In time (2011)

Unul din visele omenirii a devenit realitate: oamenii nu mai îmbătrânesc…deloc, rămân pentru totdeauna în forma în care sunt la 25 de ani.

Ce înseamnă pentru totdeauna?! Este relativ…

Odată descoperită soluţia contra îmbătrânirii, se pune evident problema suprapopulării, dar s-a găsit o soluţie şi pentru asta: după ce-au împlinit 25 de ani, oamenii mai pot trăi doar un an. Nu există posibilitate de a păcăli “sistemul”, pentru că un ceas se declanşează automat, este afişat pe piele şi se poate vedea în orice moment exact cât mai are fiecare de trăit…mai mult, în momentul în care ceasul ajunge la 0, moartea survine brusc, fără chinuri, dar foarte straniu, totuşi…

Cam aceasta este realitatea în care se desfăşoară acţiunea filmului In time.

Totuşi, nu toţi oamenii mor la 26 de ani, pentru că îşi pot prelungi viaţa contra cost. Costul este însă tot timpul. Dacă astăzi totul (tot ce e măsurabil) se măsoară în bani, în epoca propusă de In time, totul se măsoară în timp, în ani, zile, ore, minute şi secunde. Pentru muncă, se primeşte timp, orice se plăteşte cu timp, oamenii pot să-şi dea unul altuia timp, se luptă pentru timp, împrumută de la bănci timp, iar dobânda se percepe tot în timp.

Ideea mi s-a părut genială şi prima jumătate a filmului m-a acaparat complet. Doar prima jumătate, pentru că este cea în care lumea distopică este detaliată şi trebuie să recunosc că a fost foarte bine realizată în toate amănuntele.

De la un punct încolo însă, trebuia captat şi un alt gen de public, adică cel care a venit la film să-i vadă pe Justin Timberlake şi Amanda Seyfried, motiv pentru care a doua jumătate devine un film de acţiune cât se poate de comercial, pierzându-se aproape complet substanţa filmului, încercarea de abordare a unei idei foarte interesante şi o eventuală dezvoltare a ei spre un final…cu ceva greutate.

Erori se mai pot observa şi prin prima parte, cum ar fi faptul că, deşi este evident că regizorul ne-a teleportat într-o lume care funcţionează pe bază de timp de multă vreme, oamenii nu prea par obişnuiţi cu asta sau cel puţin eroul principal nu descoperă treptat ce se întâmplă, ci are comportamentului unuia care, din lumea în care trăim, s-ar trezi brusc în In time, fiindu-i imposibil să accepte realitatea.

Chiar dacă filmul nu dezbate în profunzime ideile, poate stimula la analize proprii pe marginea unora dintre ele cum ar fi: preţul nemuririi atât de râvnite dintotdeauna, cum ai trăi dacă ai mai avea doar o zi de trăit, cât de mult poate însemna o secundă în viaţa unui om şi cât de puţin pot însemna anii pentru alţii şi tot aşa…

Deşi este un film comercial, de la care chiar nu trebuie să vă aşteptaţi la prea mult, recomand să-l vedeţi pentru idee şi pentru că sigur vă va pune pe gânduri Smile

Odată cu acest film, mi-am amintit de un mail care a circulat la un moment dat, despre valoarea timpului, şi am căutat pe google pasajele. Le-am găsit chiar la Mărgeluţa şi-i mulţumesc că le-a consemnat Smile

“Imaginează-ţi că există o bancă ce îţi creditează în fiecare dimineaţă contul cu 86.400 lei. E un cont special. În fiecare seară şterge tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în timpul zilei. Ce ai face? Nu ai scoate până la ultimul bănuţ din acel cont?

Fiecare dintre noi avem un astfel de cont. Se numeşte TIMP.

În fiecare dimineaţă te creditează cu 86.400 de secunde. În fiecare noapte trece la pierdere tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în mod util. Nu are sold, nu transferă ce nu ai folosit de la o zi la alta. În fiecare zi îţi deschide un nou cont. Dacă nu foloseşti tot depozitul dintr-o zi, e pierderea ta. Nu există recuperare, nu se poate lăsa pe mâine.

Trebuie să foloseşti depozitul zilei de azi. Investeşte-l în aşa fel încât să obţii maxim de sănătate, fericire şi succes. Ceasul ticăie. Profită din plin de fiecare zi.

* Pentru a realiza valoarea UNUI AN, întreabă un student care şi-a picat examenele.

* Pentru a realiza valoarea UNEI LUNI, întreabă o mamă care a dat naştere prematur copilului ei.

* Pentru a realiza valoarea UNEI SĂPTĂMÂNI, întreabă editorul unui ziar săptămânal.

* Pentru a realiza valoarea UNUI MINUT, întreabă o persoană care a pierdut trenul.

* Pentru a realiza valoarea UNEI SECUNDE, întreabă un şofer care tocmai a evitat un accident.

* Pentru a realiza valoarea UNEI FRACŢIUNI DE SECUNDĂ, întreabă persoana care a câştigat medalia de argint la Olimpiade.

Preţuieşte fiecare moment pe care îl ai! Preţuieşte-l şi mai mult pentru că ai pe cineva drag alături cu care merită să îţi petreci timpul. Şi ţine minte: timpul nu aşteaptă pe nimeni!”

4 comments

  • Sarut’mana si bun regasit!

    Eu am vazut filmul si trebuie sa recunosc ca mi-a placut, in pofida faptului ca abunda de elemente comerciale.
    Nu putea fi un film profund simultan cu dorinta de a produce bani…
    Butulescu spunea:
    “La om, instinctul de conservare îmbracă o formă aberantă: pofta de nemurire.”

    Pana la a fi real scenariul propus de film, va fi real scenariul care se vehiculeaza de ceva vreme ai anume: cardul va fi elementul care va departaja supravietuitor/nesupravietuitor.
    Ghetouri deja exista si se extind din ce in ce mai mult.
    Orase opulente deja exista… si acestea se extind chiar daca ochiul nostru nu prea are acces la ele.

    Timpul ca moneda de schimb… nu mai e mult pana departe!
    Smile
    Las la portita crenguta de brad.

    • Bine ai revenit pe la mine Smile
      Dap, cam asta este şi senzaţia mea, că nu mai e mult până departe…timpul deja se măsoară în bani şi, din păcate, nu mai suntem în stare să ne bucurăm de timp aşa cum ar trebui…
      Prăpastia între clase nu este chiar ca în film, încă, dar ne îndreptăm cu paşi repezi şi spre asta.
      O crenguţă de brad îţi trimit şi eu cu mult drag Smile

  • Am văzut şi eu filmul. E greu cu banca aceasta care gestionează contul numit timp. E un film comercial într-adevăr, dar ideea în sine m-a pus serios pe gânduri şi pot spune că a reuşit să-mi capteze atenţia. Pofta de nemurire a oamenilor asociată cu lăcomia şi egoismul conduc spre situaţii limită care uneori au menirea de a ne atenţiona că am ales calea greşită. Fata magnatului astfel alege să trăiască la limită şi să lupte împotriva propriului tată. Sunt idei faine lansate în acest film, iar cea mai terifiantă este cea cu timpul ca monedă de schimb, clar. Merită văzut oricum!

    • Situaţiile limită au efectul de a a-i atenţiona pe cei care vor să ţină cont de atenţionări…din păcate lăcomia şi egoismul nu vor fi vreodată controlate, indiferent de atenţionări. Dacă s-ar descoperi ceva care să şteargă într-adevăr aceste trăsături din caracterul omului, ar fi o treabă Smile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.