Povestiri, povestiri, povestiri…recunosc că nu am fost foarte atrasă de povestiri de-a lungul timpului, doar de câţiva ani au început să-mi placă şi să apreciez talentul celor care reuşesc să dezvolte ideile şi să redea esenţa în poveşti scurte.

După iubirile eterne ale lui Makine, în povestiri elegante şi subtile, după povestirile lui Schmitt, ceva mai siropoase, dar şi surprinzătoare, era momentul pentru luciditatea lui Moravia.

Iubitul nefericit este o colecţie de şapte povestiri, în care Alberto Moravia doveşte că, pe lângă un foarte fin analist al sufletului, este şi un adevărat povestitor, cu imaginaţie bogată, pe care nu am regăsit-o foarte mult în lecturile anterioare, unde analiza detaliată şi complexă la care-şi supunea personajele nu lăsa loc de dezvoltări foarte ample ale subiectelor.

În poveştile din această carte, însă, creează cu adevărat, spune poveşti, iar personajele trec prin momente bulversante şi, de cele mai multe ori, neaşteptate. Întâmplarea are un rol marcant în fiecare din povestiri, iar Moravia este maestru în a zugrăvi mai multe planuri care se vor atinge la un moment dat, care ştii că se vor influenţa şi-ţi stârneşte constant curiozitatea, pentru că, până în momentele decisive, e greu de bănuit ce se va întâmpla şi cum vor reacţiona personajele la ceea ce afli că “li se pregăteşte”.

Aproape de fiecare dată, avem planul unui personaj principal,  ceea ce crede, gândeşte, intenţionează, planurile altor personaje şi întâmplarea…Povestea şi finalul sunt cumva rezultantele acestor linii, dar întâmplarea are cel mai adesea un rol covârşitor. Oare nu la fel e şi în viaţă?!

Un bărbat comite o crimă dintr-o neînţelegere, un alt bărbat se îndrăgosteşte de o hoaţă dintr-o gaşcă de tâlhari, în vreme ce pe un altul inconstanţa iubitei îl înnebuneşte…În toate povestirile, iubirea este sursa unor stări contradictorii şi toate personajele duc o luptă, fie că luptă între ele, fie că lupta se dă în interior.

Deşi nu sunt la nivelul romanelor scriitorului şi, cel mai posibil, în foarte scurt timp voi uita detaliile acestor povestiri, lectura mi-a făcut plăcere şi n-am putut rezista combinaţiei letale de cinism şi sensibilitate a scrierilor lui Moravia.