Trei tigri trişti

Despre cartea lui Guillermo Cabrera Infante n-o să pot scrie prea multe…oricât mi-aş dori să curgă frazele despre multitudinea de stări la care m-a supus, mi se pare că doar rândurile ei pot fi grăitoare. O să încerc totuşi…

Trei tigri trişti este un carusel din care ba nu mai vrei să cobori, ba simţi nevoia să cobori în clipa următoare, o nebunie de carte. În prima parte am fost sedusă de limbaj şi de scriitură, pe la jumătate îmi venea să abandonez lectura, pentru ca apoi să mă prindă din nou şi să regret că am terminat-o.

Nu este un roman, e mai degrabă o colecţie de… de toate…Havana anilor ’50, muzică, nopţi exotice, efervescenţă intelectuală, discuţii savuroase, fantezie pură. Halucinantă şi foarte vizuală, deşi nu abundă în descrieri, este o carte de atmosferă, ca să spun aşa.

Nu vă aşteptaţi să povestesc ceva, pentru că nu este de povestit, nu am citit un roman, ci am trăit în Havana.

Stilul lui Guillermo Cabrera Infante mi-a amintit de Cortázar şi, în mod straniu, de Kurt Vonnegut, spre final, atunci când imaginaţia scriitorului ajunge în zona invenţiilor. Pasajele din aceste pagini m-au încântat foarte tare şi o să amintesc două din aceste invenţii:

 – Altă invenţie genială este prezervativul urban.
– Se acoperă oraşul cu o pungă mare de nailon care se umflă.
[…]
– În plus, a continuat Cué, s-ar putea controla ploaia pe zone, pentru că punga ar avea fermoare care ar deschide anumite sectoare şi ar lăsa să cadă pe acolo apa acumulată deasupra. Observatoarele se vor limita să spună, Azi va ploua în zona Vedado, de exemplu, şi să emită un semnal către punctul de control al pungii, Aversă în Vedado, vă rog.
[…]
– Mai există invenţia oraşelor rulante. În loc să călătoreşti tu, vin ele spre călător. Se duce unul la Staţia…
– Unul? Şi dacă sunt doi?
– Va fi tot aia. Va fi egalitate. Staţiile vin la toţi. Deci ăştia doi se opresc pe peron ca şi cum ar fi un singur om. Când vine Matanzas? îl întreabă pe inspector. Matanzas trebuie să sosească dintr-un moment în altul, dacă nu are întârziere. În spate se aude altă voce. Când soseşte Camagüey? Păi, Camagüey are ceva întârziere. Se aude un anunţ la megafoane. Atenţiune călătorii pentru Pinar del Río! Pinar del Río soseşte la peronul trei. Călătorii pentru Pinar del Río se pregătesc, îşi iau bagajele şi sar de pe peron în oraş, care îşi continuă drumul.

Am avut impulsul de a-l critica pe autor pentru un snobism intelectual prea făţiş, dar felul în care face toate referirile, răsturnările şi parafrazările pe care le-am gustat din plin nu mă lasă. Pentru transpunerea în română a limbajului nu doar colorat, dar şi extrem de variat, de amestecat, pe alocuri chiar inventat, şi pentru explicarea jocurilor de cuvinte intraductibile în notele de subsol, jos pălăria în faţa traducătorului Dan Munteanu Colán.

Recomandarea mea ar fi să citiţi această carte în concediu ca să vă puteţi bucura pe deplin de ea…eu am rămas cu senzaţia că au scăpat atenţiei multe rânduri şi semnificaţii, dar poate am s-o recitesc cândva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.