O cărţulie haioasă de citit în câteva ore…pe cât de sumbru este titlul, pe atât de amuzantă este cartea lui Jean Teulé, umor negru, evident. Cândva în viitor, familia Tuvache se ocupă de un magazin cu toate cele necesare unei sinucideri. Toţi cei care s-au săturat de viaţă (se pare că, în vremurile viitoare în care se petrece acţiunea, foarte mulţi sunt cei care ajung la concluzia că nu merită […]
» Read more
“Ne străduim în orice clipă să ne modelăm viaţa, dar copiind fără voie, ca un desen, trăsăturile celui ce suntem şi nu pe ale celui ce ne-ar fi mai plăcut să fim.” “…egoiştii au totdeauna ultimul cuvânt; pornind din capul locului de la principiul că hotărârea lor e nestrămutată, cu cât sentimentul în temeiul căruia îi soliciţi să renunţe la ea este mai emoţionant, cu atât găsesc că nu ei, […]
» Read more
Acum mulţi ani, am citit şi eu Micul Prinţ de Antoine de Saint Exupery. Eram la vârsta la care oamenii mari făceau parte din altă “tabără” şi cartea venea ca o confirmare. Copiilor nu le spune foarte multe noutăţi, pentru că, în viziunea unui copil, orice este posibil şi preocupările oamenilor mari sunt cât se poate de ciudate şi fără sens. Îi mulţumesc din suflet prietenei care mi-a recomandat să […]
» Read more
Nu, nu vă gândiţi la ideea de second-hand şi nici la vreo raţionalizare a consumului pe timp de criză Este vorba despre principiul utilizării multiple a unei singure acţiuni, despre care am citit în volumul 2 din În căutarea timpului pierdut şi care mi se pare extrem de actual şi foarte folosit în diferite forme. “În dorinţa de a fi mereu agreabilă, ajunsese să practice o minciună caracteristică anumitor persoane […]
» Read more
La vîrsta oarecum a dezamăgirilor de care se apropia Swann, cînd ştii să te mulţumeşti să fii îndrăgostit pentru plăcerea de a fi, fără a cere neapărat ca şi celălalt să te iubească, această apropiere a inimilor, chiar dacă nu mai este, ca în prima tinereţe, scopul către care tinde iubirea, rămîne totuşi legată de ea printr-o asociaţie de idei atît puternică încît poate deveni cauza iubirii, dacă apare înaintea […]
» Read more
După această credinţă centrală care, în timp ce citeam, executa mişcări neîncetate dinăuntru în afară, către descoperirea adevărului, veneau emoţiile pe care mi le dădea acţiunea la care luam parte, căci aceste după-amiezi erau mai pline de întîmplări dramatice decît, adeseori, o întreagă viaţă. Erau întîmplările ce se petreceau în cartea pe care o citeam; este adevărat că personajele care le trăiau nu erau „adevărate”, cum spunea Francoise. Dar toate […]
» Read more
Greu de zis foarte multe când termini Particulele elementare. Este probabil o reacţie firească la întâlnirea cu Houellebecq, eu fiind la prima întâlnire cu scrierile lui. Pe de-o parte, nu ştiu ce să scriu mai întâi, pentru că lectura m-a făcut să mă gândesc la o mulţime de chestii, pe care, bineînţeles, nu le-am notat, pe de altă parte, parcă nu pot scrie nimic pentru că toate ideile îmi par […]
» Read more
Pentru că în ultima vreme am citit literatură destul de recentă, ca să zic aşa, scrisă în ultimul secol, reîntâlnirea cu un roman scris la începutul secolului al XIX-lea mi-a prilejuit o binevenită evadare. La fel ca majoritatea cărţilor lui Jane Austen, tema o reprezintă conflictul dintre ce trebuie şi ce-şi doresc personajele. Într-o societate sufocată de reguli nescrise după care se croiesc destinele şi se trăiesc momentele definitorii ale […]
» Read more
Să încep şi eu anul cu o restanţă din 2010 Am terminat Amorul conjugal de mai bine de o săptămână, dar n-am apucat să vă povestesc ce şi cum… Cum să scriu eu despre această carte astfel încât să fiu fidelă impresiilor mele, dar şi să vă conving s-o citiţi?! De ce această dificultate?! Pentru că Alberto Moravia este unul din scriitorii mei preferaţi, un romantic cinic, care m-a cucerit […]
» Read more
Mi-era dor de un roman cu de toate: acţiune, suspans, întâmplări care mai de care mai surprinzătoare, dragoste, umor, veritabilă frescă a vremii şi locului în care se petrece acţiunea şi, nu în ultimul rând, mi-era dor de un astfel de roman scris bine…ce spun eu bine?! Cartea lui Llosa mi s-a părut scrisă ireproşabil. Personajele sunt foarte fain create, prind viaţă la fel ca şi atmosfera din sătucul uitat […]
» Read more