Miercurea fără cuvinte. Tablou în film
– E “Dejunul vaslasilor”.
– De Renoir.
– Pictez cate unul pe an, sunt 20 de ani de acum. Cel mai greu e la ochi. Cateodata am impresia ca isi schimba expresia…Cand nu ma uit la ei.
– Par multumiti de viata lor.
– Ar trebui sa fie! Anul acesta au avutiepure cu ciuperci..si prajituri cu dulceata pentru copii. In toti acesti ani…singurul personaj pe care nu-l pot contura prea bine…este fata cu paharul cu apa. Este in centru…si totusi, afara…
-Poate este doar diferita de ceilalti.
-In ce fel?
– Nu stiu…
– Stiti, fata cu paharul de apa…poate se gandeste la cineva.
– Cineva din tablou?
– Nu.
– Mai degraba un baiat pe care l-a vazut altundeva. Are impresia ca ei doi sunt la fel.
– Prefera sa-si imagineze o relatie cu cineva care este absent…decat sa se lege de cineva…
– Nu…
– Vezi tu, sansele sunt ca si Turul Frantei. Astepti dupa ele mult timp si trec repede. Cand vine timpul,trebuie sa sari bariera fara ezitare.
Mai multe despre miercurea fără cuvinte aflaţi de la Carmen şi, ca să nu avem vorbe, considerăm respectată regula “fără cuvinte” pentru că cele de mai sus nu sunt cuvintele mele, ci replici dintr-un film 
frumoasa povestea din povestea tabloului
galbenul palariilor bucura ochiul
Ei, nu e chiar povestea tabloului lui Renoir, ci o poveste dintr-un film fain
“Dejunul Vâslaşilor” plăcerea blogărilor.
Mă bucur că a plăcut!
rontziki, sarut’mana!
Frumos tabloul, interesanta povestea.
O secunda de evadare in trecut.
O zi minunata iti doresc!
În trecut, în viitor…
Zi faină şi ţie!
Stai bine cu imaginatia.Si povestea si tabloul sint deosebite.
Mult bine,
Povestea n-am spus-o eu, dar mă bucur că ambele ţi-au plăcut
Frumos tablou…..face impresie!
Mulţam de apreciere şi de vizită! Te mai aştept pe la mine!
mi-a placut povestea, tare interesante mi se par comentariile mai putin savante, pe marginea tablourilor
Înseamnă că ţi-ar plăcea şi filmul, dacă nu l-ai văzut – Le fabuleux destin d’Amelie Poulain
Haha! Priviti pe masă: mâncarea e fudulie, băutura-i temelie… Nu avem aceleaşi rădăcini ?!
Incercam sa fac diferenta inter atitudinea barbatilor si cea a femeilor, inter cum s-au imbracat.
Turul Frantei? E suprem in materie de sport. Nu ma intereseaza nici un alt sport pe timpul turului.
În vremurile alea nici nu era greu să distingi diferenţele…dacă tabloul ar fi pictat în secolul nostru, cred că ai fi întâmpinat ceva greutăţi
E asa viu tabloul! Frumoasa idee..Happy WW!
Mulţam!
Zi faină şi ţie, chiar dacă nu mai e WW
ne-ai fentat si miercurea asta!
Happy WW!
Departe de mine orice intenţie de fentare
Mă bucur că v-a plăcut tabloul şi dialogul şi-mi pare rău că am avut aşa o zi nebună ieri, că n-am apucat să fac toate vizitele, să scriu sau să răspund la comentarii
Frumoasă povestea , vesel tabloul …personaje colorate ..ce vremuri !
Mă bucur că ţi-a plăcut
Exact: ce vremuri…
Pingback: joia vorbareata | Dorinescu