Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu

Îmi dau seama încă o dată că eu nu pot face lucrurile normal, ci doar excesiv sau deloc, altfel spus, în minunatul stil al epocii noastre, heirupist sau deloc. N-aş putea spune de ce nu reuşesc să mă mobilizez, de exemplu, să merg la teatru frecvent, să zicem o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni…Cum se face, cum nu se face, se găseşte un motiv pentru care […]

» Read more

Fără cap

Nu e o postare despre mine, deşi aşa ar putea părea după titlu, ci despre piesa Fără cap după Truman Capote Până la piesă să vă povestesc întâi despre locaţie: Teatrul de Sufragerie. Numele mi s-a părut foarte fain, nu mai fusesem şi, deşi anticipam o locaţie mai intimă, nu-mi imaginam totuşi că este vorba chiar de o sufragerie! Intrăm şi ni se spune: “La noi în sufragerie, lumea se […]

» Read more

Egoistul

În sfârşit am ajuns să văd Egoistul…Sunt cam fără cuvinte şi totuşi vreau să scriu… Probabil cunoaşteţi piesa scrisă de Jean Anouilh, considerată un fel de testament, în care un dramaturg se îndreaptă spre final şi, prin intermediul relaţiilor cu familia, cu prietenii şi cu doctorul care-l tratează, face reflecţii asupra vieţii, în tot ce înseamnă aceasta: dragoste, căsnicie, copii, boală, moarte. Egoistul este o comedie amară, zâmbeşti, râzi, dar […]

» Read more

Ce ne spunem când nu ne vorbim

Dintre cele trei piese regizate de către Chris Simion pe care le-am văzut, aceasta este singura de care m-am simţit dezamăgită. Te iubesc! Te iubesc? am văzut-o demult, mi-a plăcut cel mai mult şi intenţionez s-o revăd, iar despre Dragostea durează trei ani am scris aici. Cum însă nu există numai alb şi negru şi, de cele mai multe ori, chiar şi atunci când nu sunt încântată de ceva, nu […]

» Read more

9 grade la Paris

Am ales piesa pentru că avea “Paris” în denumire. Nu ştiam nimic despre ea…am găsit bilete în cadrul UndercloudFest şi am trăit o oră extraordinară în La Muse – Teatrul de pe Lipscani 53. Este o combinaţie de teatru şi film, prima de acest gen pe care am văzut-o până acum, şi ideea mi se pare absolut genială. E structurată pe două planuri, strâns legate între ele, filmul reprezentând acţiunea, […]

» Read more

Dragostea durează trei ani

Acum vreo doi ani, am văzut piesa de teatru adaptată după acest roman de către Chris Simion, cu Cristi Iacob şi Adriana Trandafir în rolurile principale, şi mi-a plăcut foarte mult, m-a surprins prin idei şi replici, iar jocul lui Cristi Iacob a fost de-a dreptul fantastic. Cred că apreciez şi mai mult retroactiv punerea în scenă acum, când am citit romanul Dragostea durează trei ani, una din părţile trilogiei […]

» Read more

Straini in noapte

O seara absolut deconectanta cu “Straini in noapte”… Pentru doua ore, am fost complet desprinsa de realitatea de zi cu zi Cei doi straini in noapte au fost Emilia Popescu si Florin Piersic, in regia lui Radu Beligan. Piesa  avand titlul original “Les montagnes russes” apartine dramaturgului francez Eric Assous si a fost jucata acum cativa ani la Paris de catre Alain Delon si Astrid Veillon. N-am idee cum o […]

» Read more

O noapte putin cam prea furtunoasa

Azi a fost ultima reprezentatie la O noapte furtunoasa in regia lui Gelu Colceag, cu Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Doru Ana, George Ivascu, Ioan Gyuri Pascu, Ioana Calota si Raluca Petra. M-a luat prin surprindere abordarea moderna a piesei care, evident, cu exceptia textului, nu avea mai nimic din Caragiale… Fara decoruri, fara costume, cel putin la inceputul spectacolului am avut impresia ca am nimerit gresit, cu atat mai mult […]

» Read more
1 2