Nu eram chiar convinsă să ajung la Gaudeamus anul acesta, pentru că aglomeraţia şi reducerile nesemnificative m-au cam dezamăgit la ultimele ediţii.

De câteva zile, însă, am descoperit site-ul booktopia, mi-am făcut cont şi am aflat că se lansează oficial la Gaudeamus şi că vor avea şi o dezbatere pe tema cititului de socializare.

Cum bine a spus Dragoş, “un târg de carte e mai degrabă prilej de întâlnire a iubitorilor de cărţi decât loc de negustorie cu acestea”, cu gândul la dezbatere şi la întâlnirea câtorva dintre blogerii cu care interacţionez în blogosferă, m-am mobilizat

La dezbaterea organizată de booktopia au participat: Costi Rogozanu, Cezar-Paul Bădescu, Cristina Bazavan, Bogdan-Theodor Olteanu, Dragoş Dodu, Virginia Costeschi şi Dragoş Butuzea.

S-au discutat multe şi interesante…de la marketingul în materie de cărţi până la calitatea traducerilor, de la ce şi cât mai citesc tinerii şi copiii din ziua de azi până la ce înseamnă cititul de socializare, iar Virginia Costeschi a povestit câteva impresii de la întâlnirile din cadrul campaniei “Lectura e cool(tură)!”

Câteva dintre ideile care mi-au rămas în minte:

• Cititul se află în concurenţă cu multe alte forme de divertisment şi marketingul livresc uită de multe ori acest aspect. Editurile au tendinţa de a se ocupa de concurenţa dintre ele mult mai mult decât de a concura cu alte forme de distracţie care atrag acelaşi public ţintă, motiv pentru care ar fi bine venite iniţiative de asociere a lecturii şi a altor activităţi culturale cu evenimente şi activităţi din sfera de interes a potenţialilor cititori.

• În ce măsură este necesar cititul, dacă foarte mulţi, în special copiii şi tinerii, îşi iau informaţia din alte medii, în alte forme, de la internet la filme şi jocuri pe calculator. De ce să chinuim copiii să citească, doar pentru că noi am deprins acest hobby?! La această idee, dezbaterea s-a încins şi s-a adus în discuţie felul în care aceste activităţi stimulează diverşi centri din creier, cum jocurile şi filmele pot stimula prea mulţi centri generând oboseală, iar lectura este recomandată, mai ales la vârste fragede ca fiind o formă mai adecvată pentru asimilarea informaţiei.

Pe aceeaşi temă, nu mă pt abţine să nu-i citez pe Proust:
“Şi o dată ce romancierul ne-a creat o asemenea stare, unde, ca în toate stările pur interioare, orice emoţie este înzecită, iar cartea sa ne va tulbura aşa cum face un vis, dar un vis mai limpede decît cele pe care le avem dormind şi a cărui amintire va dăinui mai mult, el dezlănţuie în noi timp de o oră toate fericirile şi toate nefericirile posibile; pentru a le cunoaşte măcar în parte, am avea nevoie în viaţă de ani întregi, iar cele mai intense nu ne-ar fi nici­odată dezvăluite, pentru că încetineala cu care se produc ne împie­dică să le percepem;”

Şi pe Liiceanu:
“A deveni cititor cred că asta înseamnă: să creşti fără să se vadă. Căci, în fond, de ce citim, ne-am putea întreba cu toţii, de vreme ce miile şi miile de pagini peste care ţi-ai trecut ochii par a fi dispărut fără să lase vreo urmă? Am încercat undeva să dau un răspuns la această întrebare: S-ar putea ca memoria asta şubredă să fie un formidabil instrument de măcinat, care să macine aşa cum macină stomacul pentru întregul organism hrana introdusă în gură şi care, transformându-se în elementele primare ale procesului metabolic asigură întreţinerea vieţii. S-ar putea ca, de îndată ce au fost înghiţite, zecile de mii de pagini să fie desfigurate până la uitare, trasformate într-un bol alimentar al spiritului şi digerate până nu mai rămâne nimic din ele, nimic recognoscibil, nimic decât proteinele, lipidele şi glucidele spiritului fără de care viaţa nobilă şi creativă n-ar mai fi cu putinţă. E bine, aşadar, să avem ce uita.”

Pentru lecturarea pasajelor integrale, vă invit să citiţi Lectura şi dilatarea timpului şi Cărţile care ne-au făcut oameni.

• Pornind de la necesitatea lecturii, s-a ajuns, în treacăt, şi la calitatea informaţiilor pe care le putem lua din alte activităţi decât cititul şi chiar din diferitele tipuri de lecturi, Dragoş punctând că cei care vor citi şi mai ales cei care avea şi lecturi de calitate este puţin probabil să voteze cu Vadim sau cu Becali. În teorie, aşa ar trebui să fie, dar cred că am fi surprinşi cât de slabă este, uneori, legătura dintre lecturi şi preferinţele politice sau alte alegeri în viaţă

La tema calităţii lecturilor şi mai ales a faptului că, după părerea mea, după ce că marketingul livresc e destul de subţire comparativ cu marketingul agresiv al altor forme de divertisment, mai are ca obiect şi lecturi de calitate…îndoielnică, să zicem, o să revin într-o postare viitoare.

• S-a mai adus în discuţie recomandarea de a consideră cărţile ca pe un simplu instrument, indiferent că e vorba de acces la informaţie sau că ele favorizează interacţiuni cu alţi cititori, pretexte de conversaţie, atingând aici şi ideea cititului de socializare, pentru că ne aflăm în pericolul de a idealiza cărţile şi lectura, generând astfel lipsa de obiectivitate în faţa unei cărţi şi având de-a face, în consecinţă, cu un cititor sensibil, mereu răvăşit.

Şi pe tema obiectivităţii lecturii, ce înseamnă cărţile pentru fiecare, în ce măsură ele se adresează intelectului şi în ce măsură sufletului, intenţionez să scriu mai pe larg.

• O paranteză amuzantă a fost menţionarea celor care au achiziţionat colecţiile Adevărul şi le ţin în ţiplă, să nu se prăfuiască, să nu se deterioreze, de multe ori părinţi care aşteaptă creşterea copiilor pentru a dezvirgina cărţile şi a le propune spre citire, context în care s-a discutat dacă părinţii care nu citesc au şanse să-şi convingă copiii să citească. Părerea unanimă a fost că nu, copiii nu vor reacţiona în lipsa exemplului. Într-adevăr, cel mai puternic este exemplul, dar, zic eu, chiar dacă părinţii, din lipsă de timp în contextul unei familii de care trebuie să aibă grijă în toate privinţele, nu mai citesc, dacă au gustat cândva plăcerea lecturii, atunci vor şti s-o transmită şi s-o insufle şi copiilor lor.

Deşi nu am fost decât la dezbatere, vă pot spune că, din cele confirmate de participanţi, discuţii interesante s-au purtat şi la Tribuna Cititorului organizată de Booktopia şi teme interesante sunt supuse dezbaterii la tribună şi astăzi

După ce-am schimbat câteva păreri cu Ruxandra şi cu Dragoş, am făcut un tur al Târgului.

I-am ascultat pe Gabriel Liiceanu şi pe Dan C. Mihăilescu la Humanitas, care, în contextul unei lansări, discutau exact despre citit şi despre cum, neavând posibilitatea să trecem prin toate experienţele într-un timp scurt, pentru a ne forma şi a ne putea trăi viaţa beneficiind de lecţiile şi învăţăturile experienţei, lectura le  poate suplini uneori, ajutându-ne să ne putem raporta la propriile experienţe bazându-ne pe un bagaj informaţional mai bogat decât am fi avut în lipsa ei.

Am primit o carte cu autograful lui Simon Toyne cu care am avut un scurt dialog foarte plăcut, aflând că am un “lovely name”, acelaşi ca al fiicei lui Pentru că, recunosc, nu era în vizorul meu lecturistic, am citit între timp un interviu cu scriitorul pe BookMag şi o recenzie a cărţii pe Bookaholic.

Pentru că plimbarea la târg a fost pentru mine un prilej de întâlnire a iubitorilor e carte, nu vă pot povesti ce cărţi am mai cumpărat, pentru că nu m-am dedat la achiziţii.

Nu pot să nu spun, însă, că, atâta timp cât cărţile reuşesc să fie mult mai ieftine în mediul online, târgul şi librăriile rămân o variantă de răsfoire şi alegere a cărţilor, de răsfăţ cu 1-2 cărţi, dar achiziţiile mai serioase le voi face în continuare pe internet.

În contextul reducerilor din ultima săptămână de la Elefant, am profitat de ocazie şi am comandat cărţi de care nu prea îndrăzneam să mă apropii din cauza preţurilor, cărţi pe care nu eram sigură că le-aş gusta şi parcă nu-mi venea să dau mulţi bani pe ele şi ceva literatură română contemporană