Despre oameni şi melci

Mult aşteptata comedie românească parcă nu e chiar comedie, cel puţin mie mi s-a părut cam dramă…ceea ce nu e rău. Bineînţeles, există şi scene amuzante, chiar premisa filmului fiind una pentru o comedie, dar Despre oameni şi melci redă prea bine vremurile privatizărilor dezastruoase şi disperarea şi neputinţa celor puşi în faţa faptelor împlinite…de guvern, de alţii… Acţiunea filmului se petrece în 1992 la fabrica ARO din Câmpulung-Muscel. Nişte […]

» Read more

Bullets over Lipscani

Ce-aţi zice dacă, într-o bună zi (sau poate nu chiar bună) ar veni la voi moartea , îmbrăcată regulamentar în negru şi cu o ditamai coasa, şi aţi provoca-o la un joc Mortal Kombat?! Sau ce părere aţi avea de un fel de casă de toleranţă ceva mai specială, în care “fetiţele” sunt plătite nu pentru servicii amoroase, ci pentru servicii intelectuale? Uite-aşa, plăteşti şi discuţi despre Dostoievski, Proust, literatură […]

» Read more

Cele mai frumoase amintiri

Tre’ să spun de la bun început: Françoise Sagan m-a cucerit. Nu citisem nimic de “Charming little monster” şi am zis să încep cu Cele mai frumoase amintiri, o carte autobiografică, în care Françoise Sagan povesteşte, într-o ordine aleatoare, întâmplări din viaţa sa, evocă întâlniri cu oamenii pe care i-a cunoscut şi se destăinuie în chestiuni mai delicate, precum obsesia pentru viteză şi pasiunea pentru jocurile de noroc. Odată ce […]

» Read more

Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu

Îmi dau seama încă o dată că eu nu pot face lucrurile normal, ci doar excesiv sau deloc, altfel spus, în minunatul stil al epocii noastre, heirupist sau deloc. N-aş putea spune de ce nu reuşesc să mă mobilizez, de exemplu, să merg la teatru frecvent, să zicem o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni…Cum se face, cum nu se face, se găseşte un motiv pentru care […]

» Read more

Fără cap

Nu e o postare despre mine, deşi aşa ar putea părea după titlu, ci despre piesa Fără cap după Truman Capote Până la piesă să vă povestesc întâi despre locaţie: Teatrul de Sufragerie. Numele mi s-a părut foarte fain, nu mai fusesem şi, deşi anticipam o locaţie mai intimă, nu-mi imaginam totuşi că este vorba chiar de o sufragerie! Intrăm şi ni se spune: “La noi în sufragerie, lumea se […]

» Read more

Raport către El Greco

O carte care ar trebui citită, zic eu, măcar de vreo trei ori într-o viaţă…o dată, în fragedă tinereţe, pentru că are darul să inspire şi să dea dorinţa “de a urca, pas cu pas, spre punctul cel mai înalt”, a doua oară, la maturitate, pentru că este un veritabil ghid spiritual, şi a treia oară, la o vârstă mai înaintată, la momentul concluziilor, când ai acumulat un trecut cu […]

» Read more

To Rome with love

To Rome with love (2012) Regie: Woody Allen Scenariu: Woody Allen Distribuţie: Woody Allen, Judy Davis, Alec Baldwin, Roberto Benigni, Penelope Cruz, Ellen Page, Jesse Eisenberg To Rome with love este mai Woody Allen decât Midnight in Paris, regizorul creând, în stilul binecunoscut, un caleidoscop de poveşti având ca decor, de data asta, Roma. Comparând tot cu Midnight in Paris, mi s-a părut că Roma nu este la fel de bine exploatată […]

» Read more

Leapşă cu amintiri cinematografice :)

Anul acesta parcă a fost anul omagierii filmului, a minunii secolului XX…Păi a fost Hugo, a fost The Artist, am văzut recent Chaplin şi sunt din ce în ce mai fascinată de acele vremuri, de începutul cinematografiei. Teo parcă-mi ghiceşte gândurile şi nostalgiile şi ne provoacă la o leapşă cu primele noastre amintiri din filme. Şi nici măcar nu îndrăznesc să intru în detalii şi să mă gândesc la vreun […]

» Read more

Lumina Greciei

“Elementul care conferă munţilor, satelor şi pământului grec imaterialitate este lumina; în Italia, lumina e moale şi efeminată, în Insulele Ionice e blândă şi plină de patimă orientală, în Egipt e densă şi senzuală; lumina Greciei este complet spiritualizată. În această lumină, omul reuşeşte să vadă limpede, să impună ordine deasupra haosului, să restabilească cosmosul. Şi cosmosul înseamnă armonie.” “În Grecia, toate lucrurile, munţii, apele, mările, văile, prin viaţă, se […]

» Read more

Concert în memoria unui înger

Când am scris despre Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri, îl acuzam pe Schmitt că şi-a dorit atragerea unui public mai larg, recurgând la tertipuri (a se citi clişee), care ştie că prind şi devenind, astfel, cam prea comercial. L-am considerat relativ reabilitat în ochii mei pentru ideile din Pe când eram o operă de artă (ce titluri lungi alege mereu!), în ciuda finalului. Acum, cu volumul […]

» Read more
1 2