S-au anunţat nominalizările la Oscar şi blogosfera e în mare forfotă. Cinefilii se întrec să vadă cât mai multe dintre filmele nominalizate, să scrie cronici şi să facă “pariuri”.

Am văzut şi eu o parte din filme, dar mai am încă de văzut până să-mi dau cu părerea pe tema câştigătorilor

Django Unchained e pe listă pentru week-endul ăsta şi mă aştept să fiu impresionată de film, mai ales după ce-am citit la Adina, că “Fanii Tarantino vor regăsi elemente recurente și de bun augur în Django: cantitatea considerabilă de sânge vinovat și nevinovat vărsat și tâșnit din trupuri sfredelite, umorul involuntar al scenelor violente, poezia acestora (florile de bumbac stropite cu sânge), replici memorabile (I like the way you die, boy! sau d’Artagnan, motherfuckers!), o imagine impecabilă, prezența cameo a lui Tarantino, coloana sonoră incredibilă și incredibil de narativă, ea preia practic vocea unui eventual narator, detaliile mai ales cele sonore, realismul loviturilor și apologia loviturii de grație.”

Şi tot despre Django am citit pe Liternet o cronică faină.

Silver Linings Playbook despre care a scris Jovi pe Filme-Cărţi şi i-a dat un binemeritat 8 din 10, are 8 nominalizări la Oscar. Despre film, am povestit şi eu aici şi, deşi nu este chiar de Oscar, rămâne preferatul meu din ce-am văzut până acum în 2013

Pelicula care m-a bulversat cel mai mult din cele nominalizate a fost Amour, un film greu şi apăsător, despre care n-am să scriu. Vă invit să citiţi cronica de pe Liternet: “Lipsa oricărui artificiu care ar manipula inteligenţa emoţională a spectatorului (exemplul cel mai elocvent fiind faptul că Haneke nu foloseşte coloană sonoră în filmele sale), face ca dialogul calm şi realist, eleganta acceptare a destinului, imensa varietate a expresivităţii figurilor şi a ochilor celor doi actori din rolurile principale să fie cele care ţes atmosfera inegalabilă a filmului.”

Despre Lincoln am citit cronica lui Codruţ, care subliniază foarte corect: “Un film care merita mai putin sa fie vazut si mult mai mult sa fie inteles. Dar una fara alta nu se poate…” Şi Daniel Day-Lewis trebuie să mai ia un Oscar!

Un film care m-a surprins şi pe care l-am adorat este Moonrise Kingdom. Jovi i-a dat nota 10 şi nu pot decât să fiu de acord! “Un moment de cinematografie genială, o sclipire a personajelor, toate interpretate de actori talentaţi, o culoare distinsă (filmul este, de altfel, o simfonie a culorilor, merită văzut măcar pentru aceasta), o replică inteligentă sau amuzantă sau o desfăşurare a evenimentelor neaşteptată.”

Angela a scris despre Hyde Park on Hudson, pe care voiam foarte mult să-l văd, dar înţeleg că ar fi bine să nu am aşteptări prea mari…

Cinemateca lu’ Zăvoi mi-a adus în atenţie un film despre care mai citisem, dar de care uitasem, Caótica Ana. Înapoi pe lista de văzut! “Ca de fiecare dată, Medem ne lasă pînă în ultima clipă să scriem în minte un deznodămînt pe care îl credem potrivit, doar pentru a-l demonta brutal și pentru a ne face să ne amintim de el ori de cîte ori trecem printr-un déjà vu.”

Dar nu s-a scris prin blogosferă doar despre filme

Costi Piştea a scris despre Toate bufniţele de Filip Florian: “Îmi pare că, de data asta, Filip a fost mai atent la stil decât la povestea în sine. L-am simţit adesea preocupat să impresioneze prin execuţie şi mai puţin prin mesaj, deşi, prin trimiterea la bufniţe, cele care văd în beznă, „dincolo de forme şi contururi”, a încercat salvarea mesajului.” Despre această carte am povestit şi eu aici.

Am citit recenzia pe care Călăuza a făcut-o cărţii O sută de ani de zile la Porţile Orientului de Ioan Groşan şi m-a făcut curioasă, o trec pe lista de lecturi.

Strada de Adrian Chivu era deja pe listă, iar ce-a scris Micawber m-a convins că trebuie s-o citesc cât mai curând.

Pe Bookblog am citit despre Jazz de Toni Morisson şi nu am nicio îndoială că mi-ar plăcea: “Nu este o lectură ușoară, iar atenția și concentrarea nu par să ajute pentru că esența romanului nu stă în analizarea detaliilor sau a modului în care vorbesc personajele ci în a compune o imagine de ansamblu, care trebuie mai degrabă simțită și nu raționalizată.”

“Ignorați eroticul din imaginea de pe copertă, treceți peste prejudecăți și veți descoperi în ”Emaus”-ul lui Alessandro Baricco un roman profund, ce vă va aminti de prima iubire adolescentină, de separarea bruscă de credință oferită de cunoaștere, dar și, cel mai important, de procesul de maturizare treptată ce v-a stârnit și vă stârnește încă o mulțime de întrebări, așa cum o fac deseori și personajele noastre și care lasă loc de multe gânduri și posibile răspunsuri mult după ce închizi paginile cărții.” Aşa povesteşte Jovi despre Emaus de Alessandro Baricco, un roman pe care l-am recomandat şi eu aici.

Ionuca a scris despre Scrisorar de Mihail Şişkin, o carte care – am deja un feeling – va fi printre preferatele mele.

Nu rataţi la Dragoş rândurile lui Jung despre cauzele nevrozei.

Am aflat de pe Bookaholic că Orhan Pamuk a inaugurat Muzeul inocenţei: “Povestea de dragoste dintre Kemal și Füsun, cea care face deliciul cititorilor volumului, poate fi percepută și la un alt nivel începând de anul trecut, când Pamuk a inaugurat clădirea dedicată muzeului inocenței, unde cititorii pot vedea toate obiectele pe care Kemal, în obsesia lui pentru Füsun, le fură din casa acesteia.”

Tot pe Bookaholic, am citit cronica piesei de teatru Hoţii de frumuseţe după cartea lui Pascal Bruckner, în regia lui Chris Simion şi este în topul pieselor de văzut cât de curând.

“În lumea construită verbal, cuvântul „tăcere“ nu se aude pe sine, „inimă“ se deschide prea mult, suferă, „ambiguu“ se/te apară de agresiuni semantice, „sfârşit“ este opac, fără curiozitate, cuvântul „iluzionism“ face magicii, casacadorii, „târziul“ detestă punctualitatea, „oglindă“ este reflexul tuturor, în timp ce „a fi“ locuieşte sub pielea fiecăruia dintre noi.” – un fragment din recenzia de pe BookMag a cărţii Cabaretul cuvintelor de Matei Vişniec şi, deja fascinată de cuvintele scriitorului, n-am nevoie de mai mult ca să-mi doresc să citesc cartea.

Acestea fiind semnalate, vă doresc lectură plăcută prin blogosferă şi un week-end minunat!