Reciclarea…culturală

Când am povestit despre societatea de consum în viziunea lui Jean Baudrillard, am încercat să punctez cât de cât ideile principale din Societatea de consum. Mituri şi structuri, dar, aşa cum am promis, revin la această carte pentru a reda consideraţii ale autorului pe anumite teme. De această dată, pe tema culturii în societatea de consum. Baudrillard aprecia, în 1970 când a publicat cartea, că societatea de consum are ca […]

» Read more

Leapşă cinefilă

Chiar mi-era dor de o leapşă şi am primit de la FilmSinopsis una exact pe gustul meu…cu filme, evident…filmele preferate Uitându-mă eu la provocarea de a scotoci prin memorie şi a numi filme preferate, pe categorii, îmi dau seama că stau foarte prost la clasificarea lor, aşa că mă voi ajuta de cum mi se pare mie şi de imdb. Filme Străine 1. Filmul preferat – greu de ales, pentru […]

» Read more

Cum văd eu distracţia

A trecut ceva timp de la Măreţele maimuţe, când l-am descoperit pe Will Self şi m-a intrigat stilul excentric în care scrie, aşa că m-am gândit că ar fi timpul să savurez din nou o porţie mare de sarcasm la adresa societăţii, de fantezie relativ bolnavă şi am ales Cum văd eu distracţia. Will Self nu m-a dezamăgit în ce priveşte excentricitatea, din contră, cred că am luat o doză […]

» Read more

La Habitación de Fermat (2007)

Am văzut cu ceva timp în urmă El método (2005) şi ceva mai recent Exam (2009), filme care-ţi pun mintea la contribuţie, care te provoacă să participi alături de personaje la descifrarea misterelor cu care se confruntă. Aflând că La Habitación de Fermat ar fi cam acelaşi gen de film, a trecut repede pe lista cu “must see”. Se aseamănă cu El método şi Exam prin contextul întâlnirii mai multor […]

» Read more

La plimbare prin blogosferă (27)

Lungă pauză…cred că cea mai lungă de când aberez pe aici Cum stă bine unui bloger, ar trebui să povestesc acum că am avut o perioadă mai aglomerată, bla, bla şi n-am avut timp să mai consemnez nimic prin evantai…dar nu e chiar aşa, adevărul e că pur şi simplu n-am avut chef şi stare, aşa că mi-am luat concediu de pe blog. Nu am neglijat însă blogosfera, din contră, […]

» Read more

Societatea de consum

“Există azi, pretutindeni în jurul nostru, dovezi incredibile ale consumului şi abundenţei, rezultate din multiplicarea obiectelor, a serviciilor, a bunurilor materiale, şi care reprezintă o mutaţie fundamentală în ecologia speciei umane. La drept vorbind, oamenii care duc o viaţă opulentă nu mai sunt înconjuraţi, ca până acum, de alţi oameni, ci de OBIECTE. […] Tot aşa cum copilul-lup devine lup dacă-şi duce viaţa în pădure, şi noi devenim încetul cu […]

» Read more

Anonymous (2011)

“Shakespeare. Cel mai jucat dramaturg al tuturor timpurilor, autorul a 37 de piese şi 154 de sonete… Şi totuşi…nici măcar un singur manuscris întocmit chiar de mâna lui Shakespeare nu a fost găsit. Shakespeare este un secret…o fantomă.” Aşa începe filmul Anonymous prin care Roland Emmerich s-a gândit să fabuleze pe marginea acestui mister şi rezultatul este o poveste destul încâlcită, din care pricepem că adevăratul creator al operelor lui […]

» Read more

Căutarea fericirii şi “obligaţia” plăcerii

Căutarea fericirii, cândva un drept de care să beneficieze toţi oamenii, cel puţin în teorie, a devenit, pe nesimţite, în ultima jumătate de secol un fel de obligaţie. Mai mult, fericirea nu mai este atât o chestiune personală, cât una “impusă”. Ni se spune constant de ce avem nevoie pentru a fi fericiţi, ni se bagă pe gât modele de fericire şi, ferească sfântu’, să nu ne încadrăm în ele, […]

» Read more

La plimbare prin blogosferă (26)

Şi-a venit şi primăvara, a trecut 1 martie…aşteptăm să dispară şi ultimii munţi de zăpadă murdară de pe străzi şi chiar vom putea considera iarna o amintire Blogosfera s-a umplut de culoare, de flori şi de mărţişoare, iar plimbarea a fost un slalom plăcut printre ele şi articole pe diverse teme…ştiţi, acelea la care sunt abonată şi pe care vi le semnalez din când în când Constantin Pistea a scris […]

» Read more

Raportul lui Brodeck

“Omul e un animal care o ia mereu de la capăt. Dar ce reîncepe el fără încetare? Erorile lui sau construcţia eşafodajelor sale fragile, care ajung uneori să-l înalţe la două degete de cer?” Deşi la început, Raportul lui Brodeck pare un apel la aducere aminte, la rememorare pentru înţelegere şi disculpare, concluzia ar fi că singura soluţie pentru supravieţuire este uitarea. Trebuie să uităm ca să mergem mai departe, […]

» Read more