A Dangerous Method (2011)

Ce m-a surprins, înainte de a vedea filmul, au fost părerile antagonice, de-a dreptul extremiste, cu privire la A Dangerous Method. Am citit cuvinte de laudă sau, din contră, critici acerbe acuzând plictiseală şi un joc nu foarte bun al Keirei Knightley, aşa încât, îmi dau seama acum, acest film fie place, fie displace total, se pare că nu prea există cale de mijloc.

Mie mi-a plăcut!

Pentru că am citit şi relatări ale subiectului în variante care mai de care mai pretenţioase şi mai preţioase, că doar nu se poate vorbi de Jung şi de Freud în termeni oarecare, dar şi pentru că nu am termenii de specialitate la mine, voi povesti pe scurt, în termeni cât se poate de accesibili despre ce e vorba.

În vremurile în care se năştea psihanaliza, rusoaica Sabina Spielrein este adusă, în plină criză psihotică, în Zurich, la clinica la care lucrează Carl Jung, a cărui pacientă devine. Acesta încearcă metoda terapiei pe care noi acum o cunoaştem ca fiind cea clasică, în cadrul căreia se discută de Sabina pentru a înţelege cauzele stării ei şi pentru a o ajuta pe ea să conştientizeze ce anume generează şi ce înseamnă aceste stări.

Puţin câte puţin, Sabina Spielrein se îndreaptă spre recuperare, vădind în acelaşi timp interes pentru domeniul psihiatriei, urmând ca, după studiile de profil, să devină una dintre primele femei psihanalist.

Apropierea duce la o relaţie clandestină între Sabina şi Jung, situaţie în care-l regăsim pe acesta din urmă în postura de om normal, cu dorinţe şi instincte pe care nu le poate controla, cu o soţie pe care o iubeşte, dar faţă de care nu poate simţi aceeaşi pasiune pe care i-o stârneşte Sabina şi cu o mulţime de dileme şi întrebări la care, anterior, considerase că avea răspunsurile, numai că acestea, se pare, nu mai sunt valabile.

Paralel cu această legătură, filmul aduce în prim plan şi relaţia dintre Jung şi Freud, bazată, la început, pe admiraţia pe care mai tânărul Jung o are pentru Freud. Cu timpul însă, opiniile în ce priveşte psihanaliza, metodele şi rolul acesteia, devin divergente.

Foarte interesante schimburile de idei dintre cei doi şi, deşi diferenţele de opinie sunt uneori evidente, substraturile, motivaţiile sunt similare…aceleaşi instincte, aceleaşi temeri le determină reacţiile, cu excepţia nevoii de ascultare a lui Freud, dorinţei acestuia ca Jung şi alţi succesori să-i calce pe urme, nu în sensul generic, ci cu exactitate, să nu se abată şi să nu aducă elemente noi teoriilor sale.

În ciuda unor scene ceva mai “animate”, filmul mi-a creat impresia de foarte “politically correct”, ceea ce nu deranjează, ci se potriveşte temei şi personajelor. Cu toate astea, uneori parcă tocmai se apăsa pedala, te aşteptai la o accelerare periculoasă, dar imediat se simţea, de fapt, frâna şi rămâneai cu senzaţia că mai era ceva…

Cred că A Dangerous Method e un candidat la Oscaruri şi, dacă nu sunt de părere că ar merita chiar Oscar pentru Cel mai bun film, în schimb, jocul Kirei Knightley m-a convins şi cred că ar merita un Oscar.

În ce-i priveşte de Viggo Mortensen şi Michael Fassbender, deşi filmul a fost despre Carl Jung, personajul lui Freud mi s-a părut mai închegat, iar Viggo Mortensen a avut acea sclipire diabolică în ochi, absolut necesară pentru rol.

Acestea fiind zise, mai amintesc o replică pe care n-am remarcat-o atunci când am văzut trailerul, deşi apare în trailer, dar care mi s-a părut genială în film!

Uneori trebuie să faci ceva de neiertat ca să poţi merge mai departe.

9 comments

  • Eu stiam de carte, apoi am vazut ca s-a facut si film. Filmul nu l-am vazut inca, urmeaza! Smile Asta este cartea
    http://www.curteaveche.ro/Un_triunghi_psihanalitic_Sabina_Spielrein_intre_Jung_si_Freud_coeditare_Curtea_Veche_si_Editura_Trei_-3-3

    • Nu ştiam de carte, trebuie să o iau şi s-o citesc Grin
      Mulţam! Smile

      • Filmul este foarte reusit, este mult mai “vizual” decat cartea, asta este evident. De citit si cartea, totusi, pentru cei interesati de domeniul psihanalizei. Foarte interesant, cartea contine fragmente din corespondenta Sabinei catre Jung, precum si scrisorile intre Sabina si Freud, insa nu si raspunsul lui Jung catre Sabina. (inca nu a fost primit acordul pentru a fi publicate).

        • Alexia

          In film, precum si in carte, se arata ca nu i se acorda suficient credit Sabinei Spielrein in societatea psihanalitica, ea a venit pt prima data cu ideea “instinctului de moarte”, pe care apoi Freud a preluat-o ca pe una din ipotezele sale.

          • Nu sunt pricepută în ale psihanalizei, amatoare de informaţii şi idei în domeniu, da, aşa încât devin din ce în ce mai curioasă de carte Smile
            Întotdeauna există diferenţe între film şi carte şi rareori un film reuşeşte să cuprindă tot ceea ce dă esenţa şi frumuseţea cărţii…

            • Nici eu nu sunt experta in psihanaliza, dar imi place sa citesc despre acest domeniu, curiozitatea nu-mi da pace Smile Sigur, a exista aceasta relatie intre Sabina si Jung, dar sunt mult mai multe informatii in carte decat atat, adica nu se rezuma la atat. Sabina se detaseaza apoi de Jung, pt ca el o respinge si pleaca din Zurich la Viena, acolo unde intra sub tutela lui Freud si devine membru al Societatii Psihanalitice. Paralel, mai e si relatia intre Jung si Freud, de fapt este asa cum zice si titlul un adevarat “triunghi psihanalitic”.

  • heh, am scris şi eu despre film la o zi după. e cu siguranţă un film cu impact puternic pentru oricine îl vede, indiferent dacă răspunde pozitiv la film sau nu. am înţeles punctul tău de vedere, totuşi nu am înţeles ideea asta: <>. sunt curioasă dacă acest lucru coincide cu o altă remarcă de-a mea, şi anume că regizorul nu a vrut să problematizeze, ci doar a iniţiat un demers descriptiv, deşi găsea, evident, subiecte.

  • filmul mi-a creat impresia de foarte “politically correct” * asta era ideea Smile

    • Exact asta era ideea Smile Că nu s-a dorit o “dezbatere” pe temă, ci doar o relatare, o redare a poveştii, cu confruntarea de idei dintre personaje şi atât, fără să adauge interpretări noi.
      Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept pe la mine Smile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.