nu cred ca vreun cititor se poate opri la o singura carte pe care s-o recite on and on.
Merci ca ai facut-o.
@Tomata cu scufiţă: exact cum spuneai şi tu în leapşă, cum să povesteşti la infinit aceeaşi poveste şi să rămână atâtea nepovestite?!
Mulţam de lepşuire
@Tomata cu scufiţă: exact cum spuneai şi tu în leapşă, cum să povesteşti la infinit aceeaşi poveste şi să rămână atâtea nepovestite?!
Mulţam de lepşuire
wooow super tare!
una dintre cele mai frumoase cărți românești ale ultimilor ani este ”Ambasadorul invizibil”,Polirom,2010, scrisă de poetul-romancier Nichita Danilov. Dacă vă pică în mână,dacă o găsiți, dacă vreți să citiți o carte românească nouă,contemporană excepțională,nu ezitați o clipă. cu toate că am în minte o grămadă de citate, din mari scriitori ai literaturii universale, din clasici, nu o să fac asta. m-a impresionat prea mult acest roman splendid, plin de înțelepciune și cu un fir narativ deosebit cu greu am ales să scriu doar două citate, dar iată-le: 1.”Moartea unora se transformă pentru alții în festin și astfel viața merge înainte,închizându-se în cerc” 2.”Mă închin.Aș vrea să mă să mă spovedesc, să spun tot ce am pe suflet, să vorbesc cuiva despre necredința de care sunt cuprins..Ar trebui să mă spovedesc, dar în fața cui? Cine e interesat cu adevărat de suferința mea? Poate că e suficient să mă spovedesc în interiorul meu. De ce să mă spovedesc în fața altora? Stând întins pe pat, îmi spun, dacă suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, înseamnă că putem să ne închinăm la propriul chip și să ne spovedim, târându-ne în genunchi, în fața lui…Numai că,uneori,acest chip al nostru e o simplă caricatură. Nu o mască, o caricatură…”
eu m-am reapucat de Dickens. niciodată nu am dat greș cu ”băiatul” ăsta. am început cu Great expectations. mi-am propus să citesc și tot ce prind din Thomas Mann, după ce ”mi se ia” de Dickens. apoi… mă mai așteaptă vreo trei ”grămejoare”. spor la citit!
"Neputând fi în prezent,tranformăm trecutul şi viitorul în prezenţe astfel încât nulitatea actuală a timpului ne uşurează accesul infinităţii lui" Emil Cioran-"Amurgul Gândurilor"
cred ca o sa-ti placa filmul
cred ca o sa-ti placa filmul
"Probabil cu vremea te obişnuieşti atât de mult cu tine, închis în cercul tău nevăzut, încât nici nu mai vrei să ieşi. E ca un teritoriu pe care tălpile, brațele şi inima ta l-au trasat în jurul tău. E ca o patrie. Eşti singurul ei cetățean. Locuitorul oraşelor tale interioare. Eşti poporul tău de umbre, sentimente, manifestații de stradă, fabrici şi căi ferate, gări sau porturi, pasiuni şi iluzii.
Sorin Delaskela, Noaptea Pisicilor Lungi
multumesc
multumesc
Imi pare rau pt autorul/ea articolului-fotografie cu 'cele mai urate scriitoare',nu sunt de acord!Frumusetea sta bine merci in ochii privitorului,iar dragele de ele,acele scriitoare au avut frumusete din plin.Ca ce e pielea fara creier?Doar animal….
Imi pare rau pt autorul/ea articolului-fotografie cu 'cele mai urate scriitoare',nu sunt de acord!Frumusetea sta bine merci in ochii privitorului,iar dragele de ele,acele scriitoare au avut frumusete din plin.Ca ce e pielea fara creier?Doar animal….
Mie mi-a placut foarte mult cartea. E drept ce spui tu, ca poate daca ai citit mai multe carti de Moravia, gasesti acelasi personaj masulin. Eu am citit Amorul conjugal si Cei doi prieteni, care nu poate fi numita chiar o carte a lui, ci o incercare de a contura ceva, esuata se pare.
Insa, eu cred ca e un pic normal, sau…firesc ca un autor sa construiasca cumva acelasi timp de personaje..nu e un lucru bun, dar poate ca asta e personajul pe care l-a simtit el, asa a vrut sa-si creeze stilul si, desi e greu, cred ca o carte ar trebui judecata de sine statatoare, fara a o compara cu alte carti ale autorului.
Mie mi-a placut foarte mult cartea. E drept ce spui tu, ca poate daca ai citit mai multe carti de Moravia, gasesti acelasi personaj masulin. Eu am citit Amorul conjugal si Cei doi prieteni, care nu poate fi numita chiar o carte a lui, ci o incercare de a contura ceva, esuata se pare.
Insa, eu cred ca e un pic normal, sau…firesc ca un autor sa construiasca cumva acelasi timp de personaje..nu e un lucru bun, dar poate ca asta e personajul pe care l-a simtit el, asa a vrut sa-si creeze stilul si, desi e greu, cred ca o carte ar trebui judecata de sine statatoare, fara a o compara cu alte carti ale autorului.
O carte grea…grea pentru ca e greu sa urmaresti circularitatea
Initial..incercam sa vad unde s-a oprit ideea si cand o relua citeam ultimul rand de unde se terminase. Apoi, mi-am dat seama ca da, cum spuneai si tu, trebuie sa ma bucur de lectura si atat. Si m-am bucurat, din pacate, intr-adevar, ar trebui citita toata intr-o zi, daca s-ar putea, pentru ca altfel pierzi putin firul.
O carte frumoasa, dar..nu m-a fascinat
O carte grea…grea pentru ca e greu sa urmaresti circularitatea
Initial..incercam sa vad unde s-a oprit ideea si cand o relua citeam ultimul rand de unde se terminase. Apoi, mi-am dat seama ca da, cum spuneai si tu, trebuie sa ma bucur de lectura si atat. Si m-am bucurat, din pacate, intr-adevar, ar trebui citita toata intr-o zi, daca s-ar putea, pentru ca altfel pierzi putin firul.
O carte frumoasa, dar..nu m-a fascinat
@brightie: cu plăcere
@brightie: cu plăcere
@ana: sper să-l văd cât de curând
@ana: sper să-l văd cât de curând
@Rodica: articolul a apărut pe dailycotcodac şi pe mine m-a amuzat
Nu înseamnă că le contest în vreun fel talentul şi nici măcar farmecul din pdv estetic…numai dacă ne gândim ce succes a avut George Sand, este evident că frumuseţea minţii ei a fost apreciată şi că, într-adevăr, pielea fără creier nu este nimic
@Rodica: articolul a apărut pe dailycotcodac şi pe mine m-a amuzat
Nu înseamnă că le contest în vreun fel talentul şi nici măcar farmecul din pdv estetic…numai dacă ne gândim ce succes a avut George Sand, este evident că frumuseţea minţii ei a fost apreciată şi că, într-adevăr, pielea fără creier nu este nimic
@Adriana: tocmai am luat şi eu Cei doi prieteni şi urmează s-o citesc.
Cred că nu judecăm cărţile după vreo reţetă, ci pur şi simplu, citind, simţi şi gândeşti anumite chestii…dacă se întâmplă să constaţi că autorul creează acelaşi tip de personaj în mai multe din cărţile sale, e o simplă constatare pe care o poţi aprecia sau o poţi considera deranjantă…pentru mine, Moravia este unul din autorii de suflet şi pentru că abordează tipul de personaj pe care l-am descris în postare
@Adriana: tocmai am luat şi eu Cei doi prieteni şi urmează s-o citesc.
Cred că nu judecăm cărţile după vreo reţetă, ci pur şi simplu, citind, simţi şi gândeşti anumite chestii…dacă se întâmplă să constaţi că autorul creează acelaşi tip de personaj în mai multe din cărţile sale, e o simplă constatare pe care o poţi aprecia sau o poţi considera deranjantă…pentru mine, Moravia este unul din autorii de suflet şi pentru că abordează tipul de personaj pe care l-am descris în postare
@Adriana: m-a fascinat tocmai prin faptul că poate transmite atât de multe idei şi sentimente, încât, citind impresii despre ea pe mai multe bloguri, am observat că fiecare a găsit altceva şi altceva în rândurile ei
@Adriana: m-a fascinat tocmai prin faptul că poate transmite atât de multe idei şi sentimente, încât, citind impresii despre ea pe mai multe bloguri, am observat că fiecare a găsit altceva şi altceva în rândurile ei
@Rontziki: da, asa e, numai ca mi se paruse ca poate nu ar mai vrea oamenii sa-l citeasca pe Moravia din cauza personajelor foarte asemanatoare
si atunci am zis sa-l "salvez" cumva 
.
Sper sa-ti placa Cei doi prieteni, pentru mine a fost o experienta minunata cartea aia.
@Rontziki: da, asa e, numai ca mi se paruse ca poate nu ar mai vrea oamenii sa-l citeasca pe Moravia din cauza personajelor foarte asemanatoare
si atunci am zis sa-l "salvez" cumva 
.
Sper sa-ti placa Cei doi prieteni, pentru mine a fost o experienta minunata cartea aia.
am vorbit în urmă cu câteva zile cu Escu şi el mi-a spus despre concursul tău. de atunci am tot avut ca un mâncărici ce nu-mi dădea pace pentru că mă aflam în imposibilitatea de a alege un singur citat, pentru mine acest lucru fiind de-a dreptul monstruos pentru că am agende pline cu astfel de citate, unde mai pui că recent mi-am făcut şi un alt blog (tofutureme.wordpress.com)special destinat citatelor , acele cuvinte din cărţi ce mi-au gâdilat mie coarda sensibilă din interior . . .
Mi-e greu să mă decid asupra unui citat , toate sunt frumoase, aparte, toate mi-au vibrat cu ceva la vremea lor , la momentul de "Acum" al trecutului . . .
de vreo jumătate de oră-mi tot consult agendele şi blogurile şi tot n-am reuşit să aleg dceva fără să am păreri de rău şi să mă cert de una singură că aş fi nedreaptă şi că aleg un citat în detrimentul altuia . . . motiv pentru care, la un search haotic pe blogul meu, mi-a sărit în ochi următorul citat . . .
" Femeia e diavolul reîncarnat, machiat şi epilat. "
şi cu asta am scăpat de tortură. am ales ceva simplu, scurt şi la obiect, creaţie proprie. ( nu că ar fi cine ştie ce , dar măcar nu mă vor certa alte citate că nu le-am ales pe ele
)
Yees, multumesc foarte muuult, mult, mult! Tare mă bucur! Am citit cartea lui Papini, pe la inceputul lunii! e teribilă! iar citatul respectiv m-a lecuit de oareşce angoase
!
Yees, multumesc foarte muuult, mult, mult! Tare mă bucur! Am citit cartea lui Papini, pe la inceputul lunii! e teribilă! iar citatul respectiv m-a lecuit de oareşce angoase
!
Felicitari tuturor !
Felicitari tuturor !
Felicitări!
Felicitări!
@beausergent: Felicitări şi la cât mai multe concursuri câştigate
Dap, citatul e bun de pus undeva pe perete şi citit din când în când
@beausergent: Felicitări şi la cât mai multe concursuri câştigate
Dap, citatul e bun de pus undeva pe perete şi citit din când în când
Să-mi fie ruşine, am omis să felicit şi eu câştigătorii, deh, emoţiile, aşa e la primul concurs
Felicitări tuturor celor care au postat citate, pentru că toate au fost foarte faine şi Felicitări celor doi câştigători!
Să-mi fie ruşine, am omis să felicit şi eu câştigătorii, deh, emoţiile, aşa e la primul concurs
Felicitări tuturor celor care au postat citate, pentru că toate au fost foarte faine şi Felicitări celor doi câştigători!
Rontziki, ma flatezi
si ma mai si premiezi :* multumesc! o sa-ti trimit imediat si adresa de mail.
Rontziki, ma flatezi
si ma mai si premiezi :* multumesc! o sa-ti trimit imediat si adresa de mail.
@Cami: cu multă plăcere!
@Cami: cu multă plăcere!
da, da si iar da!
da, da si iar da!
@Black Leviathan: mă bucur că le-ai găsit faine
Mai am, dar n-am apucat să le transcriu…mai urmează 
@Black Leviathan: mă bucur că le-ai găsit faine
Mai am, dar n-am apucat să le transcriu…mai urmează 
Deci ultima e mama lor
)
Weekend placut!
tot Cărtărescu zicea la un momant dat că îți dai seama că citești o carte bună atunci când la un moment realizezi că a trecut mult timp de când nu ai mai văzut literele.. sunt total de acord. foarte frumoasă cartea
Tari!!! M-am distrat, mai ales de comentariile inspirate
Week-end frumos!
Veselie de mare arta, clar! Doamne, cati nebuni, cati prosti! Dar macar e si-o chestie misto. Exista oameni care pot rade de asa ceva. Si eu sunt printre ei!
@val: foarte interesantă ideea
@all: mă bucur tare că v-au amuzat
Mai sunt, evident, şi căutări serioase, unele foarte faine, dar e firesc să se caute lucruri normale, astea sunt cele care dau de gândit
cineva nu stie ce-s alea carti de citit? =)) macar bine ca a nimerit la tine…
@Cami: aşa se pare
de-a râsu' plânsu', ca să zic aşa…
Ce mult mă bucur că ți-a plăcut articolașul meu :*
Îți doresc o săptămână bună, cu soare
Ce mult mă bucur că ți-a plăcut articolașul meu :*
Îți doresc o săptămână bună, cu soare
Britain`s got talent, America`s got talent, India`s got talent, Romanii au talent, asa ca de ce nu ar avea si bloggerii? Talent!
Mno…amu-i amu! Sa vedem ce talent ai tu! Baga mare si etaleaza-ti talentele pe blog (poza o gasesti la mine
) si daca nu e foc spune lumii, printr-un link, ca eu te-am indemnat 
Britain`s got talent, America`s got talent, India`s got talent, Romanii au talent, asa ca de ce nu ar avea si bloggerii? Talent!
Mno…amu-i amu! Sa vedem ce talent ai tu! Baga mare si etaleaza-ti talentele pe blog (poza o gasesti la mine
) si daca nu e foc spune lumii, printr-un link, ca eu te-am indemnat 
Ce bloguri faine citeşti… dacă cineva judecă oamenii după ce citesc, vei ieşi sigur în avantaj!
Ce bloguri faine citeşti… dacă cineva judecă oamenii după ce citesc, vei ieşi sigur în avantaj!
@Bianca: ai atins unul din subiectele mele preferate şi mi-a plăcut f mult ce ai scris!
@Bianca: ai atins unul din subiectele mele preferate şi mi-a plăcut f mult ce ai scris!
@Citadela Sibiana: mulţam pentru vizită şi invitaţie!
O să încerc să mă conformez cât de curând, dar tare grea tema… 
@Citadela Sibiana: mulţam pentru vizită şi invitaţie!
O să încerc să mă conformez cât de curând, dar tare grea tema… 
@Monica Tarţa: Mulţam pentru apreciere! Serveşte cu încredere
Nu tot ce urmăresc se află în blogrol, citesc multe şi din reader şi de-asta împărtăşesc în această formă plimbările mele prin blogosferă.
@Monica Tarţa: Mulţam pentru apreciere! Serveşte cu încredere
Nu tot ce urmăresc se află în blogrol, citesc multe şi din reader şi de-asta împărtăşesc în această formă plimbările mele prin blogosferă.
Pesti cu umbrele.. misto conceptul
happy ww!
Câte umbreluțe!!
Foarte interesanta imaginea si viziunea artistului. Am mai descoperit ceva nou. Happy WW!
@Escu: dap, şi mie mi-a plăcut
Şi se mai numeşte şi Sunny Day 
@Irina: deja îmi place f mult artistul şi urmăresc mereu ce mai are nou, toate sunt faine şi interesante, cu greu m-am decis s-o aleg pe aceasta pentru azi, cred c-o să mai pun
@Incertitudini: mi-ar plăcea şi mie unele aşa colorate
"Sunny day"
Indiferent cat de sunny e, ei tot cu umbreluta ar trebui sa mearga. Draguta ideea!
Foarte tare! Mi-a pus mintea in miscare!…
Filozofic, filozofic!…
Pe langa idee..superbe culori
cum spunea si acuarele: "iti pune mintea in miscare"
sarut'mana, Rontziki!
Da, are acest artist opere SPECIALE. Si mie imi place foarte mult.
De la idee, la concept, la culoare, realizare, detalii… este impresionant, in opinia mea!
asta ca să se apere de ploaie.Drăguț!
Excelenta idee! realism metaforic…
Happy WW!
@tetris: păi tocmai pentru că e soare
@fly2sky: dap, faine şi cum spuneam, mi-ar plăcea aşa nişte umbreluţe colorate
@acuarele: mă bucur că ţi-a plăcut, şi mie mi-a pus rotiţele în mişcare
@andreiraduM: m-a impresionat într-adevăr şi de-acum nu m pot abţine să nu văd ce mai are nou
@Carmen: Happy WW şi ţie!
@se-cret: în interpretarea mea, dacă noi ne apărăm de ploaie cu ajutorul umbrelelor, peştişorii se apără de soare atunci când razele lui pătrund prin apă
Dar tocmai de-asta îmi place Kush, dă naştere la multe interpretări
Oaw! Ma gandesc la fuga de noi insine… Frumos! Iti multumesc!
@Oana: foarte faină ideea
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
sarut'mana, Rontziki!
Un vikend frumos si luminos.
… las la portita… lalele.
@andrei: am clipit des din gene, superbe lalele
şi-ţi urez un week-end frumos şi ţie! 
Avem de gand sa trec pe acolo, bine ca m-ai razgandit
Avem de gand sa trec pe acolo, bine ca m-ai razgandit
Am fost si eu ieri, slabut evenimentul. Prost ales modul de expunere al standurilor cu carti.
Am fost si eu ieri, slabut evenimentul. Prost ales modul de expunere al standurilor cu carti.
@tetris: dacă doar pentru târg mergeai, mai bine faci o plimbare la Cărtureşti
@tetris: dacă doar pentru târg mergeai, mai bine faci o plimbare la Cărtureşti
@Alina: da, foarte prost ales…dacă găseau un spaţiu distinct în care să organizeze târgul, chiar cred că avea mai mult succes, nu doar la cei veniţi special pentru târg, ci şi la ceilalţi…
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
@Alina: da, foarte prost ales…dacă găseau un spaţiu distinct în care să organizeze târgul, chiar cred că avea mai mult succes, nu doar la cei veniţi special pentru târg, ci şi la ceilalţi…
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
La multi ani!!!
La multi ani!!!
Pt targ
Am descoperit comanda pe net, la Polirom am reducere 30% si e mult mai comod. Dar cand aud de targuri de carti, greu pot sa ma abtin …
Pt targ
Am descoperit comanda pe net, la Polirom am reducere 30% si e mult mai comod. Dar cand aud de targuri de carti, greu pot sa ma abtin …
La multi multi ani! Asteptam noi articole
La multi multi ani! Asteptam noi articole
La multi ani si te asteptam in continuare cu articolele tale faine, placute si bine argumentate!
La multi ani si te asteptam in continuare cu articolele tale faine, placute si bine argumentate!
La multi ani, la multe postari, la multi cititori!
La multi ani, la multe postari, la multi cititori!
La multi ani,mai pui de blog!
La multi ani,mai pui de blog!
@Bianca: mulţam fain!
@Bianca: mulţam fain!
@Ana Ujlaki: mulţam pentru vizită şi urări!
Am ceva teme în plan, numai timp să fie 
@Ana Ujlaki: mulţam pentru vizită şi urări!
Am ceva teme în plan, numai timp să fie 
@Rodica: mulţumesc frumos!
@Rodica: mulţumesc frumos!
@tetris: mulţam frumos! aşa să fie
@tetris: mulţam frumos! aşa să fie
@Jovi: mulţam mult! Mă bucur că a remarcat cineva argumentaţia, punctul forte sau, din contră, unul sla
defect profesional 
@Jovi: mulţam mult! Mă bucur că a remarcat cineva argumentaţia, punctul forte sau, din contră, unul sla
defect profesional 
Hai ca e punctul forte, cel putin dupa parerea mea
@tetris: ce-ai făcut de ai 30% reducere la polirom?
Am recurs şi eu la comandat în ultima vreme, am prins nişte zile cu reduceri bunicele (25%) la elefant.ro…e comod şi merită din când în când, mai ales că site-urile editurilor sau ale magazinelor online evidenţiază bine noutăţile, dar mi se face dor de librărie, să le văd, să le rasfoiesc şi să le aleg
@tetris: ce-ai făcut de ai 30% reducere la polirom?
Am recurs şi eu la comandat în ultima vreme, am prins nişte zile cu reduceri bunicele (25%) la elefant.ro…e comod şi merită din când în când, mai ales că site-urile editurilor sau ale magazinelor online evidenţiază bine noutăţile, dar mi se face dor de librărie, să le văd, să le rasfoiesc şi să le aleg
La multi ani! sper ca ai primit si flori! aici din partea mea
La multi ani! sper ca ai primit si flori! aici din partea mea
@Carmen: Mulţumesc!
N-am primit flori la aniversarea blogului, mulţam mult că mi-ai trimis, superbi trandafirii
Eheiii..multi ani fructuosi!!
@fly2sky: mulţam mult!
Scorillo
Articolul tău mă împinge spre a reciti “Particulele elementare”. M-a retranspus în atmosfera de acolo, din carte. Eu nu am scris despre ea, dar dacă e s-o recitesc, nu cred că voi scrie despre ea pentru că sunt aproape sigur ca voi rescrie inconştient ce am citit aici.
“Particulele elementare” e romanul care m-a readus la lectură după mulţi ani şi i-a dat acesteia locul pe care îl merită în ceea ce se numeşte “petrecerea timpului liber”.
În concluzie, o recomand cu căldură şi eu cititorilor blogului tău.
23 aprilie 2011, 11:58
@Scorillo: sigur dacă o vei reciti, vei regăsi alte şi alte idei şi vei scrie altceva
Mie mi-a plăcut f mult şi mai am în plan nişte Houellebecq.
Pingback: Prin blogosfera literara (17 – 24 aprilie 2011) | Filme si carti
Spectacol fără cuvinte!
Felicitari pentru noul aspect al blogului.
Mulţam frumos!
Interesanta si colorata alegere! Parca ar fi acuarele.
Când am văzut prima dată pozele pe mail (am uitat să precizez că sursa imaginilor este mailul), am gândit că nu e adevărat! Dar am mai căutat informaţii despre acest râu şi se pare că într-adevăr, o perioadă din an, chiar aşa arată
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Interesant ! Nu am auzit până acum . Îmi închipui cum ar fi să trăieşti acolo ….paradis .
Să te duci să le plimbi pe malul râului şi să te încarci de culoare…dap, ar fi ceva
Happy WW!
Whoooaaaa, cat ii de faaain. nici n-am stiut de el.
Nici eu n-auzisem de el până de curând…câte astfel de minuni or mai fi pe lumea asta…M-ar bate gândul să-mi iau lumea-n cap şi să le văd
superbe imagini, natura se gateste in cele mai neobisnuite culori!
Bine spus că se găteşte
Foarte frumos si colorat! Imi place
Mă bucur că-ţi place, şi pe mine m-au impresionat culorile
servus!
… poate voi scrie despre asta daca voi mai avea… cuvintele la mine…
eu unul resimt tot mai multe zile fara cuvinte, @Rontzi draga. nu stiu daca se vindeca chestia asta, cum nu stiu daca o asemenea mercuri nu e decit o scuza pentru chiar… lipsa cuvintelor
toate cele bune!
La mai mare si la mai frumos si la multi ani!
Câteodată e bine să mai lăsăm cuvintele să se odihnească şi să ne exprimăm altfel stările, gândurile…acesta ar cam fi rostul ideii “miercurea fără cuvinte”…
Cunosc starea cu lipsa cuvintelor, mă apasă şi pe mine uneori (perioade mai lungi sau mai scurte), după care revin cuvintele buluc şi nu-mi vine a crede ce multe şi expresive sunt (nu mă refer doar la blog, ci în general)…nu e bine nici aşa dintr-o extremă în alta, dar important e că lipsa cuvintelor se vindecă, e doar temporară
Trebuie doar să le lăsăm atunci când nu vin pentru a fi pregătiţi cum se cuvine pentru ele, atunci când revin
Toate cele bune şi ţie!
Mulţam frumos!
E noutate pentru mine. Si pare f ireal. Interesant!
Am profitat de miercurea fără cuvinte să împărtăşesc imaginile astea care m-au lăsat şi pe mine fără cuvinte
tema aleasa de tine astazi este excelenta! nu doar ca ne oferi imagini tulburatoare, dar ne si culturalizezi!
Pupici si happy WW!
Happy WW!
Am fost în dilemă, mai aveam una mai funny (poate miercurea viitoare), dar mă bucur că asta a plăcut atât de mult
Pingback: Ambulatoriul cuvintelor?… | Genunchiul Lumii
faine imagini.
Cum o fi sa te duci si sa iti bagi mainile in acel rau!
Este un spectacol al naturii.
Am vazut Just go with it(despre care am si scris) , mi-a placut mult. De asemenea am vazut cam in urma cu un an Grown ups si ma asteptam mai mult dupa ce vazusem initial trailer-ul…
Drăguţel Just go with it, mi-a plăcut mai mult decât altele…dar Grown ups chiar m-a enervat
Just go with it mi-ar placea sa il vad, multumim pt impresiile impartasite!
Merge văzut aşa de relaxare şi clătire de creieri…Cu multă plăcere!
Mulţam şi eu pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Pe primul l-am vazut si am intrat la banuieli, credeam ca mi-am pierdut simtul umorului. Copilu’ a ras “pe alocuri”, deci e la nivel de 14-15 ani
Cand gasesti o comedie adevarata, te rog mult, anunta-ma si pe mine!
@tetris: aşa zic şi eu că e la nivel de 14-15 ani, dar culmea este că genul acela de umor chiar prinde la vârste dincolo de 14-15, să zicem chiar dublu şi peste
e un anume tip de umor americănesc, pe care eu nu-l gust de nici o culoare, i-am zis genul “american pie”, pentru că bag în aceeaşi oală aceste filme…
Din cele povestite aici, Just go with it e cât de cât acceptabil, dar o comedie adevărată n-am mai văzut de ceva vreme…cred că e momentul unor re-vederi ale celor cu Audrey Hepburn, Marilyn Monroe şi altor comedii clasice
Media la americani e la nivel de 14-15 ani de la noi, dar nu-i vina lor exclusiv
Apropo de Audrey, a ras Copilu’ pe rupte la Cum sa furi un milion. O sa revad si Istoria Lumii, mi s-a parut f comica candva
“Grown Ups” nu mi-a placut deloc nici mie: poante rasuflate, umor de foarte prost gust, subiectul filmului un esec total.
“Letters to Juliet” e putin irealist: ce bunica s-ar duce dupa atatia ani in cautarea iubirii pierdute? Orisicat, mi-au placut mult peisajele din film si poate de asta l-am vizionat pana la capat.
“Just go with it ” cred ca a fost cel mai ok dintre toate, dar pe tot pe undeva pe o treapta de jos. Cred ca merita un 6 cu indulgenta. Copii aia doi din film au fost cireasa de pe tort! Amazing acting!
Fix pe aceeaşi lungime de undă, atât că pentru Just go with it aş da ceva mai mult că şi Jennifer Aniston şi Adam Sandler au fost simpatici
ceva mai mult raportat doar la o comedie romantică, nu la filme în general 
Abia astept sa pun si eu gherutele pe ea. M-a captat din prima subiectul cartii si sunt sigura ca imi va placea si mie. Thanks for sharing!
Cu multă plăcere! Subiectul e într-adevăr interesant şi, recunosc, pe mine m-a amuzat…M-a şi dezamăgit puţin, dar una peste alta, e de citit
Nu am citit cartea, nu stiu cand o sa pun mana pe ea. Insa astept si pasajele cu privire la iubire, cele de mai sus sunt foarte interesante.
O să le adun şi pe acelea
Până una alta, am pus aşa de multe semne în carte, pentru paragrafele care mi-au plăcut, că cred că voi reveni la ea pentru mai multe teme decât iubirea
Oricum, trebuie citită toată
Modificari? Iar?
Nu stiu pe unde sa ma ascund…dar daca e musai..
Tema asta noua a ta e mult mai facil de urmarit.
Cealalta ma enerva la culme incercand sa citesc ceva de pe telefon.
Asta e OK.
Mă bucur că o poţi umări mai uşor
Escu ar zice “normal, doar e wordpress, nu blogspot!!!”
Eh, încă nu, dar nu respira prea uşurat
Beautiful blog!
Thanks!
Multumesc mult pentru semnalarile de pe site-ul nostru
, te asteptam sa ne citesti in continuare, asa cum o facem (de altfel) si noi!
Chiar scrisesem cateva randuri pentru rubrica noastra de luni (Prin blogosfera literara) despre cartea semnalata de Ionuca, necunoscuta si pt mine…
Cu multă plăcere
Mă strădui să nu ratez postări, dar e cam greu cu timpul, mai ales că nu mai pot aranja blogrolul ca să-mi arate când se publică ceva nou…
Eu folosesc Google Reader, mi se pare mult mai simplu…
film după o carte celebră,etc ?
)))))) au şi ei idioţii lor….
vezi?ar fi trebuit invers,dar n+am nimerit ca ei…
Nici dacă te strădui nu reuşeşti s-o dai în bară ca cei de la amazon
well, de vorbit am vorbit cam putin, e genul de film despre care nu poti vorbi fara sa “ucizi corola de minuni”
p.s. multam de semnalare.
Gata, deja îl am şi e pe listă de văzut cât mai curând
Cu plăcere!
hmmm, suna yammi. o trec pe lista.
Aştept impresii după ce-o citeşti
Sigur nu’s din Romania imaginile? Eu cand am fost la iarba verde, undeva pe langa Brasov, tot asa era colorata apa, dar de la peturile de ketchup, dozele de cola si bere…
Anyway, frumoase imagini
Citind prima parte a comentariului, eram gata să zic: unde ai fost? vreau şi eu! Apoi m-am dumirit şi am oftat…mda, şi pe la noi râuri colorate, dar din alte motive
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Totul arata delicios, chiar si urzicile pe care sincer iti spun, nu le prea mananc. Nu pentru ca nu imi plac la gust, ci pentru ca am un dinte impotriva, caci si ele au avut o data pentru mine. Mica fiind si jucandu-ma, am alunecat si m-au urzicat mandrele urat de tot. Deci intelegi de ce am sa refuz minunatia asta de mancare
Cunoaştem cum e cu urzicile, şi eu am avut astfel de experienţe când eram mică
Dar de bune sunt bune 
O ciorbita de loboda am in plan saptamana aceasta, merci pt idee!
Cu multă plăcere! Păcat că destul de curând n-o să mai fie pe piaţă, mi-ar fi plăcut să pot face oricând!
Ce minunăţii ai pe site! O nouă sursă de inspiraţie pentru mine
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
Ai descris cam toate mâncărurile care-mi plac mie (ciorba de lobodă e ciorba mea preferată), aşa că mă duc acasă acum
Ghici ce să fac 
Felicitări pentru realizări… ne zici şi reţeta de la mâncarea asiatică?
Mulţam frumos! Să ai spor şi poftă la lobodă!
Am pus link la toate reţetele în afară de lobodă, pentru că m-am inspirat de la alţii şi n-are sens să le repovestesc eu
Dă click pe ele şi o să le găseşti explicate frumos şi cu poze, inclusiv din timpul procesului
Hei, hei!
Interesant. Niciodata nu m-am gandit daca cineva, candva, a dat vreo definitie acelui spatiu virtual in care fiecare face ce-i trece prin cap.
Pentru mine Blogul reprezinta casuta virtuala unde ma-ntalnesc cu ciborgii!
adica cu prietenii virtuali. Detest facebucul sau alta forma de socializare stas (gen ” facebuck” sau forum).
Blogul este un spatiu particularizat cu personalitate ce vorbeste de la sine despre “proprietar”!
Pup pe scafarlie de bun regasit.
Las la portita… flori de tei (le astept ca pe painea calda)!
@andrei: Aşa este, blogul este un spaţiu personalizat care vorbeşte despre proprietar
, cred că fiecare înseamnă altceva şi fiecare îşi face “treaba” ok.
E diferenţă mare între facebook şi blog şi nici nu are sens vreo comparaţie. După părerea mea, având şi cont pe facebook
Şi eu abia aştept ameţeala dulce de la florile de tei
Mulţam!
Funny… acum vreo 1-2 ani utilizasem si eu poza cu maimutele
este o lume paralela…poti fi dependent de ea…dar nici independenta nu este imposibila…
Mă gândesc la independenţă în condiţiile în care ai totuşi de-a face cu mediul că, dacă nu ai de-a face, atunci, evident, eşti independent de lumea aceasta…
Corect, independenţa nu este imposibilă, este chiar la îndemână, dacă eşti lucid, observi manipularea şi poleiala.
cartea – dupa fragmentele postate – are si niscai umor.
Are şi momente amuzante, da
Mulţam pentru vizită şi comentariu, te mai aştept
Pingback: Bloggerii recomanda… | The Club Of Serial Readers
stiam eu ca la tine trebuie sa intru ca sa vreau sa citesc chestii noi.
) si cu cartiile despre publicitate
so, once again thank you for finding it 
deja eram in pana de idei, ma gandeam ca raman doar cu oribilele cursuri(pt ultima sesiune
parca n-aveam chef nici de un roman siropos, ori in care nu ma pot regasi
asta e ceva ce as citi cu nesat cu siguranta
si eu l-am citit pe Ritzer, mi-am facut licenta pe toata treaba globalistica – branding intre grobalizare si glocalizare.
in afara de globalizarea nimicului iti recomand – mcdonalizarea societatii – aia e prima scrisa de el, pt a intelege mai mult din globalizarea nimicului, care de altfel e un pic dusa la extrem in dorinta de a explica termenul.
gasesti si la mine pe blog despre mcdonalizarea societatii.
sa vedem acum, cum imi fac timp zilnic dupa ce ies din corporatie sa citesc despre corporatia altora
s-o cautam deci
Auzisem şi că mcdonaldizarea societăţii a făcut subiectul unei cărţi, dar nu ştiam că tot Ritzer e autorul, deşi vorbeşte despre mcdonaldizare şi în Globalizarea nimicului…Mulţam de recomandare, o s-o caut
Eşti specialistă în globalizare! Wow!
Să vezi cu ce savoare citeşti o astfel de carte după ce ieşi din corporaţie, crede-mă
Foarte fain filmuletul , 10x for sharing
.
Cu multă plăcere! Au mai apărut încă 2 pe site-ul de unde l-am luat pe acesta
Mulţam pentru vizită! Te mai aştept
Cel mai tare articol atata am ras
Ce rau era de nu-l postai 
Mă bucur că te-a amuzat, deja s-au strâns mai multe postări cu căutările din google care aduc vizitatorii pe la mine şi tre’ să recunosc că sunt slăbuţe faţă de ce-am citit pe alte bloguri…
Si uite cum un monolog se transforma intr-un dialog! Frumos, mi-a placut. Pana la urma cred ca oamenii se pot transforma, in mai bine sau mai rau, dar nu se pot schimba radical..
Mă bucur că ţi-a plăcut
Mă bântuia tema şi nu reuşeam să sintetizez ceva, aşa că am scris cam tot ce-mi trecea prin cap 
Pingback: Carti pe bloguri « Bookaholic
Pingback: Miercurea fără cuvinte: Apollinic – Dionisiac 0 -1 | coolnewz about hot thingz
Imaginea este superba, iar interpretarea te pune pe ganduri. happy ww!
Happy WW şi ţie! Cât a mai rămas…a mea a fost plină şi n-am avut deloc vreme să văd celelalte imagini, dar plec în vizite pe la voi
Tare savuros dialogul, suprinde oarecum modul in care ajungem la o ,,parere”, opinie, cu ajutorul acelei parti din noi care pune intrebari, care ne ironizeaza si ne ia peste picior de fiecare data cand facem o afirmatie…
Cat despre schimbarea la oameni, asta cred si eu, ca in esenta ramanem aceeasi, eventual ne cizelam anumite comportamente sau dezvoltam altele, care erau mai latente. Esenta ramane, insa.
*aceiasi, of.
Mie mi se întâmplă frecvent
deh, balanţă, până când mi se formează o părere (afară de cazurile impulsive în care am doar “impresie” nu chiar părere), mai multe părţi din mine analizează toate ideile, unele chiar aberante 
Interesanta viziunea creatorului legata de Timp si de ce nu de creearea lui. Desi eu sunt de parere ca Timpul acesta ancestral, ia nastere odata cu conceperea spirituala a omului si ia sfarsit atunci cand spiritul nu isi mai are locul pe pamant. Transcede catre un al timp, oarecum cosmologic. Legile Universului ajung sa guverneze.
Legile Universului pe care, în realitate, nu le cunoaştem, despre care putem doar presupune…Timpul în sine nu există, este o creaţie a noastră, o convenţie şi, pe mine, transcenderea mă duce cu gândul la o dimensiune fără timp…
Foarte expresivă şi chiar de nu ai citi interpretarea tot meditezi asupra timpului nesfârşit ce e în noi şi care ne-nconjoară . E ireala imaginea spirituală ce ţi-o creează sau poate nu , oricum te duce cu gândul adânc în suflet dar nu eşti sigur că-nţelegi .
Artă metaforică
Îmi place la nebunie cum se joacă cu minţile noastre! Înainte să citesc interpretarea, mi se păruse că acea clepsidră e semnul infinitului…cumva tot legat de timp, dar exact opusul 
Bun regasit, Rontziki!
Principiul “fluture”
E si albastru! Nu mai pot medita, pentru ca stiu interpretarea autorului.
Un autor la superlativ, pentru mine.
Bine ai revenit!
Păi trebuia să priveşti şi să meditezi întâi, dar nu te-a lăsat curiozitatea
Dap, la superlativ şi mulţam încă o dată că mi l-ai revelat
Eu vad cum fluturele traga sageata dupa el prin clepsidra timpului.
Frumos!
Foarte faină ideea! Nu m-am gândit şi în acest sens…
in ce directie se scurge oare timpul?
in directia fluturelui sau in directia sagetii?
expresiva imagine…
Asta mă întreb şi eu
Am văzut iniţial numai direcţia săgeţii, dar de ce nu ar putea un fluture s-o deturneze?!
viziune de artist! Realism metaforic… Impresionant într-adevar! eu sunt un fan al lui Kush.
Happy WW!
Şi eu am devenit fan Kush şi al realismului metaforic
Am tot căutat şi alţi artişti care să abordeze stilul, dar nu prea am găsit
Happy WW!
Mi-a plăcut mult monologul-dialog. Sunt de acord cu ce ai spus tu. IQ-ul nu prea poate fi amelioarat pe parcursul vieţii spre deosebire de EQ, inteligenţa emotională, care poate fi îmbunătăţită. Părerea mea e că aici ar trebui să insistăm mai mult… Bine , dar e numai părerea mea…
)
Zile senine!
Păi da, evoluţia de care vorbeam eu nu prea are de-a face cu IQ-ul, ci exact cu EQ-ul
Aici avem de învăţat 
Zile faine şi ţie!
Normal,ştii tu,pe întuneric toţi par deştepţi ca ziua…
Bună precizare
Dar unii parcă numai prin întuneric orbecăie 
Ai punctat bine diferenta intre perceptie (creata prin aparente studiate) si pricepere, mai ales in contextul actual in care toata lumea sta cu mana la gura si se mira cu au ajuns atatia idioti intr-o pozitie cu care nu au nicio legatura ….
Că au ajuns mai e cum mai e, se mai înşeală lumea, dar că îşi păstrează poziţiile după ce se dovedeşte că sunt complet pe dinafară e deja semn că asta se promovează…
ok …. si vine intrebarea trista: de ce naiba perpetuam iluzia meritocratiei ?
Mda, bună întrebare
Avem nevoie de această iluzie, pentru că altfel ar fi de-a dreptul haos…plus că n-aş zice că e doar o iluzie, există şi promovare pentru merite şi n-aş putea aprecia care este ponderea, dar în mod cert ponderea celor promovaţi doar pentru aparenţe este mult prea mare…
Sarut’mana, Rontziki!
Nu este numai aparenta si spoiala, este si truda.
Societatea ne invata de mici copii sa MINTIM, apoi sa NE MINTIM pe noi insine; apoi ne invata ca trebuie sa intram in competitii (oricare, in orice mod) pentru a dovedi ca suntem IMPORTANTI.
Si uite-asa ajungem sa fim fortati sa purtam masti, sa ne insusim roluri diferite, functie de contextul, circumstantele in care ne invartim.
Poate ca noi cei ce scriem nu suntem parte din categoria celor vizati de tine in post, insa CU CERTITUDINE suntem si noi in randul celor care poarta masti.
Ne e teama sa spunem ce gandim, preferam sa recurgem la “politete” , dupa parearea mea eronat inteleasa.
Recurgem la eschivari, pentru a nu deranja, jena, supara pe cineva.
Ei, in momentele acelea noi purtam o masca, nu pentru a obtine ceva, ci a ne feri sa ne asumam gandurile.
In privinta joburilor, marile corporatii vor oameni deschisi, disponibili, fara familie, fara responsabilitati, sociabili, oportunisti, cu zambetul pe buze permanent, dornici de a urca scara ierarhiei etc.
Profilul acestui om este specific pentru cei care calca pe cadavre pentru atingerea scopului!
La noi in tara, spre exemplu, functioneaza PCR-ul (adica pile, cunostinte, relatii) indiferent cat de capabil esti; iar daca nu ai PCR trebuie sa fii foarte bun si foarte disponibil (cu cat stai mai mult la job si te implici, cu atat esti mai bine vazut)!
Absolut de acord cu tot ce ai zis
Până la un punct este normală o mască şi deja în anumite aspecte nici nu mai sesizăm că e mască, intră în sânge şi devine un fel de a fi politeţea…Dar între politeţe şi a purta o mască a competenţei care să acopere mari lacune, lipsă de profesionalism şi toate cele, e oareşce distanţă…
Da, funcţionează PCR-ul, se poate şi fără el, mai greu, dar se poate…Ce e mai grav e că supravieţuirea sistemului relaţiilor vreme îndelungată a fost unul din factorii care a dus la diluarea criteriilor, în sensul că şi acolo unde nu e vorba de relaţii, rezultatul este acelaşi: se promovează superficialitatea, aparenţele, spoiala, chiar agresivitatea şi tupeul combinate eficient cu linguşeala când e cazul, pentru că sistemul valorilor este făcut praf de sus până jos…Dacă cineva ajunge sus aşa (indiferent la ce “construcţie” ne raportăm), aceleaşi “criterii” de promovare va practica, va transmite aceleaşi “valori”, nu doar pentru că nu poate mai mult, ci şi pentru că nu avantajează pe nimeni ca cineva de “mai jos” să înţeleagă mai multe
Si-am sa ajung si eu intr-o zi pe acolo…
Pana atunci eu am propus un loc mai apropiat
O seara minunata!
Faină locaţie ai propus
Trebuie să ajungi şi la Veneţia!
Happy WW!
Frumoase locuri! Te invit sa vizitezi si:http://lhutanu.blogspot.com/2011/05/miercurea-fara-cuvinte_17.html
Eh, m-am uitat la poze şi m-a luat aşa un dor de ducă…oriunde
Asa-i, acu un an eram amandoi in minunatele locuri, numai ca din pacate nici macar o bucata de espresso macchiato nu am savurat impreuna
Exact! Nici măcar o cafea în piaţa San Marco…
indubitabil
Pingback: Miercurea fără cuvinte – baba la Harvard | coolnewz about hot thingz
Cred că adevărul- care adevăr cine știe..își află răspuns doar în degetele împletite.Ele sunt!
Trăiește acolo clipa, iubirea !
Apoi..
Clipa înseamnă oare iubirea despre care vorbeşte Pleşu sau e doar disponibilitatea, dorinţa…?!
Minunate fotografii!
Am văzut Veneția de două ori, niciodată suficient, cât să răspund la întrebările care mi-au trecut și mi-au rămas (pr)in gând..
O lume, ruptă de lume, o lume care își aparține doar ei!
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/05/viata-la-tara.html
Trebuie s-o mai văd şi eu o dată!
Foarte adevărat, o lume ruptă de lume 
O să vin în vizită la ţară mai pe seară când am liber la net
Happy WW!
subscriu la dorul de duca! acum as lua startul pe coclauri, daca as putea…
Daaaaa, departe de ciment, de muncă, de nebunie…
Io am crezut ca-i o capcana exact ca atunci cu pozele actorilor de cand erau mici.
Am dat clck pe poze crezand ca vaz pipera, berceni, militari, rahova, ferentari, etc.
Naspa! Nu e asa.
Ei, cum nu?! Ia fă o plimbare prin pipera, berceni, militari etc şi ai să vezi că exact ca în poze e
Happy WW!
Uff! Matale pe unde o iei ca sa ajungi in pipera, rahova, ferentari? Io nu vaz asa ceva daca nu ploua. Sa admitem ca ploua si peisajul ie aproximativ asemanator (luand in consideratie blocurili vopsite de primarul care este primar).
Daca nu ploua, ‘geaba incerci cu gondola.
ah,venetia,pana ajung acolo am sa citesc atatea c-am sa stiu mai multe decat cei care locuiesc in ea
Aşa să faci!
Dar şi dacă nu apuci să citeşti tot şi ai ocazia să pleci la Veneţia, să n-o ratezi din cauza asta 
Happy WW!
Mai rezistam putin, rabdare, ca vine si vacanta
Bun gasit!
Ai şi tu dreptate…vine, trece…vreau vacanţă definitiv
Ce locuri frumoase, abia astept sa ajung si eu pe acolo!
Îţi doresc să ajungi cât mai curând! Şi să stai cât mai mult, că eu acum tare mi-aş dori să fi stat mai mult
Happy WW!
Sarut’mana, Rontziki!
Daaaaa… dor de ducaaaaaaaaaaa.
De-abia am venit, deja imi vine sa plec!
Frumoase imagini ce reimprospateaza amintirile.
Cunosc senzaţia
E greu dorul de ducă după ce n-ai mai plecat de mult, dar când te întorci, parcă e şi mai greu 
Happy WW!
Clar..dor de duca!! Superbe imagini..poate..intr-o zi..
A dat căldura, de-acum numai cu gândul la vacanţă
Cât de curând îţi doresc să fie acea zi
Frumoase fotografii, frumoase aduceri aminte …
Mulţam! Plăcute amintiri, e adevărat
Hihi, incet incet ajung sa ma bazez pe ,,Miercurea fara cuvinte” pentru contorizarea zilelor. Eu sunt o persoana ce isi pierde zilele. Azi am avut senzatia continua ca e joi…
Sper ca prin iulie sa am norocul unei scurte stationari, in scop recreativ, pe-acolo…
Venetia… ce frumos!!
Ah, ce nu-mi place când cred că e joi sau vineri înainte de a fi
E foarte frumos, îţi doreşti să ajungi, o să-ţi placă foarte mult
Bună Rontziki !
Am mai spus-o şi-n alte comentarii , când te găndeşti ca acolo locuiesc oameni , care zi de zi trăiesc acelaşi vis , văd aceleaşi frumuseţi , te face să-i invidiezi !!
Bună şi happy WW!
Da şi nu…sunt locuri unde într-adevăr mi-ar plăcea să locuiesc, dar Veneţia nu este unul din ele…este însă un loc unde mi-ar plăcea să merg măcar o dată pe an
Iti doresc sa te intorci acolo de cate ori vrei! Frumoase locuri, visul oricarui romantic …
Mulţam frumos! Nu se întrevede prea curând, dar sigur mă voi duce din nou la un moment dat
Potrivit titlu, imaginile te cam invita la o evadare, cu toate ca nu am fost acolo! Superb!
Mulţam! Noroc cu imaginile că mai evadăm…cel puţin deocamdată
Frumoase meleaguri, plimbari sub lumina lunii. Frumoase cadre. Felicitari
Mulţam! Dap, foarte frumoase meleaguri
Şi cu siguranţă mai sunt multe altele cel puţin la fel de frumoase…şi-uite-aşa dorul de ducă creşte 
(astazi am ajuns si eu… pc-ul mi-a facut figuri!)
pai daca te arde dorul… trebuie sa te duci! 
Eu am fost în Venetia anul acesta pe 8 martie, sa fotografiez mastile. Nu a fost timp pentru plimbare cu gondola, pe apa a fost un vânt napraznic… dar vazând fotografiile tale, m-a apucat si pe mine dorul. Cred ca e timpul sa mai fac o tura!
Sper că s-a rezolvat cu pc-ul, nici eu nu prea am mai fost pe frecvenţă în ultimele zile…
Aş vrea şi eu să mai fac o plimbare la Veneţia, dar probabil nu anul acesta…
Eu auzisem ca folosim doar 5% din capacitatea creierului, dar e clar ca stiinta a evoluat si astfel s-a ajuns la 20%. Chiar mi-ar placea sa imi pot folosi creierul la capacitatea maxima, dar oare care sunt efectele secundare (reale, nu cele din film)?
Merci de recomandare, o sa il caut si eu
20% spun ăştia în film, n-aş băga mâna-n foc că e aşa, că doar filmul e mai mult ficţiune
Dacă am înţelege tot, am şti tot, unde ar mai fi distracţia?! 
Efecte secundare reale…hm…plictiseala?!
Aştept impresii
Tot ce pot sa zic e ca nenea are perfecta dreptate. Pana la urma cred ca acest cuvant “iubire” este folosit mult prea des, iar de cele mai multe ori nu este cel potrivit contextului.
Şi uita aşa se devalorizează multe…
“Dar, pentru că societatea în general încurajează “impresiile”, pentru că trăim într-o lume în care “imaginea” dictează legea, pentru că totul tinde să devină doar ambalaj, este un sacrilegiu să dezveleşti de formă, să cauţi sub poleială, te “potriveşti” numai dacă accepţi aparenţa şi o iei de bună.” S-au putea ca asta sa fie chiar buba cea mare, faptul ca societatea incurajeaza “impresiile”. Nu numai ca le incurajeaza, dar tinde sa-ti toarne sare pe fiecare rana, mic complex, frustrare si practic sa forteze persoana, care se simte pusa la zid ca nu este conforma cu ce isi doreste societatea, sa incerce sa para altfel decat e, pentru a multumi.
Păi da, este o bubă foarte mare! Încurajează impresiile şi, dacă nu te potriveşti acestora sau, mai mult, îndrăzneşti să cârcoteşti împotriva lor, bombardamentul înconjurător poate genera complexe şi frustrări care să ducă la conformare…Depinde şi de cât de mult credem în ideile noastre, dar, la un moment dat, devine comod să te conformezi…ufff şi bleah
haha postarea ta ma duce cu gandul la “Viara pe un peron” a lui Paler, cand povestea el ca in mintea lui exista doua voci care pot lua, pe rand doua pozitii antagonice: pot fi ‘avocatul apararii’, dar si al ‘acuzarii’, construind si desfiintandu-si singur propriile afirmatii. cam asa fac si eu si vad ca si tu. si e firesc, pana la urma, in cazul unor concepte atat de dificile precum schimbarea, se lasa mult loc interpretarii. Eu cred in schimbare, dar nu atat de mult in alegerea schimbarii. eu, ca budista, recunosc ca nu cred in existenta unui sine interior, ci doar in existenta mintii, componenta a creierului nostru. schimbarea, in viziunea mea, e o pura alegere. putem alege sa ne schimbam sau nu. uneori reusim, dar de obicei sunt anumite atitudini sau comportamente, cum spuneai si tu la un moment dat. de ce nu e mai mult? eu nu cred ca nu s-ar putea schimba si mai mult, ci mai degraba ca in aceste schimbari intervine cu un cuvant foarte greu ‘obisnuinta’. e mai usor sa schimbi cate ceva, pe ici pe colo, decat sa schimbi ceva major, pentru simplu motiv ca ‘deep down’, nu vrei si esti prea angrenat intr-un obicei atat de perpetuat.
Foarte interesantă viziunea…într-adevăr, are un rol important obişnuinţa şi faptul că, poate tot din obişnuinţă şi comoditate, acceptăm lucrurile aşa cum sunt şi nici măcar nu ne propunem să le schimbăm, şi atunci, da, poate am fi putut schimba mai mult sau mai multe, dar nu o facem…O să mai meditez la asta
Filmul, dincolo de atingerea limitei imaginatiei, te pune pe ganduri. Mi-a placut idea si originalitatea.
Seara minunata si o saptamana de top!
Te pune pe gânduri şi te face să te întrebi dacă chiar ţi-ai dori să foloseştii 100% creierul
La fel şi ţie!
Sarut’mana, rontziki.
Multumesc pentru informatii. Nu am vazut filmul asadar voi purcede la vizionarea lui.
N-am mai vazut niciun film de cand a venit primavara.
O saptamana frumoasa si plina de bucurie, iti doresc.
las la portita… garofitze!
Cu multă plăcere! Aştept impresii după ce-l vezi
Nu te aştepta la prea mult, totuşi 
Săptămână super faină şi ţie şi mulţam pentru garofiţe
Şi eu am rămas indignat de chestia cu finalul, e vorba de un final tipic happy end.
Ar fi mai multă morală dacă el n-ar fi ajuns atât de sus, sau dacă ar fi ajuns, … nu s-ar fi menţinut, dar ar fi ajuns la un punct echitabil din punct de vedere moral. Ar (Am) fi învăţat o lecţie. Oricum, Limitless nu este doar un film SF, rolul lui Bradley Cooper mergând mult mai departe.
Exact…să fi ajuns măcar la un echilbru între ceea ce fusese şi ce devenise datorită pastilei, pentru că ar fi fost firesc să fi învăţat din experienţa pastilei, să fi avut o evoluţie interioară ceva mai ieşită din comun, dar care să fi avut loc, totuşi, prin revenirea la normal…Bradley Cooper a jucat într-adevăr fain
Beah indeed
si daca nu te conformezi urmeaza un bombardament cu acuzatii/incercari de persuasiune urmate de punerea la zid si etichetarea.
Pingback: Ganduri despre iubire « Simplu si genial
Pingback: Realitatea ficţională | Blog de Carti
Pingback: Ganduri despre iubire (2) « Simplu si genial
De multe ori decat sa astept un autobuz, prefer sa merg pe jos. Imi place mult sa ma plimb, mai ales prin parcuri, si, daca am si un insotitor / insotitoare cu care sa pot schimba idei, e perfect
Mulţi ani am mers cu autobuzul pentru că nu aveam metrou în zonă şi m-am cam săturat de RATB, aşa că am început să recurg la metrou de când am aproape…şi mai nou, mers pe jos
, dar, dacă nu, merge şi cu nişte căşti în urechi 
Corect, când ai şi partener de mers e şi mai bine
Pot să empatizez așa la un nivel imaginativ, pentru că nu am carnet și habar nu am cum e să conduci. Plus că sunt absolut sigură că aș fi un dezastru în trafic
Păi empatizezi sigur şi în mod real că, dacă nu conduci, cu atât mai mult poţi fi de acord cu mersul pe jos
Cât despre condus, aşa credeam şi eu, că aş fi dezastru în trafic, dar m-am adaptat atât de bine că chiar conduc fără probleme…
Iti dai seama cum ar fi sa fac eu naveta pe jos Campina-Bucuresti in fiecare zi. Asa ca ma multumesc cu cele 15 minute de la metrou pana la serviciu…
In rest, sunt la fel de morocanos dimineata, toti colegii (inclusiv sefii) incearca sa nu ma deranjeze pana pe la ora 10…
Ar fi ceva
Iar în w/e ştie toată lumea să nu mă sune înainte de 12 
Dap, şi eu am regula nederanjării până-n ora 10 şi în principiu, funcţionează
Sarut’mana, Rontziki!
… un punct comun. Mersul pe jos. Imi place sa merg pe jos pana cand nu-mi mai simt picioarele. Ba mai mult, daca nu as fi incarcat cu responsabilitate sociala, familiala etc. as pleca sa cutreier muntii.
Mi-ai dat o idee superfaina cu audiobook.
Sarut’mana.
Eu ascult muzica, uneori teatru radiofonic de pe vremea lui Ceausescu (le-am descarcat de pe net).
Las la portita… flori de tei!
Am găsit şi eu multe piese de teatru radiofonic, am pus câteva pe mp3 player, încă nu le-am ascultat, că am câteva audiobooks pe care am vrut musai să le ascult, dar urmează şi piesele de teatru
Cu munţii mai greu, că nu prea am umblat pe munţi şi, cum spuneam, sunt totuşi un pic comodă
Mulţam frumos! Să ai o săptămână uşoară şi faină!
priceless descrierile de 25 cuvinte ale romanelor.
sarutmana de citire si recomandare
Aşa mi s-au părut şi mie
Cu multă plăcere
Exact asta voiam să scriu, priceless
eu una prefer sa citesc o carte tiparita. nu am ascultat foarte multe audiobook-uri pana acum dar le prefer doar in cazul in care am un drum mai lung sau daca este vorba de memorii sau jurnale in lectura autorului. are parca un farmec aparte sa asculti un autor povestindu-si viata
Şi eu tot pe drum am început să ascult audiobook-uri, nu mă văd ascultându-le acasă unde pot citi comod o carte
Daaa, e foarte fain când asculţi o carte în lectura autorului, ascult zilele-astea Liiceanu “Despre minciună”.
Pingback: La plimbare prin blogosferă (9) | Rontziki
îmi plac şi cele citite de alţii,îmi aduc aminte de plăcile de patefon ascultate în copilărie,cu sute de poveşti şi basme…
Şi mie-mi place să le ascult, mai ales că apelez la ele atunci când merg pe jos şi e f fain
Pingback: Să ne minţim frumos?! | Rontziki
Cu toata rusinea, trebuie sa recunosc ca experienta mea in ascultarea cartilor se limiteaza la ,,Fat-Frumos din Lacrima” a lui Eminescu, Alba-ca-Zapada si inca o poveste, nu imi amintesc titlul. Cand eram eu mica, erau la moda casetele audio cu povesti pentru copii.. Am ascultat Fat-Frumos din Lacrima de nenumarate ori, adoram vocile actorilor, imi placeau sunetele de fundal (cum ar fi tropaitul calului, sunetul buzduganului aruncat in departare, vantul etc)
Nu stiu daca sunt pregatita sa renunt la citit in favoarea audiobooks, eu tin neaparat sa imi notez paragrafele importante din punctul meu de vedere, din carti. Totuuuuusi, sunt entuziasmata caci sunt convinsa ca asta e cea mai buna idee de activitate pe care as putea-o face la drum lung!!!
Îmi amintesc de discurile cu poveşti care erau la modă când eram eu mică, dar nu prea am ascultat…aşa că lecturile ascultate au rămas în memorie prin vocea bunicii mele şi a mamei
A, în nici un caz nu aş renunţa la citit pentru audiobook-uri, dar pentru drumuri, mai lungi sau mai scurte, ascultatul unei cărţi e cea mai bună variantă
Bun regasit, Rontziki!
… interesanta comparatia (analiza) ta. Eu inca nu am reusit sa “ascult o carte”.
dar o voi face cat de curand. Sper.
Da, si eu fac aidoma tie. Subliniez paragrafele care-mi par interesante si revin la ele dupa un anume timp spre a le “analiza”, a le “scotoci”, “despica”.
Nu stiu cum ar fi aratat lumea fara carti, pentru mine sunt o bucurie fara margini.
O saptamana plina de culoare, frumos si muzica iti doresc.
Las la portita… nigritella nigra (sangele voinicului)!
Nici nu pot să mă gândesc cum ar fi arătat lumea fără cărţi…probabil că, dacă n-am fi ştiut cum e cu ele, n-ar fi fost foarte grav, dar să-mi imaginez acum aşa ceva e horror
)
O să găsesc eu o soluţie şi pentru a păstra “pasaje” (minute ar fi mai potrivit, cred) din mp3-uri şi să le reascult, să le disec
Mulţam pentru floricele (şi culturalizare
O săptămână frumoasă şi ţie!
La fel recomand şi eu bicicleta
Mă simt mult mai adevărată! 
Cochetez de ceva vreme cu ideea, dar n-am mai pedalat de mulţi ani şi tre’ să-mi fac curaj să văd cum mă mai descurc…ar trebui să fie ok, că doar e mers pe bicicletă
şi o să fac cât de curând o încercare 
La modul în care se circulă, cel puțin în București, plimbatul cu bicicleta e sport extrem.
. Doar duminica, pentru că sâmbăta lucram.
În vremuri de mult apuse, în secolul trecut, aveam traseul meu din Drumul Taberei până în pădure la …Băneasa
Aveam o bicicletă rusească de semicurse, grea ca dracu’ dar rezistentă tot ca el.
Nu recomand același traseu astăzi doar dacă aveți PM (pistol-mitralieră) în dotare cu acte.
Cam aşa îmi imaginam şi eu că ar fi. De asta nu aş vrea să-mi iau maşină
PS: Pe când un subscribe to comments?
A, n-am menţionat în postare că şi în maşină am, mai nou, cd-uri cu audobook
Micul Prinţ în lectura lui Florian Pitiş l-am ascultat la un drum mai lung şi a fost atât de fain!
Nu m-am gândit la asta, mulţam de sugestie, sper să am cât de curând
Cate odata am chf sa ascult o poveste
Pingback: Metamorfoza | Rontziki
Pingback: Prin blogosfera literara (6 – 12 iunie 2011) | Filme si carti
Ce chestie, si cand te gandesti ca eu expre am ocolit Metamorfoza audio, pentru ca ma gandeam ca nu ar avea asa un impact puternic
guess i was wrong. O sa-i dau o sansa. 
Cred că depinde şi de cum este citită, mie Metamorfoza mi s-a părut relatată foarte fain de Răzvan Vasilescu.
Eu zic să încerci şi apoi să mă ţii la curent cu impresiile
Am vazut demult filmul facut dupa scrierea lui Kafka si m-a impresionat profund. Totul era prezentat prin ochii gandacului (pe care de altfel nici nu-l vedem, vedem doar reactiile celorlalti la aparitia sa). Am cautat filmul (era frantuzesc, parca) dar nu l-am mai gasit. Cred ca din oarece prejudecati nu m-am avantat sa citesc cartea; acum insa cred ca o voi face-o. Multumesc!
Nu ştiam de film, far trebuie neapărat să-l caut şi eu, mi se pare genial felul în care e făcut!
Cu multă plăcere! Aştept păreri
Pingback: Simple rătăciri…?! | Rontziki
Pingback: Lecţii de viaţă | Rontziki
Pingback: Lecţii de viaţă | Rontziki
Multumesc, da’ eu am facut deja leapsa.
Am citit acum ce ai scris
Cum spuneam, am de recuperat la citit din ultimele săptămâni…
daca ar fi sa povestesc aici cum e cu lectiile de viata, as bloca blogul
Sper ca n-ai atatea lectii de viata cat sa-mi blochezi serverul…cu un blog blocat ma descurc
Atâta ţi-ar trebui să nu te descurci
Ah, Cătă, cum te-am sărit chiar pe tine de la leapşă
Când ai chef de depănat şi de împărtăşit lecţiile, consideră-te lepşuit 
Toată viaţa e o lecţie continuă şi, uneori, am senzaţia că nu ne va servi la nimic după ce-o vom fi învăţat…dar să nu devenim cinici…
Multumesc pentru leapsa, interesanta! O sa incerc zilele astea sa ma adun si s-o fac
Interesanta remarca despre relaxare; si eu am ca nu pot sa ma detasez de probleme si pierd momente frumoase
Astept sa spui mai multe pe subiectul asta
Cu multă plăcere! Abia aştept să citesc ce-o să scrii
Dap, aşa fac şi eu şi nu doar eu, observ asta la multă lume…Mi-am propus să privesc lucrurile mai relaxat, nu am găsit încă vreo soluţie magică, dar o să mai povestesc pe aici ce-mi mai dă prin cap pe tema asta
dureroasa leapsa. hmmm – mai multe cuvinte n-am deocamdata.
Mda…când am primit leapşa, credeam că o să-mi vină în minte numai lecţii frumoase, optimiste şi când colo…nu chiar optimiste…
O să o fac şi eu mâine, m-am gândit la ea serios în week-end dar încă n-am găsit feelingul potrivit ca s-o scriu.
Te înţeleg perfect! Şi eu am aşteptam feelingul potrivit pentru a o scrie şi mă gândeam că, în mod cert, aş fi scris diferit în funcţie de starea de spirit…cred că e o leapşă la care trebuie să revin măcar din când în când pentru a mă gândi la temă
Ma bucur pentru tine. Din ce spui, ar fi meritat mai mult. Next time, remember!
Macar salavamarul ala a fost OK?
Daaa, ar fi meritat 2 săptămâni, dar nu pot decât să sper că next time va fi cât mai curând
Ok?! Da, a fost săritor, dacă asta vrei să spui…
Fain! Sa-ti fie de bine! De abia asteptam alte povestiri cu parfum de Grecia !
Mulţam frumos! Am numai povestiri cu parfum de Creta în minte acum, dar le pun şi pe blog câte puţin, câte puţin
Da, păi Grecia este foarte frumoasa, noi am fost în Corfu anul trecut, dar am zis ca am merge și în alte regiuni. Creta ne-a sunat mereu foarte bine, iar pentru ponturi multumim mult, sigur ne vor ajuta. Super vacanta in continuare
Corfu e şi pe lista mea, cel mai probabil pentru la anul
A fost una scurtă şi abia aştept să mai evadez…
Cu multă plăcere! O să vă placă sigur!
Vacanţa gata…deocamdată
Kazantzakis ar fi citit cu o deosebita placere postul tau
Arata intr-adevar ca o bucata de Rai. dar cred ca toata Grecia e un Rai, pacat ca acolo se intampla acum tot felul de lucruri rele…
A, când o să ajung cu povestea la Heraklion, o să povestesc despre partea din Muzeul de Istorie a Cretei dedicată lui Kazantzakis, care mi-a plăcut fff mult!
Muzeul dedicat scriitorului se găseşte într-un sat în care nu am ajuns, dar e pe listă pentru data viitoare!
Aşa mi se pare şi mie că toată Grecia e superbă…în ce priveşte recentele întâmplări, cel puţin cât am fost acolo, pe insulă nu s-a resimţit absolut nimic şi înţeleg că aşa e de obicei…Oricum sper să-şi rezolve problemele, pentru că e păcat…
Şi drumul până acolo cum a fost şi cât a durat? Cu ce ai călătorit?
Dacă sejurul a fost achiziţionat, înţeleg că totuşi ai apelat la o agenţie de turism?
Foarte faine fotografiile!
Să ne spui şi ce ai mâncat şi băut bun.
Da, am apelat la o agenţie de turism şi am luat un sejur cu tot cu transport cu avionul, într-o staţiune aproape de Hersonissos (Analipsis), aşa că am călătorit rapid şi comod. Am constatat la faţa locului că aş fi preferat cazare în zona de V şi apoi am văzut că agenţiile nu oferă sejururi în acea zonă, decât foarte puţine în Rethymno şi mai scumpe decât mi-aş dori…
Mulţam de sugestie, o să fac un mic inventar de bunătăţi cretane într-o postare viitoare 
De-asta am concluzionat că aş prefera pentru viitoarea călătorie în Creta, o să procedez altfel: bilete de avion de la agenţie şi cazare de pe booking.com în zona în care vreau
Ar trebui să povestesc şi de papa bun, corect, dar nu mă gândisem
Bun regasit, Rontziki!
Incitanta “leapsa”. ..
Cele ce le-ai enumerat se afla si pe lista mea, asadar mi-ai usurat sarcina, eu doar trebuie sa completez.
Biii… ma bucur ca te-ai reintors. Si nu oricum, ci cu daruri.
Am citit impresiile despre Creta. Mai am de citit…
O saptamana minunata, iti doresc.
Las la portita… trompetele albe (am uitat cum se numesc)
Am tras cu ochiu şi am văzut că ai executat deja leapşa, imediat citesc
Regina nopţii cred că se numeşte floarea, dar nu bag mâna-n foc 
Impresii despre Creta mai urmează, sper să nu devină plictisitoare, dar le voi posta pentru că sigur vor folosi cuiva cândva
O săptămână frumoasă şi ţie! Mulţam de floricele
deja salivez!
La papa bun sau la Creta?!
O fac….să-mi revin din călătorii….
După aşa călătorii, e greu să-ţi revii
Şi mi s-a făcut un dor de Paris…
la orice e cretan…
si cum eu mereu visez ca zbor… am sa ma consider in delir acum
O noapte linistita sa fie!
Şi eu visez frecvent că zbor
ei, chiar delir?! 
Happy WW!
Superbe imagini! ai avut noroc de vreme fantastica!
Eu la ultimul zbor, n-am avut noroc nici la dus, nici la întors!
Happy WW!
Mulţam fain! Da, a fost vreme numai bună!
Happy WW şi ţie!
Albastrul cerului şi-al mării văzut printr-un hublou. Mulţam fain, de tătului tăt.
Cu multă plăcere! Am stat numai cu ochii pe geam, numai peisaje frumoase
de vis…superbe imagini
Mulţam! Am mai prins mai demult un apus frumos din avion, dar aşa senin şi să se vadă aşa de bine nu mai prinsesem
“dincolo de nori, raye de lumina”. Minunate imagini. Plutesti uitandu-te la ele. O miercure frumoasa iti doresc!
Mulţam frumos! Dacă ar fi după mine, aş zbura mereu
Miercure faină şi ţie!
Zbor,zbor.. pana dincolo de nori,nori.. De sus vad orasul e o floare se inalta mereu catre soare si eu.. si eu.
Poezie în zbor
Mulţam!
Iubesc portiunea asta de zbor, e fantastic! Happy WW!
Mă bucur că ţi-a plăcut! Happy WW!
multumesc frumos. abia azi am vazut. o sa ma straduiesc sa astern niste cuvinte. n-a fi prea optimiste nici ale mele, deci putem trage o concluzie ca lectiile astea sunt cam triste.
ai scris atat de frumos si adevarat incat aproape ca doar te-as cita
Cu multă plăcere! O să vin să citesc, abia aştept să văd şi alte lecţii
Unele lecţii sunt într-adevăr mai triste, dar cred că astea ne învaţă, de fapt, cel mai mult şi ne ajută să evoluăm…
Pingback: to be or not to learn « partea luminoasă
Pingback: Posibil blogroll
Pingback: Extinderea domeniului luptei | Rontziki
cate ore se fac de la hersonissos la plaja de la Vai?cu cat ati reusit sa obtineti masina pt cele 5 zile?au avut nevoie si de carte de credit,sau doar cash?multumesc frumos
De la Hersonissos la Vai se fac fam 2 ore – 2 ore jumate…acum depinde şi dacă te opreşti des să admiri peisajele
Maşina am închiriat-o cu 160 euro pentru 5 zile, se găsesc şi la preţ mai mic (Citroen C3, Nissan Micra, Hyundai Athos). Am plătit cu cash şi nu ni s-a solicitat nici o garanţie.
Sper să te ajute informaţiile, o să mai postez curând şi despre alte locaţii din Creta
Vacanţă frumoasă îţi doresc!
Sarut’mana, Rontziki!
“Fly away”…
He, he, de când n-am mai auzit melodia
Pingback: La plimbare prin blogosferă (10) | Rontziki
Multumim pentru semnalari…
Astept parerile tale despre Mecanica inimii, o carte care mi-a placut mult…
Cu multă plăcere! Sper să ajung la ea cât de curând, teancul este mare
Imi pare bine ca ti-a placut “recenzia” mea la cartea lui Tolle si iti multumesc pentru celelalte recomandari! Mecanica inimii o voi citi cat de curand pentru ca pare foarte interesanta, voi pune in aplicare si retetele de vara … Se cunoaste ca ai forte proaspete ! Creta face minuni !
O saptamana faina iti doresc!
Forţe proaspete, da, cu timpul nu stau la fel de bine şi sunt restantă la câte am de scris
O săptămână frumoasă şi ţie!
Pingback: Lectii de viata | SocialButterfly
Multumiri pentru recomandare! Ma bucur ca ti-a placut recenzia
Cu multă plăcere!
Nu doar că mi-a plăcut, dar mi-a prins bine să văd şi părerea altcuiva, pentru că nu am discutat despre această carte şi nici nu-mi sărise în ochi vreo recenzie
Superb ! Intr-adevar ireal! Combinatia de culori te lasa fara respiratie! Grecia este una dintre locatiile pe care imi doresc sa le vizitez cat de curand ! Azurul apei si albul cladirilor, muntele si marea inlantuite sunt doar cateva motive sa ma faca sa visez… Te poti considera norocoasa ca ai savurat asa peisaje si ma bucur nespus pentru tine!
Pe curand!
Ah, şi câte mai erau de savurat şi n-am apucat
Ca să nu mai zic de alte locuri din Grecia…trebuie să ajungi pentru că e într-adevăr superb!
Mă bucur că ţi-au plăcut imaginile
Sarut’mana, Rontziki!
Imi vine sa te imbratisez atat de tare incat… sa-ti paraie oscioarele (vorba alessiei).
Iti multumesc pentru oaza creata aici, la tine, in casuta… simt ca am fost in vacanta.
Grecia este minunata. In Creta nu am fost inca. Incerc sa ma satur de Italia.
In Creta sunt o multime de pisici?!
Aoleu, oscioarele mele!
Grecia este într-adevăr minunată, iar de Creta m-am îndrăgostit, după cum am declarat deja 
Mă bucur că poveştile şi imaginile te-au dus în vacanţă
Cu Italia am cochetat prea puţin, doar Veneţia, am fost impresionată, dar ar trebui să fac un tur mai de amploare
Chiar în drum spre Laguna Balos, la Kissamos, pe terasa la care am mâncat erau 3 pisoi superbi, cam sălbăticuţi ei aşa, dar ne-am înţeles…în rest, n-aş putea spune că am văzut multe pisici…
Hmmm,bâldâbâc şi iamiii,şi iar şi air…
frumoasa povestea din povestea tabloului
galbenul palariilor bucura ochiul
Ei, nu e chiar povestea tabloului lui Renoir, ci o poveste dintr-un film fain
“Dejunul Vâslaşilor” plăcerea blogărilor.
Mă bucur că a plăcut!
rontziki, sarut’mana!
Frumos tabloul, interesanta povestea.
O secunda de evadare in trecut.
O zi minunata iti doresc!
În trecut, în viitor…
Zi faină şi ţie!
Stai bine cu imaginatia.Si povestea si tabloul sint deosebite.
Mult bine,
Povestea n-am spus-o eu, dar mă bucur că ambele ţi-au plăcut
Frumos tablou…..face impresie!
Mulţam de apreciere şi de vizită! Te mai aştept pe la mine!
mi-a placut povestea, tare interesante mi se par comentariile mai putin savante, pe marginea tablourilor
Înseamnă că ţi-ar plăcea şi filmul, dacă nu l-ai văzut – Le fabuleux destin d’Amelie Poulain
Haha! Priviti pe masă: mâncarea e fudulie, băutura-i temelie… Nu avem aceleaşi rădăcini ?!
Incercam sa fac diferenta inter atitudinea barbatilor si cea a femeilor, inter cum s-au imbracat.
Turul Frantei? E suprem in materie de sport. Nu ma intereseaza nici un alt sport pe timpul turului.
În vremurile alea nici nu era greu să distingi diferenţele…dacă tabloul ar fi pictat în secolul nostru, cred că ai fi întâmpinat ceva greutăţi
E asa viu tabloul! Frumoasa idee..Happy WW!
Mulţam!
Zi faină şi ţie, chiar dacă nu mai e WW
ne-ai fentat si miercurea asta!
Happy WW!
Departe de mine orice intenţie de fentare
Mă bucur că v-a plăcut tabloul şi dialogul şi-mi pare rău că am avut aşa o zi nebună ieri, că n-am apucat să fac toate vizitele, să scriu sau să răspund la comentarii
Frumoasă povestea , vesel tabloul …personaje colorate ..ce vremuri !
Mă bucur că ţi-a plăcut
Exact: ce vremuri…
Pingback: Cutremur de timp | Rontziki
Pingback: Zâmbiţi, vă rog! | Rontziki
Pingback: joia vorbareata | Dorinescu
Faine furnicile!
(Totuşi, titlul povestirii îmi pare cam banal. Parcă merita altceva… mai altfel.)
Mă bucur că ţi-a plăcut!
Acum îmi dau seama că, cu mici excepţii, majoritatea povestirilor lui Vonnegut au titluri banale, ca şi cum ar fi vorba de nişte relatări seci, la rece…cred că e o impresie căutată, pentru că povestirile nu sunt deloc aşa
multam de prezentare. l-am trecut pe lista, n-am citit vonnegut pana acum.
Cu multă plăcere! Trebuie neapărat să încerci Vonnegut!
Pingback: Ce mai zice Goagăl :)) | Rontziki
Pingback: Zilele regelui | Rontziki
Pingback: Viaţa începe vineri | Rontziki
Vai,trebuie să fac şi eu exerciţiul ăsta!
O să te amuzi, cu siguranţă!
Şi să le faci publice să ne amuzăm cu toţii
Bonusul 2 este bestial!!!!
Şi eu am râs copios când am ajuns la final
Am imprumutat pt o seara Inside Job, dar nu pot sa-mi spun nici o parere: am adormit tun in timp ce incercam sa inteleg ce spun nenii aceia
Dar am citit de curand Fructele Maniei (despre care vreau sa si scriu pe blog cat de curand) si acolo explica f clar cum s-au schimbat vietile oamenilor pe la inceputul sec XX. F interesanta cartea
Am văzut filmul Fructele mâniei de mult, l-am făcut rost recent şi urmează să-l văd, dar ar trebui să trec şi cartea pe listă…cu Steinbeck nu prea am cochetat până acum şi ar fi cazul să încerc
Inside Job m-a ţinut lipită de ecran, e cam lung, ce-i drept, dar mi s-a părut f bine făcut.
Nici eu n-am mai avut demult timp si curiozitatea sa ma uit ce mai cauta lumea pe la mine
cele cu bacul si cu vango mi se par cele ma tari
Mai erau câteva pe care nu-mi permit să le fac publice şi nici nu mi-e clar cum au putut să ajungă la mine cu căutări foarte “colorate”
Titlul ma duce cu gandul la finalul verii cand toate apun si se duc spre nostalgie. Noroc ca vara e lunga si avem timp sa ne creem amintiri.
Seara senina!
Păi aşa e când trece vacanţa…nostalgie..până la următoarea
Seară faină!
Abia astept sa mai vad si eu apusri si rasaturi la mare
Foarte frumoase imaginile..ultima mai ales 
Mulţam frumos! Îţi doresc să le vezi cât mai curând!
Eu cu răsăritul nu-s chiar aşa prietenă că nu sunt deloc matinală, în schimb, în vacanţe, nu ratez nici un apus pe malul mării
Realitate ireală
Exact! Ireală îmi pare şi mie acum…
care mai de care mai frumoasa. o zi frumoasa sa ai!
Mulţam fain! Zi frumoasă şi ţie!
Frumoase amintiri sunt fotografiile… Apusurile devin ale tale pentru totdeauna ! Happy WW !
Da, păi cu amintirile şi “dovezile” lor rămânem…
Happy WW!
Titlul mă face să mă gândesc la începutul toamnei…
Ah, nu asta a fost intenţia…
Mulţam de vizită! Te mai aştept pe aici
Deja a spune ca-s frumoase ar deveni sacra banalitate, asa ca o sa-ti spun ca stiu despre ce vorbesti prin aceste fotografii
Ştiu că ştii
Ne-am vorbit în această miercure 
Foarte frumoase pozele, imi plac mult!
Happy WW!
Mulţam frumos! Happy WW!
Mna..eu ce sa zic? Mi-e atat de dor de mare incat chiar nu mai am cuvinte…
Deja mi-e şi mie aşa de dor…ce să mai, dă dependenţă
Pingback: Miercurea fără cuvinte – Smokin’ | coolnewz about hot thingz
In momentul respectiv-meditatie
Dupa aceea ,mereu intrebarea:va mai fi?
Trebuie să sper şi să cred că va mai fi
intotdeauna mi-am dorit sa prind un rasarit de soare dar imi e prea lene sa ma trezesc de dimineata
Te înţeleg perfect, nici eu nu reuşesc să mă trezesc atât de dimineaţa, aşa că pândesc apusurile
ce poate fi mai frumos si mai linistitor decat sa contempli cum rasare/apune soarele dincolo de luciul apei? superbe culori!
Eh, da…noroc cu pozele că mă mai simt departe de lumea nebună
Superbe apusurile……chiar ca iti inspira nostalgie!
O zi frumoasa!
Păi e cel mai melancolic moment al zilei, nu?!
Absolut superbe!!
Dar răsăriturile?
N-am venit cu mâna goală
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/07/cuvinte-in-taceri.html
Mulţam!
Răsăriturile, cum spuneam, nu sunt pentru mine, ci pentru cei mai matinali…
cata liniste si pace inspira fotografiile tale d la malul marii. Minunate apusuri de soare…
Happy WW!
Linişte şi pace, da, exact ce simt că-mi lipseşte când reintru în “normal”
Happy WW!
uffffffffffffff…
vreau si eu!
Ufff, zic şi eu acum, pentru că mai vreaaauuuu
Have a happy WW!
Happy WW şi ţie!
Pare o poveste in care te astepti sa apara sirene si printi!
Frumos!
Mmmm, sună bine
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
long live Saramago
În preferinţele noastre aşa va fi
Şi Kundera, să nu-l uităm
. Bună listă, apropos
Nu l-am uitat nici pe Kundera. Mă bucur că-ţi place lista mea
Mulţam pentru vizită şi comentariu, te mai aştept pe la mine
la un joc cu filme sau muzica nu te incumeti? ;
Nu m-am gândit…foarte faină ideea
E o provocare? Ai o leapşă în acest sens?
Profit de faptul că am ajuns la un computer de pe care pot scrie şi de pe care nu-mi este blocată comentarea pe blogspot, ca să îţi confirm că trec mereu pe-aici, chiar dacă nu tropăi şi nu trântesc uşa şi nici nu las urme pe parchet!
Să ai o zi minunată în fiecare zi!
Zamfir de Turda
Mă bucur că treci pe aici şi în alte zile în afară de miercuri şi apreciez când laşi un comentariu
Nu apreciez când găsesc o mulţime de trackback-uri de pe 6-7 bloguri ale aceleaiaşi persoane…
După cum se vede nu este blocată comentarea, doar că şterg trackback-urile multiple de la aceeaşi persoană pentru aceeaşi postare…în plus sunt pe wordpress, nu pe blogspot.
Zi frumoasă!
la unele litere aş fi ales exact aceleaşi cărţi
Nu mi-ai zis la care
Poate preiei leapşa şi dezvălui toate preferinţele 
o vreau si
suna bine, desi sunt restantiera la cateva lepse
Mi-ar plăcea să citesc şi titlurile tale preferate…când ai vreme şi dispoziţie de un ŢOMAPAN, e chiar fain de sondat prin memorie
Am fost timiditatea intruchipata, acum mi-a mai trecut
Niciodata nu m-am gandit ca ar putea veni din mandrie, ci doar din lipsa de incredere in sine. Dar avand in vedere ca sunt leu, s-ar putea sa ai dreptate si cu mandria 
(ca cica e caracteristica principala a leilor, sa fie ei perfecti mereu 
).
O sa ma gandesc la felul in care ai pus problema.
PS. N-am uitat de leapsa, e grea, ma tot gandesc la ea si astept starea necesara ca sa abordez problema
În mod clar are de-a face cu încrederea în sine, dar are şi mândria rolul ei, după cum mi-am dat seama dând atenţie situaţiilor în care sunt timidă, deşi timiditatea nu mă caracterizează de regulă..
Leapşa respectivă are nevoie de o anume stare de spirit, aşa este
Pingback: Fragmente dintr-o frescă a sufletului uman | Rontziki
Sună bine. Notat!
Mă bucur că te-am convins
Aştept impresii 
Mulţam pentru vizită şi comentariu, te mai aştept pe aici
Wow… sper sa ajung in Creta si eu… Pare mirific, iar din ultima mea calatorie prin lume, am ajuns la concluzia ca se poate ca realitate sa fie de o mie de ori mai frumoasa decat orice fotografie prelucrata profesionist. Uneori pur si simplu nu poti suprinde maretia intr-o singura imagine. Trebuie sa o simti…
Ma bucur pentru tine si, eu cel putin, astept urmatoarele relatari din vacanta!
Mirific e un cuvânt foarte bun pentru Creta
Îmi fac timp şi mai povestesc săpt asta ceva de prin Creta
superb reportajul tau de concediu! minunate si imaginile prezentate. Multumim pentru cele împartasite.
Sa ai o zi minunata!
Mulţam frumos pentru aprecieri
Zi faină şi ţie!
Inclinatia spre mitologie si legende e oarecum mai pregnanta decat cea spre adevarul istoric si in cazul meu. Miturile au un strop de mister ce te prinde in vraja lui, iar mintea, imaginatia incearca sa patrunda necunoscutul. Ne stimuleaza, pe cand adevarul istoric e ,,adevar”, de netagaduit (asta daca e descoperit)
Legendele sunt si motivul pentru care mi-as dori sa ajung si eu in Grecia…
Mi-au placut Legendele Olimpului, Zeii mai mult decat Eroii
Şi mie tot Zeii mi-a plăcut mai mult
Dacă mă gândesc mai mult la Grecia şi la legende, atunci tre’ să ajung de fapt la Olimp, nu doar prin insule, numai că plaja cea mai apropiată de Olimp e Paralia Katerini despre care nu am auzit chiar de bine…dar cine ştie?! poate într-o vară…
Pingback: Gazeta de perete – săptămîna # 29 | coolnewz about hot thingz
Pingback: La plimbare prin blogosferă (11) | Rontziki
ca sunt licentiata in blogging – la propriu, mi-am facut lucrarea de licenta pe tema asta, zic eu ca ingineria cu retelele sociale si blogging e ca, pe langa satisfacerea nevoii de socializare/raportare sociala pe care o oferau si alte platforme internaute vezi mess, astea iti ofera posibilitatea sa “setezi” parametrii interactiunii, iti dau iluzia controlului in conditiile in care tu ca individ perisabil si social ai aproape deloc ocazia sa faci lucrul asta in ce priveste viata ta, fiindca esti in permanenta obligat/contrans de diverse norme sa te lasi controlat de ceilalti, pe mana lor.
cred ca in lucrare n-am fost in stare sa expun asa de succint si clar ideea asta)
(
si ca sa fiu si mai clara:
.
in comunicarea nemijlocita nu poti pune mana la gura celui cu care vb ca sa nu injure, pe cand ca apropitar de blog faci o setare de moderare si ai rezolvat, iar pe fb poti macar da dai click pe “report abuse” (in viata reala, ar fi jenant sa te duci la nevasta lui x sa-i zici ca sotu’ ei isi cam baga diverse..).
also, blog si facebook iti permit sa prezinti o ipostaza a ta, un avatar, ceea ce pe bune ai putea face doar la un bal macat
Foarte corect ceea ce spui, este o iluzie de control şi te expui aşa cum vrei în lumea virtuală. În cartea asta, povestea la un moment dat o concluzie interesantă la care au ajuns diverşi analişti în domeniu, anume că facebook-ul, blogging-ul motivează oamenii să fie mai activi şi, creându-şi o imagine pe care e de dorit s-o menţină, tind să devină ceea ce vor să pară…
N-aş fi convinsă că este chiar aşa, dar e totuşi posibil ca măcar oamenii mai destupaţi, ca să zic aşa, cei care sunt cât de cât atenţi la evoluţia lor reală, nu doar la ceea ce par, să fie cumva stimulaţi de facebook. Personal, facebook-ul nu mă motivează deloc, în schimb blogul, da
“blogging-ul motivează oamenii să fie mai activi şi, creându-şi o imagine pe care e de dorit s-o menţină, tind să devină ceea ce vor să pară…”
din propria experinta, pot confirma ca asa-i. pe mine mai facut mai egala cu mine. m-a adus mai aproape de lucrurile care imi plac. mai constanta fata de el. si mai luminoasa uneori.
Exact, şi pe mine m-a adus mai aproape de lucrurile care-mi plac şi m-a făcut parcă mai constantă, în general, în a le practica
uite ca o astfel de plimbare nu am facut pana acum…priceput ghid
Mulţam pentru apreciere!
Sper că ţi-a plăcut plimbarea 
Eu m-am intors din Santorini acum o saptamana si cred ca nu exista destinatie mai romantica decat aceasta.
Am scris despre aceasta destinatie minunata(locuri vizitate, preturi, cazare, etc.) si am adaugat peste 50 de poze care sper sa va convinga sa mergeti acolo.
Santorini este în lista destinaţiilor viitoare şi-mi doresc foarte mult să ajung
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Mi-au placut mult de tot primele 2 articole recomandate. Foarte bine scrise, au pus punctul pe i. In plus, mi-am marit lista cu carti de citit, multumesc pentru recomandari.
Cu multă plăcere! Şi lista mea a crescut cu ocazia acestei plimbări
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Nu-mi vine să cred ce ai scris despre copertă
Îmi inspiră genul de carte aşa cum au fost cele despre căderea FNI şi criza economică, apărute imediat
Dap, din păcate, este adevărat ce am scris despre copertă şi cred că voi fi mai atentă de-acum încolo cu astfel de coperţi, măcar să le fac încă o copertă de protecţie…nu a cărţii, ci a mea
Nu le-am citit pe cele despre căderea FNI şi criza economică, e posibil să fie acelaşi gen, dacă şi acelea erau conglomerate de informaţii…
Mi-a atras atentia si pe stand, inclusiv coperta. si mai citisem undeva de ea, mai ramane doar sa o citesc si eu. parca m-am apucat de prea multe deodata. Mi-am luat Discipolul si ma gandesc sa iau si “magicianul” dar nu de Folwes, ci de un alt autor, ai auzit ceva de ea? descriere de pe spate suna tentant.
mi-am inceput bine ziua de luni cu recenzi asta. saptamana usoara si tie
Am citit Magicianul lui Fowles, nu ştiu care ar fi cealaltă…pls, spune-mi şi mie autorul
Mi-am luat şi eu Discipolul, dar încă n-am citit-o, îi va veni şi ei rândul
Misto melodia. Mersi.
Cu plăcere! Mulţam de vizită
Greu de invatat pe cineva cum sa iubeasca, pe cine sa iubeasca si cum sa aleaga dragostea in detrimentul prieteniei. Eu cred ca e aproape imposibil, pentru ca, in definitiv, pana si pe persoana iubita incercam sa o atragem si sa o invatam sa ne iubeasca si nu reusim niciodata, e totul o chestiune de sentimente personale.
Asteptam recenzia ta
Ai perfectă dreptate, nu poţi învăţa pe cineva cum să iubească…Ce voiam eu să spun este de faptul că oamenii sunt mai degrabă învăţaţi că iubirea înseamnă suferinţă, că nu e bine să dăruieşti şi să te dăruieşti, şi de aici, o mulţime de scuturi de autoapărare în faţa iubirii şi a celorlalţi.
Nu ma intreba de ce Plesu nu imi place la tv, nu imi place in viata reala sau in ziare, imi place doar in cartile lui…si atat!
Îmi place f mult cum scrie şi mi-a plăcut în mod special în emisiunile cu Liiceanu de la TVR…în rest, este un personaj controversat, dar nu vreau ca asta să-mi strice cu ceva plăcerea de a-l citi. Până la urmă, dacă aş alege să citesc un scriitor în funcţie de cât de mult îmi place sau nu omul, cred că pe mulţi ar trebui să-i tai de pe listă
Eu il gasesc in emisiunile cu Liiceanu prea pedant pentru un public inteligent asa cum si-l doreste
de fapt, amandoi se completeaza in pedanterii si nu pierd nicio ocazie de a se complimenta…
ca fapt divers, a avut o emisiune in care vorbea despre corectitudintea gramaticala, conjugand defectuos verbul “a avea”… sau formularea “sa aibe” o fi devenit corecta?
scriitura o gasesc realista, dar observ cateva inconsistente in idei
Am observat şi eu că se complimentează mereu şi m-a amuzat, oricum, asta nu mi-a stricat plăcerea de a-i asculta discutând fain, după părerea mea
Am ratat emisiunea cu “să aibe” că sigur nu mi-ar fi scăpat aşa ceva, este una din greşelile care mă zgârie rău pe timpan
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Pingback: miercurea fără cuvinte (10) – pescuitul interzis « freestyler
o zi benefica, tocmai buna sa iei premii… sau sa te nasti
Pingback: Miercurea fără cuvinte 3 (leapșă ilustrată) « NAPOBLOGHIA
Pingback: Blog Walk (Zâmbiţi, vă rog!) « Singur pe bancă
si eu sunt una din admiratoarele acestui mare artist! impresionante idei!
Happy WW! Sa ai o zi minunata!
Frumoasă pictură şi sugestivă. Imaginaţie de artist nu glumă.
Nu am televizor de vreo 5 ani si ma simt excelent. Mai reduc timpul petrecut pe internet si sunt un om liber
Evident, nu se compara, pe internet tu decizi cu ce anume te delectezi, treci din starea pasiva intr-una activa. De fiecare data cand mai merg la ai mei si arunc o privire la ecranul televizorului, ajung la concluzia ca e o bataie continua de joc…
Te felicit şi te asigur că nu pierzi nimic
Eu mai văd când şi când câte o ştire, dar în rest văd filme din calculator sau de pe dvd, altfel televizorul ar putea sta închis oricât…
Dap, pe net, e altceva, nu e chiar pasiv, dar, personal, cred că stau mai mult decât ar fi cazul, aşa că tre’ să mai reduc şi voi fi un om liber, cum bine spui
@all: mă bucur că v-a plăcut imaginea
n-am apucat să-mi fac vizitele astăzi şi nici măcar să răspund la comentarii, a fost o miercure aglomerată 
Pingback: ŢOMAPAN cu filme | Rontziki
Pingback: ŢOMAPAN cu filme | Rontziki
Pingback: ŢOMAPAN cu filme | Rontziki
Spiritul lui Dali e nepieritor, apare cateodata in unul sau in altul… Acum, in Vladimir Kush.
Grecia e una din tarile la care visez de cand eram mica! Eh, nu e timpul pierdut inca! Cred ca apele acelea atat de limpezi mi-ar alunga si teama mea de apa!
Bineînţeles că nu e timpul pierdut!
În cazul celor mai multe plaje din câte am văzut eu în Grecia, adâncimea apei creşte încet, adică e mult spaţiu unde te poţi bălăci fără nici o teamă şi fără valuri care să te sperie
Pingback: ŢOMAPAN cu filme | Rontziki
Pingback: ŢOMAPAN cu filme | Rontziki
Si mie imi place sa bantui pe unde am chef si mai ales sa zabovesc pe unde mi se pare interesant atat cat vreau, fara sa fiu conditionata de un program prestabilit. Si trebuie sa recunosc ca nu-s adepta cararilor batute. Mai degraba ma atrage sa ma plimb pe unde nu exista un anumit traseu. Oricum, e de vis acolo! Felicitari! Pare un concediu minunat 8->.
A fost într-adevăr un concediu minunat
Da, nu e plăcut să depinzi de un autocar sau de un vapor, dar, când e vorba de plimbări pe insule, nu prea ai de ales
În rest, prefer să bântui, să mă opresc când am chef, să casc gura la peisaje…
Scuza-ma, dar la asa poza de inceput eu nu pot sa spun decat WOOOOOOOOOOWWWW!!!! Voi reveni daca voi reusi sa mai articulez/ scriu si altceva
. Locul asta e in mod sigur notat in agenduta de “must see”. Thanks for sharing! 
Cu multă plăcere!
Îţi doresc să ajungi cât mai repede! E într-adevăr un loc cum nu credeam că există…şi mai sunt câteva de felul acesta în Creta, unele la care n-am ajuns…încă
Iar eu m-am indragostit de Creta odata cu posturile tale. N-as fi crezut ca e atat de frumoasa.
Cred ca se cere un P.S. aici. Nu numai ca n-ai plictisit DELOC cu postarile despre Creta, dar cred ca era loc chiar de mai mult
ori sunt eu mai maniaca atunci cand vine vorba de locuri frumoase de vacanta.
Sigur era loc de mai mult, dar în mai multe zile…Creta nu prea e locaţie pentru doar o săptămână, ci pentru cel puţin 2 săptămâni…
Dar, cum spuneam, când îmi intră ceva în cap, nu-mi mai iese, aşa că Creta va mai urma
Upsi
oare cu cate saptamani sunt in intarziere? 
Dar iti promit ca imi voi lua foarte in serios misiunea si voi produce o postare in consecinta in cel mai scurt timp posibil.
Si ca sa nu fiu complet off-topic, lectiile tale de viata sunt foarte adevarate si cat se poate de utile (pentru tine, care le-ai invatat). Si sunt sigura ca in timp te vei perfectiona la aplicarea fiecareia.
Ce să zic?! Una din lecţiile mele de viaţă e răbdarea…
Abia aştept să citesc ce-ai să scrii
Ne perfecţionăm continuu şi învăţăm continuu…cred că ar trebui să scriem anual o astfel de postare şi am vedea clar că lecţiile se înmulţesc şi/ sau se diversifică
Pingback: Prin blogosfera literara | Filme si carti
Pingback: Cărţi pe bloguri « Bookaholic
Oare ce facem cu timpul,odată (re)găsit?
Dacă procedăm ca Proust, îl analizăm, îl înţelegem şi-l transpunem într-o operă
Cu excepţia operei, cred că la fel ar trebui să facă fiecare din noi…
Poate merg la anu’
e clar o alternativa pe lista. Eu ma gandeam si la ceva statune draguta din Portugalia, dar… dupa ce am vazut posturile tale… 
presimt ca i-a luat Creta fata.
Pingback: Despre nebunia obisnuita » Blog Archive » Lectii de viata
Pingback: La cafeaua de duminică (35) - Alfabet muzical :) | Rontziki
Interesanta viziunea lui Bruckner, dar la o introspectie mai atenta are dreptate. In prezent se alearga doar dupa senzatii tari, dupa pasiuni fulminante, dar fara continuitate, se observa o superficialitate crasa in ce privesc sentimentele si o mare vina zic eu o are si mass media. De ce? In primul rand pentru ca exagereaza voit unele aspecte si poleieste totul. Scopul nu e educarea maselor, ci profitul rapid obtinut prin orice mijloace. Daca cei care au ajuns sa discearna raul de bine si sa faca niste obtiuni legate de niste sentimente nobile cum ar fi iubirea se pot considera norocosi, mai greu este cu cei in formare flamanzi, avizi dupa aspecte grotesti din viata si intimitatea unor neica nimeni are apar la TV si care iau drept repere exemplele acestor creaturi patibulare. Disparatia emotiilor cat si a celor mai valoroase repere ne pot transforma cu usurinta in niste robotei, in niste insi insensibili, patetici si influentabili. Poate am exagerat si eu cu comentariile, dar asta am simtit citind randurile tale…
O saptamana fabuloasa iti doresc!
Loli, şi eu am o mare problemă cu mass media, motiv pentru care încerc pe cât posibil să evit să-mi bombardeze creierul cu tot felul de aberaţii…
Dar, dincolo de mass media, dacă ne gândim şi la filme şi la cărţi, Bruckner menţionând chiar literatura, e posibil să fi fost bombardaţi deja cu imagini excesiv de romantice, de idealiste, care să ne facă să urcăm dragostea pe un piedestal greu de atins, fiind tentaţi să dăm încrederea, comunicarea, înţelegerea pe un strop de romantism, de pasiune…cel mai adesea, trecătoare…
Pingback: La plimbare prin blogosferă (12) | Rontziki
Multumesc pentru semnalari
Sa stii ca si nici noi nu ne suparam “rau” daca te gandesti sa scrii si pentru noi
Plăcerea a fost de partea mea
Îţi dai seama că mi-a trecut prin minte şi mi-ar şi plăcea f mult, dar, cum spuneam, de-abia apuc să fac faţă evantaiului, uneori cu pauze mai lungi…Mulţam oricum!
Rontz, mai mereu imaginile si mesajele din filme si carti (extrapoland fac si ele parte din mass media pentru ca informeaza, cultiva nu? ) sunt idealizate, nuantate, iubirea fiind prezentata ca scop in sine de rezolvare a tuturor problemelor, romantismul cuplului occidental reducandu-se lamentabil la “cum să aţâţi flacăra şi să încălzeşti sentimentele” şi nu ofera alternative viabile cum să păstrezi iubirea şi pe omul iubit alături multi ani de zile , poate chiar toata viata – lucru care este imposibil de realizat pentru că nu exista reţete general valabile şi nu vinde acea carte sau acel film nu? -. Sunt in asentimentul lui Bruckner, si al tau, ca suferim de un exces de idealism pe care ni-l planificam riguros si uitam ca viata presupune si suferinta, si durere, si incercari, si initiere si traire autentica.
Pupici generosi!
Dap, aşa este, nu există reţete general valabile…
Uităm, ne mai aducem aminte…şi-apoi fără un strop de romantism şi de idealism, doar cu realism şi cumpătare, aleluia orice evoluţie, de orice fel
Pupici
Poate ca si excesul de idealism are un scop nobil in sine…poate o fi benefic sa tindem spre perfectiune si sa trecem mai usor peste deceptiile “obisnuite” ale relatiei
oricum, ideea lui Bruckner merita “molfaita”, tinand cont ca scrierile lui sustin ideea autodistrugerii cuplului, fara imixtiuni ca cele mentionate mai sus…
apropo, un interviu recent cu el, aici:
http://www.catavencii.ro/Pascal-bruckner-traian-basescu-e-presedintele-dumneavoastra_0_352.html
mie mi-a placut…
Foarte tare interviul, nu-l citisem, am văzut săptămânile trecute un alt interviu, foarte savuros şi acela, dar nu pe cel de la caţavenci. Mulţam frumos!
Cum ziceam şi mai sus, şi idealismul are rolul său, tindem spre perfecţiune şi tre’ să ajungem măcar la o ameliorare, că la perfecţiune e cam imposibil, iar evoluţia, în general, vine dintr-un soi de idealism, dintr-un zig-zag uman
Şi da, idealismul poate ajuta să vedem ceva mai roz diverse situaţii, aşa cum, dându-i dreptate lui Bruckner, în exces ne poate dăuna…
Imi plac filmele alese de tine. Am facut si un top al celor mai bune 100 de comedii romantice:
http://roxandrei.ro/filme/top-100-comedii-romantice-de-vazut-cu-prietena-prietenul/
Pingback: Micile, dar esenţialele bucurii ale vieţii | Rontziki
frumos
bucurii mici, dar care iti fac sufletul mare
duminica cu zambete
Mulţam fain, Monica! Aşa este, aceste bucurii mici ne fac câteodată un suflet atât de mare încât nu ne mai încăpem în piele de bucurie
Dacă te tentează leapşa, serveşte-te, te rog
Ah… super, sunt de acolo, din povestea despre bucuriile tale, tot mai tare simt ca trebuie sa ne cunoastem :*
Nu e prima dată când constatăm, deci clar trebuie să ne cunoaştem :*
Pingback: Frumuseţea feminină încotro?! | Rontziki
Cand ajung la zi cu leapsa pe care o am deja de la tine, cred ca o iau si pe aceasta.
Imi cer scuze pt intarziere, dar am fost in vacanta si am avut numai lucruri usurele de digerat, ca in vacanta
Nu-ţi face griji pentru întârziere, pentru vacanţe se scuză orice
Te rog, preia şi leapşa asta că tare-mi place să mă mai inspir şi eu la mici bucurii
M-am straduit mult timp sa ma ingras nitel, caci eu sunt inalta si eram si slabuta (noroc cu sanii proeminenti, hihi, care salvau situatia). Acum, in sfarsit, am ,,pus” pe coapse/picioare, solduri. Ma simt tare bine, Rontziki! Nu e vorba doar de modul in care ma percep barbatii (ai remarcat bine, lor le plac rotunjimile), ci de modul in care ma simt eu: mai… implinita, da. Evident nu imi doresc sa ma ingras nesanatos, oricum am un stil de viata activ, fac sport si imi mentin deci musculatura corpului la un nivel optim, cred eu.
Insa nici cum eram inainte nu imi placea, desi foarte multe colege isi doreau sa fie asa, slabe – impactul ,,manechinului” in societate.
Toti amicii mei – barbati, de-a lungul timpului, au afirmat ca dpdv fizic/estetic prefera femeile cu rotunjimi, si nu pe cele slabe.
Când eram mică eram foarte slabă şi am pătimit mult din cauza asta, adică vitamine, cavit, untură de peşte şi alte de-astea, că mama şi mamaie nu înţelegeau să fiu aşa de slabă
Apoi de prin adolescenţă am început să fiu normală, adică nici slabă, nici grasă…în unele perioade cu vreo 2 kg în plus (după părerea mea), care însă am constatat că sunt foarte apreciate, cum spuneam…cum le iau, cum devin dintr-odată mai “vizibilă”
Dap, am ajuns la concluzia că cel mai important este să fim sănătoase, iar pentru asta e necesară oareşce atenţia la mâncare şi la sport…la astea mai lucrez, ca să zic aşa, şi mă descurc din ce în ce mai bine – m-am lăsat de pepsi şi am început să mănânc şi să beau chestii sănătoase…ce ţi-e şi cu maturizarea
Bravo tie ca te axezi pe chestii sanatoase
Eu la sport mai am de lucrat, caci inca nu mi-a intrat in obiceiul cotidian… Inca am nevoie de remindere si auto-incurajari zilnice 
Dar e un inceput (din nou) 
Păi cam aşa e şi la mine cu sportul…am nevoie de eforturi să mă mobilizez că apoi îmi place
mai nou, adică de nişte luni, caut să merg cât mai mult pe jos şi chiar e bine…
Trebuie sa spun ca nu poci intelege placerea aia sadica de a privi ploaia pe geam. Acusha, par example, sunt in vacanta peste mari si tari, as avea o gramada de kestii de vazut, dar stau si ma chiorasc la bulbuci. Spre “marea disperare” a mea, de data asta.
Mda, ai şi tu dreptate, nu m-am gândit la ploaia cea mai nedorită şi nepotrivită, adică cea de vacanţă…
Sper că a fost doar o ploaie scurtă de vară şi că deja ai vizitat din chestii, aştept impresii la întoarcere
Vacanţă frumoasă!!!
Pingback: Ca după concediu… | Rontziki
Wow, deci chiar ai mai mers odata… SUPER!!!
Dap, m-am dat peste cap şi am mai mers o dată şi mi-a plăcut tot foarte mult!!!
Bine ai revenit!
Daca ar tine doar de decizia mea, nu stiu daca m-as reintoarce in acelasi loc, desi parca simt nevoia sa ,,impart” unele locuri cu prietenul meu de exemplu, locuri pe care el nu le-a vazut, dar eu da…
Creta a avut asupra ta un efect magnetizant, asadar, daca te-ai reintors acolo
Personal, astept cu nerabdare sa citesc povestiri din Creta
Bine spus “magnetizant”, exact acesta a fost efectul
Mi s-a întâmplat să mai merg în aceleaşi locuri în care am mai fost (Parisul e pe primul loc în sensul ăsta), dar nu în acelaşi an şi am fost motivată şi de faptul că era forma de a petrece timp cu o foarte bună prietenă…Cu Creta însă a fost altceva
Bine ai…,bine că….,bine faci….păcat că ai început lucru’.Dar ce viaţă e aia să mergi la job imediat cum vii din conced?
Cojire blajină!
Şi eu m-am tot întrebat zilele-astea ce viaţă e asta să merg la muncă imediat, dar măcar au fost doar 2 zile…e o viaţă în care concediul este absolut insuficient!
Aşa că am mai “economisit” nişte zile de concediu pentru iarnă, sărbători…
Mulţam! Sper să nu mă cojesc
Speranţa moare ultima….
))))))))
Bine-ai revenit!
Sarut’mana.
Fericito! Altii nici nu pupa concediu, sau altii nici nu au de la ce sa-si ia concediu…
Mi-era dor de tine, asa ca am trecut in vizita intempestiva si instanta.
Las la portita un brat de busuioc si o… imbratisare maaare, rotunda, de gashca!
Sa-ti fie bine si sa te refaci repede dupa concediul minunat pe care l-ai avut.
Ştiu şi mă consider binecuvântată că am mai reuşit când şi când să evadez în câte un loc frumos
Au fost mulţi ani în care nici eu nu am pupat concediu sau, dacă aveam, îl foloseam pentru a rezolva diverse, ca să nu mai spun că am trăit şi a nu avea de la ce să-mi iau concediu, cea mai grea situaţie…
Şi mie mi-era dor, n-am apucat să citesc tot ce-ai scris de când ai revenit din pauza de muncă, dar recuperez
Pingback: Singurătatea numerelor prime | Rontziki
Pingback: Despre colţul meu de rai...din nou... | Rontziki
Pingback: Pomii copilăriei | Rontziki
Wow, ce dragalas e visinul asa golas cu fructe in el. poate ar trebui curatat si la anul face din nou visine. Iar nucul.. nucul e o splendoare. ma bucur ca ai scris.
Ai avut o super idee şi mulţam pentru ea
Din păcate, acum nu se ocupă nimeni de pomii aceştia, dar îmi place să cred că, la un moment dat, cândva, mă voi putea ocupa eu…
Pingback: Pomii copilăriei | Rontziki
Pingback: La plimbare prin blogosferă (13) | Rontziki
Barnatii prefera femeile care sunt echilibrate. Dintre actrite as alege-o in orice zi pe Scarlett Johansson in locul lui Natalie Portman. Sunt de acord cu formele rotunjite ale femeilor atata timp cat cele 2kg in plus se datoreaza musculaturii si nu a grasimii.
Nu pot decât să fiu de acord cu “echilibrul” că doar sunt balanţă
Acum depinde de ce moment din viaţa unei femei vorbim, de moştenirea genetică, de vârstă, pentru că o femeie care a născut o dată sau de mai multe ori şi care, poate, nu-şi drămuieşte timpul între toate obligaţiile încât să ajungă la sală suficient de des cât să fie numai muşchi, nu poate să-şi datoreze cele câteva kg în plus doar musculaturii.
Evident, dincolo de nişte limite, devine deranjant, devine îngrijorător, dar îngrijorătoare mi se pare şi obsesia pentru lipsa totală a grăsimii.
Foarte frumos! Cred ca voi vorbi si eu despre pomii copilariei, pentru ca intr-un fel mi-au marcat cresterea… E o idee geniala!
Te roog! Abia aştept să citesc despre pomii care ţi-au marcat copilăria
Şi mie mi s-a părut genială ideea Tomatei 
mmm… sangria
Aşa am zis şi eu mmmm şi cred că va fi prima pe care o voi încerca dintre reţetele descoperite în ultima vreme
multumesc de recomandari. am dat click si am fost incantata de cateva chestii!
Cu multă plăcere!
Ce idee interesanta! Nu m-as fi gandit in vecii vecilor la o postare despre pomii copilariei. Al tau suna extrem de… apetisant. Si puternic
Poate o preiei şi povesteşti despre pomii copilăriei tale
Dap, pomi faini şi puternici
Ma, eu cred ca este, pana la urma, o chestie de preferinte. Nu prea poti generaliza. Am intalnit multi barbati care sa impartaseasca parerea lui Bruckner, insa cam pana la un punct, la fel cum am intalnit destui care sa-l contrazica. Am intalnit chiar barbati carora li se pareau dizgratioase orice sunculite pe o femeie, si le vroiau mai slabute, ba chiar o trimiteau pe femeia cu pricina, pe fata, la sala sau o invitau sa mai dea cu skip la pizza si alte asemenea.
Deci, nu stiu ce sa zic… rotunjimi rotunjimi, dar cu masura. Niste sani imensi, de la un punct sunt niste sani lasati (asta daca nu-s siliconati), iar acele rotunjimi nu sunt naturale decat pana la un punct, dincolo de care sunt pure grasimi.
Mie una mi se pare dizgratios sa vad femei pe strada cu sunci iesind in evidenta pe la marginea pantalonilor sau straturi de burta devarsandu-se cand se aseaza. Trebuie sa existe totusi o limita, dincolo de care deja mi se pare lipsa de respect fata de propria persoana din partea femeii care se lasa chiar asa sa cada in dizgratie. Eu pledez pentru un aspect sanatos. Nici bat ca un schelet, dar nici prea plinute.
Ca o paranteza, poate ar trebui sa fac aici o mentiune, pentru ca am avut colege in liceu care erau fotomodele si am avut recent de-a face un un model pentru o sedinta foto. Fotomodelele nu sunt atat de scheletice precum li se duce vorba. Ba chiar arata foarte bine. Imi pare rau sa spulber aici mitul femeii-snur care defileaza pe podium, dar cele scheletice sunt cam exceptiile de la regula. Modelele au fund, au sani destul de generosi ca volum si forme. Doar ca in cazul lor sunt tonifiate la sala, nu sunt grasimi. Da, daca te uiti pe Fashion TV vezi si cateva foarte slabe, unele complet plate la piept de ti se zburleste parul pe cap. Dar putine sunt asa.
In concluzie, eu sunt de acord cu tine, important e sa fii sanatoasa, sa ai grija de cum arati, dar intr-un mod constructiv, nu obsesivo-anorexic pentru a te inscrie intr-un tipar care nici macar nu e natural.
Din păcate, modelele promovate, chiar dacă în realitate nu sunt întotdeauna aşa cum par, ca să nu mai vorbim că se mai practică şi retuşarea fotografiilor, generează totuşi multor femei o grijă falsă şi greşită pentru cum arată…la modul obsesivo-anorexic, cum bine ai zis.
Nu sunt în nici un caz pentru prea mult, dar, cum spuneam şi comentariul de mai sus, nu toate femeile reuşesc mereu să arate aşa cum au impresia că le cere imaginea femeii din zilele noastre şi, în anumite limite, consider că este normal şi că nu trebuie exagerat…în nici o direcţie, evident
Doresc si eu, dupa ce reusesc sa ma adun cu pozele din Paris
A, daaa, te rog! Cred că de la tine am primit prima dată leapşa şi nu mi-au ajuns 10 bucurii
Bănuiesc că nici ţie, aşa că aştept continuarea 
Pingback: Să se revizuiască, primesc, dar... | Rontziki
Pingback: Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în viaţa ta! | Rontziki
Pingback: Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în viaţa ta! | Rontziki
Pe la vreo 20 de ani, cand eram studenta, vizavi de apartamentul unde stateam cu chirie locuia o profesoara preocupata de spiritualitate. Ea mi-a imprumutat o carte cu coperta galbena (din pacate nu-mi mai aduc aminte autorul si titlul), in care am citit exact aceste lucruri, despre gandirea pozitiva, despre cum ne afecteaza viata fiecare gand pe care-l naste creierul nostru. A fost o adevarata revelatie pentru mine, am devorat-o pur si simplu. Numai ca punerea in practica e muuult mai grea decat teoria, mai ales pentru una ca mine, care are pesimismul in sange. Dar lucrez la asta, in continuu. Nu ma las pana nu fac sa cedeze fiecare strat vechi.
Si dupa ce am citit articolul tau, am cautat pe net si am gasit si filmul “Poti sa-ti vindeci viata” aici : http://vimeo.com/27678730. :* Un mare multumesc ca mi-ai amintit toate aceste lucruri! 
De la film a pornit “revelaţia” şi pentru mine
L-am găsit recent şi l-am văzut, după care am început să citesc cartea…încă nu am terminat-o, e posibil ca nu totul să mi se pară absolut corect, adevărat, dar până acum am găsit foarte multe idei extraordinare în care, unele la care mă gândisem, pe care le-am descoperit prin experienţele proprii, despre care am şi scris pe aici în multe postări 
Sunt destul de norocoasă, ca să zic aşa, pentru că am optimismul în sînge, dar nu strică niciodată să fii conştient de lucrurile pe care nu le vezi, nu le poţi palpa, dar care poţi observa că deja au dat efecte în viaţa ta…nu e prima dată când, acum provocată de carte, constat că, de-a lungul timpului, am “primit” tot ce am “cerut”…oamenii de care am avut nevoie într-un moment sau într-o perioadă pentru a învăţa ceva, contextele pe care am crezut, poate eronat, că mi se doream şi tot aşa…
Cu multă plăcere!!! Dacă reciteşti cartea şi revezi filmul, poate povesteşti mai multe impresii despre ele, să mai văd şi perspectiva altcuiva
Imi poti trimite si mie cartea te rog?
Chiar as vrea sa aflu daca e aceeasi pe care am citit-o cu mult timp in urma. Si chiar daca e, cred ca am mare nevoie sa o recitesc.
Sigur că ţi-o trimit
Eu cred ca oamenii schimba cate ceva pe ‘ici, pe ‘colo, dar nu si sinele, esenta lor. Materialul din care sunt plamadititi se mai coace, se mai cojeste, dar miezul ramane acelasi. Si eu am dialoguri nocturne ca ale tale, imi formulez tot felul de teorii, pe care apoi mi le dezbat cu cealalta Margeluta, care e foarte indarjita de felul ei si-mi demonteaza toate afirmatiile!
După ce m-am mai “documentat” în domeniu, da, sunt şi eu de părere că sinele, esenţa nu se schimbă, dar noi ne schimbăm pentru că nu lăsăm întotdeauna sinele, esenţa noastră să iasă la suprafaţă…iar atunci când le lăsăm, putem crea impresia că ne-am schimbat, când, de fapt, doar atunci suntem noi cu adevărat
Ah, ce mă bucur când mai dau peste “nebuni” ca mine
Multumesc si eu… aveam multa nevoie de aceste cuvinte citite aici la tine, tare mi-ar placea sa ma cizelez si eu in directia asta
Cu multă plăcere, Bianca! Dacă vrei cartea, lasă-mi o adresă de mail prin formularul de contact sau zi-mi într-un comment că o vrei, că probabil îţi găsesc adresa de mail pe profilul de facebook şi ţi-o trimit, că o am în format pdf. Merită citită, zic eu!
as avea si eu o umila rugaminte…se poate sa imi trimiti si mie cartea?…mare nevoie as avea sa incep sa imi curat si eu mintea
…multumesc frumos!
Cu mare plăcere, ţi-am transmis-o
PS am şters din comentariu adresa ta de mail
Multumesc
Te rog, daca i timp trimite-mi si mie cartea pe mail!
Ps. am pus postarea ca link pe FB, sper ca nu te deranjeaza!
>
<
Cu multă plăcere! Ţi-am trimis cartea
Mulţam!
Bineînţeles că nu mă deranjează dacă cineva pune postarea pe fb, doar de-asta am şi butoane de share
Si pe langa acea grija fata de cum arata, le mai genereaza si frustrari. O prietena de-a mea vroia sa renunte anul asta la a merge la mare pe motiv ca e mai plinuta anul asta si tipele cu care ar merge arata mai ca din revista. Cu greu am convins-o sa mearga si asta pentru ca peste tot ne sunt afisate niste modele exagerate.
Aoleu, asta e chiar culmea, să nu mai iasă femeile din casă, să nu se mai simtă bine, să nu se mai relaxeze că sunt un pic mai plinuţe!!!
Cartile de genul acesta sunt un balsam pentru suflet… Am citit si eu cateva de Eckhart Tolle si am consimtit ca merita sa punem in aplicare ce scrie acolo… Depinde de fiecare oricum si de perceptia lui vis a vis de schimbare…
Toate bune!
Daca se poate as dori si eu formatul pdf…Pleaseeeee !
P.S. Eu pun link-uri pe fb frecvent pentru ca imi plac multe postari de-ale tale, dar tu stii chestia asta…
M-am jucat nitel cu icon-urile tale…
Tocmai mi-am luat şi eu Eckhart Tolle după ce am citit la tine şi urmează, e pe listă
În mod clar depinde de fiecare cum percepem schimbarea, pentru că, de fapt, exact asta facem: lucrăm cu noi înşine
Ce bine că cineva testează şi se joacă cu mutriţele alea
O să-ţi trimit cartea imediat
Vai, eu una sper să prind ziua în care bărbații vor avea complexe la ieșit pe stradă, nici nu zic de plajă: oare cu ce să mă îmbrac ca să-mi ascund burta asta dizgrațioasă? oare tricoul ăsta mulat 100% poliester nu-mi scoate șuncile în evidență? etc. Doamne, de prind ziua în care bărbaților români să le fie rușine să iasă din casă numai în pantaloni scurți sau cu tricourile alea strîmte, pot zice că n-am trăit degeaba.
Cît despre frumusețea feminină, la cit self-awareness au femeile, ar trebui să conducă lumea
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept
Pingback: Cimitirul de piane | Rontziki
Felicitari!
Mulţam frumos!
Din pacate pe Pina o sustine si Andreea Balan (printre altii). Fiecare cu fanii lui banuiesc, va fi un public foarte colorat, cred. Filmul merita din plin, indiferent cine il sau nu-l sustine.
Nu ştiam decât de Rebengiuc
Mulţam pentru recomandarea categorică, îl voi vedea
Mulţam şi pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Buna Rontz!
Felicitari pentru interviu!
Daca ai timp poti incerca o leapsa mai inedita propusa de mine. Ai detaliile aici: http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/08/aventuri-printre-cuvinte-1.html
Toate cele bune!
Mulţam fain, Loli!
Cum găsesc un pic de timp şi inspiraţie să învârt cuvintele alea, o s-o fac 
Grea tare leapşa asta, dar îţi dai seama că nu refuz aşa ceva
Măi să fei ce apariţie!Brava!
Mulţumesc mult!
Pingback: Sfericeblogo: Rontziki despre bărbaţii mutălăi (pleonasm evident) « partea luminoasă
Merci.
Cu multă plăcere! Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Nu reusesc momentan sa vizionez/audiez filmuletele, dar banuiesc ca ultima e ,,Belle”, nu ? Ador cantecul asta, e absolut superba imbinarea vocilor celor trei. De la vocea profunda, groasa, ragusita a lui Garou, inspre vocile lui Daniel si Patrick… Anul trecut, intr-o perioada, ascultam zilnic Belle. E pur si simplu minunata!
Da, exact Belle e ultima
Şi mie-mi place la nebunie, a fost prima melodie cu Garou pe care am ascultat-o şi de la care l-am descoperit…pe el, spectacolul Notre-Dame de Paris şi muuulte melodii superbe!
M-ai omorat. In weekend am reascultat CD-ul cu melodiile mele preferate de la Garou si dupa atata timp, tot ma rascoleste…
Cred că vocea lui Garou nu poate decât să răscolească, oricând, indiferent de timp
Mă bucur mult că-ţi place
Pingback: Vara la Rontziki în bucătărie | Rontziki
Immm, o varza calita merge de minune, mi-ai facut pofta si mie
Mai la toamnă îmi reiau bunele obiceiuri de a găti şi o să încep cu varza
pe mine ma tenteaza friptura de pui cu visine
cred ca o execut zilele astea ca si asa nu prea mai am idei ce sa gatesc
mă bucur că-ţi place ideea
te rog să împărtăşeşti după ce încerci 
Bine ai zis că e un film magic
Târziu am descoperit acest roman şi-mi pare foarte rău că l-am citit abia acum. Faină carte!
Şi mie mi-a plăcut şi, dacă ai ocazia să ajungi la piesă, e musai!
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Hmmm! Ma lasi (miercurea) fara cuvinte.
Te-ai lasat de Pepsi!
Dap! Ce bine că înţelege cineva cât de mare e realizarea încât rămâne fără cuvinte
Vaaaaaaai şi amar de capul meu.Cum am citit şi văzut despre Parisul din film,m-a luat cu tremurici.Trebuie să-l văd!Musai!
Să vezi tremurat de-a binelea când o să-l vezi, mai ales începutul care este doldora de Paris
Aştept impresii 
Cel mai mare scriitor american in viata si vaforitul meu de departe.
Trebuie sa continui neaparat cu American pastoral, Portnoy’s complex si Dying Animal.
Mulţam fain pentru recomandări!
Am în bibliotecă deocamdată Umilirea şi Viaţa mea de bărbat, probabil am să continuu cu ele, dar am să le caut şi pe celelalte 
ei nici chiar asa, mai sunt cativa autori americani incomparabili mai buni – thomas pynchon, cormac mccarthy – de departe.
Julian Barnes – cel mai mare scriitor englez in viata
Ce sa fac daca citesti doar ce imi place si mie 
Capodopera lui este de departe Nothing to be frightened of- un mare eseu despre moarte, Dumnezeu si religie.
Trebuie să mai încerc Julian Barnes, mi-a plăcut Privind în soare, dar sunt sigură că altele îmi vor plăcea şi mai mult
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine 
Mă bucur că ţi-ai găsit preferaţii pe aici
Pingback: La plimbarea prin blogosferă (14) | Rontziki
Pingback: La plimbarea prin blogosferă (14) | Rontziki
Mulţumesc pentru informaţii….
Cu multă plăcere! Sper să fie inclus în noua stagiune de la Teatrul Act, pentru că l-aş revedea
Pingback: Dimineţile mele | Rontziki
Multumesc de lepasa..am onorat-o si eu de la tetris <a href="http://fly2sky-aripideganduri.blogspot.com/2011/09/leapsa-de-dimineata.html"Au si diminetile farmecul lor..problema e sa reusesti sa te odihnesti chiar daca dormi mai putin. De nevoie noptile mele s-au cam scurtat si se intrerup de multe ori..am reusit sa ma obisnuiesc cat de cat cu programul asta mai ales ca nici eu nu pot dormi dupa-amiza, insa sa fiu nevoita sa ma trezesc si mai devreme as fi pur si simplu bolnava.
Multumesc de leapsa..am onorat-o si eu de la tetris Leapsa de dimineata. Au si diminetile farmecul lor..problema e sa reusesti sa te odihnesti chiar daca dormi mai putin. De nevoie noptile mele s-au cam scurtat si se intrerup de multe ori..am reusit sa ma obisnuiesc cat de cat cu programul asta mai ales ca nici eu nu pot dormi dupa-amiza, insa sa fiu nevoita sa ma trezesc si mai devreme as fi pur si simplu bolnava.
Ah, nu observasem
Am citit acum 
parca ai fi scris despre mine
Mă bucur că mai sunt şi alţii aşa
Acum am descopert blogul tau dar nu am reusit total sa imi dau seama, din ceea ce postezi aici, daca ti-ar placea un astfel de film, si anume “Fireflies in the garden”. Eu abia l-am vazut si mi-a placut. L-am descoperit cautand filmografia Juliei Roberts, pe care, ca aproape toata lumea, o ador. If you see it, I wood like to read your opionion about it.
Am citit acum despre film pe imdb şi sunt sigură că mi-ar plăcea, o să-l caut
Mulţam mult pentru recomandare!
De-asemenea, mulţam pentru vizită şi te mai aştept pe la mine
Vai,cât îl iubesc pe Neil!Frumoase descoperiri ai făcut.Aşa e!
Mă bucur că ţi-a plăcut
Mi-a trebuit mult să fac aceste descoperiri…
Am onorat-o deja, o primisem de la Salmi
http://www.bialog.ro/2011/08/toate-diminetile-mele/
Se pare că din august am şi uitat, mai ales că recitind-o mi-am amintit că am citit ce-ai scris
deh, bătrâneţile 
Pingback: Prin blogosfera literara (5 – 11 septembrie 2011) | Filme si carti
Multumesc de preluare!
Eu sunt in faza din prima parte, mi-ar placea sa ajung sa evoluez ca tine! Dar inca nu am ajuns sa ma impac cu diminetile …
Plăcerea a fost de partea mea
Nici eu nu mă împac decât de nişte luni şi mă întreb dacă e o fază sau gata, mi s-a schimbat “algoritmul”
Aş putea scrie un roman despre dimineţi
Dar mi-am amintit aseară de următorul citat:
“A person who has not done one half his day’s work by ten o’clock, runs a chance of leaving the other half undone.”
— Emily Brontë (Wuthering Heights)
Right? Right!
Eu îmi amintesc de o vorba de-a mamaiei mele “s-a trezit la miezul nopţii şi-a ajuns la stâlpul porţii” şi sunt dimineţi în care mă regăsesc, pentru că mă trezesc devreme, dar mă învârt fără rost
Va foooooaaaaarte multumax!
Desi tot n-am inteles care este ritualul ‘mneastra de dimineata in afara de reverie cu okii deschisi (adicatelea de pasta de dinti nu pomeniti nimica, basca amanunte picante de care sunt profund interesat – belive-it-or-not), voi incerca sa-mi storc creierii sa-mi amintesc cum decurg diminetile mele creative si voi da curs la invitatiunea cu care ma onorati.
Ce să povestesc eu de ritualurile mele?! Dimineaţa începe după pasta de dinţi şi muuultă apă pe faţă, căci, înainte de acel moment, chiar dorm încă
Amănunte picante zici?! Păi, de exemplu, azi dimineaţă am mers vreo 5 km pe jos…suficient de picant?!
Aştept cu mare interes să citesc amănuntele picante ale dimineţilor tale
Aoleeeuuu… speram sa scap de asta, dar m-am regasit in lista
oh well… ma voi destainui, in cazul asta.
Deci si tu ai avut sentimentul de goana si te trezeai ingrozitor de greu. Macar nu-s singura
. Bine ca ti-ai gasit cat de cat un sistem. E as fi pierduta fara sistem. Ori de cate ori constat ca viata mea nu merge, ma chinui sa-i gasesc un “sistem” care sa o faca sa mearga si sa incapa totul in ea. E ca indesatul toturor lucrurilor in bagaj. Uneori merge si indesat la intamplare, cu totul mototolit, dar iese totul sifonat. Ideal e sa impachetezi 
.
Am aceeaşi tendinţă de a căuta sisteme
, dar nu găsesc mereu suficient de funcţionale, aşa că am perioade – şi am observat că rezultatul nu e chiar şifonat, ci relaxat – în care abordez la modul ce apuc bine, ce nu la fel, doar că nu mă ţine mult 
Pupici
Cu multă plăcere! Abia aştept să citesc despre dimineţile tale
Pingback: Linguşiri, flatare...narcisism... | Rontziki
sarut’mana, Rontziki!
Bine te-am regasit.
Mi-era dor…
Interesante fire despicate.
Narcisistul este cel care trece dincolo de limita.
Este cel ce se iubeste cu patima, care se admira in tot ce reflecta chipul sau, inteligenta sa si ce o mai zicand el (crezand) el ca are de pret…
Narcisismul este, in fond, o chestie care atinge patologicul… nu este doar o deformare a caracterului.
Parerea mea.
Cartile de “autocunoastere” deja au ajuns sa-mi provoace oareshce alergie. Toti spun aceleasi lucruri insa prin alte cuvinte, cu alte exemple. Adica aceiasi Marie cu alta palarie.
Nu de asta duce lipsa societatea ci de fundamentul acela care lipseste cu desavarsire din primii ani de copilarie.
Daca cresti stramb, degeaba incepi sa te indrepti la maturitate sau chiar spre batranete… toate vor fi facute la suprafata, interiorul ramane la fel de stramb, insa mintea va sti (avand informatiile necesare) sa minta suficient de bine incat sa determine individul sa creada ca s-a schimbat.
Pune-l in impstaze limita si vei vedea cat s-a schimbat.
Dezvoltarea persoanala trebuie inceputa inca de la 2 anisori…
Si nu e vorba despre “dezvoltare” ci despre un mod de a “creste”, “forma”…
In fine, viata ne-a demonstrat ca maculatura multa nu schimba societatea, doar o acceosirzeaza in exces pana devine stridenta.
Las la portita frezii (de toamna).
Imbratisare maaaaaare, rotunda.
După o zi cruntă, comentariul tău îmi face seara frumoasă
Şi eu am oareşce alergie la cărţile de autoeducare, după cum se vede şi din postare, dar, încercând să nu condamn ceva înainte de a încerca să cunosc cât de cât mai bine, am citit câteva în ultima vreme şi mai am câteva pe listă…
În felul ăsta am ajuns la concluzia că există şi cărţi de autoeducare şi, mai ales, de autocunoaştere care au meritul de a face lumină în zonele obscure din noi pe care nu le-am cunoscut întotdeauna foarte bine, de a organiza unele din concluziile trase deja din propria experienţă în autocunoaştere…
Dar aceasta este o categorie cu puţin cărţi, cel puţin din câte am văzut deocamdată, cele mai multe sunt din acelea cu îndemnuri la succes, cu tot felul de soluţii facile care nu au nici o legătură cu autocunoaşterea, din contră, care caută să ne orienteze în afară exact în aspectele în care orientarea interioară ar rezolva mult mai multe dileme.
Ai perfectă dreptate cu necesitatea ca formarea să înceapă încă din copilărie, ca părinţii şi, mai apoi, educatorii, indiferent de gradul de învăţământ la care ne referim, să ştie să-i înveţe pe copii cum să se cunoască, cum să gândească, cum să abordeze viaţa într-un echilibru între noi înşine şi ceilalţi…dar astea fac deja parte din categoria utopie
Mulţam pentru frezii, te pup
Iarta-ma ca nu am onorat “leapsa”, dar timpul nu-mi permite, desi mi-as dori tare mult acest lucru (sa-mi permita).
Si eu, ca si tine.
Cand eram mai tinerel – diminetile mele insemnau somn din belsug…
De ceva ani, diminetile mele sunt un nou inceput. Fiecare dimineata o consider ca fiind o noua viata.
Imi place la nebunie rasaritul, atmosfera matinala… Iubesc diminetile si nu le mai tratez ca pe ceva banal.
Fiecare rasarit in fiecare anotimp are alt farmec, alta culoare, alt miros, alta textura etc.
Multumesc lui Doamne-Doamne pentru fiecare dimineata, pentru ca ea, dupa cum am mai spus, inseamna o alta viata.
O nou sansa de a admira si trai frumosul… adica VIATA!
(si nu fac referire la viata umana, ci la viata in ansamblul ei).
Pentru că mi-ai împărtăşit aici cum e cu dimineţile tale, se iartă
Nu înţeleg ce se întâmplă cu descoperirea asta a dimineţilor, la un moment dat…cum de se schimbă centru gravitaţional al zilei…
Oscilez între a mă gândi la maturizarea, la conştientizarea momentelor, a vieţii, a fiecărui nou început, în toate sensurile, sau la oboseala care ne răpune seara şi automat ne conservăm din energie pentru dimineaţă
Am scris eu un articol în Revista Iuventa despre “Lauda şi stima de sine” care face referire tocmai la această dilemă, când să fim nacisişti, când să ne lăudăm şi când să fim lăudaţi. Cât ceea ce priveşte pe Carnegie, şi eu am citit o parte din cărţile sale. E adevărat, sunt împotriva acestor formule de succes, dar eu am altă soluţie: înainte să fi ajuns la citirea materialelor eu am experimentat şi atunci mi-am dat mai uşor seama unde sunt, ce se petrece în jurul meu. Teoria am luat-o întotdeauna ca pe o completare şi interpretare a experienţei personale.
Succes!
Exact cum îi ziceam şi lui Andrei mai sus, unele cărţi de autoeducare reuşesc, uneori, să facă ordine în ceea ce deja am învăţat din experienţă…cred că, oricum, asta se întâmplă cam cu orice lectură pentru că o percepem în funcţie de propria experienţă
Tot ca pe o completare şi interpretare aş putea spune că am luat şi eu teoria, asta când nu am fost de acord cu ea şi am luat-o ca pe un “material de contrazis”
Mulţam pentru comentariu, te mai aştept
Eu am impresia că Aurora Liiceanu, dusă de filosofare, ajunge să se contrazică în fragmentul citat. Cînd văd cît de blamat e narcisismul în discuțiile din societatea noastră (caracterizată în mod ironic de „fiecare pentru el”, lipsa simțului comunității și a aparținerii la ceva) mă gîndesc la povestea categoriilor și stereotipurilor. Care sunt bune și utile la originea lor, fiindcă fac gînditul mai ușor și mai eficient – iar categorizarea e semn de evoluție în gîndire…cel puțin pînă cînd începi să spui „toți românii sunt murdari și hoți”
se pare că de cînd cu egalitarismul e o modă în a demoniza stereotipurile. Am făcut paralela asta pentru că și în cazul narcisismului există percepție pe jumătate, adică neapărat e văzut ca negativ. Să fie pentru că oamenii centrați pe ei înșiși, fără să îndeplinească neapărat criteriile pentru diagnostic de tulburare narcisică, sunt percepuți ca lipsiți de empatie, exploatatori, bitchy, neplăcuți cu ceilalți?
Dar știi ce e mai ciudat? Că educația netezește asperitățile. Poți fi foarte bine o „persoană narcisistă” și să te porți galant cu ceilalți, deși nu dai doi bani pe ei, sau poți fi considerat un om obișnuit, niciodată etichetat ca narcisist, și să fii agresiv/ostil pe stradă, în comunitate, oriunde. Acum ar fi de dorit ca și autoeducația să ajute la netezirea asta, nu?
Asta a fost şi impresia mea, că ajunge să se contrazică, de-asta ceva îmi era neclar
Îmi place la nebunie ce spui despre stereotipuri, m-am săturat de generalizări…or fi ele bune, întrucâtva ordonatoare, dar pierdem enorm aplicându-le, pierdem esenţa, de fapt…
Cred că lipsa de empatie, egoismul, faptul că unii sunt agresivi sau neplăcuţi cu ceilalţi nu are legătură cu narcisismul, cum nici politica “fiecare pentru el” nu are. Le văd ca pe alte trasături ale oamenilor, poate ceva mai pregnante în zilele noastre, care pot fi interpretate de la caz la caz.
Nu cred că prea multa iubire de sine le determină, uneori, din contră, prea puţina iubire de sine în adevăratul sens al ideii, care, după mine, implică şi respect de sine, pe care, la rândul lui, nu-l văd manifestat în lipsa respectului faţă de ceilalţi…
Şi tocmai pentru că narcisismul nu are neapărat legătură cu un comportament neplăcut, poate din contră, ar avea mai degrabă ca şi efect un comportament plăcut, dar prefăcut, aş vedea criteriile din finalul postării ca destul de adecvate pentru a descoperi un narcisist, în sensul unei persoane care exagerează în iubirea de sine şi cerşirea admiraţiei celorlalţi.
Oameni suntem. Toate ale noastre , le ducem cu noi!!
Cum am putea să-i mulțumim pe toți cu ceea ce suntem?
Suntem unici!
Foarte corect, suntem unici şi ar trebui să ne comportăm ca atare
Linia asta intre narcisism si respectul de sine e foarte delicata. Evident, excesul iubirii de sine duce la un narcisism de prost gust, brutal aproape cu bunul simt al celor din jur, expansiv, dar si lipsa unei minime pretuiri a propriei persoane iti atrage nu doar decaderea, ci, adesea, si oprobriul public.
Aşa este, e greu de stabilit când iubirea de sine, care este necesară totuşi, devine narcisism
Pingback: Cărţi pe bloguri « Bookaholic
Eu de abia aştept să merg
Şi până atunci mi se pare incredibil să văd atât de multe reacţii frumoase din partea tuturor!
Filmul merită toate reacţiile frumoase! Abia aştept să ne împărtăşeşti impresii
Multumesc tare mult pentru leapsa, intentionez sa ma destainui si eu. Motivul pentru care nu am facut-o inca este faptul ca ma aflu in plina tranzitie, au aparut niste schimbari semnificative in diminetile mele si as vrea sa mai treaca cateva zile pentru a-mi confirma situatia
Mersul pe jos este intr-adevar foarte benefic, mai ales dimineata. Am facut asta timp de aproape 12 ani, inspre scoala, cate o juma de ora. Ajungeam treaza la scoala, spre deosebire de multi colegi, care inca dormeau pe ei
Ma bucur ca ai reusit sa faci ceea ce ti-ai propus, ca te poti bucura de diminetile tale! 
Cu multă plăcere! Aha, deci şi tu eşti în perioadă de tranziţie, abia aştept să povesteşti
Nici eu nu sunt foarte convinsă că noua abordare a dimineţilor e definitivă 
În timpul şcolii şi eu mergeam cam juma de oră până la şcoală şi, pe drum, treceam prin zonele în care locuiau mai mulţi colegi, aşa că, până la şcoală, ajungeam ditamai gaşca
Carti politiste din seria neagra, carti romanesti din care as aminti Satra lui Zaharia Stancu, Groapa lui Eugen Barbu, Maidanul cu dragoste de G.M.Zamfirescu, Iubiri paralele- Cella Serghi, Voica, Pontiful si Fratele meu omul, toate de Henriette Yvonne Stahl, Invitatia la vals de Mihail Drumes, si lista e lunga. Dintre cartile mai moderne as aminti Versetele satanice de Salman Rushdie…sunt destul de multe carti.
http://dapreutescu.blogspot.com/2011/09/ce-carti-am-citit-vara-asta.html cărţile care mi-au plăcut cel mai mult în vara aceasta sunt…
Nu am citit foarte mult vara asta; nu pentru ca nu as fi vrut, ci din lipsa timpului, oricum preferata verii ramane An Unfair Advantage: The Power of Financial Education a lui Robery Kiyosaki – am citit cam tot ce a scris pana acum, asa ca atunci cand am prins si ultima aparitie nu am putut sa nu imi fac timp sa o citesc.
Foarte frumoasa initiativa ta.
Din pacate, cu doua fete, nu am prea apucat sa citesc prea mult vara asta, doar obisnuitele povesti, desi mi-as fi dorit.
Am citit doar Copilaria lui Maxim Gorki, care mi s-a parut extrem de trista si cam brutala pe alocuri si Arta conversatiei a Ilenei Vulpescu, un roman de exceptie, care chiar m-a fascinat.
Cam atat imi amintesc, ca in ultimul timp stau destul de prost si cu memoria, nu doar cu timpul.
am terminat “In cautarea timului pierdut” (Marcel Proust), vreo 2 carti de la Adevarul (Cartea gesturilor si Cum sa te iubesti pe tine), “Mandrie si prejudecata” (Jane Austen), cateva nuvele de Mircea Eliade si, nu stiu daca se pune la socoteala (am citit-o la inceputul lunii septembrie) “De veghe in lanul de secara” (J.D. Salinger)
Incepand cu luna iunie, deci
Am citit putin, mult mai putin decat mi-as fi dorit. Au trecut pe sub ochii si pe langa sufletul meu:
Batranul si marea – E. Hemingway
Pescarusul Jonathan Livingston – Richard Bach
Game of Thrones – George R.R Martin
Valea cerului – Maria Itu
Marea triada – Rene Guenon
Colectionarul – John Fowles
Istoria celor treisprezece – Balzac
Sosa – Isaac Bashivis-Singer
si… The Selfish Gene – Richard Dawkins (inceputa la sfarsitul lunii august, dar nu am terminat-o inca)
Despre primele trei am scris si pe blog, despre ultimele trei urmeaza. Poate Game of Thrones a fost, ca poveste, cea care m-a captivat cel mai mult, Batranul si marea a fost cea care mi-a redat o oarecare liniste, Colectionarul m-a facut sa imi fie rau, Istoria celor treisprezece a fost o revelatie pentru mine in ceea ce-l priveste pe Balzac, iar povestea Sosei am incheiat-o azi, o poveste trista. Nu stiu daca as putea alege una singura, care mi-a placut cel mai mult. Din punct de vedere literar, Balzac. Din punct de vedere al interesului starnit, Game of thrones
Cartea cu care mi-am ocupat vara ( dupa Bac si inscrierea la facultate ) a fost capodopera lui Dostoievski “Crima si pedeapsa”. Este o carte geniala, dupa parerea mea, si o voi reciti de cate ori voi avea ocazia
I-am facut si o recenzie pe blogul personal : http://anawsomebook.blogspot.com/2011/09/crima-si-pedeapsa-de-fmdostoievski.html . O recomand tuturor celor care vor sa citeasca un clasic ce nu va muri niciodata!! 
Iulian Comanescu- Cum sa devii un nimeni
Duiliu Zamfirescu- Poezii. Nuvele. Viata la tara
Silviu Brucan – Romania in deriva
John C. Maxwell – Atitudinea invingatorului
Larry King – Secretele comunicarii
Allan Pease – Intrebarile sunt, de fapt, raspunsuri
Norman Vincent Peale – Forta gandirii pozitive
Gabriel Chifu – Relatare despre moartea mea
Kurt Vonnegut – Cutremur de timp
Mi-a placut foarte mult cartea scrisa de Gabriel Chifu, abia o puteam lasa din mana ca sa fac pauze.
Cartea mea preferata citita in aceasta vara este “Principiul micului pinguin” de Denis Doucet.
Denis Doucet, psiholog clinician explica faptul ca suntem prizonierii unei logici absurde si ne pierdem timpul incercand sa ne adaptam la ce e in jurul nostru, in loc sa actionam pentru a schimba lucrurile.
Alte carti citite:
Calomnii Mitologice- Octavian Paler
Despre seductie- Gabriel Liiceanu
Despre ura-Gabriel Liiceanu
Desertul pentru totdeauna- Octavian Paler
Mai, tu uneori ma sperii. Ai unele postari pe care, cand le citesc, am senzatia ca le-am scris eu si am amnezie. Asta e unul dintre ele. Mai putin finalul, pentru ca eu (inca) nu ma mai confrunt cu situatia “sesiunii”. Deci, foarte mult nu te pot ajuta, pentru ca am avut exact aceeasi abordare a examenelor ca si tine. Cu o singura exceptie, licenta. Pe vremea cand am dat eu licenta se dadea si examen scris, pe langa sustinerea lucrarii, iar materia era uriasa si grea. Presiunea era, de asemenea, mare, plus ca aveam mania sa iau o nota decenta astfel ca, macar la licenta, sa fiu si eu multumita cu adevarat de prestatia mea. Ca note de 10 am tot luat pe materii “invatate” in seara dinaintea examenului, dar nu pot spune ca satisfactia era prea mare, pentru ca si stradania mea fusese minima. La licenta, insa, cumva, ceva m-a motivat ca MACAR ATUNCI sa las si eu o impresie buna. Si am studiat fiecare din zecile de carti din bibliografie, in cele mai mici detalii. Am luat un caiet (de fap vreo 5 caiete) si mi-am conspectat fiecare carte, am subliniat cu culori tot ce considerat de maxima importanta si dupa ce am terminat cu toata bibliografia, am recitit fiecare din acele caiete de vreo 10 ori. Am luat 10 la licenta si inca si acum profesorii au lucrarea mea ca etalon de best ever. Cred ca e de prisos sa mentionez ca eu chiar am inteles materia aia si inca stiu buna parte din ea si acum, la 5 ani dupa. Si pot spune ca in sfarsit am fost multumita pentru ca am vazut ca macar O DATA IN VIATA m-am mobilizat si am dat totul. Nu stiu cat de inspirational e comentariul meu, dar cine stie… e cam singurul exemplu pe care il am
.
Ştii bine că aceeaşi impresie o am şi eu despre unele postări ale tale
De sesiuni am scăpat şi eu de mult, dar mă confrunt acum cu o perioadă în care tre’ să învăţ ca lumea. Pentru licenţă, am învăţat şi eu mai mult decât pentru restul examenelor, deşi tot cam inconştientă eram şi atunci…
Senzaţia de mobilizare şi de dat totul am avut-o după facultate, de când am început să lucrez, pentru că m-am mobilizat constant să învăţ tot ce aveam nevoie şi să lucrez bine. Probabil că la fel voi face şi acum, voi încerca să înlătur senzaţia de “învăţat” şi sesiune pentru a vedea partea practică şi a învăţa pentru a putea munci ca lumea.
Mă ajută şi curiozitatea şi mă motivez prin faptul că, în sfârşit, după nişte ani de “confort” în ce priveşte activitatea zilnică, apar nouătăţi care mă provoacă, îmi stârnesc curiozitatea şi mă fac să-mi pun din nou mintea la contribuţie mai mult decât în ultima vreme
Pun totul pe o logica simpla: Viata este atat de frumoasa cand citesti, inveti, aduni informatii si vrei sa ai un grad ridicat la categoria “excelenta personala”. Cel putin la mine asa a fost dintotdeauna. Este drept, disciplina, in mare parte am castigat-o dupa ce am practicat foarte multi ani sport de performanta. Acolo am invatat sa muncesc, sa perseverez, sa joc cinstit si sa dovedesc ca sunt bun si ca oricand pot mai mult si mai bine.
Acum nu vreau decat sa urmez un drum dificil si dur. Sa cunosc libertatea prin cultura, asa cum scrie intr-o mare sala din Cluj, sa invat despre oameni prin propria educare si in final sa reprezint pentru ceilalti un prieten de nadejde. Totul este perfectiune si frumusete, ambitie si imaginatie, iubire si cumpatare. Si e greu, dar mirific!
E clar: trebuie să mă apuc de un sport de performanţă
Lăsând gluma la o parte, ai dreptate, senzaţia că informaţia îţi dă un fel de libertate şi putere contează şi motivează
Inspirat şi inspirant comentariul, mulţam!
Da, da! Sportul ajuta enorm, dar cel organizat. Pe clasa a XII-a, cand trebuia sa ma axez pe bac, examene, eu am inceput sa merg la taekwando. Asta inseamna cate 3 ore ,,pierdute” (cum zicea ceva colega) in fiecare luni, miercuri si vineri. Deci timp mai putin. Dar nu stiu, am fost mult mai disciplinata, stiam exact ce am de facut, cat timp imi ia, eram foarte eficienta.
Nu cred ca este importanta metoda prin care inveti ci sa iti ramana ceva in creieras, dupa o astfel de experienta.
Te salut si te astept sa participi la provocarea Life in Pictures.
Mda, este corect, că doar după asta m-am ghidat până acum şi lucrurile au ieşit bine
Miercurea fără cuvinte, Life in pictures…o să ajungem să comunicăm din imagini…interesant
Am inceput mai multe carti in aceasta vara. Dintre cele terminate, cea care m-a uns la suflet a fost ‘Vand kilometri” de Mihai Barbu. Am fost avertizat ca citirea ei va dauna grav bugetului familiei. A avut dreptate. Dorinta de a calatori pe trasee obisnuite a prins radacini.
Clar. In cazul tau trebuie sa privesti “invatatul” asta ca ceva ce vei folosi practic. Unii oameni sunt facuti sa toceasca teoretic, insa cei ca noi sunt facuti sa aplice practic.
Exact! Ştiam asta, dar scriind despre asta şi “discutând” în comentarii cu voi, mi-am dat seama că nu e cazul să schimb stilul, nu voi deveni vreodată un teoretician pur, nu voi excela în abstractul teoriilor, ci voi rămâne practicianul care trebuie să vadă aplicarea practică a ceea ce învaţă
Vara aceasta nu prea am avut mult timp sa citesc, din cauza serviciului, dar totusi am reusit sa termin o frumoasa carte, intitulata “Mata Hari, femeia fatala” de Pat Shipman.
O carte destul de interesanta, seamana mai mult cu un roman istoric, decat unul de spionaj. Mata Hari a fost o dansatoare de succes si a lucrat in spionaj. Viata ei a fost una zbuciumata, a reusit sa treaca peste destule momente dificile punandu-si in valoarea frumusetea si inteligenta.
Dale Carnegie a fost printre primii astfel de autori pe care i-am citit si mi se pare ca a inglobat cam tot ce se putea spune despre subiectul respectiv, mai mult sau mai putin. Mie, pentru ca-mi lipseste ambitia si competitivitatea, o astfel de carte mi-a prins bine la momentul respectiv (in sensul ca macar din cand in cand e nevoie sa imi mai deschida cineva ochii)
Cat despre narcisism, foarte justificata observatia ta. Suntem fiinte sociale, deci in mod normal, tinem cont de opiniile celorlalti, iar atat timp cat pastram un echilibru sanatos, e ok. Mi se pare ca o persoana puternica intr-adevar nu depinde de opinia altora, dar este interesata sa o stie, sa o cantareasca, pentru a lua apoi decizii tinand cont de cat mai multe variabile (iar feedback-ul celorlalti e o variabila importanta cand vine vorba de existenta noastra, ca ne place sau nu).
Intenţionez să mai citesc şi eu Dale Carnegie, mai ales cea de care ziceam şi în postare, Lasă grijile, începe să trăieşti, poate descopăr secretul unei vieţi fără griji
F bine spus că o persoană puternică este interesată totuşi de părerea celorlalţi pentru a putea cântări, analiza mai bine şi vedea o situaţie din mai multe unghiuri, sub mai multe perspective
Of, cat de mult ma regasesc in ce ai scris. Asa am invatat si eu de cand ma stiu. Am fost sefa de promotie si inca am impresia ca nu am avut nici un merit pentru asta, caci spre deosebire de multi dintre colegii de liceu, mie nu mi-a platit mama niciodata ,,ore” (sa fac acasa), nu invatam niciodata acasa, doar temele mai serioase mi le faceam acasa. In rest, pentru teste invatam la scoala, in pauza dinainte (adica reciteam lectia), temele maruntele le faceam de multe ori tot la scoala, prin alte ore cand se pierdea timpul. Pentru bac am invatat la fel, in ziua precedenta examenelor. Si am avut rezultate foarte bune.
La facultate mi-as dori sa schimb asta. In primul an, am citit, ce-i drept, si in timpul anului, articolele stiintifice recomandate, precum si cateva carti ,,optionale”, dar nu pentru a invata ci pentru ca eram fascinata de subiect si simteam nevoia acuta sa aflu mai multe. Oricum, tot in sesiune a ramas greul. Acum as vrea sa citesc din timp, sa fiu la zi cu toate, mereu imi propun asta, nu stiu daca voi reusi macar acum…
Hmm… cum sa te pui sa inveti si sa nu faci curatenie, sa nu te uiti la filme, sa nu citesti literatura, sa nu ai chef de incercat retete noi pt bucatarie, sa nu te cuprinda talentul la desen fix atunci.. ?
Pai… nu stiu. Poate singura metoda care a functionat vreodata pentru mine a fost autosugestia. Mi-am tot repetat si mi-am argumentat (asa cum as recomanda unui prieten) cat de interesant e subiectul despre care vreau sa invat (uneori chiar era!! doar ca…) comparativ cu toate celalalte care tindeau sa interfereze… Sa faci cumva sa iti starnesti interesul actual, de moment, pentru disciplina cu pricina. Bafta!! 
Dap, aşa este, trebuie să mă autoconving că ceea ce am de studiat e mai interesant decât orice
interesant este, doar că, după cum spui şi tu, comparativ cu altele, poate şi pentru simplul motiv că “trebuie” devine mai neatrăgător să învăţ… 
Mi-ai amintit de învăţatul din pauze….ce vremuri
Fata de hartie de Guillaume Musso si inca 2 carti pentru scoala. Cartea “Fata de hartie” ti-o recomand cu mare drag, te tine pe jar pana la ultima fila citita, iar cand o termini de citit parca ai mai vrea ca povestea sa continue. Ca sa iti atrag un pic interesul, este o poveste de dragoste cu suisuri si coborasuri si cu multa actiune … cand crezi ca ceva din cartea aceea este adevarat situatia se rastoarna si tot asa. Daca ti-am starnit interesul uite un link care rezuma mai bine povestea.
http://www.bookiseala.ro/guillaume-musso-fata-de-hartie/32468.html
Vara aceasta am citit “Intuneric”, “Somnambulii” de John Saul, “Carrie”, “Cimitirul Animalelor” de Stephen King, “Crima si pedeapsa” de Dostoievski, “Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde, “Mandrie si prejudecata” de Jane Austen, “Confesiunile unei masti” de Yukio Mishima…..si cred ca mai sunt. Nu prea au vreo legatura intre ele, dar am zis ca merita sa incerc cat mai multe genuri.
“Confesiunile unei masti” de Yukio Mishima a fost putin mai deosebita, poate si din cauza subiectului cartii, dar pot sa spun ca acest autor este unul valoros si cartea m-a impresionat.
Ce înveţi? Poate te-ar ajuta photo reading
Până învăţ eu photo reading, am nevoie să aplic ce învăţ
), să înţeleg ce şi cum şi apoi…se consideră învăţat şi pot aplica 
Oricum, trebuie să analizez, să despic firul în 14 (nu că nu ar fi asta activitatea mea de bază
1. “Singurătatea păsării migratoare” – Cristian Bădiliţă | Curtea veche, 2007
2. “Nemesis” – Philip Roth | Polirom, 2011
3. Decât o Revistă #6, vară 2011 – Familie
“Nemesis” m-a fascinat, de-a dreptul! E un volum uluitor! Am încercat să scriu câte ceva despre el şi, desigur, nu sunt mulţumit de ce am reuşit. De fiecare dată ajung la aceaşi concluzie: aş prefera să port o discuţie pe marginea lui decât să scriu despre el; comunicarea orală se poate dovedi mai flexibilă şi mai cuprinzătoare.
Pingback: Platforma | Rontziki
Fructele maniei – John Steinbeck, ea mi-a placut cel mai mult. Pentru realismul cu care a fost scrisa. Am vorbit mai pe larg despre ea pe blog, la vremea respectiva
Nu-s genul asta de fata – Catherine Alliott – o carte usurica, de vacanta (colectia Chis, Polirom)
Bruta – Guy des Cars. Politista
Lolita – Vladimir Nabukov. E scrisa bine, dar subiectul …
Complexul lui Portnoy – Philip Roth. Hm
In vacanta am citit Enigma Otiliei de George Calinescu, un roman exceptional care mi-a lasat un semn de intrebare acea fata pe nume Otilia. Titlul sau spune mult mai multe decat s-ar deduce la prima vedere. Felix este eroul meu adolescentin, merita citita cartea!
cica ar fi uitat pur si simplu de intalnirile respective
)
http://www.observer.com/2011/09/michel-houellebecq-found-alive-tres-bien/
Şi asta după ce citisem că nu obişnuieşte să nu ajungă la întâlniri…Bine că a apărut
Mulţam pentru info
Pingback: Dimineţi lucide « Mnemosyne
Am citit-o si eu pe asta
Dar eu am observat ca daca incerci sa arati compasiune cuiva si sa-l ajuti in mod real, nu intelege de fapt ce-i oferi. Foarte rar e inteleasa compasiunea. Cred ca lipseste din cultura romaneasca.
Da, aşa este, sunt momente în care oamenii sunt suspicioşi şi nu înţeleg de ce ai face un gest frumos absolut fără nici un interes, recunosc că şi mie mi se întâmplă să fiu nedumerită de bunăvoinţa altora, uneori, dar asta n-ar trebuie să ne împiedice
Vara asta am citit multe carti, una mai interesanta decat alta. Dar sa detaliez pe puncte:
1) “Tovarasi de camera (student la Chisinau)” de Mihail Vakulovski. O carte care ne introduce in lumea studentilor din Chisinau. O recenzie facuta de mine puteti citi aici: http://iulianes31.wordpress.com/2011/08/28/tovarasi-de-camera-student-la-chisinau-impresii-de-lectura/ .
2) “Sange satanic” de Cristina Nemerovschi . O carte cu totul deosebita a carei recenzie o puteti citi aici : http://iulianes31.wordpress.com/2011/09/13/%E2%80%9Csange-satanic%E2%80%9D-impresii-de-lectura/
3) “Rascrucea destinului ” de Vasilica Ilie. O nuvela care te prinde imediat cum incepi s-o citesti. O recenzie cititi aici: http://iulianes31.wordpress.com/2011/09/04/rascrucea-destinului-%E2%80%93-impresii-de-lectura/ .
4) ” Biografia coapselor” de Mirela Lungu. O carte de poezie nonconformista. O mica recenzie puteti citi aici: http://iulianes31.wordpress.com/2011/07/30/biografia-coapselor-impresii-de-lectura/ .
5) ” Cum sa uiti o femeie” de Dan Lungu.Un roman despre drumul parcurs de un barbat parasit de sotie.
6) “Supleantul” de Petre Popescu. O carte care ne dezvaluie povestea de dragoste dintre autor si fiica dictatorului.
Ma opresc aici, dar probabil ca am mai omis cate ceva….
N-ai gusturi rele
Mulţam!
Dacă tot ai avut curiozitatea să-i scanezi, poţi să-mi spui şi care-s preferinţele tale feminine
Mulţam pentru idee!
hehe bucati bune
Mă bucur că-ţi plac
Preferinţele feminine personale ar fi Sandra Bullock, Jennifer Aniston, şi actriţele de origine latino-americană în general (aici nu ştiu dacă am o preferinţă anume).
Sandra Bullock e şi printre preferinţele mele
Aha, deci pentru tine, atunci când voi face postarea cu mândre, o să fie Sandra Bullock şi…Penelope Cruz (şi pe ea o plac 
).
Jennifer Aniston îmi place uneori, în Friends, de exemplu, dar nu mereu
Am ajutat foarte multe persoane, am înţeles ce este compasiunea, dar am rămas uimit, cum oamenii au pus de multe ori răutatea şi vulgaritatea în faţă, luptând chiar împotriva celor de la care au primit ajutor. M-am consolat, am încercat să înţeleg firea umană şi am reuşit. Ţin să cred un lucru, compasiunea se face într-un tandem bunătate-educaţie, nu poţi tot timpul fi altruist, bun la suflet dacă nu îţi şi explici gesturile, felul de a fi. Oare există aşa ceva? O să mai încerc.
Cred că aici e paradoxul şi cercul vicios, ca să zic aşa…nu avem capacitatea de a oferi compasiune fără a înţelege şi, uneori, înţelegerea nu vine pe tavă, iar compasiunea condiţionată nu mai este chiar compasiune…
Nu putem decât să perseverăm în a căuta să oferim compasiune şi necondiţionat.
Dar asta ne e firea umană
Abia aştept.
Pe langa cateva carti politiste precum Orasul borcanelor de Arnaldur Indridason, Al patrulea de KjeLL Ola Dahl, s.a ,romane care m-am captivat si m-au tinut in suspans, am mai citit si bestsellerul Mananca roaga-te iubeste de Elisabeth Gilbert care mi-a placut foarte mult.
Cartile care au avut un impact mare asupra mea vara aceasta au fost “Imparatul mustelor” de Wiliam Golding, “Un veac de singuratate” de Gabriel Garcia Marquez (care a si devenit una din cartile mele favorite), “La rascruce de vanturi” de Emily Bronte (si filmul e superb), “Mandrie si prejudecata” de Jane Austen, care m-a ofticat atat de tare incat imi venea sa lovesc cu cartea de pat si “Despre seductie”, “Despre limita” de Gabriel Liiceanu.
Ok, sa le luam pe rand. Trei din cartile din vara asta:
1. Nemesis de Philip Roth
Eu cred ca Roth este cel mai mare romancier al vremurilor noastre asa ca Nemesis a fost un regal pentru mine. Imi place atat de mult sa ma plimbe in cartierele sale evreiesti, in idiosincraziile evreiesti, in cutumele lor, in viata de familie evreiasca incat fiecare carte a sa e devorata rapid. Mr Cantor o sa ramana unul dintre personajele de marca ale prozei sale, alaturi de Zuckerman si Portnoy evident. Scena in care se duce sa prezinte condoleante primei familii care e lovita de polio este incredibila, ridicarea lui din umeri la intrebarea ‘De ce fiul nostru?’ este atat de graitoare; modul in care el se raporteaza la divinitate, destin, religie, sentimentul datoriei, iubire, eseul despre justitie divina din finalul carti, destinul sau frant, scena in care arunca sulita fiind urmarit de copiii in extaz sunt tot atatea momente magice marca Roth. Inca o data: trebuie sa citesti si tu Pastorala Americana (in engleza).
2. Deadline de Adina Rosetti
O bijuterie de carte romaneasca. Un debut remarcabil, despre vremurile de acum, despre lumea in care traim, despre cautarea si ratacirea fiecaruia. Sunt momente demne de orice romancier profesionist in carte. Cateva tuse de fabulos, schimbari line de registre in tonul cartii, duiosie, registre lingvistice diverse bine stapanite, psihologie fina fac din cartea asta o mare revelatie pentru mine.
3. The catcher in the rye (ebook, in engleza)- daca cineva vrea sa citeasca aceasta carte si sa o simta trebuie sa o (re)citeasca in engleza- asa cum am facut si eu. Ideea ca poti sa traduci slangul new yorkez al lui Haulden Caulfield e o iluzie pentru orice traducator. Cartea asta nu o citesti, o simti. Haulden devine prietenul tau si vrei ca atunci cand se duce in cabina si nu are pe cine sa sune sa incerce numarul tau de telefon; vrei sa-i spui ca si tu te simti singur si inconjurat de oameni pe care nu-i intelegi si care nu te inteleg; vrei sa bei un wiskey cu el si sa vorbiti despre diferenta dintre valizele lui si ale celorlalti colegi; vrei sa-i spui ca si tu esti ratacitul prin viata si ca totul e OK,e bine sa fi ratacit, unii din cei mai interesanti oameni pe care ii stii sunt inca rataciti si la 40 de ani;
Haulden Caulfied e fiecare dintre noi iar Salinger a reusit ceea ce putini scriitori reusesc: sa fie prietenul si confidentul cititorului de aiurea si de oricand.
Pingback: Pata umană | Rontziki
Pynchon in niciun caz, dupa mine. Prea pretentios, prea de neapucat de niciunde, la final ma simt ametit si nu ramane nimic;
Cormac e altceva intr-adevar, dar nu cred ca e pe acelasi palier.
Oricum eu sunt foarte subiectiv
mai nu m-am plictisit, dar imi cam lipseste un Delon pe-acolo!
E prea frumuşel…şi nu chiar genul meu
Nu mi-ai spus ce fete vrei să vezi într-o postare viitoare dedicată bărbaţilor
Măi,ce mă mai copiezi…şi pe ăsta mi l-ai luat!
)))))))))))))))))
Pe care din ei, draga mea? Hai că uite câţi sunt, avem de unde alege fără supărare
daca ar fi sa fac un best of… am recuperat cu doua carti pe care imi doream de mult sa le citesc, s-anume ‘jurnalul unui om dezamagit’ (despre care am scris cate ceva aici: http://child-of-the-night.ro/2011/06/05/the-journal-of-a-disappointed-man/) si ‘fratii karamazov’ (http://child-of-the-night.ro/2011/07/28/fratii-k/) + am dat intamplator peste ‘aspidistra sa traiasca’ si mi-a placut la nebunie + am reusit sa termin seria cantecelor de gheata si foc. acum astept cu nerabdare traducerea partii a 5-a
Pingback: La plimbarea prin blogosferă (15) | Rontziki
Multumesc
si multumesc pentru acest articol
Pingback: Prietenii, locuri de muncă şi altele | Rontziki
Pingback: Diminetile unei alte vieti | Tomata cu scufita
Iata o tema care ma preocupa si pe mine acum, in prezent. Si sunt total de acord ca nu te poate influenta ceea ce nu lasi sa te influenteze. Pana la urma cat te lasi influentat de mediu tine numai de structura interioara a fiecaruia.
Doar ca la mine intervine si intrebarea, oare cat de sanatos e sa-ti dezvolti prietenii la locul de munca? Si chiar exista asa ceva? O prietenie cu un coleg? Pana acum nu am facut asta nicaieri, in ciuda atitudinii prietenoase si deschise pe care am avut-o fata de colegi, am fost retinuta in a dezvolta respectivele relatii si in afara locului de munca. Chiar credeam destul de ferm ca la munca nu se poate pune problema de o prietenie, ci mai degraba de o colegialitate mai mult sau mai putin dezvoltata. Nu stiu ce sa zic, la actualul loc de munca pare a se putea pune problema de mai mult… dar oare asa este, sau e doar o impresie, gresita, care va duce ulterior la intarirea ideii mele anterioare? Adica aia ca nu se poate. Eu raman inca un pic sceptica…
Primele prietenii legate de locurile de muncă pe care le-am experimentat au fost acelea care decurgeau ca nişte relaţii de colegialitate ceva mai apropiate, dar care deveneau reale prietenii pe care le mai am şi azi după ce nu mai lucram împreună. Dar am constatat că se poate să ai relaţii de prietenie cu colegi cu care lucrezi, depinde evident de punctele comune, ca să zic aşa, pentru că, dacă acestea există, nici nu-ţi dai seama când s-a depăşit graniţa dintre colegialitate şi prietenie.
, nu văd de ce colegialitatea ar împiedica. Pe de altă parte, nu e sănătos ca prieteniile să se limiteze la colegi, clar, e importantă diversitatea, zic eu 
Cât de sănătos e?! N-aş putea să spun…dacă interacţionezi plăcut cu cineva şi ai ce comunica şi dincolo de serviciu, şi nu despre ce s-a întâmplat la serviciu
Vă mulţumesc foarte mult pentru participare!!!
O să mă ocup de tragerea la sorţi în această seară şi mâine dimineaţă voi face publice comentariile câştigătoare
Succes tuturor!
Pingback: Câştigătorii Concursului: Cărţile verii vă aduc cartea toamnei!!! | Rontziki
Diversitatea si neamestecarea borcanelor
Wow!!!!!!!!!!! Cine zicea ca ca marti nu-i o zi ok?
Multumesc mult, mi-ai facut o mare bucurie! Si premiul 1!
Tot stau si ma gandesc ce sa aleg, grea sarcina!
M-am hotarat (cu greu) la Kurt Vonnegut – Zâmbiţi vă rog
Multumesc inca o data! Dau mail cu datele
PS: Azi mi-am luat inima in dinti si am facut leapsa aceea veche si grea
Felicitări!!!
Mă bucur că eşti încântată, Kurt Vonnegut se pregăteşte de plecare şi sper să te facă să zâmbeşti mult
Aştept mail cu datele
Vin să văd şi leapşa că n-am apucat
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Dor de vară :) | Rontziki
Nici nu stiu pe care sa o aleg favorita… m-am pierdut si regasit printre atatea imagini minunate. Ferice de tine ca ai avut o asemenea vacanta.
Noapte linistita!
Mă bucur că ţi-am trezit amintirile
Seară frumoasă!
Doar ce a trecut şi ne-a şi apucat dorul de ea.
Cam aşa ceva…şi când te gândeşti că urmează iarna şi soarele va fi mai scump la vedere multe luni, cum să nu te apuce dorul?!
Pingback: românia: misogină sau înapoiată? | freestyler
Altă lume, parcă altă lumină …
Mulţumesc!
Cu multă plăcere!
Da, o lume de concediu, în primul rând
Nici nu stiu care imi place mai mult,
hmmmm ….. cred ca micul sat, paradisul cum l-ai numit tu!
Happy Ww
Happy WW şi ţie! Cât a mai rămas din ea
Da, sătucul merită toată admiraţia
Simplitate si frumusete la superlativ! O vacanta ideala! Chiar ca mi-ai facut dor de duca…
Mulţam, Loli
Mă lupt cu dorul de ducă de fel, tot anul, ca să zic aşa 
Iuuuui, ce bucurie pe capul meu! Imi maresc bibliotecaaaa
Iti multumesc tare mult, Rontziki! De aseara, de cand am citit mailul, o tin tot intr-o veselie 
Am ales Mecanica inimii, ti-am trimis si un mail cu datele mele.
O zi buna!
Iulia dar ce trag cartile la tine… primele 2 concursuri primele 2 premii castigate!
Aşa spuneam şi eu! Uite ce noroc are la premii!
Cu multă plăcere! Am primit datele, săptămâna viitoare vor ajunge şi cărţile
O seară frumoasă!
Nu pot decât să-ţi mulţumesc pentru prezentare, tot mă gândesc la o destinaţie pentru vacanţa de la anul!
Cu multă plăcere!
Ai toată iarna la dispoziţie să te gândeşti 
Mda! cand am vazut titlul (IN READER!!!!) ma gandeam ca suferi in tacere pentru ca ti-e dor de verisoara ta.
Numai tu puteai să te gândeşti la aşa ceva
Acum mă gândesc şi eu…nu am verişoare! Doar veri! Ce descoperire! Noroc cu tine 
… si eu acum ce fac ?1 Imi propusesem pentru vara viitoare alt traseu…. dar m-ai instigat cu aceste peisaje…
Îţi propui mai multe!
Asta e cea mai bună soluţie 
nici nu a venit bine toamna şi ne-au pălit dorurile de vară? ce ne-om face pînă la anul? frumoase imaginile, frumoasă Grecia; gurile rele zic că Agios Nikolaos ar fi cel mai frumos loc de pe insulă, dar imaginile tale zic altceva. o zi frumoasă şi însorită (ca una de vară)!
E frumos Agios Nikolaos, dar mai frumos este Chania şi cel mai frumos este Rethymno! Gurile rele nu prea au vizitat vestul insulei şi de-asta optează pentru Agios Nikolaos, care, printre oraşele din est, cele mai vizitate de-altfel, este cel mai fain
Foarte frumoase imaginile!Happy WW
Mulţam! Happy WW şi ţie, cât a mai rămas din ea
Pingback: Miercurea fără cuvinte – America’s heartbeat | coolnewz about hot thingz
seara faina sa ai
ca vacanta minunata,clar ai avut !
Da, fuse şi se duse…de muuult…
Seară frumoasă şi ţie
un puzzle de imagini…minunate locuri ai vazut
Da, au fost într-adevăr minunate
Şi acesta e doar începutul 
Imaginile sunt minunate şi cred că a fost o vacanţă de vis! este firesc să-ţi fie dor!
Mulţam! Acum mi-e dor de orice ar însemna vacanţă
cere-le poza inainte de a le da datele de contact
Păi trebuie să-mi comunici şi nişte preferinţe ca să ştiu cui dau datele şi cui nu
am incredere in tine
Tari!!!!
Am doar o obiectie: hai sa fim generosi azi si sa-i dam o sansa celui cu bacul
Bine, hai, treacă de la noi
Măcar pentru că s-a preocupat atât de mult încât să caute pe google 
wow! cu amintirile astea ale tale mi-as petrece toata ziua! excelente fotografii! ce frumoase sunt concediile! au un singur defect: sunt totdeauna prea scurte!
Happy WW!
Mulţam frumos! Aşa este, muuuuult prea scurte
Hahah, electricity rullz!
Simpatice cautari, eu inca nu mi-am adunat energie pentru a rascoli cautarile google.
O să te amuzi cu siguranţă când vei avea chef să le verifici
E x c e l e n t !
Am ras copios, mai ales la comentariile tale.
Mă bucur că te-ai amuzat
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine
Imi place cum niste mari naivi au impresia ca Google e Oracolul din Delfi sau Mama Omida
Nu-i fac prosti. Doar naivi!
Da, e bine spus şi “naivi”, deşi naivitatea are şi o componentă pozitivă, adică există şi naivitate fără prostie, iar unele din căutările de mai sus nu fac parte din categoria asta
doamne
Exact
M-am distrat copios! Te pricepi la comentarii pe marginea cautarilor Google… Chiar m-ai facut curioasa ce cautari sunt si pe blogul meu… Voi face cercetari.
Abia aştept să ne împărtăşeşti cum ajunge lumea la tine, sunt sigură că vor fi şi căutări amuzante, deja nu se poate altfel
Esti norocoasa, cu astfel de cautari cred ca te distrezi zilnic
)
(
La mine sunt atat de plictisitoare
Nu chiar zilnic, deşi nu m-ar deranja
Asta e media de căutări funny în vreo 2-3 luni…
Ce idee faina! Imi plac cam toti actorii alesi de tine! Poate voi face si eu o clasificare, e distractiv!
Te roog, abia aştept să-i văd
Si pe mie m-a marcat aceasta carte! Felul deosebit in care sunt urmarite atatea destine si modalitatea in care Lawrence a tesut trairile lor este uimitor! E un bun cunoscator al sufletului uman!
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/lectii-de-viata.html
Am avut un mic ragaz si am scris si eu despre ceva lectii de viata. Am primit provocarea de la Tetris, dar am inteles ca tu esti cea care a initiat leapsa, prin urmare am raspuns cu placere!
Week-end cu zambete si multa iubire!
Bun cunoscător al sufletului uman şi îl şi descrie atât de fain
O să vin în vizită de studiu
Week-end frumos şi ţie
* Erata – si pe mine m-a marcat…
Pingback: Să călătorim...cu gândul :) | Rontziki
cica sa gasesc 5 locuri… pot sa iau cu copy/paste de la tine ?
)
Când planeta asta este atât de mare şi cu atât de multe locuri frumoase, de nu reuşeam să aleg doar 5, tu vrei să faci copy paste?!
Nu se acceptă! Dacă e vreo locaţie căreia nu-i poţi rezista, hai fie, dar nu toate
cautarile astea seamana cu unul din gagurile de la batrani si nelinistiti,
O batranica suna o alta:
– fata, ia intra pe google si vezi pe unde sunt, ca m-am ratacit p’aici…
Foarte tare!!!
…ooof
Dap…exact
Stau si ma tot intreb: ce oi fi gasit tu frumos la locurile alea?
Multumesc, preiau, imi place sa visez
Nici eu nu ştiu
Cu multă plăcere, o să vin să văd ce-ai visat
Multumesc pentru aceasta excursie de cateva minute. A fost tare fain!
Cu multă plăcere!
E un film mai aparte, scenariul, actorii, regia – creeza o atmosfera interesanta.
,, Să trăim în prezent, să ne bucurăm de clipă şi să ne eliberăm de a reproducerea constantă a trecutului.” Da, e o lectie de viata transpusa atat de finut si subtil in film, incat nu o simti ca pe o povara.
Cat despre copie si original… Pentru spectatori, nu ar trebui sa conteze, atat timp cat emotiile si trairile interioare resimtite sunt veridice. Creatorul copiei insa nu stiu daca se va simti vreodata cu adevarat implinit. Daca ai potentialul de a reface ceva minunat, ai si potentialul de a crea ceva cu totul nou si cred ca asta e unul dintre telurile inspre care tindem: sa cream. Copiind (trecutul, o opera de arta, un eveniment) iti sugrumi potentialul creator…
Aşa este, redarea ideii de a trăi prezentul este subtilă, într-o formă foarte convingătoare de fapt
Exact la asta m-am gândit şi eu, nu trebuie să pretindem neapărat originale, atunci când copia ne poate satisface, dar nu trebuie nici să tindem spre a copia, pentru că, dacă putem re-crea ceva fain, atunci putem crea ceva nou şi mai fain
Melancolie de toamna..e de inteles
. Eu zic ca e bine sa ne mai reamintim si retraim trecutul..chiar pentru a ne cunoaste mai bine..insa totusi..sa avem grija sa nu sacrificam prezentul..viata se construieste cu fiecare clipa. Toamna linistita sa ai.. 
Cumva asta este şi ideea postării, chiar dacă la prima vedere nu pare…fiecare clipă din prezent va deveni o amintire, o bucăţică de trecut cândva, şi, construind şi trăind clipă de clipă, vom avea nişte amintiri cu adevărat…nu neapărat plăcute, dar emoţionante, simţite, trăite intens şi conştient în acelaşi timp
Toamnă frumoasă şi ţie!
Daaaa, multumesc pentru leapsa. Va fi tare greu sa aleg doar cinci
Arhipelagul Fernando de Noronha arata absolut minunat!
Şi mie mi-a fost greu să aleg doar cinci
Abia aştept să văd ce alegi tu 
Mă bucur că-ţi place, care ajunge prima acolo, povesteşte tot
Şi mie, şi mie mi-a plăcut foarte mult! M-a impresionat uşurinţa cu care Lawrence disecă în sufletul şi motorul trăirilor personajelor. Cu dosar complet, din copilărie. Totul se leagă şi se îmbină atât de frumos, este logic din punct de vedere psihologic, şi totuşi nu ştii ce se va întâmpla în următoarea pagină
Superbă lectură, am citit-o într-un tren. Şi când te gândeşti că înainte mă speriase în bibliotecă, aşa mare şi singuratică.
Şi pe mine m-a surprins oarecum faptul că toate se leagă, din copilărie începând, dar nu-ţi dai seama de asta decât pe parcurs, cumva retroactiv, pentru că, într-adevăr nu poţi bănui ce se va întâmpla în continuare
E prima carte de Lawrence pe care o citesc, poate am să mai încerc şi altceva…
Este… într-un fel. Faptul că ne afectează copilăria noastră un procent aşa de mare din viaţă.
Dragut pasaj.. si culmea, m-am revazut in el acum ceva mult timp in urma…
Cred că toţi ne regăsim la un moment dat în rândurile lui Moravia…nu suntem conştienţi că suntem fericiţi decât atunci când nu mai suntem…
Offtopic:
Eu nu locuiesc la adresa din buletin, coletul a fost lasat acolo, la verisorul meu, inca nu am ajuns in posesia ei (abia astept! 
), dar ma gandeam sa te anunt ca a sosit, ca e in regula si ca iti multumesc tare muuuuuuult! 
Cum nu reusesc sa trimit mail, te anunt aici ca am primit cartea azi
Cu multă plăcere şi mulţam mult că m-ai anunţat!
Să împărtăşeşti impresii după lectură, sunt sigură că o să-ţi placă
Recenzia ta m-a trimis cu gandul la 3 carti: ”Candva, suave pasari cantatoare” – Kate Wilhelm (un SF despre clonarea umana); ”Zoomenirea” – Desmond Morris (animalul uman in zoo urban) și ”Turnirul kazar” – Andrei Cornea (pentru o alta viziune asupra egalitarismelor, individualismului si a crizei actuale a societatii).
N-am citit nici una din ele, deci nu pot spune decât mulţam frumos pentru recomandări!
Temele sunt exact pe gustul meu şi potrivite curiozităţilor mele din ultima vreme
OMFG ce imagini! era sa mor de extaz in metrou cand mi-am citit readerul
clar preiau
Aşa era să mor eu de dor de ducă după ce-am văzut la ce locaţii visezi tu
Pingback: Despre nebunia obisnuita » Blog Archive » Top 5 destinatii de vacanta
Pingback: Obsesia perenităţii şi paradisurile de-o clipă | Rontziki
Mie mi se intampla des sa gasesc “intamplator” raspunsuri la problemele care ma preocupa; deschid la carte si e exact ce caut.
Interesant citatul si se potriveste perfect intre ideile “evantaiului”
Se pare deci că răspunsurile sunt tot timpul sub ochii noştri, trebuie numai să le vedem
Deşi uneori e un talmeş-balmeş pe aici, toate fac parte din evantai
Eu nu cred in coincidente..pot fi orice dar nu coincidente. Poate fi rezultatul efectului bumerang, poate fi relexia unor ganduri…
Îmi place foarte mult ideea de bumerang, am scris mai demult despre ea: http://www.evantaiulmemoriei.ro/2009/08/oglinzi-umane.html
Se aplică probabil nu doar oamenilor, ci la tot ce ne înconjoară…primim ceea ce cerem, oarecum
E superba cartea. Mie mi s-a parut o experienta minunata cartea asta…
Am devorat-o de-a dreptul, nu-mi venea s-o mai las din mână…ideile, dezbaterile mi-au plăcut la nebunie
Tre’ să scriu mai multe desprea ea, sper să găsesc timp cât de curând…
Mulţam pentru vizită şi comentariu, te mai aştept pe la mine
Interesanta secventa, banuiesc ca si filmul – n-am apucat sa-l vad -, fara vreo legatura cu tehnica de montare a unei piese de teatru. E doar un cadru mai lung, replicile nu sunt „taiate” imediat, se lasa timp pentru respiratie.
Cam aşa ceva
Filmul lasă timp timpului, ca să zic aşa, şi în timpul vizionării, ai impresia că tot timpul din lume e acolo şi îţi stă la dispoziţie 
Pingback: Cei doi prieteni | Rontziki
Pingback: Cei doi prieteni | Rontziki
Ai avut ceva de treaba…
Să ştii că da
Şi astea sunt doar cele pe care am ales să le reţin pe-aici, că, altfel, plimbările prin blogosferă înseamnă muuuult de citit 
Pingback: Prin blogosfera literara (3 – 9 octombrie 2011) | Filme si carti
..ai grija la dragostea ta
Pingback: Ce ne spunem când nu ne vorbim | Rontziki
..:9 de cand nu am mai vazut o piesa de teatru…
Îţi recomand să încerci Dragostea durează trei ani, se joacă în perioada aceasta la Godot Cafe-Teatru
N-am fost niciodată acolo, am citit însă despre plaja roz. Acum văd că şi arată foarte bine. Îmi place culoarea apei, e foarte curată.
interesant loc…rozul plajei accentueaza culoarea apei…frumos contrast
superbe locuri si foarte bine capturate …
noapte faina!
Wow! astea da amintiri de vacanta!… A trecut vara
Seria de fotografii este exceptionala, felicitari! cel mai mult îmi plac cele din grupa “Valuri la Falassarna”
Frumoase pozele, cu toate că mie îmi place muntele și nu marea
. Chiar și în liniștea mărilor îndepărtate, la fel ca în viață, apar valurile ce par să-ți tulbure oarecum echilibrul 
Interesant. Fotografiile sunt foarte frumoase.
Dacă scriu frumos comit un truism.
Sunt la marginea credibilului şi parcă-parcă e mai bine …
Mulţumesc!
Pingback: Miercurea fără cuvinte – O coardă pentru fiecare | coolnewz about hot thingz
Superb!eu visez doar sa ajung pe acolo…cred ca vara e si mai frumos
Superbe imagini, imi plac mult valurile
frumos
impresionant si magic….frumos
…si eu acum unde sa visez ca ma voi balaci ?!
roz diafan; apa limpede; peisaje generoase; o excursie foarte placuta si interesanta
Pur si simplu n-am cuvinte…absolut superbe imaginile si da, te trimit cu gandul undeva departe…
E impresionant…imi plac astfel de peisaje!
O locatie ce trebuie vizitata. seara frumoasa.
L-am citit si eu anul trecut, eu ma asteptam la ceva mai interesant, sincer, parca nu a fost scrisa la adevaratul potential, cartea…