Complexul lui Portnoy

Hm…După Pata umană şi Nemesis care mi-au plăcut foarte mult, Complexul lui Portnoy nu m-a mişcat deloc, dar deloc…

Povestea lui Alexander Portnoy, un tânăr evreu chinuit psihic atât de originea sa, cât şi de familia exasperantă, este relatată la persoana I, de pe canapeaua psihiatrului.

Familia Portnoy prinde viaţă în faţa ochilor cititorului, la fel de agasantă cum o resimte povestitorul, personajele sunt foarte bine create de Roth, dar ceva lipseşte…interesul meu pentru temele abordate…de fapt, nu pentru teme, pentru că problema identităţii, frustrările generate de familie, obsesii erotice şi refugiul în acestea, sunt teme despre care-mi place să citesc. Mai degrabă modul în care a înţeles autorul să le redea nu m-a atras.

Am citit multe despre cartea asta şi multe de bine, aşa încât recomand să nu ţineţi cont de criticile mele şi să le luaţi ca pe o percepţie pur personală pe marginea romanului.

Pasajele erotice nu mi-au spus nimic, ba chiar mi-au amintit de momente penibile din filme precum American Pie. Da, nu există comparaţie între Philip Roth şi astfel de producţii, dar, dacă asta mi-au inspirat mie scenele respective, nu pot să mint. Înainte de a mă acuza de pudibonderie, tre’ să spun că am gustat erotismul lui Bruckner, Houellebecq şi chiar al Marchizului de Sade, pe alocuri. La Philip Roth, în schimb, mi s-a părut prea mult zgomot pentru nimic.

La momentul apariţiei romanului (1969), sunt convinsă că, în plină revoluţie sexuală, Complexul lui Portnoy a fost o carte scandaloasă şi extrem de apreciată în acelaşi timp. În secolul XXI, după ce, nu doar literatura, ci şi cinematografia ne-au intoxicat cu tot felul de idei şi imagini, imaginile create de Roth în acest roman au devenit deja clişee şi nu mai pot prezenta acelaşi interes.

Nu-i pot contesta umorul care se iveşte când te aştepţi mai puţin şi datorită căruia am reuşit să duc lectura la final, deşi povestea nu m-a prins.

Ca o paranteză tot pe tema Roth, am dat printr-un dulap peste un dvd cu filmul Human Stain, procurat acum câţiva ani când nu auzisem de carte şi abia aştept să-l văd! Revin cu impresii Smile

4 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.