Picăturile de miere

“Există cărţi care trec dincolo de vacarmul vieţii, care te apucă de guler şi-ţi împărtăşesc numai adevăruri depline.

“O mărturisire” era o astfel de carte. Tolstoi povesteşte legenda rusească despre omul care, hăituit de un monstru, se aruncă într-o fântână. În cădere, însă, omul vede că pe fundul fântânii îl aşteaptă un balaur ce vrea să-l mănânce.

Chiar în acel moment observă o creangă ieşită din zid, o apucă şi rămâne suspendat. Datorită crengii, omul nu cade în gura balaurului şi nu este devorat nici de monstrul de deasupra, dar se dovedeşte că mai există o mică problemă.

Doi şoareci, unul negru şi unul alb, aleargă de jur împrejurul crengii, ciugulind-o. E doar o chestiune de timp până ce o vor roade cu totul şi omul va cădea.

În timp ce-şi analizează inevitabila soartă, omul mai observă ceva: din vârful crengii de care se ţine se scurg câteva picături de miere. Omul întinde limba, străduindu-se să le lingă.

Aceasta, spune Tolstoi, este durerea noastră omenească: noi suntem omul agăţat de creangă. Ne aşteaptă moartea. Nu există scăpare. Aşa că, pentru a ne distrage atenţia, lingem picăturile de miere pe care se întâmplă să le avem prin preajmă.”

Jeffrey Eugenides – Intriga matrimonială

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.