Am primit de la Tomata cu scufiţă o leapşă deloc uşoară…Pornind de la acest text:

All the books were set on fire
So, he set out alone to seek a village with books
But there were no books in the village
Instead, the villagers became the books
One was Machiavelli’s “The Prince”
Another, Beckett’s “Waiting for Godot”
Twins who were “Pride and
Prejudice” part I and II
The protagonist memorized an entire volume
and became the book itself
He would recite the book if someone wanted to read it
In the last scene,
an old man on his deathbed with a little boy by his side
The old man recites a line from “Crime and Punishment”,
and the little boy repeats after him
Upon finishing a line, another one would follow
The old man bequeathed his book to the little boy
Heavy snow is falling
as the little boy is reciting the entire book
The old man lies dead next to him.

… toată cărţile fuseseră arse în sat
Omul căută la toată lumea,
Nimeni nu mai avea nimic.
În schimb, oamenii se făcuseră cărţi;
Unul era Prinţul de Machiavelli,
Altul “Aşteptându-l pe Godot” de Beckett
Iar gemenii făceau volume
Din “Mândrie şi prejudecată”
Protagonistul însuşi învăţă un volum întreg
Şi deveni carte;
O recita bucuros când i-o cerea cineva.
În scena finală
Un bătrân pe patul de moarte cu un băieţel la capu-i
Recită câte o bucăţică din “Crimă şi pedeasă”
Iar copilul repetă după el
Parte cu parte el rosteşte cartea-ntreagă
Ninge puternic
Iar copilaşul redă ce-a învăţat
Moşul e mort în pat.

S-au iscat următoarele întrebări:

a) Ce carte aţi alege să deveniţi? Ce carte v-ar plăcea să recitiţi din nou şi din nou şi din nou?
Grea întrebare, pentru că nu ştiu ce ar trebui să aleg: o carte care mi-a plăcut foarte mult sau o carte care m-ar reprezenta…Asta ca să nu mai zic că aproape de fiecare dată când mai fac câte o leapşă cu cărţi, răspunsurile sunt foarte influenţate de ultimele lecturi

Cred că mi-ar plăcea să devin Despre frumuseţea uitată a vieţii de Andrei Pleşu, pe care o citesc acum în paralel cu Proust, şi care mă unge la suflet, dar mi-ar plăcea să devin şi Pescăruşul Jonathan Livingstone, pentru că o să rămână una din cărţile care, oricând aş mai reciti de prin ea, îmi dă o stare foarte bună…

Totuşi, nu cred că aş vrea să recit întruna o singură carte, pentru că, pe lângă cele două de mai sus, nu pot să nu mă gândesc şi la Micul Prinţ, Proust, Cimitirul de piane de Peixoto şi multe altele…

b) Considerând că nu se mai pot tipări cărţi vreodată, vieţile diverşilor oameni devin ele însele legende, epopei şi drame recitate. Viaţa dumneavoastră ce aţi dori să fie? Poveste de dragoste, roman de aventuri, carte de filosofie?
Citind întrebarea nu m-am putut abţine să nu mă gândesc că în copilărie şi adolescenţă, aş fi vrut ca viaţa mea să fie un roman de aventuri, apoi s-ar fi înscris mai degrabă la poveşti de dragoste şi, de ceva vreme, începe să aducă a carte de filosofie…nu vreuna de soi, dar asta pare să fie caracteristica dominantă…

Ca să răspund la obiect, mi-aş dori să fie un roman de dragoste , dar să fie condimentat şi cu ceva aventură, filosofie şi altele…numai groază şi SF nu ))

c) Cât de departe aţi merge pentru cuvântul scris? Consideraţi că sunteţi acum 4-5 secole, există încă dansuri şi muzică şi cântări şi povestiri şi toate cele, doar scriitură nu. Cât de tare v-ar lipsi?
Presupun că dacă aş trăi într-o lume în care nu aş fi avut acces la cuvântul scris, nu mi-ar fi lipsit, iar dacă măcar ar fi existat povestiri, cântări, dansuri, cred că aş fi fost mulţumită

d) Dacă v-aţi transforma ACUM în carte, câte pagini ar avea şi ce ar fi?
Dacă m-aş transforma acum în carte…aş avea multe pagini, multe din ele probabil interesante doar pentru mine ) Şi habar n-am ce-ar fi…din toate câte puţin

Leapşa este la liber, dacă doriţi să împărtăşiţi ce carte v-ar plăcea să fiţi, sunteţi invitaţii mei

Şi nu uitaţi, Concursul “Cărţi pentru un citat” continuă până duminică 20 martie, aşa că treceţi repede şi pe la pagina cu pricina, povestiţi citatul vostru preferat şi câştigaţi unul din cele 2 vouchere în valoare de 35 lei de la Colţul Colecţionarului.