Câteva “Proustiene”

“Ne străduim în orice clipă să ne modelăm viaţa, dar copiind fără voie, ca un desen, trăsăturile celui ce suntem şi nu pe ale celui ce ne-ar fi mai plăcut să fim.”
“…egoiştii au totdeauna ultimul cuvânt; pornind din capul locului de la principiul că hotărârea lor e nestrămutată, cu cât sentimentul în temeiul căruia îi soliciţi să renunţe la ea este mai emoţionant, cu atât găsesc că nu ei, care rezistă, sunt condamnabili, ci aceia care-i pun în situaţia de a rezista, astfel încât propria lor asprime poate merge până la o cruzime extremă, iar lucrul acesta nu face decât să agraveze cu atât mai mult, în ochii lor vina fiinţei destul de nedelicată ca să sufere, ca să aibă dreptate şi ca să le pricinuiască astfel durerea de-a înfrunta propria lor compătimire.”
Marcel Proust – În căutarea timpului pierdut, vol. 3 – Guermantes
da, da si iar da!
@Black Leviathan: mă bucur că le-ai găsit faine
Mai am, dar n-am apucat să le transcriu…mai urmează 