Copie conforme
Copie sau original?! Există şi copii care pot depăşi originalul…
Contează dacă e vorba de copie sau de original, atunci când copia îţi poate produce aceeaşi plăcere, aceeaşi emoţie şi te poate bucura la fel de mult ca şi originalul?
Uneori, da, alteori, nu…Este, bineînţeles, părerea mea subiectivă şi fiecare poate avea altă părere după ce vede filmul Copie conforme 
Nu ştim nimic despre vieţile celor două personaje jucate de Juliette Binoche şi William Shimell, suntem doar martorii întâlnirii lor în Toscana, pentru o zi în care reuşesc să trăiască la fel de multe cât alţii într-o viaţă, iar, la finalul zilei, putem alege să credem şi să înţelegem ce dorim, ce se potriveşte interiorului nostru, motiv pentru care o să-l revăd curând, ştiu sigur că mai am câte ceva de descifrat.
Multe mi-au trecut prin cap şi multe am simţit vizionându-l. Deşi toate se leagă între ele, am senzaţia că nu le pot povesti cursiv, aşa că am să le înşir aici alandala:
– Nu contează dacă e vorba de copie sau de original, atâta timp cât percepem copia la fel cum percepem originalul
– Din fericire, dar şi din nefericire, avem puterea de a copia, de a reproduce orice, dar asta nu înseamnă că trebuie s-o facem. Contează să nu fim rigizi în ce priveşte originalul, să nu-l copiem, intenţionat sau mai puţin intenţionat…
– Să trăim în prezent, să ne bucurăm de clipă şi să ne eliberăm de a reproducerea constantă a trecutului.
– Frumuseţea este o stare de spirit
– Emoţia înfrumuseţează orice, iar o privire emoţionată este o minune care-ţi taie respiraţia!
– Juliette Binoche străluceşte, şi la propriu şi la figurat, în rolul din acest film, cu care a câştigat premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de Film de la Cannes din 2010.
– Scenariul este genial.
– Nu mă pricep la regie sau la tehnici de filmare, dar pot spune că este filmat în aşa fel încât creează impresia unei piese de teatru. Pe tot parcursul filmului am avut această senzaţie, dar n-am identificat-o decât la final, în chiar ultimul cadru.
E un film mai aparte, scenariul, actorii, regia – creeza o atmosfera interesanta.
,, Să trăim în prezent, să ne bucurăm de clipă şi să ne eliberăm de a reproducerea constantă a trecutului.” Da, e o lectie de viata transpusa atat de finut si subtil in film, incat nu o simti ca pe o povara.
Cat despre copie si original… Pentru spectatori, nu ar trebui sa conteze, atat timp cat emotiile si trairile interioare resimtite sunt veridice. Creatorul copiei insa nu stiu daca se va simti vreodata cu adevarat implinit. Daca ai potentialul de a reface ceva minunat, ai si potentialul de a crea ceva cu totul nou si cred ca asta e unul dintre telurile inspre care tindem: sa cream. Copiind (trecutul, o opera de arta, un eveniment) iti sugrumi potentialul creator…
Aşa este, redarea ideii de a trăi prezentul este subtilă, într-o formă foarte convingătoare de fapt
Exact la asta m-am gândit şi eu, nu trebuie să pretindem neapărat originale, atunci când copia ne poate satisface, dar nu trebuie nici să tindem spre a copia, pentru că, dacă putem re-crea ceva fain, atunci putem crea ceva nou şi mai fain
Offtopic:
Eu nu locuiesc la adresa din buletin, coletul a fost lasat acolo, la verisorul meu, inca nu am ajuns in posesia ei (abia astept! 
), dar ma gandeam sa te anunt ca a sosit, ca e in regula si ca iti multumesc tare muuuuuuult! 
Cum nu reusesc sa trimit mail, te anunt aici ca am primit cartea azi
Cu multă plăcere şi mulţam mult că m-ai anunţat!
Să împărtăşeşti impresii după lectură, sunt sigură că o să-ţi placă
Interesanta secventa, banuiesc ca si filmul – n-am apucat sa-l vad -, fara vreo legatura cu tehnica de montare a unei piese de teatru. E doar un cadru mai lung, replicile nu sunt „taiate” imediat, se lasa timp pentru respiratie.
Cam aşa ceva
Filmul lasă timp timpului, ca să zic aşa, şi în timpul vizionării, ai impresia că tot timpul din lume e acolo şi îţi stă la dispoziţie 
Discutia despre copie sau original mi-a adus aminte de Clarobscur, cartea lui Pavao Pavlicic, in care se punea aceeasi intrebare: daca o copie este atat de bine realizata si trezeste aceleasi emotii si sentimente ca si originalul, nu devine ea la fel de valoroasa? Neaparat sa caut filmul, mai ales ca o ador pe Juliette Binoche.
Neapărat să caut şi eu cartea! Pare atât de pe ideea filmului că mă întreb dacă e vreo legătură între ele…oricum, o trec pe listă că sună tare bine
Mulţam!