Oameni şi semizei

Că ne-am dorit sau nu, cu toţii am învăţat istorie…mai multă sau mai puţină, după cum ne-a plăcut şi cum am fost, eventual, motivaţi de către dascăli să o ştim şi să ne dorim să o înţelegem. Cine mai ştie încă, are tot respectul meu şi trebuie să recunosc că, deşi a fost una din materiile preferate, mă îngrozesc cât de puţine mi-au rămas în memorie…

Oare pentru că, multă vreme, am văzut-o ca pe ceva abstract?! Da, învăţam, citeam, îmi plăcea, dar parcă nu întotdeauna mă raportam la evenimente ca la unele reale, care s-au întâmplat cândva, cu oameni adevăraţi, care chiar au trăit întâmplările şi vremurile despre care studiam.

Paradoxal, deşi literatura are mai degrabă rolul de a ne purta în lumi imaginare, în timp ce istoria are ca scop să cunoaştem trecutul şi să realizăm că acesta chiar a existat, îmi dau seama că, atunci când momentele istorice prind viaţă prin transpunerea lor în literatură, parcă impactul este unul mai puternic.

Citind despre Roma antică în Oameni şi semizei de Steven Saylor, creând în minte un film cu personaje autentice, întâmplările au căpătat altă însemnătate, n-au mai fost, pentru mine, doar nişte evenimente înşirate în cărţile de istorie, cu eroi abstracţi, ci s-au desfăşurat în paralel cu viaţa de zi cu zi şi m-au atras în vârtejul lor.

Romanul nu este o perlă literară, dar, având în vedere munca la care s-a înhămat Steven Saylor pentru zugrăvirea unui întreg mileniu de istorie romană, este esenţial cum reuşeşte să captiveze pe parcursul a aproape 700 de pagini.

Mi-era dor de un roman alert, de o lectură care să curgă şi pot spune că am fost uimită de multitudinea detaliilor, de creionarea poveştilor şi de felul în care autorul mai lăsa loc, pe ici, pe colo, să-ţi aminteşti ce urmează înainte de a citi mai departe.

Este de remarcat faptul că se regăsesc în acest roman, pe lângă pagini cu informaţii şi amănunte istorice, poveşti de dragoste, poveşti fantastice, dar şi adevărate pagini de thriller, cu crime şi criminali în serie, canibalism şi ritualuri crude.

Citind Oameni şi semizei, am trăit pe de-o parte un sentiment de dezamăgire la adresa naturii umane, dar şi de consolare în acelaşi timp. Mi s-a părut cumva nefondat să fim uimiţi şi într-o continuă surpriză în faţa evenimentelor curente atunci când ştim ca, în multe cazuri, la baza civilizaţiei au stat tot felul de atrocităţi, o mulţime de crime şi, dacă vreţi, de criminali.

Cartea nu spune ceva nou şi Roma antică nu reprezintă maximul în cruditate, dar, prin aducerea în prim plan a unor personaje aproape palpabile, Steven Saylor reuşeşte să ne conştientizeze ceva mai bine asupra întâmplărilor, cel puţin asupra mea efectul fiind clar mai intens decât cel al lecturilor strict istorice.

În concluzie o recomand atât celor pasionaţi de istorie, dar şi celor care doresc să prindă din zbor informaţii preţioase despre geneza Romei prin intermediul unor poveşti uşor digerabile.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.