Să se revizuiască, primesc, dar…
Vi s-a întâmplat să simţiţi că nu vă mai convine nimic? Să doriţi să schimbaţi tot ce trăiţi, să vreţi alt loc, alţi oameni, altă lume, altă viaţă?
Sigur vi s-a întâmplat că nu e om să nu treacă prin astfel de momente, perioade…Ce aţi făcut? Aţi rupt lumea în două? V-aţi revoluţionat viaţa?
Acum mai bine de un an scriam pe aici nişte idei pe care le-am recitit recent şi m-am mirat şi eu de unde atâta înţelepciune 
Spuneam, printre altele, că poate nu este atat de important sa avem tot ceea ce ne dorim si credem noi ca ne-ar placea (de multe ori ne mai si inselam 
, cat sa ne dorim si sa ne placa ceea ce avem…E veche de cand lumea aceasta idee, dar cata atentie ii dam?!
Oamenii, atunci cand isi doresc ceva, traiesc in asteptarea acelui ceva, tanjesc dupa fericirea pe care o vor avea candva, fara sa realizeze ca poate acel ceva nici nu este catalizatorul fericirii lor sau ca, atunci cand vor ajunge acolo unde isi doresc, vor exista alte motive de nemultumire, pentru ca niciodata nu vor avea gama completa de dorinte implinite si, in realitate, traiesc in asteptarea binelui de maine, a minunii de maine…care de multe ori intarzie sa apara, producand frustrare si nemultumire.
Aveam chiar tupeul să concluzionez că viata este mult mai dinamica decat resimtim noi, nici un “azi” nu a fost ca “ieri” si nici un “maine” nu va fi ca “azi”, dar pana vin momentele de poimaine, sa ne multumim si cu azi Nu e vorba de un “carpe diem” extrem, ci mai degraba de a face noi clipa si de a o percepe in asa fel incat sa merite traita.
Ca o paranteză, pe vremea când scriam toate astea, la descrierea blogului scria “jumătatea plină a paharului” şi, chiar dacă “militez” în continuare pentru a ne concentra pe acea jumătate, uneori o pierd din vedere…
Recitind aceste rânduri şi bucurându-mă că le-am scris, fără să ştiu că îmi vor folosi la un moment dat, am avut şi revelaţia!
În momentul în care simţi că ai vrea să schimbi ceea ce trăieşti, că nu-ţi găseşti locul în viaţa ta, în lumea din jurul tău, nu trebuie să schimbi nimic, ci doar propria percepţie, unghiul din care priveşti.
Ca să-l parafrazez pe Gandhi, fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în viaţa ta!
Uşor de zis, greu de făcut…şi nu de pe o zi pe alta…Şi dacă, uneori, timpul şi răbdarea sunt singurii “aliaţi” pe care îi avem, simpla acceptare a acestui fapt ne poate ajuta să găsim forma de a ne bucura de timp, de a nu-l dedica nemulţumirii, proiectării şi aşteptării remediilor din exterior.
Aceasta ar fi soluţia atunci când simţim că trebuie să schimbăm ceva, orice, sau chiar tot, pentru că, fără schimbarea percepţiei proprii, impactul schimbării exterioare şi reacţia la aceasta nu vor fi cele dorite. Oricât de minunată şi provocatoare ar fi împlinirea venită din afară, din noi nu ne putem refugia şi, mai devreme sau mai târziu, ne vom întâlni cu aceiaşi demoni interiori, ne vom izbi de aceleaşi obstacole care sunt în noi.
Am relatat pentru dumneavoastră din ciclul “aberaţii în miez de noapte” sau “dacă scrii, s-ar putea să te şi convingi”
"În momentul în care simţi că ai vrea să schimbi ceea ce trăieşti, că nu-ţi găseşti locul în viaţa ta, în lumea din jurul tău, nu trebuie să schimbi nimic, ci doar propria percepţie, unghiul din care priveşti."
as schimba (unghi subiectiv) cu:
"În momentul în care simţi că ai vrea să schimbi ceea ce trăieşti, că nu-ţi găseşti locul în viaţa ta, în lumea din jurul tău, schimba intai propria percepţie, unghiul din care priveşti, inainte de a schimba altceva."
@călăuza: absolut corect!
credeam că ideea "înainte de a schimba altceva" reiese din paragrafele următoare, din faptul că schimbarea din exterior nu ar fi percepută şi nu ar determina reacţia (interioară) scontată 
Welcome to the club!
Bineinteles ca fiecare dintre noi avem momente de cumpana care sunt menite sa ne incerce puterea, sa ne caleasca si sa ne dea cum mai spuneam si prin alte postari, prolificul sut pentru a ne propulsa. E adevarat ca de ceva timp unii, se pare tot mai multi, din pacate, nu ne mai gasim locul. Nu ne ramane decat sa ne schimbam, tot noi, dar nu pentru a face pe plac altora sau a ne afunda in mocirla si gelatina usor gretoasa din jur. Scuze daca sunt prea sarcastica, dar si eu am avut o zi superbaaaa !
@Lolita: dacă facem un club, deja mă îngrijorez
E stranie senzaţia asta cu negăsitul locului, nu prea am experimentat-o decât ocazional şi fără impact. Nu ştiu dacă, atunci când o resimţim mai frecvent sau o perioadă mai lungă, se întâmplă pentru că s-ar fi schimbat atât de mult lumea din jur sau pentru că noi ne-am schimbat deja şi e nevoie de timp să ne găsim din nou locul întâi în noi şi apoi în exterior…
Ai dreptate cu gelatin greţoasă din jur, exprimarea chiar redă perfect ceea ce simt şi eu uneori…în zilele superbeeee
Ehee, probabil intuiesti deja ca-s de acord cu tine, nu-i asa?
Ei bine, stii ce imi spun eu cand nu-mi convine ceva/totul in viata mea? "ok, nu merge, nu-mi convine, e nasol. Cum o fac sa-mi placa/sa fie macar suportabil si poate in timp, placut?" Si incep si fabric idei care sa ma ajute in acest scop. Exact cum zici tu pe la finalul articolului in legatura cu schimbatul unghiului din care privesti. Ma tot pozitionez in alta parte… uneori imi ia luni de zile, dar functioneaza. Si da, uneori si eu privesc descumpanita spre jumatatea cea goala… Dar important e sa ne adunam forteze si sa ne mobilizam.
@Cami: da, şi eu obişnuiesc să fabric idei pentru a găsi suportabil şi chiar plăcut ceea ce nu-mi convine, dar, din păcate nu-mi iese întotdeauna şi cel mai greu e când sunt prinsă între 2…"rele"…când e rău cu rău, dar mai rău fără rău, ca să zic aşa
)
Într-adevăr, important e să ne adunăm forţele şi să ne mobilizăm, rămâne de văzut încotro
Nu ştiu cum se face, dar e mai dificil de văzut jumătatea plină a paharului atunci când cea goală pare să atârne mai greu
dar, cu exerciţiu, reuşim 
Pingback: Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în viaţa ta! | Rontziki