Anonymous (2011)

“Shakespeare.
Cel mai jucat dramaturg al tuturor timpurilor, autorul a 37 de piese şi 154 de sonete…
Şi totuşi…nici măcar un singur manuscris întocmit chiar de mâna lui Shakespeare nu a fost găsit.
Shakespeare este un secret…o fantomă.”

Aşa începe filmul Anonymous prin care Roland Emmerich s-a gândit să fabuleze pe marginea acestui mister şi rezultatul este o poveste destul încâlcită, din care pricepem că adevăratul creator al operelor lui Shakespeare este un nobil care, neputând să-şi asume scrierile, le dă unui dramaturg pentru a fi puse în scenă.

Întâmplător însă, piesele ajung la un actor, pe numele lui William Shakespeare, care nici măcar nu ştia să scrie, dar care se va bucura nestingherit de faimă şi de bani.

În rest, intrigi de curte, poveşti de dragoste, răzbunări, lupte pentru tron, toate astea ducând la o aglomerare, zic eu, deranjantă a filmului, care ajunge să se dilueze în detalii şi în acţiune şi parcă şi uităm de la ce pornise.

Întâmplările şi răsturnările de situaţii menite să ducă cu gândul la tragedia greacă eşuează într-o telenovelă – voiam să scriu “proastă”, dar nu cred că există şi altfel.

Redarea epocii mi s-a părut unul din plusurile filmului şi, evident, ideea care m-a atras încă de când am auzit de film, înainte să apară, dar a fost aşa de comercial speculată, că am fost dezamăgită…

Nu voiam să scriu despre Anonymous, pentru că, de regulă, scriu despre filmele care m-au impresionat, care mi-au spus ceva…bine sau rău (mai rar), dar au fost câteva replici care mi-au plăcut în film şi pe care voiam să le păstrez.

Când eu am moştenit domeniile, eram unul dintre cei mai bogaţi oameni care au respirat aer în Anglia.
Şi la ultima suflare,voi fi unul dintre cei mai săraci.
Niciodată o voce la guvernare. Niciodată o sabie ridicată în glorioase bătălii.
Cuvinte.
Doar cuvintele-mi sunt singura moştenire.
– Promite-mi că vei păstra secretul nostru,că nu-l vei demasca pe Shakespeare. Toate scrierile mele…piesele, sonetele mele…Aşteaptă câţiva ani şi apoi publică-le.
– Stăpâne…Nu-s vrednic de sarcina asta.
– V-am trădat. Le-am spus de…
– E posibil să mă fi trădat…dar niciodată nu-mi vei trăda cuvintele.

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.