Şoseaua Căţelu 42

soseaua-catelu-42Am aflat de Şoseaua Căţelu 42 de la prietenii de la Editura All, încă dinainte de lansarea cărţii. Am tot citit apoi despre ea prin blogosferă şi, după ce-a scris Mario că a citit-o într-o noapte, am zis: gata, tre’ să văd ce e cu cartea asta!

Am început s-o citesc pe la 12 noaptea şi, deşi la primele pagini nu eram prea convinsă, n-am închis nici ochii, nici cartea până la 4 dimineaţă când am terminat-o.

Despre cartea Alinei Nedelea nu se poate scrie decât foarte sincer, nu de alta, dar nici autoarea nu cruţă niciun adevăr, nicio dezvăluire oricât ar fi de ciudată, de dureroasă sau de intimă. Şi, mergând pe aceeaşi linie a onestităţii, trebuie să spun că Şoseaua Căţelu 42 nu are ce ştiu eu ce valoare literară, dar, cum spuneam, n-am putut s-o las din mână până n-am dat-o gata.

Primele vreo 80 de pagini, copilăria şi adolescenţa Alinei, mi s-au părut neverosimile, oarecum forţate, cu un limbaj de anii 2000 povestind întâmplări de prin anii ’80. Nu contest că mare parte din întâmplări sunt credibile şi nu mă îndoiesc că fac parte din biografia Alinei Nedelea, dar stilul şi micile inadvertenţe le-au lipsit uşor de autenticitate.

Din momentul în care povestea ajunge în perioada studenţiei, cartea s-a lipit de mine, întâmplările s-au legat, iar partea de la final cu povestea familiei, destinele şi “puterile” celor din famili  – cred că merita să i se dedice un roman distinct – pe mine m-a cucerit.

Viaţa Alinei Nedelea este într-adevăr o viaţă de povestit şi este de apreciat că şi-a pus pe hârtie toate trăirile, toate ridicările şi căderile, fără a căuta să se arate altfel decât e, aducând, uneori cu brutalitate, un omagiu sincerităţii, strigând chiar “asta sunt şi nu vreau să vă ascund nimic!”

Ca un amator de literatură, nu doar de poveşti, îmi dau seama acum de ce, în afară, mari actori şi diverse personalităţi apelează la scriitori când e vorba să-şi publice povestea, dar stilul colocvial al Alinei Nedelea mi-a plăcut. Ai senzaţia că te afli în faţa cuiva care, relatându-ţi pe nerăsuflate ceva, vorbeşte foarte repede şi te prinde în iureşul momentelor, în oralitatea frazelor, te agită şi te face curios. Umorul de care dă dovadă în scris este, cred, greu de atins chiar şi de către scriitorii talentaţi, iar titlul cărţii mi s-a părut genial Smile

Despre Alina Nedelea şi despre lansare, puteţi citi mai mult pe Filme-Cărţi, iar despre carte, a mai scris şi Costi.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.