Life of Pi

Life of Pi (2012)
Regie: Ang Lee
Scenariu: Yann Martel (roman), David Magee
Distribuţie: Suraj Sharma, Irrfan Khan, Adil Hussain, Gérard Depardieu, Rafe Spall

Am presimţirea că, din nou, plec de la intenţia de a scrie despre un film şi voi sfârşi prin a face filosofia chibritului…Şi asta nu pentru că Life of Pi nu ar fi strârnit cinefila din mine, ci pentru că, mai mult decât atât, mi-a trimis mintea să zburde printre tot felul de întrebări şi idei. Să nu ziceţi că nu v-am avertizat de la început Smile

Pelicula lui Ang Lee are toate ingredientele unei poveşti care te fascinează şi te face să ai impresia că ai pătruns într-o lume şi într-o atmosferă aparent nemaivăzute, păstrându-se totuşi între graniţele unei realităţi pe care n-o poţi contesta. Firul subţire dintre fantezie şi realitate îl reprezintă, cumva, însuşi umanul, filmul demonstrând că percepţia noastră este, de fapt, singura care face diferenţa, care poate transforma orice peisaj într-o capodoperă şi orice experienţă într-o minune.

Pi Patel trăieşte în Pondicherry, o zonă din fosta Indie Franceză, denumită şi “The French Riviera of the East”, unde familia lui deţine o grădină zoologică. Numele său nu este Pi, ci Piscine, iar determinarea sa în a deveni Pi este prima mostră de ambiţie şi perseverenţă de care micul Pi dă dovadă. Familia lui decide să plece din India spre Canada, dar vasul naufragiază şi singurii supravieţuitori, Pi, o zebră, o hienă, un urangutan şi fiorosul tigru Richard Parker, vor fi nevoiţi să împartă o barcă de salvare.

Life-of-Pi2

În contrast cu pericolele pe care Pi le are de înfruntat, peisajele îţi taie răsuflarea prin frumuseţe şi transmit dincolo de ecran îndemnul de a nu pierde speranţa. Cel mai probabil nu am descifrat toată simbolistica imaginilor şi intenţionez să revăd filmul, dar nu tot 3D, pentru că, cu mici excepţii, nu mi s-a părut că tehnologia tridimensională aduce vreun plus filmului, din contră, am simţit uneori că, deşi permite spectatorului să trăiască mai intens povestea, îi şi răpeşte răgazul de a o pătrunde cu adevărat.

Life-of-Pi1

Ştim de la bun început că personajul nostru se va salva sau va fi salvat, pentru că povestea este narată unui scriitor în căutare de subiect chiar de către Pi, matur şi dornic să transmită mai departe experienţa sa, care – susţine el – poate (re)aduce credinţa în Dumnezeu. Da, mi-a plăcut foarte mult ideea unei singure divinităţi, indiferent cum se numeşte ea, şi, mai ales, călătoria spirituală a lui Pi, dar recunosc că ideea regăsirii credinţei mi s-a părut cam exagerată, iar componenta religioasă a filmului nu m-a convins.

Un clişeu, pe care de data asta îl accept pentru că este frumos înglobat în poveste, este frica văzută ca şi sursă a capacităţii de supravieţuire, dar ce m-a impresionat la Pi a fost salvarea prin fantezie, o idee genială şi despre care nu prea am citit. Cele mai multe cronici insistă pe aspectele tehnice şi pe latura spirituală, dar, văzând filmul, am avut senzaţia că acesta este “crezul” care l-a făcut pe Yann Martel să scrie şi pe Ang Lee să regizeze acest basm modern.

Mergând mai departe, răsturnarea pe care povestea ne-o oferă mi-a readus în atenţie întrebarea: oare viaţa este ceea ce se întâmplă sau ceea ce ne amintim noi că s-a întâmplat? Care este, în viaţă, graniţa dintre fantezie şi realitate?

10 comments

  • Hmmm! Trailerul l-am vazut in mai multe variante si m-a incitat. Inca nu sunt hotarat daca sa merg acum sau sa-l mai las. Cu 127 de ore s-a intamplat la fel. L-am lasat pe mai tarziu. Si nu mi-a placut cand l-am vazut.

    • N-am văzut 127 de ore, dar eu zic să vezi Life of Pi curând Smile
      Cu Fight Club am amânat vizionarea cu vreo 10 ani sau mai mult şi, deşi mi-a plăcut foarte mult, sunt sigură că impactul ar fi fost altul dacă-l vedeam când a apărut…

  • am vazut si eu trailerul dar inca n-am vazut filmul, am fost prea ocupata cu Craciunul si tot ce implica el….am si cartea, am primit-o cadou, o sa vad daca cartea bate filmul sau inversSmile Sarbatori fericite si un 2013 cu impliniri !

    • Nu ştiu dacă am să citesc şi cartea, aşa că aştept impresii comparative de la tine Smile Oricum, filmul merită văzut!
      La mulţi ani şi un 2012 minunat îţi doresc!

  • Ma bucur ca ai reusit sa vezi filmul si ca ti-a si placut! Foarte frumoasa cronicuta Smile Are imaginis superbe intr-adevar. Si eu vreau sa=l revad fara 3d. Cred ca o sa-l simt altfel ;Wink

    • Probabil pentru prima vizionare, e ok 3D, că intri altfel în atmosferă, dar este totuşi un film de “rumegat” un pic, aşa încât aş vrea să-l revăd şi eu fără 3D Smile

  • knock… knock…
    E cineva in casuta?
    sarut’mana, Rontziki. Nu am mai fost in casuta ta de o duzina de luni. Sa-mi fie rusine… cam tot atatea duzini. Smile
    Am avut tendinta sa iau filmul apoi m-am razgandit, gandeam ca e o porcarie de zile mari. Citind ce ai scris tu… tendinta mi-a revenit. Poate dupa anul nou il voi viziona.
    Dar sa las “taifasul” la op arte, eu am trecut sa te urez, asadar urarea mea: Anul 2013 sa fie anul minunilor in viata ta! Sanatate, bucurie si implinire.
    La multi ani!
    Las la portita … ghiocei.

    • Mereu e cineva în căsuţă, doar că mai răruţ îşi face simţită prezenţa în ultima vreme…se va remedia! Smile
      Tot de-atâtea ori să-mi fie şi mie ruşine că n-am mai trecut pe la tine…recuperăm în 2013 Wink
      Un 2013 minunat!!! O îmbrăţişare mare şi rotundă, pe măsura celor din căsuţa ta Smile

  • Pingback: Life of Pi – Viata lui Pi (2012)

  • Pingback: Lansare “Life of Pi” | AnzhelaMovies

Leave a Reply to Rontziki Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.