Pentru că suntem în preajma zilei de 8 Martie, zi serbată la nivel internațional ca Ziua Femeii, în care celebrăm drepturile pe care femeile le-au dobândit de-a lungul timpului, de la dreptul la muncă și la o salarizare egală la dreptul de vot, m-am gândit să marcăm momentul printr-o trecere în revistă a câtorva scriitoare geniale ale căror cărți le recomand pentru lista scurtă “de citit neapărat”  

1. Hanya Yanagihara – O viață măruntă

Romanul Hanyei Yanagihara pune în antiteză ura cu iubirea de sine și fost, pentru mine, cea mai bună carte citită în 2017. 

Cam oriunde deschid romanul mai găsesc câte o idee, o stare, un gând care ar putea fi o temă în sine, pentru că o poveste care se întinde pe zeci de ani redând călătoria spre maturitate şi bătrâneţe a unor personaje cu vieţi foarte diferite, dar unite de aceleaşi năzuinţe şi nevoi profunde, atinge o mulţime de teme de la angoasele tinereţii la nostalgiile maturităţii, de la felul în care percepem transformarea celorlalţi (şi mai puţin propria transformare) la nevoia de a-i găsi un sens vieţii, de la tânjirea după succes la dorinţa de afecţiune.

Mai multe despre carte citiți aici. 

2. Han Kang – Vegetariana

Vegetariana este un roman bulversant şi e imposibil să nu-l închizi rulând în minte o mulţime de întrebări.

De cât liber arbitru dispunem într-o lume care ne condiţionează încontinuu, de când suntem mici până murim, şi în care, dacă nu ne conformăm, suntem obligaţi s-o facem sau suntem izolaţi?! Până unde avem dreptul să ne autodeterminăm şi ce posibilitate reală are fiecare de a decide  cu privire la corpul său într-o lume care uniformizează şi în care rişti să te îmbolnăveşti fizic sau să faci măcar o depresie dacă nu te încadrezi în standardele promovate?!

Cât avem voie să intervenim în viaţa şi alegerile apropiaţilor în numele afecţiunii? Putem asista pur şi simplu când cineva drag îşi face rău? Avem obligaţia să fim pasivi în faţa autodistrugerii cuiva apropiat din respect pentru alegerile şi dorinţele persoanei respective?

Mai multe despre carte citiți aici. 

3. Magda Szabó – Ușa

Încă de la primele pagini, Magda Szabó m-a cucerit. Povestea este cea a prieteniei dintre două femei conturând două lumi diferite, două caractere opuse fără să-i poţi reproşa ceva vreunuia. Ambele sunt la fel de “valide”.

Magda Szabó ne arată în această carte că suntem corigenţi la a înţelege ce înseamnă să iubim pe cineva şi să fim lângă celălalt. Noi credem că, dacă oferim ceea ce vrem să primim, totul este perfect şi toată lumea este mulţumită, dar a fi într-adevăr alături înseamnă să oferi ceea ce are nevoie celălalt, nu ce crezi tu că e bun sau ce vrei tu să oferi.

Am rămas impresionată de scriitura Magdei Szabó, dar mai ales de talentul ei de a construi personaje. Le-am cunoscut şi le-am “trăit” atât pe Magda, cât şi pe Emerenc.

Mai multe despre carte citiți aici. 

4. Simona Antonescu – Fotograful Curții Regale

Fotograful Curţii Regale este o demonstraţie de imaginaţie şi har narativ. Simona Antonescu spune poveşti, fotografiile îi vorbesc, iar întâmplările, personajele prind viaţă.

Imagini de acum mai bine de un veac vorbesc despre nişte oameni necunoscuţi, unii poate inventaţi, arta fotografică revelându-şi astfel şi alte valenţe decât captarea unor stări personale şi trebuie să recunosc că mi-a plăcut foarte mult această idee exploatată de scriitoare în plină epocă selfie, în care pozele înseamnă deja cu totul altceva, iar fotografia – mai puţin cea artistică – nu mai reprezintă în sine un moment de graţie, o sărbătoare.

Indiferent că este vorba de scene familie, de dragoste, de înfruntări sau chiar duel, de personaje din înalta societate, din pătura de mijloc sau simpli oameni care muncesc pământul, de umor sau de suspans, Simona Antonescu le gestionează pe toate perfect, cu simplitate, fără zorzoane, şi această “curăţenie” a poveştii parcă dă cădere momentelor descrise, iar personajelor sensibilitatea care le face palpabile.

Mai multe despre carte citiți aici.

5. Zeruya Shalev – Soț și soție

Când am descoperit-o pe Zeruya Shalev (cu romanul Viața amoroasă), scriam că rândurile Zeruyei Shalev mi-au creat dependenţă. Am simţit că-mi intră în sânge şi n-o să mă mai pot desprinde vreodată de luciditatea şi pasiunea personajelor. M-am trezit imaginându-mi o bibliotecă numai cu cărţi ale scriitoarei israeliene şi pe mine trăindu-mi viaţa prin ele.

Am citit toate romanele scriitoarei israeliene care au fost editate și la noi, toate mi-au plăcut, dar am ales să recomand Soț și soție, pentru că, mi se pare mie, în acest roman, ceva mai mult decât în celelalte, este surprins însuși procesul de transformare a personajelor, evoluția lor prin înfruntarea încercărilor la care sunt supuse.

Nevoia de siguranţă şi stabilitate este, de fapt, nevoia de a deţine controlul, o nevoie care nu va fi niciodată pe deplin satisfăcută, iar personajul principal trebuie să înveţe că singura soluţie este detaşarea şi obiectivitatea. 

Zeruya Shalev pune sub lupă sentimentele şi le disecă până în cele mai sensibile nuanţe, de data aceasta, însă, locul pasiunii devoratoare din Viața amoroasă este luat de panica şi disperarea sfârşitului, personajul luptându-se cu teama de singurătate, frica de nou.

Mai multe despre carte citiți aici.

6. Arundhati Roy – Dumnezeul Lucrurilor Mărunte

“Şi Aerul fu plin de Gânduri şi Lucruri de Spus. Dar în momente ca acesta, ajung să fie spuse doar Lucrurile Mărunte. Lucrurile Mari zac înăuntru, nespuse.”

O carte ca un labirint, un labirint de poveşti şi trăiri. Tangibil şi intangibil – nu doar categorii sociale în India, ci şi un joc de cuvinte care defineşte realitatea în care absolut totul este tangibil şi intangibil în acelaşi timp.

Contrastele se află la distanţe imposibil de depăşit, ca două puncte desenate în colţurile opuse ale aceleiaşi pagini. Însă, o foaie poate fi îndoită în multe feluri, iar punctele ar ajunge să se suprapună, foaia poate lua n forme cu mult mai complexe şi mai frumoase decât forma iniţială a unei simple pagini. Dar nu fără un proces de transformare, nu fără a îmbina opusele prin suprapuneri pe alocuri traumatizante pentru pagina întinsă, neboţită.

Pare un sacrilegiu să vorbeşti despre lucrurile simple atunci când rigorile complică totul, strivind destine şi suflete. Trăirile esenţiale devin “Lucrurile Mărunte”.

Mai multe despre carte citiți aici. 

7. Marta Petreu – Acasa, pe Câmpia Armaghedonului

Marta Petreu mânuiește genial demascarea dramelor care se pot ascunde în spatele unor imagini clasice de familie din mediul rural şi, mai mult decât atât, este impresionant cum conturează, cu afecţiune şi înţelegere, dar în acelaşi timp într-o manieră foarte obiectivă, personajele.

Pe vremuri, cel puţin la ţară, relaţiile dintre părinţi şi copii erau departe de ceea ce înţeleg generaţiile de astăzi că trebuie să ofere copiilor în materie de afecţiune şi educaţie. Din povestirile mamei, ştiu că părinţii nu-şi lăudau niciodată copiii sau măcar nu când erau de faţă, gesturile de tandreţe nu existau decât cine ştie cum, iar autoritatea era de necontestat şi îndrăzneala de a comenta orice era asupru pedepsită.

Găsim intensitate şi investiţie de energie sufletească în paginile cărţii Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului şi acesta, pe lângă stilul scriitoarei, care, în ciuda întâmplărilor povestite, scrie cu tandreţe şi imprimă căldură chiar şi momentelor dure, trăirilor aspre pe care le descrie, este unul din motivele pentru care recomand acest roman, prin care nu poţi trece fără să-ţi zdruncine puţin percepţiile şi părerile.

Mai multe despre carte citiți aici. 

Prin cărțile recomandate mai sus nu am epuizat nici pe departe o eventuală listă de cărți scrise de scriitoare contemporane care merită și chiar trebuie citite.

Aștept să-mi recomandați și să-mi povestiți și despre scriitoarele voastre preferate.